Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs - 2
INFECŢIILE CHIRURGICALE
Definiţie: infecţia reprezintă ansamblul tulburărilor funcţionale şi al modificărilor
structurale locale, regionale şi sistemice produse de reacţia organismului la pătrunderea
şi activitatea metabolică a germenilor patogeni (microbilor patogeni).
Caracteristicile infecţiei chirurgicale:
focarul infecţios este, de regulă, evident la examenul clinic;
infecţia chirurgicală evoluează iniţial localizat, dar poate crea caracter invaziv
regional sau sistemic, prin difuzarea germenilor şi a toxinelor din focarul infecţios;
este polimicrobiană;
beneficiază de un tratament local chirurgical (incizie, evacuare, debridarea ţesuturilor
necrozate, drenaj; antibioticele singure nu rezolvă infecţia).
ABCESUL CALD
Definiţie: abcesul cald este o infecţie acută localizată ce realizează o colecţie purulentă,
bine delimitată şi circumscrisă de ţesuturile în care se dezvoltă.
Agenţii patogeni încriminaţi sunt: stafilococul, pneumococul, gonococul, colibacilul,
anaerobii. Cel mai frecvent întâlnit este stafilococul auriu.
Inocularea septică se poate produce accidental sau iatrogen. Poate evolua ca o
consecinţă a unei infecţii anterioare (furuncul, hidrosadenită), sau ca o localizare
secundară metastatică dintr-un focar septic la distanţă (abcesele hepatice, cerebrale,
renale etc.).
Din punct de vedere anatomo-patologic este constituit dintr-un conţinut şi un
conţinător. Conţinutul este reprezentat de ţesut lichefiat, leucocite distruse, microbi, ceea
ce realizează puroiul. Caracteristicile macroscopice ale puroiului pot defini agentul
patogen. Astfel, puroiul gros, cremos, inodor este întâlnit în infecţiile cu stafilococi;
fluid, sero-purulent, în cele streptococice; verzui, bogat în fibrină, în cele pneumococice;
albăstrui, în cele cu pioceanic.
Conţinătorul este o neocavitate realizată prin necroza ţesuturilor în care evoluează
procesul. Peretele cavităţii (numit şi membrană piogenă) este constituit din trei zone:
centrală, reprezentată de un depozit de fibrină în care se găsesc leucocite şi microbi;
mijlocie, reprezentat de ţesutul conjunctiv de reparaţie sau neoformaţie; periferică,
reprezentată de reacţia fibro-scleroasă a ţesuturilor din jur care formează o veritabilă
barieră biologică în delimitarea şi blocarea extinderii infecţiei.
Tabloul clinic de debut este caracterizat prin apariţia unei dureri spontane într-o regiune
unde se constată o induraţie acoperită de tegumente eritematoase, cu temperatură
cutanată crescută (modificări evidente în localizările superficiale).
După 3-4 zile, semnele locale se intensifică, durerile devin mai intense, uneori cu
caracter pulsatil, congestia tegumentelor circumscrie o tumefacţie ce prezintă în zona
centrală fluctuenţă, semnul clinic al fazei de supuraţie. În acest moment, colecţia
3 CHIRURGIE GENERALĂ
supurată este constituită. Semnele generale ale infecţiei se accentuează, febra îmbracă un
caracter oscilant, tipic de supuraţie.
Evoluţia abcesului netratat duce la fistulizare spre exterior, într-un viscer sau cavitate
din vecinătate. Fistulizarea poate duce uneori la vindecarea abcesului, dar mai frecvent
realizează o vindecare temporară, cu posibilitatea reapariţiei la intervale variabile de
timp a fenomenelor acute şi refistulizare. Alteori, se constituie o fistulă cronică
(modalitate des întâlnită în evoluţia abcesului perianal).
Abcesul poate evolua spre complicaţii regionale (limfangite, adenite) sau generale
(septicemie, septicopioemie).
Foarte rar, colecţiile mici se pot vindeca spontan, prin resorbţia apei din magma
purulentă, fagocitarea şi remanierea fibro-scleroasă a conţinutului, ceea ce duce la
impregnarea cu săruri de calciu, înconjurată de ţesut fibro-scleros.
Diagnosticul diferenţial al abcesului se face cu tumorile cu evoluţie acută
pseudoinflamatorie sau în proces evolutiv (mastita carcinomatoasă, sarcomul),
anevrisme ce pot adera la tegumentul adiacent inflamat, chisturi sebacei infectaţi, abcese
reci suprainfectate.
Tratamentul antiinfecţios cu antibiotice se aplică în funcţie de teren (diabetici, renali,
hepatici cronici, la cei trataţi cu imunosupresoare) sau în cazul apariţiei semnelor ce
atestă tendinţa extensiei loco-regionale (expansiune celulitică, limfangită, adenită) sau
generale a procesului. La aceştia se va asocia şi tratamentul adecvat de susţinere a stării
generale şi stimulare a imunităţii organismului.
Tratamentul local în faza de debut este conservator, constând în aplicaţii locale reci sau
calde, în funcţie de momentul evolutiv (congestie sau tendinţa la colectare).
Tratamentul chirurgical este recomandat în faza de colectare; elementele salutare ale
intervenţiei fiind: incizia, evacuarea şi asigurarea drenajului colecţiei cu meşe sau tuburi.
În colecţiile bine delimitate şi, mai ales, profunde (abcese hepatice, renale) se poate
efectua puncţia dirijată sub echograf cu aspiraţia conţinutului şi introducere de
antibiotice, concomitent cu urmărirea atentă a evoluţiei fenomenelor.
CHIRURGIE GENERALĂ 4
FURUNCULUL
Tratamentul furunculului
Tratamentul general antiinfecţios, cu antibiotice cu spectru pe stafilococ (oxacilina,
ampicilina) are indicaţii de principiu în furunculul feţei, la bolnavii diabetici sau când
apar fenomene evidente de difuzare locală (celulite, limfadenite) sau sistemică (febră,
frisoane).
Tratamentul local, de regulă, este conservator în faza de inflamaţie perifoliculară:
antiseptice (alcool iodat 2%) şi pansament local menţinut 2-3 zile. Schimbarea
pansamentului poate favoriza, prin aderenţa bourbillon-ului, eliminarea spontană a
dopului necrotico-purulent.
7 CHIRURGIE GENERALĂ
HIDROSADENITA
În faza de producere a necrozei incizia, evacuarea şi drenajul cavităţii sau excizia în bloc
a tegumentului şi hipodermului afectat; în formele recidivante se poate realiza o exereză
în totalitate a tegumentului afectat, urmat de grefe cutanate sau autoplastie pediculată.
CHIRURGIE GENERALĂ 10
ERIZIPELUL
În stafilococii fenomenele locale preced pe cele generale
CHIRURGIE GENERALĂ 12
Evoluţia: sub tratament cu antibiotice este favorabil, cu scăderea în 24-48 ore a febrei, în
7-15 zile a fenomenelor locale.
Forme clinice: erizipelul feţei (evoluţie favorabilă); erizipelul membrelor inferioare
(evoluţie trenantă, deseori cu complicaţii septice).
Complicaţii: necroze ale tegumentelor, abcese sau flegmoane ale ţesuturilor subjacente,
adenoflegmon, limfangite; foarte rar, complicaţii septice la distanţă.
Pot apare sechele după erizipelele recidivante, şi anume tulburări de circulaţie
venolimfatică (elefantiazis).
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.
Diagnosticul diferenţial.
- eritem (solar, raze X, urticarie, edem Quincke, boala serului, postvaccin);
- dermite (medicamentoase, eczeme acute, zona Zoster, infecţii: abces, flegmon,
stafilococie malignă a feţei, celulită);
Prognostic: favorabil cu vindecare completă, chiar şi în absenţa tratamentului
etiopatogenic. Erizipelul ombilical la noi născuţi sau perigenital postpartum evoluează
sever; cel al membrelor inferioare evoluează cu complicaţii şi recidive, rezultând de
multe ori tulburări ale circulaţiei venolimfatice: erizipelul “bronzat” cu tegumente
pahidermice, îndeosebi la gambe.
Tratament
Penicilina (antibioticul de elecţie) 1,6-3,2 mil./zi – 7 zile;
- primele zile se preferă Penicilina G, apoi se poate continua cu Moldamin până la 3
săptămâni.
Eritromicină în caz de sensibilitate la Penicilină.
Tratamentul local - aplicaţii de comprese umede cu antiseptice slabe (acid boric 4%);
- forma complicată cu abcese, flegmon sau/şi necroză cutanată
necesită tratament chirurgical.