Avortul spontan reprezinta termenul care descrie oprirea in evolutie a unei sarcini intr-un stadiu in care embrionul

sau fatul este incapabil sa supravietuiasca. Clasic, se defineste ca incheierea unei sarcini inainte de saptamana 28 de
gestatie (cu un fat/ embrion cantarind sub 500 de grame).
Avortul spontan apare la aproximativ 15- 20% din sarcinile diagnosticate si cel mai frecvent apare pana in
saptamana 13 de sarcina. Totusi, se considera ca procentul avorturilor spontane este mult mai mare deoarece acestea
pot fi atat de premature incat femeile nici nu stiu ca au fost insarcinate. In cazul avorturilor sub 8 saptamani, 30%
din ele nu au fat asociat sacului amniotic sau placentei.
Aproximativ 15% din sarcini dispar inainte ca ovulul fecundat sa se implanteze in uter, iar 15% din produsii de
conceptie se pierd inainte de saptamana 8 de gestatie. Specialistii clasifica adesea avorturile spontane ca precoce
(daca apar in primele 12- 13 saptamani) si tardive (daca apar in saptamanile 13- 27 de sarcina).
Cauzele avorturilor spontane
In peste 30% din cazuri nu se pot decela cu exactitate factorii care au determinat aparitia avortului, insa cel mai
adesea sunt incriminate anomalii cromozomiale, afectiuni genitale sau endocrine, anomalii imune, factori infectiosi.
Anomalii cromozomiale- sunt responsabile de peste 50 % din avorturile spontane. Pot fi reprezentate de anomalii de
numar, structura sau anomalii genetice. Anomaliile de numar constau in existenta unuia sau mai multor cromozomi
in plus sau minus, anomaliile de structura includ translocatii cromozomiale, defecte de recombinare a materialului
genic si mozaicuri cromozomiale. Un embrion cu defecte genetice nu se dezvolta normal. Majoritatea acestor
defecte sunt incompatibile cu viata si urmarea existentei lor este avortul.
Specialistii considera ca rata mare a avorturilor in astfel de situatii are un rol protector: asigura dezvoltarea unui
procent foarte redus din fetii cu malformatii congenitale (2-3% fata de 12% cum s-ar intampla daca astfel de avorturi
nu ar avea loc).
Avorturile spontane ca urmare a unor anomalii cromozomiale apar la intamplare si incidenta lor de reaparitie la o
sarcina ulterioara este mult mai mica comparativ cu alte motive care determina avorturi spontane.
Factorii de risc pentru anomaliile cromozomiale (si avort spontan ca urmare a acestora) sunt considerate a fi:
- varsta foarte tanara sau inaintata a mamei,
- actiunea unor factori toxici,
- factorii infectiosi si iradieri accidentale.
De retinut !
Daca sangele pacientei este Rh negativ (iar tatal este Rh pozitiv) si apare avort spontan, femeia trebuie imunizata
pentru a preveni dezvoltarea unor anticorpi ce ar putea afecta un nou fat Rh pozitiv.
Alte cauze de avort spontan:
Cauze materne: boli sistemice autoimune cum este lupusul eritematos sitemic, boli cardiace congenitale, boli renale
grave, diabet zaharat necompensat (cu valori mari ale glicemiei si chiar cu aparitia unor complicatii), boli tiroidiene,
infectii intrauterine. Toate acestea sunt asociate cu risc crescut de avort. De aceea, specialistii sfatuiesc femeile care
isi propun sa ramana insarcinate sa isi verifice foarte atent starea generala de sanatate si sa aiba eventualele boli
cronice sub control.
Tulburari si dezechilibre hormonale- pot fi frecvent incriminate in aparita avorturilor spontane (cum ar fi: deficitul
de progesteron, de estrogeni, de estro-progesteron, hipersecretie de androgeni). Tulburarile endocrine pot fi primare
sau secundare.Boli autoimune, Boli autoimune- un titru crescut al anticorpilor antifosfolipidici sunt corelati cu un
pericol mai mare de avort spontan (autoanticorpii sunt substante ce cresc coagulabilitatea sangelui- in aceste situatii
exista pericolul ca un tromb format in circulatia materna sa ajunga in circulatia placentara si sa obstrueze vase mici
ale placentei cu aparitia unor zone de ischemie si in final a mortii fetale).Factori alogeni- organismul unor femei
poate dezvolta anticorpi directionati impotriva leucocitelor partenerilor iar acest fapt este asociat cu o crestere a
riscului de pierdere a sarcinii.
Factori anatomici: exista o serie de modificari anatomice ce pot avea caracter congenital sau pot sa apara in urma
unor traumatisme sau interventii chirurgicale si care sunt asociate cu o sarcina cu risc. Cele mai frecvente astfel de
anomalii sunt adeziuni si bride uterine, cervix inapt, hipotrofie uterina, uter didelf, uter bicorn, anomalii ale arterei
uterine. Afectiunile genitale dobandite sunt uter fibromatos, endometrioza, retroversie uterina.
Factori infectiosi: avortul spontan poate fi determinat de infectii acute (cum ar fi pneumoniile), de virusuri (herpes,
rujeola, rubeola), paraziti (toxoplasma gondii), boli infectioase cronice (tuberculoza, sifilis, brucelloza). Desi acesti
agenti au fost corelati cu un risc crescut de aparitie a avortului, relatia cauza efect nu a fost demonstrata in 100% din
cazuri si nici nu este pe deplin elucidat mecanismul de afectare a produsului de conceptie (in unele situatii).
Consumul de medicamente si droguri- foarte multe medicamente, si in special antibioticele, sunt considerate ca
riscante in sarcina (ducand la avort sau importante malformatii congenitale). Stupefiantele si alcoolul consumat in
cantitati mari sunt de asemenea factori de risc.
Varsta mamei- riscul de avort creste cu cat femeile sunt foarte tinere sau inaintate in varsta (de exemplu, riscul de
pierdere a unei sarcini este de 50% pentru o femeie trecuta de 40 de ani, comparativ cu 10% pentru o femeie aflata la
30 de ani). Se considera ca 20% din totalitatea avorturilor spontane sunt cele cu sac gestational gol (care nu are
embrion, cavitate amniotica sau cordon ombilical). Aceasta situatie este numita de catre specialisti « ou clar » si
semnifica deci, sarcina neviabila cu produs de conceptie si anexe inexistente.
SEMNE DE ALARMA
Pacientele, in special in primele saptamani de sarcina, insa si mai tarziu, trebuie sa fie foate atente la eventualele
scurgeri pe care le au, la prezenta durerii si sa anunte imediat medicul in cazul in care:
- Au sangerari neacompaniate de durere.
- Au hemoragii foarte puternice cu cheaguri dese, insotite de crampe abdominale si dureri. Durerile sunt resimtite la
nivelul pelvisului, au durata si intensitate variata (de cele mai multe ori au insa caracter colicativ). Ele pot sa
insoteasca sau nu sangerarile.
- Au scurgeri nonsagvinolente, in absenta durerilor sau crampelor.
- Observa disparitia brusca a semnelor si modificarilor fizice induse de sarcina (greturi matinale, marirea sanilor).
De retinut!
Diagnosticul diferential al hemoragiilor de trimestru I este foarte important deoarece nu toate sangerarile sunt un
indicator de avort spontan. Alte cauze de hemoragie de trimestru I sunt:
- sarcini ectopice,
- sarcina molara,
- sarcina cervicala,
- hemoragii disfunctionale.
In cazul in care hemoragia debuteaza acasa si pacientele observa eliminarea unor cheaguri sau fragmente tisulare,
specialistii le recomanda acestora sa incerce sa pastreze respectivele fragmente deoarece medicul curant poate dori
sa le analizeze.
CLASIFICAREA AVORTURILOR SPONTANE
Specialistii utilizeaza o serie de termeni cand descriu avortul spontan in functie de particularitatile clinice, evidentele
paraclinice si perioada sarcinii in care apar acestea. Astfel, clasificarile includ:
Amenintare de avort: este termenul ce descrie faptul ca un avort este posibil, dar nu este inevitabil: durerile sunt
minime, iar sangerarea apare in cantitate redusa. Daca embrionul este viabil, prognosticul este bun, si in cazul in
care se intervine la timp, sansele de salvare a sarcinii sunt foarte mari.
Iminenta de avort sau avortul inevitabil- se caracterizeaza prin sangerari intense insotite de dureri si de modificari
ale colului uterin al carui orificiu extern se dilata.
Avortul incomplet- apare in momentul in care in uter au ramas fragmente din placenta, membrane sau din produsul
de conceptie dupa un avort spontan. In acest caz pacienta poate avea sangerari intemitente, dureri pelvi-abdominale,
iar indicatia terapeutica de baza o reprezinta aspiratia si chiuretajul fragmentelor restante, cu evacuarea completa a
cavitatii uterine.
Avortul complet- se considera un avort complet situatia in care sunt eliminate spontan placenta si membrana
amniotica.
Avortul retinut se caracterizeaza prin moartea fatului si placentei in uter, fara insa ca acestea sa fie eliminate. Daca
aceasta situatie apare dupa 28 de saptamani se considera echivalentul mortii intrauterine. Desi semnele sarcinii pot
sa dispara foarte rapid, foarte multe femei nu realizeaza situatia deoarece simptomatologia este foarte stearsa sau
chiar absenta. Cel mai frecvent, avortul retinut este diagnosticat la un examen ecografic de rutina sau la o
investigatie periodica a evolutiei sarcinii (considerata ca fiind normala pana in momentul consultului) cand se
constata absenta batailor cardiace fetale si a miscarilor active fetale. Totusi, daca pacientele observa ca modificarile
aparute la debutul sarcinii se estompeaza si dispar, nu trebuie sa intre in panica ci doar sa isi consulte medicul-
adesea, astfel de situatii apar la sfarsitul trimestrului I si la o sarcina ce se dezvolta normal.
Termenul de « ou clar » este considerat in acest moment invechit, insa se utilizeaza in continuare pentru a descrie
avorturile retinute al caror continut se resoarbe (embrion). Sunt in special sarcini aflate in primele saptamani de
dezvoltare si in urma proceselor ce au loc rezulta doar o punga plina cu lichid.
Avorturile recurente- in general specialistii pun diagnosticul de avorturi recurente dupa ce pacientele au suferit 3
avorturi spontane consecutive. Dupa al treilea avort pacienta este investigata complet pentru a se stabili cu precizie
cauza de avort habitual. Studiile si experienta clinica a medicilor ii determina insa pe acestia sa nu astepte atat de
mult pana cand fac analize complexe pacientei, in special daca aceasta se afla spre sfarsitul perioadei reproductive.
De retinut!
Desi teoretic este posibi ca femeia sa ramana insarcinata in urmatoarele 2 saptamani dupa un avort spontan,
majoritatea specialistilor recomanda pacientelor sa astepte minim 2- 3 menstruatii dupa ce acestea au redevenit
regulate inainte de a incerca sa conceapa iar.
Explicatia acestei recomandari consta in faptul ca uterul are nevoie de timp pentru a se reface dupa un avort (resimtit
ca o experienta traumatica atat la nivel sistemic cat si local) iar endometrul trebuie sa ajunga la un nivel
corespunzator (din punct de vedere al parametrilor grosimii, celularitatii, vascozitatii, etc).
In ciuda studiilor si investigatiilor, cauza exacta a avorturilor recurente ramane necunoscuta in peste 50% din
situatii. Cuplurile care se confrunta cu aceasta situatie au o sansa de 52- 61% de a avea un bebelus sanatos la
urmatoarea sarcina (sansele sunt mult mai reduse comparativ cu populatia generala, insa suficient de mari pentru a
incuraja o noua incercare, in speranta ca in final cei doi vor avea un copil sanatos).
SEMNE SI SIMPTOME ALE AVORTULUI SPONTAN
Dificultatea de diagnosticare corecta si exacta a majoritatii avorturilor (in special a celor recurente) consta in
etiologia diferita a acestora, de la caz la caz (de exemplu, un avort poate sa aiba etiologie infectioasa, altul poate fi
dat de anomalii cromozomiale, si asa mai departe).
Un studiu recent a evidentiat importanta evaluarii corecte a sanselor unei femei de a duce o sarcina normala la bun
sfarsit dupa unul sau mai multe avorturi spontane. Specialistii au concluzionat, dupa ce au analizat factorii de risc si
au corelat influenta lor asupra starii de sanatate a pacientei, ca o femeie cu varsta sub 25 de ani, care nu are anticorpi
anticardiolipina (sau alti anticorpi antifosfolipidici), un ciclu menstrual regulat si o sarcina normala, incheiata cu
nasterea unui fat viu sanatos, are sanse de 90% de a avea o urmatoare sarcina normala din toate punctele de vedere.
La polul opus se afla pacientele cu varsta peste 30 de ani, cu menstruatii neregulate, cu un numar de peste 4 avorturi
in antecedentele medicale, care au un titru crescut de anticorpi antifosfolipidici si nu au nascut feti vii. Acestea au
sanse de 60% de a incheia cu succes o urmatoare sarcina.
De retinut!
Anticorpii antifosfolipidic sunt reprezentati de anticardiolipina si antifosfatidilserina.
Ei sunt proteine ce induc o serie de modificari sangvine ce au drept rezultat final cresterea adezivitatii plachetare, cu
formarea mult mai usoara a trombilor in vasele din placenta.
Mecanismul exact de aparitie a trombilor nu este pe deplin cunoscut, insa la momentul actual se considera ca sunt
activate procese complexe de stimulare a trombocitelor cu favorizarea aderarii la endoteliul vascular - activarea
endoteliului favorizeaza legarea monocitelor si plachetelor la suprafata sa.
Pacienta are un sange hipervascos, hipercoagulabil si in afara sarcinii poate face multiple episoade de tromboza
venoasa. Coagulii pot sa apara in orice vas, iar cel mai frecvent apar:
- tromboza venoasa profunda,
- accident vascular cerebral,
- tromboza de sinus cavernos,
- trombembolism pulmonar,
- infarct miocardic acut,
- purpure,
- livedo reticularis,
- hipertensiune pulmonara,
- necroza avasculara a osului.
Din punct de vedere obstetrical riscul de avort spontan este foarte ridicat in cazul femeilor cu astfel de anticorpi. De
obicei avortul spontan apare la peste 10 saptamani de gestatie si este recurent (habitual). Daca fatul nu este avortat
exista riscul de aparitie a eclampsiei sau preeclampsiei si nastere prematura (sub 34 de saptamani) cu un fat
dezvoltat cvasi-normal din punct de vedere morfologic.
Specialistii considera ca toate femeile cu mai mult de 3 avorturi spontane consecutive, de etiologie neexplicata si
aparute anterior de saptamana 10 trebuie investigate pentru descoperirea eventualilor anticorpi.
Important pentru paciente!
In cazul in care ati suferit mai mult de 2 avorturi spontane specialistii va sfatuiesc sa va realizati o serie completa de
analize (atat pentru a verifica starea generala de sanatate cat si pentru a investiga amanuntit aparatul reproductiv).
In cazul in care ramaneti insarcinata inainte de a realiza aceste analize cel mai bine ar fi sa discutati cu medicul
dumneavoastra pentru a hotara ce trebuie facut, deoarece se considera ca sarcina cu risc ce trebuie monitorizata.
INVESTIGATII PARACLINICE
Pacientele care au fost incadrate ca avand boala abortiva (avort habitual) trebuie investigate pentru a se determina cu
exactitate cauza acestor intreruperi spontane ale sarcinilor. Cele mai frecvente investigatii care se realizeaza in
aceste cazuri sunt:
- Analize hematologice (hemoleucograma, determinari hormonale, identificare de anticorpi sau alte probleme
imunologice).
- Teste genetice (atat pentru paciente cat si pentru parteneri- trebuie precizat ca in aparitia avortului spontan sunt
incriminate cauze embrionare in 50% din situatii, cauze materne si paterne in 15% si cauze mixte in 30% din
situatii). Din aceste motive este foarte important ca ambii parteneri sa fie testati. In urma acestor teste 2- 3% din
cupluri descopera ca au o boala genetica incompatibila cu conceperea unui copil.
- Culturi bacteriologice din secretiile genitale (pentru a se descoperi eventuale infectii).
- Biopsii endometriale (constau in recoltarea unui fragment tisular din endometru pentru a se determina daca
invelisul intern al uterului este destul de primitor pentru a permite nidarea si dezvolatrea produsului de conceptie).
Se determina grosimea strtaului de mucus, pH-ul local precum si alti parametri care descriu cat de primitor este
uterul pacientei.
- Histerosalpingografia este o investigatie ce poate determina daca exista blocaje, obstructii sau alte probleme ce
interfera cu functionalitatea normala a tubelor uterine si uterului. HSG este o procedura imagistica (radiologica) in
care se injecteaza substanta de constrast in canalul cervical si apoi se vizualizeaza imaginile. In mod normal atat
cavitatea uterina cat si tubele uterine se opacifiaza. Deoarece metoda utilizeaza radiatii ionizante trebuie facuta doar
in etapa preovulatorie a ciclului menstrual si niciodata in sarcina (sarcina este contraindicatie absoluta a acestei
proceduri). Pacientele trebuie sa fie constiente si de riscurile pe care aceasta procedura le are si care li se vor
prezenta atent si pe larg de catre medic. Cele mai frecvente probleme sunt: reactii alergice la substanta de contrast,
infectii si intravazari de substanta de contrast.
- Histeroscopia reprezinta examinarea endoscopica a cavitatii uterine utilizand un instrument asemanator unui
telescop, numit histeroscop. Acesta este conectat la o unitate externa video unde sunt transmise imaginile. In timpul
examinarii in cavitatea uterina se introduce dioxid de carbon sau solutii saline pentru a o expansiona si a facilita
investigatia. Procedura este foarte utila in diagnosticarea patologiei intrauterine iar cele mai fecvente indicatii ale
acesteia includ: fibroza uterina, malformatii uterine, polipi endometriali. Se realizeaza mai ales daca HSG are aspect
normal.
- Laparoscopia- este examinarea organelor pelvine printr-o procedura invaziva.
- Ecografia este foarte utila (si in momentul actual se realizeaza de rutina) pentru investigarea problemelor ce apar la
nivelul uterului, anexelor (se pot vizualiza astfel polipi, bride, fibroame).
TRATAMENT
Tratamentul variaza foarte mult de la pacienta la pacienta si in functie de tipul de avort cu care se confrunta, in
functie de varsta si de eventualii factori de risc pe care ii are.
Optiunile terapeutice sunt analizate alaturi de medicul personal, acesta fiind singurul care cunoaste antecedentele
obstetricale si ginecologice ale pacientei si care astfel poate vedea cazul in ansamblul sau.
In general tratamentul poate fi:
- Chirurgical pentru a corecta eventualele anomalii uterine, pentru a indeparta fibroamele sau polipii. Aceste
interventii cresc foarte mult sansa de reusita a urmatoarei sarcinii (cu pana la 70- 85%).
- Cerclajul cervical (sau tracheoplastia) este de fapt suturarea (inchiderea chirurgicala) a cervixului. Se practica
pentru tratarea incompetentelor cervicale, situatii patologice in care cervixul se dilata progresiv si apare risc de
avort. Este indicat in special in cazul pacientelor cu antecedente de avort spontan (unic sau multiplu), aparut in
special in trimestrul 2 de sarcina. Cervixul se sutureaza inca din saptamanile 12- 14 si sutura se indeparteaza spre
termen, dupa ce riscul de avort este eliminat iar fatul este viabil si capabil sa supravietuiasca chiar daca se naste
prematur.
- Antibioticoterapie -se efectueaza conform antibiogramei in cazul in care exista infectii bacteriene.
- Rezolvarea medicala si controlul bolilor cronice.
- Terapie hormonala (bazata pe preparate progesteronice care pot crea un mediu favorabil dezvoltarii produsului de
conceptie).
- Tratamentul afectiunilor autoimune- administrarea de doze mici de prednison combinat cu aspirina sau heparina
cresc sansele de succes al unei sarcini cu pana la 55- 85%.
- Tratamentul factorilor alogenici.
- Tratamentul de specialitate al amenintarii de avort include repaus la pat, administrarea de substante analgezice
(daca pacienta are dureri), spasmolitice. Se recomanda, de asemenea, administrarea de preparate progestative care
favorizeaza mentinerea sarcinii.

SURSA 02

CE ESTE PIERDEREA SPONTANA A SARCINII ?

Pierderea sarcinii semnifica eliminarea produsului de conceptie – embrionul care este fara viata .
Pierderea sarcinii in primele doua pana la patru luni de graviditate se numeste pierdere de sarcina in stadiu mic de
dezvoltare . Unul din primele semne este cu siguranta sangerarea vaginala iar in aceasta situatie se poate vorbi
despre o predispozitie pentru pierdere de sarcina. Numai in jumatatea cazurilor se produce cu adevarat o pierdere de
sarcina , in celelalte situatii altele fiind cauzele sangerarii vaginale.
Termenul medical pentru pierderea sarcinii este de avort spontan iar pentru intreruperea de sarcina – avort provocat.
Termenul de avort incomplet este folosit de catre medici in situatia in crare o parte din tesuturi a fost eliminata de la
sine iar o alta parte a produsului de conceptie a ramas in uter. Tesutul din uter trebuie evacuat. Mai departe vorbim
de pierdere de sarcina in stadiu avansat de dezvoltare in cazul in care sarcina se sfarseste dupa patru luni de
graviditate . Aceste pierderi tarzii de sarcina din fericire nu se produc prea des .
CAUZELE
Cauza producerii avortului spontan in primele trei luni de graviditate este aproape intotdeauna o anormalitatea
cromozomiala ceea ce inseamna ca embrionul nu este tocmai bine format iar natura are in acest sens o rezolvare
logica si anume : produsul de conceptie se opreste din evolutie si atunci este eliminat .
O sarcina este formata dintr - un sac embrional si embrionul care intr – o sarcina normala se dezvolta pana la stadiul
de copil . La o pierdere de sarcina de multe ori se formeaza numai sacul embrional fara embrion , de fapt exista si un
embrion dar care insa inca din faza de inceput nu – a evoluat tocmai bine . Deci embrionul nu se dezvolta sau nu
creste  mai departe din cauza unor anormalitati ce au avut loc la momentul formarii acestuia .
Cauza este de cele mai multe ori o anormalitate cromozomiala . Nu este vorba despre o anormalitate ereditara asa
incat nu are nici un fel de consecinte pentru urmatoarea sarcina .
La prima pierdere de sarcina nu exista nici un motiv care sa impuna examinarea cauzelor , abia dupa mai multe
sarcini pierdute se ia in considerare acest lucru , si chiar si dupa examinare in marea parte a cazurilor nu exista
explicatii limpezi referitoare la cauzele pierderii sarcinii .
RISCUL PIERDERII  DE SARCINA
Pierderile de sarcina au loc relativ des :  cel putin una la zece sarcini .
Riscul de a pierde o sarcina creste o data cu varsta femeii ; pentru femeile sub 35 de ani, riscul este de 1 la 10, intre
35 si 40 de ani riscul este de 1 la 5 pana la 6, iar intre 40 si 45 de ani riscul este 1 la 3 sarcini .
Femeile care au pierdut deja o sarcina, sunt expuse minimului risc de a pierde o alta , insa cu toate acestea sansa de a
duce la bun sfarsit o sarcina este foarte mare.
Se poate preveni o urmatoare pierdere de sarcina ? Daca doriti sa ramaneti din nou insarcinata , este bine sa aveti cat
se poate de mult grija de dumneavoastra. Aceasta inseamna sa va hraniti cat mai sanatos si mai variat , fara abuz de
alcool , fara tutun si nici un fel de medicamente fara avizul medicului. Chiar daca va supuneti regulilor de mai sus ,
prevenirea pierderii sarcinii nu este de fapt posibila . Oricarei femei care doreste sa ramana din nou insarcinata i se
recomanda in fiecare zi acid folic ( 0,4 mg ). In situatia in care inainte de pierderea sarcinii nu ati luat acid folic nu
trebuie sa va simtiti vinovata. Acidul folic nu micsoreaza riscul pierderii sarcinii ci riscul de a da nastere unui copil
cu spina bifida.
SEMNELE AVORTULUI SPONTAN
Semnele care de obicei insotesc o sarcina ca de exemplu : sani tensionati si raul de dimineata isi pierd cateodata din
prezenta . La o sarcina in primele trei luni , sangerarile vaginale si cateodata crampe asemanatoare celor menstruale
pot fi primele semne ale avortului spontan . Insa jumatate din femeile cu mici sangerari si care au dureri abdominale
nu au nimic din fericire si duc sarcina fara probleme la bun sfarsit . Deasemenea nu trebuie sa va speriati pentru
anormalitati sau alte complicatii .
ALTE CAUZE ALE SANGERARII VAGINALE
Sangerarile in primele trei luni de sarcina nu duc mereu la pierderea sarcinii. Poate fi vorba de o anormalitate a
uterului , de exemplu un polip sau o infectie si din a caror cauza acesta sangereaza cu usurinta. Deasemenea
sangerarile se mai produc dupa consumarea actului sexual sau dupa un scaun tare (constipatie) .
O alta cauza care poate duce la sangerari vaginale – din fericire nu se produce prea des – este sarcina extrauterina .
In aceasta situatie oul, in loc sa se implanteze si sa se dezvolte in uter, creste de obicei in trompa uterina iar volumul
embrionului poate cauza o ruptura a trompei. Riscul unei sarcini extrauterine este mai mare dupa o infectie a
trompelor uterine sau dupa o operatie a acestora .
Deasemenea o sarcina aparuta in prezenta steriletului poate fi iarasi o sarcina extrauterina. Sarcina extrauterina se
poate manifesta prin durei abdominale insuportabile.
Cauze mai rar intalnie ale sangerarii in primele trei luni de sarcina sunt de exemplu pierderea celui de – al doilea
embrion la o sarcina gemelara si prezenta unui cheag de sange in uter langa sacul embrional.
Daca dupa examinare nu este foarte limpede care sunt cauzele sangerarii, atunci se poate vorbi despre o sangerare in
urma fixarii produsului de conceptie in straturile uterului.
POSIBILITATI DE EXAMINARE
In cazul sangerarilor in primele trei luni de graviditate se examineaza cervixul cu ajutorul speculumului iar uneori
are loc si un control vaginal – se examineaza uterul si trompele uterine .
Ecografia poate da o imagine clara despre bunul mers al sarcinii. De obicei cu ajutorul ultrasunetelor se poate vedea
daca embrionul are activitate cardiaca iar in situatia in care se constata activitate cardiaca riscul pierderii sarcinii este
foarte mic , insa nu exclus. Un sac embrional gol sau un embrion fara activitate cardiaca poate fi usor identificat cu
ajutorul ecografiei. La mai putin de doua saptamani de la intarzierea menstrei acest control ecografic nu da rezultate
clare, deaceea in astfel de situatii abia dupa aproximativ 4 saptamani se poate constata activitate cardiaca.
Trebuie insa sa realizati bine ca acest control ecografic nu poate schimba cu nimic situatia sarcinii. Un avort spontan
este ceva natural si se intampla destul de des si deaceea medicii in general iau o pozitie de expectativa adica daca e
sa se intample o sa se intample. Controlul medical sau tratamentul pot da o oarecare siguranta insa medicii nu o fac
intotdeauna .
CE E DE FACUT CAND SE CONFIRMA O PIERDERE DE SARCINA
Pentru ca avortul spontan este provocat de o anormalitate a produsului de conceptie sau de moartea embrionului,
tratamentul nu este niciodata posibil in astfel de situatii. Medicamentatie sau masuri ca de exemplu : stat in pat sau
intreruperea serviciului nu - si au rostul.
Cu toate ca nu exista nici un tratament, exista totusi posibilitatea alegerii felului in care sa sa produca avortul
spontan :
- Se poate astepta ca avortul sa se produca spontan
- Chiuretaj : o interventie prin care se curata uterul
Alegerea este o chestiune personala. Amandoua posibilitatile aduc cu sine avantaje si dezavantaje care sunt mai jos
prezentate si pe care le pueti discuta cu medicul dumneavoastra . Mai exista de sigur si o solutie de mijloc si anume :
puteti astepta o perioada de timp si daca dureaza prea mult in cele din urma sa solicitati totusi un chiuretaj .
ASTEPTAREA CA AVORTUL SA SE PRODUCA SPONTAN
Sangerarile vaginale in primele doua trei luni de sarcina sunt de multe ori semne ale pierderii de sarcina. De obicei
un avort se produce la cateva zile dupa primele sangerari insa cateodata poate avea loc si la o saptamana sau chiar
mai multe. Incet , incet apar dureri in partea de jos a uterului iar sangerarile devin tot mai abundente, ca si la o
menstruatie .
In cateva ore sacul embrional se va elimina iar odata cu acesta se va produce si avortul. Sacul embrional poate fi
recunoscut ca fiind un fel de balonas mic umplut, pe langa el mai pot fi identificate si cheaguri de sange care sunt de
un rosu inchis si foarte fine la atins .
Unele femei se indoiesc de diferenta dintre un sac embrional si un cheag de sange. Un cheag de sange poate fi strivit
intre degete pana nu mai ramane nimc pe cand sacul embrional il recunoasteti dupa forma de balonas umplut. Daca
avortul se produce normal atunci durerea ar trebui sa dispara aproape imediat iar sangerarea sa – si piarda direct din
abundenta si sa arate ca in ultima zi de menstruatie .
Dupa ce avortul s-a produs, puteti sa va informati medicul. Este bine sa pastrati din tesut si sa - l prezentati
medicului pentru a stabili cu siguranta daca este vorba despre un avort spontan sau nu. Tesutul va fi trimis la
laborator pentru o examinare microscopica insa aceasta  nu va va spune nimic despre cauzele pierderii sarcinii ci
numai va confirma daca avortul intradevar s-a produs. Unii medici chiar nu considera necesara aceasta examinare.
Deasemenea nu se poate stabili sexul la o sarcina atat de mica.
Multe femei prefera asteptarea, pentru ca o pierdere spontana a sarcinii este ceva natural si vor ca aceasta sa se
intample acasa si nu in alte imprejurari. Avantajul producerii pe cale naturala este ca astfel pot fi evitate eventuale
( foarte rare ) complicatii ale chiuretajului.
Alte femei considera ca din cauza asteptarii devin foarte nesigure si aceasta le tulbura viata de zi cu zi, in timp ce ele
inca se mai pot confrunta cu semnele sarcinii. Un alt dezavantaj este riscul de a nu elimina tot tesutul din prima
(avort incomplet). In aceasta situatie sangerarile vor continua si se va apela in cele din urma la chiuretaj.
Daca totusi ati hotarat sa asteptati ca avortul sa se produca spontan, atunci ar trebui sa va ganditi bine cat timp
sunteti dispusa sa faceti lucrul acesta si sa discutati cu medicul in acest sens. Din punct de vedere medical asteptarea
nu dauneaza cu nimic si nu are urmari asupra unei alte sarcini insa din punct de vedere emotional poate fi  foarte
dificil .
CHIURETAJUL
Chiuretajul este o mica interventie chirurgicala in care prin canalul cervical se introduce un mic furtunas ce permite
aspirarea continutului uterului, se mai poate efectua cu o chiureta. Interventia dureaza circa 5 – 10 minute si are loc
in spitale. De obicei se aplica o anestezie de scurta durata si nu veti simti nimic in timpul interventiei . In unele
spitale exista posibilitatea de a alege anastezia locala : prin vagin se anestezieaza cu cateva injectii uterul. Destul de
des se administreaza si un sedativ , in urma caruia va veti simti molesita si adormita pe toata durata interventiei.
Probabil ca veti simti ceva durere insa in general este o durere suportabila daca interventia nu dureaza prea mult .
Ginecologul va poate oferi toate informatiile referitoare la avantajele si dezavantajele celor doua feluri de anestezie .
Daca sunteti sanatatoasa, riscul complicatiilor in urma unui chiuretaj este aproape minim, si nu are consecinte asupra
unei urmatoare sarcini . O complicatie destul de rar intalnita poate fi sindromul lui Asherman : interiorul uterului
poate deveni foarte rigid , fiind nevoie de o interventie chirurgicala pentru inlaturarea acestei probleme.
O alta complicatie este perforarea uterului atunci cand chiureta din greseala trece prin peretele uterului. De obicei
aceasta nu are urmari insa uneori se recomanda tinerea sub observatie a pacientei in cauza.
O ultima complicatie este chiuretajul incomplet, situatie in care o parte din produsul de conceptie ramane in uter. In
acest caz sangerarile vor continua si este posibil ca parti din tesutul restant sa iasa la un moment dat spontan. Uneori
se administreaza si medicamente sau chiar se purcede la un al doilea chiuretaj .
Argumentul femeilor care aleg chiuretajul este acela ca nu doresc sa poarte in uter acel embrion fara viata pana se va
elimina de la sine. La fel asteptarea si momentul la care se va produce avortul duc la luarea deciziei de chiuretaj. 
Avantajul este ca astfel , sentimentele negative dispar in cel mai scurt timp, cu toate ca tristetea la o pierdere de
sarcina va persista o perioada buna de timp .
IZOIMUNIZARE Rh
Multi medici considera necesar dupa un avort spontan administrarea imunoglobulinei – anti – D femeilor cu grupa
de sange Rh - negativ . In acest fel se poate preveni producerea anticorpilor Rh - negativ  - acestia putand cauza
probleme la urmatoarea sarcina . Daca la ecografie s – a constatat ca sacul embrional este gol sau daca embrionul a
incetat sa mai traiasca inca din faza de inceput , atunci nu se administreaza vaccinul protector anti – D , pentru ca se
considera ca in astfel de situatii nu exista posibilitatea producerii de anticorpi .
Discutati cu medicul dumneavoastra daca este necesara determinarea RH – ului , si administrarea de anti – D.
INTERVENTIE MEDICALA DUPA UN AVORT SPONTAN SAU CHIURETAJ
Se recomanda avertizarea medicului in urmatoarele situatii :
Sangerari abundente
Daca sangerarile continua ( mult mai abundent decat la o menstra ) atunci poate fi periculos mai ales daca se
constata si stari de lesin . In astfel de situatii este nevoie de interventie medicala .
Febra
Daca temperatura este > de 38 grade Celcius in timpul avortului sau dupa , aceasta este de obicei un semn  ca o
infectie s – a produs in uter si ca trebuie tratata .
Neliniste
Daca sunteti nelinistita in legatura cu modul in care s – a produs pierderea sarcinii atunci e bine sa luati legatura cu
medicul dumneavoastra .
Revenirea fizica si emotionala
De obicei revenirea fizica dupa o pierdere de sarcina sau un chiuretaj este destul de rapida . Timp de o saptamana ,
doua exista inca sangerari si o secretie de culoare maro , de aceea este interzisa  activitatea sexuala pana ce aceste
sangerari nu se opresc . Dupa aceasta puteti ramane din nou insarcinata .
Avortul spontan nu impiedica aparitia unei alte sarcini. De obicei urmatoarea menstra apare dupa circa 6 saptamani ,
uneori chiar cu cateva saptamani mai devreme sau mai tarziu. Depinde de fiecare organism in parte. Pastrati-va
optimismul si aveti incredere in dumneavoastra!

SURSA 03

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (printr-o cauza naturala, fara o interventie din afara)
inainte de saptamana 20 de gestatie (eliminarea spontana a produsului de conceptie dupa saptamana 20 poarta
denumirea de pierdere spontana in stadiul avansat al dezvoltarii sarcinii).
Avorturile spontane au loc relativ frecvent, 1 din 4 femei gravide pierd sarcina. Pierderea produsului de conceptie in
primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru, reprezinta 15- 25% din totalul sarcinilor diagnosticate
clinic. De asemenea, avortul spontan in stadiul mic de dezvoltare este frecvent la femeile care nu stiu ca sunt
insarcinate.
Factori de risc
Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:
- varsta inaintata a mamei, peste 35 ani
- istoric personal de avorturi  spontane repetate (2-3)
- consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale
sarcinii
- consumul de alcool in timpul sarcinii
- consumul droguri (cocaina)
- fumatul
- expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
- consum de cafeina in timpul sarcinii
- afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
- declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune
- traumatisme fizice - contuzii abdominale
- cauze imunologice, imunizari Rh
- studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.
Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort habitual) sunt
cauzate de existenta unei afectiuni medicale.
Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:
- sindromul ovarelor polichistice
- istoric familial de avorturi spontane (pe linie maternal)
- un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune)
- anumite infectii virale sau bacteriene
- sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna)
- anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T), in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate
- istoric de fat malformat
- accidente, raniri fizice
- prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini)
- anomalii cromozomiale ale unui parinte.
Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul
monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.
Simptome
Semnele si simptomele avortului includ:
- sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat. Desi sangerarea vaginala este primul
semn de avort, acestea pot apare fiziologic in primele trei luni de sarcina,totusi, asocierea sangerarilor cu durerile
abdominale (crampe) reprezinta primele semne de avort
- durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere surda lombara
(de spate).Durerea poate apare in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii vaginale
- cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.
Nu exista o modalitate terapeutica prin care sa fie stopat avortul spontan in evolutie (in curs). In cazul in care nu
sunt prezente simptome ale hemoragiei masive, febra, slabiciune sau alte semne de infectie, nu se poate schimba
prin interventie cursul avortului. Avortul spontan este ceva natural si de aceea medicii iau o pozitie de expectativa.
De obicei, dureaza cateva zile.
Daca durerile provocate de avort sunt insuportabile, sangerarea este abundenta sau eliminarea produsului de
conceptie mort dureaza o perioada prea lunga, ginecologul va interveni prin chiuretaj (procedura prin care este
eliminat continutul uterin).
Tratamentul avortului incipient
In caz de iminenta de avort spontan (amenintarea de avort) sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan
sau sub influenta tratamentului.Incepand cu etapa avortului in evolutie, el este ireversibil.
In cazul in care apar sangerari vaginale in cursul sarcinii, se recomanda urmatoarele masuri:
- evitarea efortului fizic excesiv si repaus sexual (evitarea contactelor sexuale.Unii medici recomanda repaus strict la
pat, insa majoritatea studiilor arata ca prin aceasta nu se opreste cursul avortului
- administrarea de progesteron poate fi utila in pastrarea sarcinii; insa prin aceasta metoda se intarzie doar
desfasurarea avortului (progesteronul este eficient in prevenirea producerilor nasterilor premature in cazul sarcinilor
cu risc)
- evitarea administrarii AINS (antiinflamatoarelor nesteroidiene) de tipul Ibuprofenului. Acetaminofenul
(paracetamolul) poate fi folosit ca analgezic.
Tratamentul avortului incomplet
Avortul incomplet reprezinta expulzia partiala a produsului de conceptie. In cazul avortului incomplet sau avortului
in curs, optiunile terapeutice sunt urmatoarele:
- expectativa vigilenta, in care se urmareste atent evolutia fireasca, fara sa se intervina terapeutic decat in cazul
aparitiei complicatiilor
- tratament medicamentos Mifepristone si/sau Misoprostol, care faciliteaza eliminarea avortonului
- dilatatie si chiuretaj (D&C) procedura chirurgicala rapida prin care se realizeaza avortul produsului de conceptie.
Alte tratamente
In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si tratamentul anemiei daca aceasta e
prezenta.Daca mama prezinta Rh-negativ, dupa avort se va face imunizare anti-Rh (administrarea imunoglobulinei-
anti D) care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.
In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund la tratamentul antibiotic, se
va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).

Alte informatii:   Avortul spontan , Embrion , Sarcina , Anomalii genetice , Avortul , Factori
toxici , Rh negativ , Semne , Hemoragii , Sangerari , Sarcina molara , Sarcina cervicala ,
Cheaguri , Simptome , Investigatii , Izoimunizare Rh