Luțaș (komuves) Ofelia AMG 2 B

ERIZIPELUL
Erizipelul este o infecție, o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul stratului superficial al pielii

Erizipelul cuprinde căile limfatice, fiind provocată de bacterii ce se află în mod normal la suprafaţa pielii:
streptococi beta-hemolitici de grup A (cel mai frecvent), stafilococi. Boala este caracterizată clinic prin
apariția unui placard de dermită roșu, eritematos și dureros cu tendință extensivă, însoțit de fenomene
generale precum febră și frison.
Afecțiunea este localizată cel mai adesea la nivelul membrelor inferioare și feței, dar orice zonă a corpului
poate fi afectată. Infecția este întâlnită la toate grupele de vârstă, dar vârstnicii și copiii sunt în general cei
mai afectați. În absența tratamentului cu antibiotice are un prognostic grav. Erizipelul nu este ereditar.
Erizipelul este o formă superficială de celulită acută necomplicată, nesupurativă.
Tipurile morfologice ale afecţiunii tegumentare:
- formele uşoare, de obicei, se manifestă prin afecţiunea eritematoasă a tegumentelor
- formele de gravitate medie se manifestă prin afecţiuni eritemo-buloase şi eritemo-hemoragice
- formele grave se manifestă prin afecţiuni extinse eritemo-buloase şi bulos-hemoragice cu
complicaţii septicopiemice frecvente
Formele clinice sunt .
- erizipelul eritematos cel mai frecvent, erizipelul flegmonos, erizipelul flictenular, erizipelul gangrenos.
După localizare cel mai frecvent apare la nivelul feței și nasului, cu aspect de aripă de fluture, la nivel
gambier, chirurgical în jurul unei plăgi, obstetical după secționarea cordonului ombilicar.
Cauze
Spre deosebire de celulită, aproape toate cazurile de erizipel sunt cauzate de streptococii b-hemolitici de
grup A (Streptococcus pyogenes). Erizipelul bulos poate fi cauzat de coinfecția Streptococcus pyogenes și
Staphylococcus aureus (inclusiv MRSA).
Infecția tegumentelor se poate produce prin: soluții de continuitate ale pielii (plăgi, dermatomicoze, arsuri,
ulcer varicos al gambei), de la mucoasa învecinată infectată cu streptococ (rinofaringită, otită medie
supurată) propagare limfatică.
Factorii de risc ai erizipelului sunti:
-Infecție orofaringiană recentă, anomalii ale drenajului venos sau limfatic al unui membru, leziuni ale pielii
prin înțepături de insecte, eczemă, psoriasis, infecție cu dermatofiți, staza venoasă cronică sși ulcere ale
picioarelor , sistemul imun depresat prin diferite boli (diabet, alcoolism, obezitate, HIV etc.) sau tratamente
imunosupresoare, episoade anterioare de erizipel.
Semne și simptome
Perioada de incubație este de 3-5 zile. Erizipelul se caracterizează printr-un debut acut, cu eritem cutanat,
asociat cu febră, frisoane și limfangită. Leziunea clasică este bine demarcată, eritematoasă, fermă și
edemațiată, cu denivelări. Sunt prezente durerea și căldura crescută a pielii afectate.
Semne clinice:Erizipelul evoluează în 4 faze.
-Incubația e de obicei scurtă de câteva ore,
-invazia e zgomotoasă, brutală prin frison viollent, urmat de febră, tahicardie. Apare placardul
-Perioada de stare cu fenomene generale localizate cu febră în platou, tahicardie, astenie, placardul se
extinde, apar uneori flictene serosangvinolente ( erizipel bulos), sau supurare în hipoderm (erizipel
flegmonos). Apare un placard eritematos, neted, strălucitor, cald, cu margini uşor reliefate, uneori
formând aşa numitul burelet de delimitare, cu evoluţie centrifugă dureri, mai rar usturime, iar uneori prurit
în regiunea afectată, limfadenopatie regională, sensibilă la palpare
-Perioada de remisiune în care fenomenele generale se atenuează. Local se produce descuamație
furfuracee, care poate lăsa o zonă cu tulurări de pigmentație.
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit de către medic, pe baza aspectului clinic și prin prezența febrei, care poate
preceda roșeața. Diagnosticul diferențiat se face cu celulita, dermatita alergică, eritemul din infecții , -
tromboflebită profundă și superficială, flegmonul gambei, limfangita, maladiile alergice, dermatitele,
erizipeloid.
Explorări diagnostice sunt:
-teste de inflamaţie: hemoleucogramă, proteina C-reactivă , - explorarea funcţiei renale,
-examen bacteriologic direct şi cultură din leziunea soluţiei de continuitate, - hemocultură, -biopsie
profundă, -examen bacteriologic prin aspirat tisular: examen direct colorat Gram, cultură, -serodiagnostic:
pentru erizipel: antistreptokinaze, antistreptodornaze B
Tratament
Principalele obiective ale tratamentului:- Profilactic prin remisia completă a infecţiei și prevenirea
recidivelor, tratamentul factorilor favorizanţi și a porții de intrare (ulcer de gambă, plagi traumatice,
escare). Curativ prin revulsii locale, raze ultraviolete și Roentgen terapie.
General Terapia cu antibiotic trebuie inițiată cât mai curând posibil de la momentul atacului și trebuie
menținută timp de 10-14 zile. În timpul atacului, cât timp zona afectată este roșie, umflată și caldă, este
necesar repausul și menținerea membrului afectat în poziție proclivă. Local se pot pune comprese cu soluții
antiseptice. După vindecarea episodului acut, edemul membrului respectiv trebuie tratat cu
compresie elastică, până la remiterea acestuia. Chirurgical în formele flegmonoase, constând în incizie și
drenaj.
Tratamentul adjuvant reprezentat prin:
comprese reci și analgezice pentru a calma disconfortul local , ridicarea membrului infectat pentru
reducerea edemului local, ciorapi cu compresiune, îngrijirea plăgilor cu pansamente saline, schimbate
frecvent.
Cazurile severe pot necesita tratament cu antibiotic injectabil și eventual internare. Aproximativ o treime
dintre cei care urmează un tratament pentru erizipel dezvoltă din nou afecțiunea. Dacă alte afecțiuni au
influenţat apariţia infecţiei, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, tratarea corectă a acestora
poate ajuta la prevenirea apariţia erizipelului. De asemenea, dacă supraponderalitatea sau circulația
deficitară au contribuit la dezvoltarea infecției, o schimbare a stilului de viață poate ajuta pacientul în acest
sens.
Tratat erizipelul se vindecă în câteva zile. Netratat el produce recidive și complicații ca abcese, flegmoane,
flebite, endocardite, nefrite.