UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

PROGRAMUL DE STUDII: MASTER

MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR ŞI AL SERVICIILOR MEDICALE ŞI

FARMACEUTICE

LUCRARE DE DIZERTAŢIE

ASPECTE PRIVIND EVOLUȚIA CAZURILOR DE

ANEMII CARENȚIALE ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Ş.L.DR. BEATRICE SEVERIN

MASTERAND:

MIHAI FLORENTINA

CONSTANŢA

2017
 CUPRINS

Introducere……..……………………………………………………………………………3

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul I Date generale privind anemia carențială ……………………………..........… 4

Capitolul II Determinarea hemogramei ……………………………………….........…… 12

II.1. Recoltarea sângelui …………………...……………………………………………… 12

II.2. Hemograma cu formulă leucocitara, cu Hb, Ht și indici ………………….……….. 13

PARTEA PERSONALĂ

1. Scopul cercetării ……………………………………………………………….…... 19

2. Obiectivul cercetării ………………………………………………………….……..19
3. Material și metode …………………………………………………………….…….19
4. Rezultate și discuții …………………………………………………………….….. 20
4.1 Analiza cazurilor pe ani de studiu ……………………………………….....…….. 20
4.2 Analiza cazurilor în funcție de grupa de vârstă ……………………….……........ 21
4.3 Analiza cazurilor în funcție de sexul pacienților.......................………………...…25
4.4 Analiza cazurilor în funcție de calitatea de asigurat ………………………..…... 27
4.5 Analiza cazurilor de anemie feriprivă ............……………………………………. 30

4.5.1. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcție de sex ……………………. 30

4.5.2. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcție de vârstă ……………….… 32

4.5.3. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcție de rezultatul testelor de

laborator ……………………………………………………………………………..… 33

5. STRATEGII PRECONIZATE …………………………………………………..… 36

6. CONCLUZII ……………………………………………………………………..….. 37

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………. 38

2
 INTRODUCERE

Anemia este o problemă de sănătate publică, fiind întâlnită atât în societățile

dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Identificată de Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) ca factor cu impact major asupra stării de sănătate la nivel global, anemia
poate fi prezentă la orice vârsta, dar cele mai vulnerabile sunt femeile însărcinate și copiii.
Etiologia cuprinde factori carențiali, genetici, infecțiosi, fizici, cât și afecțiuni în derulare
sau anumite afecțiuni cronice.
Cauza principală a anemiei este reprezentată de natura carențială implicând
deficitul de fier.
30% din populația lumii suferă de anemie, în mare parte fiind vorba de anemie
feriprivă.
Deficitul de fier reprezintă cea mai răspândită tulburare de ordin nutrițional la nivel
mondial. OMS estimează că în țările în curs de dezvoltare sunt foarte afectați copiii și
femeile însărcinate iar în țările dezvoltate, se înregistrează un procent de 30-40% în
aceleași segmente populaționale [1].

3
 CAPITOLUL I
DATE GENERALE PRIVIND ANEMIA CARENȚIALĂ

Anemia se definește printr-o masă eritrocitară insuficientă pentru asigurarea unei

cantități adecvate de oxigen țesuturilor periferice [2].

CLASIFICAREA ANEMIILOR:
Morfologică (ţine seama de modificările constantelor eritrocitare)
 După volumul eritrocitar mediu - VEM
 normocitare,
 microcitare,
 macrocitare.
 După concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare
 normocrome (cu indice de culoare în jurul lui 1),
 hipocromă (indicele de culoare scade sub 0,8),
 hipercromă (când depăşeşte indicele de culoare).
Patogenică
 Producere scăzută de hemoglobină şi eritrocite:
 Deficit de sinteză a hemoglobinei:
 anemia feriprivă
 anemia sideroblastică (hipersideremică)
 Deficit de maturaţie a eritrocitelor:
 anemia megaloblastică primară (boala Addison-Biermer)
 anemii megaloblastice secundare (parabiermeriene)
 Deficit al eritropoiezei: anemia aplastică
 Pierdere sau distrugere crescută de eritrocite:
 Anemia posthemoragică acută
 Anemiile hemolitice:
 congenitale (intracorpusculare, endogene)
 câştigate (extracorpusculare, exogene).
Etiologică
 Anemii prin deficit nutriţional:
 megaloblastice
 hipocrome

4
  Anemii prin infecţii cronice sau reacţii imune şi autoimune:
 hipocrome
 hemolitice
 hipo- sau aplazice
 Anemii prin intoxicaţii (tip saturnism) :
 hipo- sau aplazice
 macroblastice, hemolitice
 Anemii în cancere: în sindroame paraneoplazice
 Anemii endocrine: mixedem, insuficiența suprarenală, gonadică,
hipofizară.
 Anemii în insuficienţa renală
 Anemii în ciroze
 Anemii de sarcină : hipocromă, macromegaloblastică, hemolitică prin
sângerare acută [3].

Frotiul de sânge periferic pentru diagnosticul etiologic al anemiilor

Sursa https://www.emcb.ro/article.php?story=20070802140213467 [4]

5
 Algoritmul de diagnostic al anemiilor
Sursa https://www.emcb.ro/article.php?story=20070802140213467 [4]

PRINCIPALELE TIPURI DE ANEMII

1. Anemia feriprivă
Anemia feriprivă se datorează epuizării depozitelor de fier ale organismului, fier
care este indispensabil producerii de hemoglobină şi, deci, generării de noi globule roşii,
necesare înlocuirii celulelor îmbătrânite. Acest tip de anemie este cel mai frecvent întâlnit
şi se datorează unor pierderi cronice, mici şi repetate de sânge. Acestea sunt de obicei prea
reduse cantitativ pentru a atrage atenţia pacientului, dar pot duce, în timp, la consumarea
rezervelor de fier ale organismului şi la instalarea anemiei.

6
 Sugarii și copii mici care au anemie din lipsă de fier pot prezenta retard, dar și întârzieri
în dezvoltarea mersului și vorbitului. Copii pot fi iritabili și pot dobândi un deficit de
atenție. Aceste probleme de obicei dispar atunci când se rezolvă deficiența de fier [5, 6].
 Epidemiologie:
Anemia feriprivă este o boală cu implicații sociale, fiind una din cele mai frecvente
afecțiuni de pe glob, frecventă la toate vârstele și în toate regiunile geografice [7].
 Cauze ale anemiei feriprive:
La sexul feminin predomină: flux menstrual abundent în fibroamele uterine, neoplasme
sau dereglări endocrine.
La sexul masculin cele mai frecvente cauze sunt sângerările de la nivelul tubului
digestiv: boala de reflux gastroesofagian cu esofagită, gastrite, ulcere gastroduodenale,
tumori benigne ce sângerează etc [2].
 Semnele și simptomele anemiilor feriprive:
Pacientul cu anemie feriprivă este palid, obosit, prezintă palpitații și amețeli. Limba
depapilată, disfagie (dificultăți la înghițire). Unghiile sunt friabile, palide, fără luciu [2].
 Teste de laborator:
 Hemoleucograma - o analiză completă a sângelui ce verifică forma, culoarea,
numărul și mărimea elementelor figurate din sânge
o determinarea hematiilor (valori normale: 4,5 - 5,5 mil./mm cub); numărul de
reticulocite, în care se determină cauza anemiei. Reticulocitele sunt globule roșii
imature produse de măduva oaselor și eliberate în sânge. Nivelul de reticulocite e
mai scăzut în cazul anemiei din lipsa de fier.
o determinarea hemoglobinei (valori normale:12-16 gr./100 ml.) şi hematocritul
(valori normale:42- 45 %); Scăderea hemoglobinei sub nivelurile de referinţă
determină apariţia anemiei. Hb trebuie evaluată împreună cu Ht, numărul de
eritrocite, indicii eritrocitari şi morfologia celulară pe frotiu pentru clasificarea
anemiei
o Sideremia: valori normale: 80 - 120 ug/100 ml; fierul plasmatic scade în anemia
feriprivă.
 CTLF crescut (Capacitatea totală de legare a fierului) , Coeficientul de saturare
(sideremie / CTLF) scăzut

7
  Feritina - arată cât de mult fier poate fi stocat în organism. Nivelul scăzut de feritină
poate indica anemie din lipsă de fier. Acesta este unul dintre testele care are valori
anormale atunci când există deficiență de fier [2] .
Valorile de referință ale feritinei sunt dependente de vârstă și sex [8]

Vârstă (ani) Valori (ng/mL)

<1 an 12-327
1-3 ani 6-67
4-6 ani 4-67
7-12 ani                      Fete 7-84
                                  Baieţi
14-124
13-17 ani                   Fete 13-68
                                 Baieţi
14-152
Adulţi <60 ani              Femei 13-150
                                  Barbaţi
30-400

În condiții normale, fierul sanguin se găsește sub 3 formule:

- Înglobat în hemoglobina eritrocitară
- Cuprins în cantitatea minimă de hemoglobină liberă plasmatică
- Fixat pe transferină sub forma fierului de transport știindu-se că fiecare mg de
transferină poate lega, în mod specific, 1.5 grame Fe ++, fracțiunea fiind
definită prin sideremia serică, valorile ei oscilând între limite foarte largi
dependent de ritmul circadian. Sideremia reprezintă în condiții normale,
aproximativ 1/3 din capacitatea totală de legare a fierului.

 Tratamentul anemiei feriprive are la bază tratamentul cauzei și tratamentul cu

preparate care conțin fier. Aceste preparate se administrează de cele mai multe ori pe cale
orală, sub formă de siropuri, picături, fiole buvabile sau comprimate.

2. Anemia percinoasă
Anemia pernicioasă sau Biermer este o formă de anemie megaloblastică datorată
deficitului de vitamina B12 prin alterarea absorbţiei acesteia. Este datorată distrucţiei

8
imune a factorului intrinsec în cadrul gastritei atrofice şi a pierderii celulelor parietale
gastrice.
Denumirea bolii provine de la faptul istoric care descria primii bolnavi ca suferind de
anemie [2].
Vitamina B12- Cobalamina este formată dintr-un tetrapirol plan cu un atom de
cobalt central, o grupare nucleotidică (5, 6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului şi o
parte prostetică deasupra planului. 
În funcţie de gruparea prostetică se identifică mai multe forme de cobalamină:
metilcobalamina, care predomină în plasmă şi în citoplasmă, adenozilcobalamina, care
predomină intramitocondrial, şi ciancobalamina, care este un preparat farmacologic stabil
ce trebuie convertit în alte forme pentru a fi activ metabolic [2].

 Epidemiologie

Anemia Biermer este întâlnită mai ales la persoanele din nordul Europei, iar prevalența
crește cu vârsta, fiind maximă la persoanele de peste 70 ani. Este întâlnită mai frecvent la
femei decât la barbați [9].

Cauzele anemiei pernicioase:

Vitamina B12 nu poate fi produsă de către corpul uman şi trebuie obţinută din dietă.
Vitamina B12 alimentară poate fi absorbită doar în ileusul terminal când este legată de
factorul intrinsec produs de către celulele parietale ale mucoasei gastrice.
Anemia percinoasă este cel mai probabil o tulburare autoimună cu predispoziţie
genetică fiind mai frecventă în familiile cu antecedente de anemie și este o formă cu
eritrocite mari, macrocitară, care apare prin deficit de vitamina B12.
Vitamina B12 este sintetizată numai de bacterii, dar majoritatea animalelor sunt
capabile de a sintetiza vitamina în două forme coenzimatice, adenozilcobalamina şi
metilcobalamina. Formele sunt necesare pentru conversia acidului metil-malonic în
succinil coenzima A care va acţiona ca o metiltransferaza pentru conversia homocisteinei
la metionina. Când ciancobalamina sau folatul prezinta deficienţe, în precursorii eritroizi
se dezvoltă macrocitoza şi eritropoieza ineficientă.
Deficitul alimentar de vitamina B12 este rar, exceptând vegetarianismul strict, copiii
născuţi din mame cu deficienţă sau în cazul dietei restrictive din fenilcetonurie. Absorbţia
intestinală insuficientă reprezintă principala cauză de deficit de vitamina B12 [2].

9
  Simptomele anemiei pernicioase:
Sunt similare cu ale altor anemii dar acompaniate frecvent de manifestările deficitului
de vitamina B12 (anomalii neurologice cum este neuropatia periferică) şi alte manifestări
ale gastritei autoimune atrofice.
Debutul anemiei pernicioase este vag şi insidios. Triada clasică cu oboseală, limba
fisurată şi parestezii poate fi prezentă [2].

 Teste de laborator:
 Hemoleucograma - frotiu de sânge colorat May-Grủmwald-Giemsa, pentru
examenul calitativ
- medulograma, când elementele imature sunt absente în
sângele periferic
 Testul Schilling cu vitamina B12 pentru evidenţierea factorului antianemic
intrinsec
 Sideremia - creşte în anemiile hemolitice şi megaloblastice
 Alte examene: electroforeza hemoglobinei, puncţia - biopsie ganglionară, puncţia
splenică [2].

 Tratamentul:
Acestei forme de anemie se face cu suplimente de vitamina B12, administrată
injectabil intramuscular sau pe cale orală [7].
 Dieta:
Persoanele vegetariene şi cele care nu consumă ouă, lapte sau carne pot dezvolta
deficit de vitamina B12. Aceştia sunt sfătuiţi să-şi modifice obiceiurile alimentare sau să
consume suplimente de vitamina B12 [7].

3. Anemia prin deficit de acid folic

Rezultă datorită unui nivel seric mai mic faţă de cel normal de acid folic în
organismul uman. Organismul are nevoie de acid folic, una dintre vitaminele complexului
B, pentru a produce globulele roşii ale sângelui. Organismul uman nu poate produce
suficient acid folic, astfel că, dieta trebuie să conţină alimente bogate în acid folic, cum ar
fi citricele, legumele cu frunze verzi şi cerealele integrale.
Organismul este capabil să depoziteze suficient acid folic pentru 2-6 luni. Cu toate

10
acestea, anemia apare în câteva săptămâni de la reducerea depozitelor de acid folic. [10]
 Epidemiologie:
Se dezvoltă la persoanele de toate varstele şi cu aceeaşi frecvenţă la bărbaţi şi la femei.
Este frecvent atestată în ţările slab dezvoltate economic, cu un nivelul scăzut de viaţă şi
cu o alimentaţie insuficientă [11].
 Cauzele anemiei prin deficit de acid folic includ:
 Consumul insuficient de alimente bogate în acid folic;
 Necesitatea crescută de acid folic, care poate apărea în graviditate sau în
anumite boli, cum ar fi boala cu hematii în seceră;
 Consumul unor medicamente prescrise pentru alte afecţiuni cum ar fi acelea
administrate în cancer, artrita reumatoidă şi convulsii [2].

 Semne și simptome:
Există posibilitatea ca anemia să nu producă nici un fel de simptom prin deficitul de
acid folic în forme ușoare. Pe măsură ce anemia progresează, pot apărea: slăbiciune,
oboseală, ameţeală, amnezie, iritabilitate, paloare, scăderea apetitului alimentar, scăderea
în greutate, dificultăţi de concentrare.
Semnificații clinice: deficitul de folat poate fi clasificat în 4 stadii:

 balanţă negativă de folat - determină iniţial scăderea folatului seric, dar cu

depozite normale,
 ulterior scade folatul eritrocitar,
 apoi apare alterarea eritropoiezei cu VEM si HEM crescute şi apariţia
neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat,
 iar în final, deficitul de folaţi clinic manifestat cu anemie megaloblastică; spre
deosebire de deficitul de vitamina B12, manifestările neurologice sunt rare.

După întreruperea aportului, scăderea folatului seric survine la aproximativ 1 lună,

iar depleţia depozitelor de folat la un nivel care nu poate susţine hematopoieză normală are
loc în 3-6 luni [2].

 Teste de laborator:
 Hemoleucograma
 Folați serici - reflectă modificări recente în aportul alimentar şi absorbţia intestinală
de folat [2].

11
  Tratament:
Tratamentul anemiei prin deficit de acid folic se poate face prin creşterea ingestiei de
acid folic (folat). Administrarea zilnică de 1 mg de suplimente de acid folic, ameliorează
anemia în decursul a 5-7 zile [7].

CAPITOLUL II
DETERMINAREA HEMOGRAMEI

Hemograma este un test screening de bază, fiind unul din cele mai frecvente teste
efectuate de laborator reprezentând adesea primul pas în stabilirea statusului hematologic
și în diagnosticul diverselor afecțiuni hematologice și nehematologice.
Cuantificarea parametrilor hematologici asociată cu examinarea frotiului de sânge
aduce informații prețioase, orientând în continuare spre efectuarea altor teste specifice.
Hemoleucograma completă constă în măsurarea următorilor parametri:

1- Număr de leucocite
2- Număr de eritrocite
3- Concentrația de hemoglobină
4- Hematocrit
5- Indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitară medie
(HEM), concentrația medie de hemoglobină (CHEM) și lărgimea distribuției
eritrocitare (RDW).
6- Număr de trombocite și indici trombocitari; volumul trombocitar mediu (VTM) și
lărgirea distribuției trombocitare.
7- Formula leucocitară
8- +/- număr de retriculocite

II.1. Recoltarea sângelui

Pentru lucrarea hemogramei se foloseste sânge venos sau capilar.
Sângele venos se obține prin puncția venei cubitale și amestecul de anticoagulant
EDTA tripotasium, dipotassium și disodium (K3 EDTA vacutainer cu capac mov/roz).
Anticoagulantele sunt preferate pentru că nu modifică volumul eritrocitelor și
alterează morfologia leucocitelor.

12
 Sângele capilar la adult se recoltează din pulpa degetului, iar la sugar din suprafața
plantară a călcâiului sau a halucelui. Din sângele capilar se obțin cele mai bune frotiuri.
Utilizarea sângelui venos are următoarele avantaje:
 Dintr-o probă se poate face determinările necesare;
 În urma unei recoltări corecte, sângele nu se hemolizează, iar testele se pot
efectua în 1-3 ore de la recoltare.
II.2. Hemograma cu formulă leucocitară, cu Hb, Ht și indici:
a. Număr leucocite (numărul de celule albe) și formula leucocitară
Leucocitele se împart în două grupe principale: granulocite şi a-/non-granulocite.
Granulocitele sunt denumite astfel datorită prezenţei în citoplasmă de granulaţii distincte
şi se identifică trei tipuri de granulocite în funcţie de afinităţile de colorare pe frotiul de
sânge colorat Wright: neutrofile, eozinofile şi bazofile.
Indicaţii – evaluarea infecţiilor, inflamaţiilor, necrozelor tisulare, intoxicaţiilor, alergiilor,
bolilor mieloproliferative şi limfoproliferative acute şi cronice, tumorilor maligne etc.
b. Număr de eritrocite:
Numărul de eritrocite reprezintă testul de bază pentru evaluarea eritropoiezei.
Eritrocitele sunt investigate în continuare prin măsurarea concentraţiei de hemoglobină şi
a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculează indicii eritrocitari: VEM, HEM,
CHEM și RDW, care caracterizează din punct de vedere calitativ populaţia eritrocitară.
c. Hemoglobina:

Hemoglobina reprezintă comportamentul principal al eritrocitelor servind ca vehicul

pentru transportul oxigenului și dioxidului de carbon. Hemoglobina este proteina
conjugată constantă dintr-un tetramer format din două perechi de lanțuri polipeptidice,
fiecare fiind conjugat de un grup hematologic, complex al unui ion de fier cu pigmentul
roșu, porfirina ce conferă culoarea roșie.
Hemoglobina servește ca tampon în lichidul extracelular. În țesuturi, la pH scăzut
oxigenul se disociază de hemoglobină; hemoglobina deoxigenată se leagă de ionii de
hidrogen.
Indicații: împreună cu Ht și numărul de eritrocite este utilă pentru detectarea și
monitorizarea anemiei și policitemiei.
Metoda de determinare: hemoglobina este determinată prin metoda fotometrică în
urma conversiei în SSL- hemoglobină cu ajutorul unui sulfactant sodium lauryl sulfate.
Hematocritul poate fi estimat din hemoglobină utilizând următoarea formulă:

13
 Ht = Hb (g/dL)x2.8+0.8 sau Ht=Hbx3.

Valorile normale pentru Hb și Ht pe categorii de vârstă [12]

Vârsta Hb (g/dL) Ht (%)
<1 luna 13.4-19.8 41-65
1 luna 10.7-17.1 33-55
2-3 luni 9.4-13.0 28-42
4-5 luni 10.3-14.1 32-44
6-8 luni 11.4-14.0 33-41
9-11 luni 11.4-14.0 33-41
1 an 11.3-14.1 32-40
2-3 ani 11.0-14.0 32-42
4-5 ani 11.0-14.0 32-42
6-8 ani 11.5.-14.5 33-41
9-11 ani 12.0-15.0 34-43
12-14 B 12.0-16.0 35-45
ani F 11.5-15.0 34-44
15-17 B 11.7-16.6 37-48
ani F 11.7-15.3 34-44
18-44 B 13.2-17.3 39-49
ani F 11.7-15.5 35-45
45-64ani B 13.1-17.2 39-50
F 11.7-16.0 35-47
65-74 B 12.6-17.4 37-51
ani F 11.7-16.1 35-47

14
 Semnificații clinice:
 Scăderea hemoglobinei: sub nivelurile de referință determină apariția anemiei. Hb
trebuie evaluată cu Ht, numărul de eritrocite, indicii eritrocitari și morfologia
celulară pe frotiul pentru clasificarea anemiei.
În sarcină, concentrația de hemoglobină scade cu 2-3 g/dL datorită unei creșteri
disproporționate a volumului plasmatic fața de masa eritrocitară.
La nou-născut masa eritrocitară este mai mare la naștere decât la adult și scade continuu
în prima saptămână de viață. Nivelul de la adult este atins la vârsa de 14 ani, iar la
vârstnici apare o scădere.
 Creșterea hemoglobinei: apare în eritrocitoza/ policitemie

d. Hematocritul (volumul pachetului de celule)

Masoară raportul dintre: volumul ocupat de eritrocite și volumul sanguin total.
Indicații: Detectarea și monitorizarea anemiei și policitemiei
Metoda de determinare: analizatorul automat calculează hematocritul prin determinarea
numărului de eritrocite/L de sânge și măsurarea amplitudinii impulsurilor în eritrocite prin
metoda luminii dispersate.
Semnificații clinice: hematrocritul depinde de masa eritrocitară, volumul eritrocitar
mediu și volumul plasmatic. Când hematiile sunt de mărime normală, modificările
hematocritului le urmează pe cele ale numărului de eritrocite.
Scăderea hematocritului.
- Anemie: la un Ht < 30% - anemie severă
- Creșterea volumului plasmatic (sarcină)
Creșterea hematocritului
- Eritrocitoza/ policitemie.
- Hemoconcentrație (ex: soc, aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici
etc) .

Clasificarea anemiilor pe criterii morfologice, mărimea, forma și încarcarea cu

hemoglobină a eritrocitelor pot fi determinate cu ajutorul calculelor matematice.
Rezultatele exprimate se numesc constante eritrocitare pe când cele ce exprimă
caracteristici eritrocitare prin cifre relative, în comparatie cu valorile normale sunt indici
eritrocitari.

15
e. Indici eritrocitari:
 Volumul eritrocitar mediu (VEM) reprezintă volumul ocupat de un singur eritrocit.
Metoda de determinare – VEM este calculat după următoarea formulă:         

                                          

                  Hct (%) x 10
VEM =    ——————–   
               Nr.Er.(x106/μL)

 Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) – este o măsură a conţinutului mediu de

hemoglobină pe eritrocit.
Metoda de determinare – HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:
                                            Hb(g/dL) x 10
                                HEM =    ——————–
                                                  Nr.Er.(x106/μL)

 Concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM) – măsoară concentraţia

medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb şi
volumul de eritrocite).
Metoda de determinare – CHEM este calculat de analizorul automat conform
formulei:
                                                    Hb (g/dL) x 100
                                CHEM =    ——————–
                                                           Hct (%)

 Lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW) – este un indice eritrocitar care cuantifică

heterogenitatea volumului celular (gradul de anizocitoză).
Metoda de determinare – RDW este calculat de analizorul automat în funcţie de
prezenţa de anomalii ale frecvenţei relative la anumite niveluri de discriminare,
existenţa a două sau a mai multor “peak”-uri şi lărgime de distribuţie anormală.

16
 Distribuţia VEM într-o probă este prezentată sub forma unui grafic în care pe abcisă se
proiectează volumul eritrocitar, iar pe ordonată frecvenţa relativă.

                                                Deviaţia standard a mărimii eritrocitelor x 100

                RDW (CV%) =   ————————————————————-
                                                                                         VEM

f. Număr de trombocite și indici trombocitari:

 VOLUMUL TROMBOCITAR MEDIU (VTM) – indică uniformitatea de mărime a
populaţiei trombocitare. Este util în diagnosticul diferenţial al trombocitopeniei.
Metoda de determinare: este calculat de analizorul automat după următoarea formulă:

                                          PCT (Plachetocrit) (%)

                VTM (fL) = ————————————- x1000
                                         Nr. trombocite (x103/μL)

De asemenea,analizorul automat calculează lărgimea distribuţiei

trombocitare (PDW) asemănător cu calcularea lărgimii distribuţiei eritrocitare [2, 13].

17
PARTEA PERSONALĂ

18
1.Scopul cercetării a fost urmărirea modificărilor hemogramei la copii și adulți pentru
diagnosticarea anemiei carențiale.

2.Obiectivul cercetării: stabilirea particularităților privind evoluția anemiilor carențiale în

județul Constanța.

3.Material și metode:
Studiul s-a derulat la laboratorul de analize medicale „Synevo România” – punctul de
recoltare din incinta Policlinicii 1 – Constanța. S-au folosit datele din perioada 2013-2016.
Produsele biologice analizate au constat în probe de sânge recoltate pentru sectorul de
hematologie și biochimie.
Examenul hematologic a urmărit etapele: recoltare, centrifugare, introducerea probelor
în aparat și folositrea metodelor de determinare în analizator automat pe principiul
citrometriei în flux cu fluorescență utilizând LASER semiconductor și focusare
hidrodinamică.
Pentru evaluarea datelor am calculat proporţiile la toți parametrii urmăriţi.

19
 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

4.1. Analiza cazurilor pe ani de studiu

În perioada studiată, ianuarie 2013-decembrie 2016 au fost efectuate un total de

5.402 de hemoleucograme în cadrul laboratorului de analize medicale „Synevo România”
din incinta Policlinicii 1 – Constanța. Dintre acestea un număr de 1.070 au avut parametri
sugestivi pentru un sindrom anemic.
În continuarea prezentului studiu am analizat o serie de date ce vizează aceste 1070
de cazuri.

20
 79,18 %

83,60 % 76,88 %

82,05 %

23,12 % 20,82 %

17,95 % 16,40 %

Pacienti fara sindrom anemic Pacienti cu sindrom anemic

Figura 1: Proporția cazurilor pe ani de studiu în funcție de prezența sindromului anemic

Din analiza graficului se poate observa că pe parcursul celor 4 ani de studiu evoluția
cazurilor cu sindrom anemic înregistrează un trend ascendent. Statisticile Organizaţiei
Mondiale a Sănătății evidențiază faptul că anemiile carenţiale sunt cele mai răspândite
tulburări de nutriţie la nivel global.

4.2. Analiza cazurilor în funcție de grupa de vârstă

Din totalul pacienților cu sindrom anemic aflați în studiu 262 sunt copii și 808 sunt
adulți.

Tabel 1: Distribuția persoanelor cu sindrom anemic pe categorii copii-adulți

Anul 2013 2014 2015 2016 Total
Copii 25 27 96 114 262
Adulți 171 179 227 231 808
Total 196 206 323 345 1070

21
 75.52%

80

70

60
Adulti
50
24.48% Copii
40

30

20

10

Figura 2: Proporția persoanelor cu sindrom anemic pe categorii copii-adulți

70,28% 66,96 %

86,90 %
87,25%

33,04 %
29,72 %

12,75 % 13,10 %

2013 2014 2015 2016

Copii Adulți

Figura 3: Proporția persoanelor cu sindrom anemic pe categorii copii-adulți în funcție de anii

de studiu

22
 În tabelul următor este redată structura lotului de studiu raportat la grupa de vârstă:

Tabel 2: Distribuția persoanelor cu sindrom anemic în funcție de grupa de vârstă

Număr de
Grupa de vârstă (ani) Procent persoane
persoane
0-10 173 16,17%
11-18 89 8,32%
19-30 121 11,31%
31-50 261 24,39%
51-80 394 36,82%
81+ 32 2,99%
TOTAL 1070 100,00%

36,82 %

24,39 %

16,17 %

11,31 %
8,32 %

2,99 %

0-10 ani 11-18 ani 19-30 ani 31-50 ani 51-80 ani 81 + ani

Figura 4: Ponderea persoanelor cu sindrom anemic pe categorii de vârstă in cei 4 ani de studiu

În cele mai multe cazuri sindromul anemic a fost diagnosticat la adulți, la persoanele
de peste 50 de ani (aproximativ 40% din totalul lotului de studiu).
Pentru copii constatăm o pondere mai mare la cei cu vârsta sub 10 ani cauza fiind cel
mai adesea carența fierului din alimentație.

23
 Tabel 3: Distribuția persoanelor cu sindrom anemic în funcție de vârstă și anul de studiu

Anul de studiu/ 2013 2014 2015 2016 Total

grupa de vârstă
(ani)
0-10 17 17 68 71 173
11-18 8 10 28 43 89
19-30 23 26 35 37 121
31-50 50 39 81 91 261
51-80 90 109 101 94 394
81+ 8 5 10 9 32
Total 196 206 323 345 1070

52,92
31,27 27,25
45,92 26,38
25,08

21,05 20,58

25,51 18,93
10,72
4,85
10,84
8,67 11,74 4,08 12,62 12,46 2,61
4,08 8,25 2,43 3,09
8,67

2013 2014 2015 2016

0-10 ani 11-18 ani 19-30 ani 31-50 ani 51-80 ani ≥ 81 ani

Figura 5: Ponderea persoanelor cu sindrom anemic pe categorii de vârstă și ani de studiu

Se poate observa cum persoanele cu vârsta de peste 50 ani sunt cele mai afectate de
anemia carențială deoarece, odata cu înaintarea în vârstă, metabolismul scade și sunt mult mai
predispuși la boli.

24
 Pe de altă parte singurătatea și problemele financiare sunt, din păcate, alte cauze care
predispun vârstnicii la carențe alimentare.

4.3. Analiza cazurilor în funcție de sexul pacienților

Din totalul de 1070 de pacienți cu sindrom anemic 591 au fost de sex feminin și 479 de
sex masculin. Astfel, femeile reprezintă peste 55% din totalul cazurilor de sindrom
anemic.
Femeile sunt mai predispuse la anemie datorită ciclurilor menstruale abundente,
prelungite sau datorită dietelor restrictive pentru menținerea unei greutăți optime.
Și datele statistice de la nivel mondial evidențiază faptul că anemiile apar mai frecvent la
femei. În acest caz ponderea lor depășește 70%.

Tabel 4: Distribuția persoanelor în funcție de sex și anul de studiu

Anul 2013 2014 2015 2016 Total
Masculin 86 90 145 158 479
Feminin 110 116 178 187 591
Total 196 206 323 345 1070

25
 55.24%

44.76%
60

50

40

30

20

10

Masculin Feminin

Figura 6: Ponderea persoanelor cu sindrom anemic în funcție de sex

54,20 %
55,11 %

45,80 %
44,89 %

56,31 %
56,12 %

43,69 %
43,88%

2013 2014 2015 2016

Masculin Feminin

Figura 7: Repartiția pe sexe a pacienților în funcție de anii studiați

26
 Analizând graficul constatăm că pentru fiecare an de studiu femeile au fost
diagnosticate mai frecvent cu sindrom anemic.

4.4. Analiza cazurilor în funcție de calitatea de asigurat

“Asigurarea obligatorie de asistență medicală”, reprezintă un sistem garantat de stat

ce oferă protecție financiară populației în domeniul sănătații, pe principiu de solidaritate,
din contul primelor de asigurare.
În sistemul de sănătate se regăsesc următorii:
 Asigurații care plătesc contribuția lunară
 Asigurații fără plata contribuției lunară:
 Copiii și tinerii până în vârsta de 26 ani ce nu realizează venituri
 Persoanele cu handicap
 Persoanele fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane
asigurate
 Persoane cu drepturi stabilite prin lege
 Bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate
 Femeile însărcinate și lauzele, care nu au venit sau au venituri sub
salariul de bază [14].

27
 Din cei 1070 de pacienți aflați în studiu 689 au calitatea de asigurat medical, restul
de 381 nu beneficiază de această calitate din diverse motive.

Tabel 5: Distribuția persoanelor în funcție de calitatea de asigurat

Anul 2013 2014 2015 2016 Total
Pacienți cu
asigurare 141 123 183 242 689
medicală
Pacienți fără
asigurare 55 83 140 103 381
medicală
Total 196 206 323 345 1070

64,40 %

80

70

60
Asigurati
50
Neasigurati
35,60 %
40

30

20

10

Figura 8: Ponderea persoanelor în funcție de calitatea de asigurat

Aproximativ 1/3 din totalul lotului sunt pacienți neasigurați medical. Acest aspect
implică pentru pacienți pe lângă cheltuielile pentru investigațiile diagnostice și o serie de
costuri suplimentare pentru monitorizare tratamentului.

28
 71,94 % 70,14 %

59,70 %
56,66 %

43,34 %
40,30 %

28,06 % 29,86 %

2013 2014 2015 2016

Asigurați Neasigurați

Figura 9: Proporția cazurilor pe ani de studiu în funcție de calitatea de asigurat

Pentru confirmarea diagnosticului stabilit după examenele clinice și investigațiile

primare, sunt necesare și alte teste cum ar fi: sideremia (determinarea fierului circulant din
sânge), feritina (depozitele de fier din sânge), la aceste analize se mai adaugă hemograma
care împreună sunt decontate de către casa de asigurări de sănătate.
Pentru unele cazuri mai sunt necesare și următoarele analize: capacitatea de legare
a fierului (CTLF), vitamina B12, folați serici, vitamina B9, electroforeza hemoglobinei,
aceste analize nefiind decontate de către casa de asigurări de sănătate.
Se poate ajunge cu investigațiile și la puncție medulară pentru examinarea măduvei
osoase [15].

29
 4.5. Analiza cazurilor de anemie feriprivă

Din totalul de 1070 pacienți diagnosticați cu sindrom anemic, 2 pacienți prezintă

anemie percinoasă și 1068 au anemie feriprivă (figura 10).

30
 Tipul anemiei
100
90
99.81%
80
70
60
50
40
30
20
10 0.19%
0
anemie feripriva
anemie pernicioasa

Figura 10: Proporția cazurilor în funcție de tipul anemiei

Deoarece cazurile de anemie feriprivă sunt majoritare în continuarea studiului am

analizat în detaliu acest tip de anemie.

4.5.1. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcţie de sex

Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății evidențiază faptul că anemia feriprivă

este cea mai răspândită formă de anemie carențială și afectează aproximativ o treime din
populația globului [16].

Tabel 6: Distribuția persoanelor cu anemie feriprivă în funcție de sexul pacienților

Sexul pacienților Nr. pacienți cu % pacienți cu

anemie anemie feriprivă
feriprivă
Masculin 478 44,75%

Feminin 590 55,25%

31
 Total 1 068 100%

60
55.25%

50 44.75%

40

30

20

10

0
Masculin
Feminin

Figura 11: Proporția cazurilor de anemie feriprivă în funcție de sexul pacienților

Conform graficului cele mai multe cazuri sunt la persoanele de sex feminin.
Datele existente la nivel național și la nivel global arată aceeași preponderență a
cazurilor la persoanele de sex feminin.

4.5.2. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcţie de vârstă

În tabelul următor este redată în detaliu distribuția persoanelor cu anemie feriprivă în

funcție de grupa de vârstă.

32
 Tabel 7: Distribuția persoanelor cu anemie feriprivă în funcție de grupa de vârstă
Grupa de Număr de %
vârsta persoane persoane
0-10 173 16,20 %
11-18 88 8,23 %
19-30 121 11,33%
31-50 261 24,44 %
51-80 393 36,80 %
81+ 32 3%
TOTAL 1 068 100%

40
36.8 %
35

30

25 24.44%

20
16.2%
15
11.33%
10 8.23%

0 3%
0-10 ani
11-18 ani
19-30 ani
31-50 ani
51-80 ani
81 +

Figura 12: Proporția cazurilor de anemie feriprivă în funcție de vârsta pacienților

Cele mai multe persoane cu anemie feriprivă se află în categoriile de vârstă de peste 50
de ani.
Bolile multiple, veniturile insuficiente și singurătate fac, mai ales din pensionari, un
grup populațional cu risc pentru acest tip de anemie.

4.5.3. Analiza cazurilor de anemie feriprivă în funcţie de rezultatul testelor de

laborator

33
 La toți pacienții cu anemie feriprivă hemoglobina și hematocritul au avut valori sub
limitele normale.
Pentru hemoglobină valorile normale la femei sunt 11.7-16.1g/dL, iar la bărbați 13.2-
17.3 g/dL.
Și pentru hematocrit valorile sunt diferite în funcție de sex. Astfel la femei valorile
normale sunt 35-47%, iar la bărbați 39-49%.
Cele mai mici valori înregistrate în acest studiu au fost de 7.5 g/dL pentru
hemoglobină și de 25.3 % pentru hematocrit, ceea ce indică pacienți cu anemii severe.

Sideremia este o altă analiză esențială în diagnosticul anemiei feriprive. Valorile

normale sunt cuprinse între 37-145 µg/dL.
Cea mai mică valoare înregistrată în acest studiu a fost de 10 µg/dL.

Tabel 8: Distribuția persoanelor cu anemie feriprivă în funcție de rezultatul sideremiei

Sexul Pacienți cu Pacienți cu Total pacienți

pacienților sideremia scazută sideremia normală
Masculin 243 235 478

Feminin 320 270 590

Total 563 505 1068

34
 56.84%
53.46%
60
46.54%
43.16%
50

40

Masculin
30 Feminin

20

10

0
Pacienți cu sideremia scazută Pacienți cu sideremia normală

Figura 13: Proporția cazurilor de anemie feriprivă în funcție de rezultatul sideremiei

Feritina este dozată pentru atât pentru diagnostic, cât și pentru monitorizarea
tratamentului în anemia feriprivă. Valorile normale sunt între 30-400 ng/mL la barbați și
intre 13-150 ng/mL la femei. Valorile serice se corelează cu depozitul total de fier din
organism. 
În tabelul următor este prezentată distibuția persoanelor cu anemie feriprivă în
funcție de rezultatele obținute la efectuarea feritinei.

Tabel 9: Distribuția persoanelor cu anemie feriprivă în funcție de rezultatul feritinei

Sexul Pacienți cu Pacienți cu Total pacienți

pacienților feritina scăzută feritina normală
Masculin 74 404 478

Feminin 142 448 590

Total 216 852 1068

35
 65.75%
70

52.59%
60
47.41%

50
34.25%
40 Masculin
Feminin
30

20

10

0
Pacienți cu feritina scazută Pacienți cu feritina normală

Figura 14: Proporția cazurilor de anemie feriprivă în funcție de rezultatul feritinei

Analizând graficul constatăm că cele mai multe cazuri de anemie feriprivă cu feritină
scăzută sunt la persoanele de sex feminin. Aspectul nu este surprinzător în condițiile în care
femeile sunt cel mai adesea diagnosticate cu acest tip de anemie.
Cea mai mică valoare a feritinei înregistrată în acest studiu a fost de 8 ng/mL.

36
 5. STRATEGII PRECONIZATE

Având în vedere faptul că anemia feriprivă este cea mai răspândită formă de anemie
carențială trebuie să se pună accentul pe :
 educarea populației pentru un stil de viață sănătos, iar acest aspect trebuie să
vizeze atât adulții cât și copiii
 încurajarea efectuării analizelor medicale periodice
 implementarea unor programe de depistare precoce a anemiilor carențelor
 asigurarea fondurilor necesare pentru analizele decontate de Casa de asigurări
de sănătate
 îndrumarea pacienților către medicul de familie pentru efectuarea unui
tratament corespunzător.

Din păcate sistemul sanitar românesc se confruntă de mulți ani cu o lipsă acută de
fonduri pentru care posibilitățile de rezolvare nu sunt foarte bine cunoscute.

37
 6. CONCLUZII

 Pe parcursul celor 4 ani de studiu evoluția cazurilor cu sindrom anemic diagnosticate

în cadrul laboratorului de analize medicale „Synevo România” din Constanța
înregistrează un trend ascendent.
 Cele mai multe cazuri apar în rândul adulților (75.52 %)
 Grupa de vârstă cea mai afectată este 51-80 ani.
 Majoritatea cazurilor apar la femei (55,24%).
 Mai mult de o treime dintre pacienți nu sunt asigurați medical (35,60%).
 Anemia feriprivă este cea mai răspândită, în procent de 99.81 % pe când anemia
percinoasă prezintă în cei 4 ani de studiu, un procent de 0.19 %.

Ţinând cont de rezultatele acestui studiu putem spune că pe viitor sunt necesare mai
multe strategii pentru depistarea precoce a anemiilor carențiale în general, și a celei
feriprive în special, mai ales că Organizația Mondială a Sănătății consideră anemia
feriprivă o cauză majoră de ani potenţiali de viaţă sănătoasă pierduţi în special prin
dizabilitate.

38
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.secom.ro/articles/forme-inovatoare-de-fier-pentru-profilaxia-si-
tratamentul-anemiei-feriprive
2. Ghidul Serviciilor Medicale al Laboratoarelor Synevo – Editia a II-a
3. https://www.synevo.ro/profil-anemie/

4. Popescu V, Algoritm diagnostic în anemiile copilului. Revista Romana de

Pediatrie, august 2007. https://www.emcb.ro/article.php?story=20070802140213467

5. http://documents.tips/documents/hematologie-anemia-feripriva.html
6. Colita D. –Hematologie –tratat de medicina interna, Hematologie clinica vol I si II,
ED. Medicala 1996-1999
7. Constanța Popa - Catalogul analizelor medicale, Prima editie, Editura Bucuresti, 2016
8. http://www.synevo.ro/feritina/
9. http://www.terapiamedicala.ro/anemia-biermer-pernicioasa
10. Matthias Imohl, Ralf Schmidmaier - Compediu de hematologie, Editura FarmaMedia,
2014
11. http://old.ms.gov.md/_files/6107-PCN-39%2520AM.pdf
12. https://www.synevo.ro/hemograma/
13.  B Weinberg. Monunuclear Phagocytes. In Wintrobe’s Clinical Hematology.
Philadelphia ed. 2004
14. Conf. Univ. Natalia Zarbailov, catedra medicina de familie- USMF „Nicolae
Testemitanu”, Republica Moldova. medclub1.ucoz.ro/_sf/0/99_activitatea_in_.ppt
15. http://www.synevo.ro/ce-este-si-ce-se-ascunde-in-spatele-unei-anemii/
16. Concise Guide to Hematology, First Edition.Edited by Alvin H.Schmaier 2012 în
Compendiu de Specialităţi Medico-Chirurgicale vol.2, Bucureşti: Editura Medicală ;

39