84.Notiunea de febra.Clasificarea febrei.

Def. Febra este un sindrom caracterizat prin hipertermie, însoţită de accelerarea

ritmului cardiac şi respirator, creşterea vasodilataţiei cutanate (hiperemia, transpiraţia),
stare generală alterată, pierderea apetitului şi prezenţa unor tulburări nervoase (frison,
cefalee, insomnie, agitaţie, delir, sete). Absenţa febrei demonstrează o slabă reactivitate
a organismului (în cazul pneumoniei la bătrîni).
Clasificarea febrei:
Dupa înălţime:
a) Subfibrilitate - menţinerea temperaturii corporale între 37,0-37,9°C.
b) Febra moderată - menţinerea temperaturii corporale între 38,0-38,9°C.
c) Febra ridicată - menţinerea temperaturii corporale între 39,0-39,9°C.
d) Hiperpirexie - menţinerea temperaturii corporale peste 40,0°C.
După durată:
a) Febra temporară - menţinerea hipertermiei timp de cîteva ore.
b) Febra acută - menţinerea hipertermiei pînă la 15 zile.
c) Febra subacută - menţinerea hipertermiei pînă la 45 zile.
d) Febra cronică - menţinerea hipertermiei peste 45 zile.
85.Perioadele febrei.Sindromul febril.
În evoluţia febrei se disting 3 perioade:
1. Perioada iniţiala sau de debut - poate dura cîteva ore - debut brusc, sau
cîteva zile - debut lent. Se caracterizează prin predominarea termogenezei în
raport cu termoliza. Are loc ridicarea treptată a temperaturii însoţită de
senzaţia de frig (pielea de găină - piloerecţia), de frison, cianoză, cefalee,
insomnie.
Frisonul e o reacţie nervoasă caracterizată prin tremurări neregulate (datorită creşterii
bruşte a temperaturii) care apar în urma contracţiilor musculare şi sunt cu atît mai
intense cu cît creşterea temperaturii este mai rapidă. În cazul cînd temperatura corpului
creşte cu 1°C frecvenţa pulsului creşte cu 8-10 bătăi, iar a respiraţiei cu 4 mişcări
respiratorii pe 1 minut.
2. Perioada de stare - poate să dureze zile sau săptămîni, aspectul curbei
termice fiind diferit, în funcţie de boală. Termogeneza şi termoliza sunt la un
nivel. În această perioadă febra atinge apogeul şi ca rezultat se intensifică
starea toxică. E caracteristic sindromul febril ce prezintă un grup de semne:
cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urină concentrată,
convulsii, halucinaţii, dezorientare.
3. Perioada de declin - se poate prezenta diferit. În unele boli temperatura
scade lent, treptat - cînd se vorbeşte de liză. În altele scade brusc, în cîteva
ore, ajungînd valori normale şi fiind însoţită de transpiraţii mari (proces care
contribuie la pierderea căldurii şi marchează, de obicei, sfîrşitul accesului
febril), poliurie (urină abundentă), membrele devin reci, apare cianoza
buzelor ca rezultat al scăderii bruşte a tensiunii arteriale. Acest mod de
scădere a febrei se numeşte criză.
86.Ingrijirea bolnavului febril in diferite perioade ale febrei.
I. Perioada de debut:
- Regim strict de pat.
- Bolnavul se înveleşte bine.
- Termofoare calde la picioare.
- Se evită curentul şi afluxul de aer rece.
- Se administrează băuturi calde.
- Se observă funcţionarea normală a organelor de excreţie.
- Se menţine igiena tegumentelor şi mucoaselor.
- Se observă : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura.
II. Perioada de stare:
- Regim strict la pat .
- Se menţine igiena tegumentelor şi mucoaselor.
- Se administrează băuturi în cantităţi mari, pînă la 3 litri.
- Hrană bogată în vitamine, calorică, uşor digerabilă (4-5 ori pe zi în cantităţi mici),
dieta nr.13.
- Se observă funcţionarea normală a organelor de excreţie.
- Se iau măsuri pentru scăderea temperaturii corpului, începînd cu metode fizice se
aplică comprese reci, împachetări reci, punga cu gheaţă, fricţiuni.
- Se observă : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura.
III. Perioada de declin:
- Se evită curentul şi afluxul de aer rece.
- Schimbarea frecventă a lengeriei de corp şi de pat.
- Se menţine igiena tegumentelor şi mucoaselor.
- Se observă funcţionarea normală a organelor de excreţie.
- Se observă : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura.
- Se administrează băuturi calde.
- Dieta nr.13.
În cazul scăderii tensiunii arteriale:
- Poziţia forţată în pat - se ridică picioarele bolnavului cu 30-40 cm. mai sus de
nivelul capului şi i se scoate perna de sub cap.
- Termofoare calde la picioare.
- Ceai, cafea tare şi caldă.
- Administrarea medicamentelor cu scop de a mări tensiunea arterială: mezaton,
cofeină, cordiamină, sulfocamfocaină.
Def. Hipotermia - reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limitele normale, cauzată de
dezechilibul între termogeneză şi termoliză. Este mai puţin nocivă decît hipertermia. La copii
hipotermia este cauzată de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, la adulţi de
abuz de sedative şi alcool, la vîrstnici cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.
 Febra
Febra reprezintă creșterea anormală a temperaturii corpului. Aceasta este
un sindrom caracterizat prin hipertermie, tahicardie (creșterea ritmului
cardiac), tahipnee, transpirații, oligurie (cantitate mai mică de 500ml urină/24)
și astenie, mialgii, atralgii, hiperestezie cutanată.
Temperatura normală este considerată până la 37 grade C – temperatura cutanată.
Aceasta este rezultatul echilibrului dintre procesele de termoreglare cu centrul în
hipotalamus. Se măsoară cu termometrul cu mercur, de obicei axilar.
Cea mai scazuta temperatură a corpului se inregistreaza dimineața, între orele 4-5.
Din acest motiv, temperatura va fi măsurată de cel puțin două ori la un pacient,
dimineața și seara, în foaia de temperatura. Unirea valorilor notate prin linii
determină curba termică.

Cauze
Febra poate fi de cauză:

 infecțioasă (septică) – virală: viroze, gripe, hepatită, rujeolă, rubeolă, bolile

copilărilei, scarlatină, bacteriana: amigdalită, TBC, plăgi infectate, abcese,
flegmoane etc, cauze parazitare.
 neinfecțioasă (aseptică): neoplasme, arsuri, afecțiuni neuropsihice, boli
metabolice, reacții alergice, sindroame hemoragice, boli de colagen, boli
endocrine, postadministrare de medicamente.
În raport cu gradele de temperatură, se deosebesc urmatoarele tipuri:

 Subfebrilitate – 37-38 grade C

 Febră moderată – 38-39 grade C
 Febră ridicată – 39-41 grade C
 Hiperpirexie – peste 41 grade C
În evoluția febrei se deosebesc următoarele perioade:

 incipientă – etapa în care febra crește lent, progresiv sau brusc

 de stare – etapa în care curba termică atinge apogeul
 de declin – etapa în care febra scade fie brusc, fie lent.
Tipuri de febră
în platou – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală nu depașește 1 grad
C timp de mai multe zile.
remitentă – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală depașește 1 grad C
timp de mai multe zile.
recurentă – Alternează perioade de febrilitate (5-8 zile) cu perioade de afebrilitate.
ondulantă– Evoluează cu ascensiuni febrile ce alternează cu perioade afebrile, de
câteva zile fiecare, ce se repetă periodic, fapt care dă aspectul ondulant.
Cea mai mare temperatură pentru un organism uman a fost înregistrată la data de:
Iulie 10, 1980 de către Willie Jones, în vârstă de 52 de ani: 46,1 °C.