Examenul clinic al nou-

născutului
 Capitole
1. Tegumente
2. Neurocraniu
3. Viscerocraniu
4. Torace
5. Abdomen
6. Regiunea anala
7. Organe genitale externe
8. Membre
9. Coloana vertebrala
10. Solduri
1. Aspectul tegumentelor

În mod normal, nou-nãscutul apare eritematos sau eritematos cu cianozã la extremitãţi.

La naştere, tegumentele sînt acoperite de un înveliş grăsos, cenuşiu-albicios, numit vernix caseosa, după naştere acesta
dispare în cîteva ore, Vernixul poate lipsi la nou-născutul la termen şi este mai bogat reprezentat la nou-născutul prematur
care mai poate prezenta şi lanugo, păr fin friabil pe toracele posterior; tot la prematuri tegumentele pot fi intens
eritematoase, translucide la marii prematuri, cu circulaţie colaterală vizibilă.
Edemele tegumentelor pot crea o falsă impresie de nutriţie adecvată iar edemele palpebrale sînt frecvente şi de multe ori se
datorează iritaţiilor produse de aplicarea nitratului de argint.

Culoarea:

a. Pletora: sugerează policitemie, dar poate apărea şi în condiţiile supraîncălzirii sau hiperoxigenării copilului.

b. Icterul, coloraţia gălbuie a tegumentelor este anormală dacă apare în primele 24 ore de viaţă.

c. Paloarea se poate datora: anemiei, postmaturitaţii, asfixiei la naştere, şocului şi canalului arterial patent (paloare
,,ductală’’).
Recunoaşterea precoce a anemie poate ridica următoarele supoziţii diagnostice:
• Eritroblastoză fetală;
• Hematom hepatic subcapsular;
• Hemoragie subdurală;
• Transfuzie feto-maternă sau feto-fetală, etc

d. Cianoza:
• Acrocianoza – cianoza extremităţilor poate fi normală la un nou-născut, în primele ore de la naştere, sau poate reprezenta o
reacţie la frig a acestuia.
• Cianoza centrală – coloraţie cianotică a tegumentelor şi a mucoaselor – este cauzată de scăderea saturaţiei oxigenului în
sînge şi poate fi asociată cu cardiopatii congenitale sau boli pulmonare.
• Cianoza periferică – coloraţia cianotică a tegumentelor – poate fi asociată cu methemoglobinemia. Methemoglobinemia
apare atunci cand hemoglobina este oxidată de la forma feroasă la cea ferică şi sîngele poate căpăta o nuanţă ciocolatie.
Acest derivat, methemoglobina, nu este capabil să transporte nici O2, nici CO2. Perturbarea poate fi determinată de
expunerea la anumite medicamente sau substanţe chimice (nitriţi sau nitraţi) sau poate fi ereditară (deficienţă de NADH
reductază, hemoglobinoza M). Tratamentul constă în administrarea de vitamină C sau albastru de metil.

e. Echimozele extinse pot fi asociate cu o naştere prelungită şi laborioasă.

f. Tegumente marmorate: nou-născutul apare cu pete roşietice răspandite aleator. Acestea pot apărea la nou-născutul
normal, dar apar şi la un nou-născut cu hipotermie, hipovolemie sau sepsis.
Erupţii

• Milium – sunt mici chisturi ale glandelor sebacee. Se prezintă ca nişte elemente punctiforme, de coloraţie alb-gălbui, localizate pe
tegumentele aripilor nazale, bărbie, frunte şi obraji. Dispar de la sine în cateva săptămîni. Pot fi considerate o expresie a crizei genitale.
• Eritema toxicum – afectează pînă la 50% din nou-născuţii la termen, manifestandu-se ca arii mici tegumentare, eritematoase, centrate de
o leziune papulară gălbuie. Leziunea apare de obicei la 48 de ore, dar poate apărea şi la 7-10 zile de viaţă şi adesea este exacerbată de
manevrare şi căldură.
• Candida albicans - apare ca placarde eritematoase, lucioase, cu o linie subţire de demarcaţie; De obicei această leziune apare la nivelul
pliurilor de flexie.
• Acneea neonatală – leziunea apare tipic la nivelul obrajilor, bărbiei şi frunţii sub formă de comedoane şi papule.

Nevi

• Hemangiomul macular (nevus simplex) – este un nev vascular care apare în zona occipitală, caz în care poartă denumirea populară de
« muşcătură de barză », sau pe sprancene şi glabelă, numindu-se în acest caz « sărutul îngerilor ». Leziunea se accentuează la plans sau
la schimbarea temperaturii şi dispare în cursul primului an de viaţă.

• Nevus flameus – pete de culoarea vinului de Porto – leziunea este prezentă de la naştere, nu dispare la vitropresiune şi nu dispare nici în
timp. Dacă leziunea apare pe teritoriul de distribuţie a nervului trigemen, atunci sînt necesare investigaţii suplimentare pentru a exclude
sindromul Sturge-Weber (pete port-wine pe frunte, buza superioară + glaucom + convulsii de tip jacksonian controlaterale). Dacă petele
apar pe membre, asociate cu hipertrofie osoasă, trebuie exclus sindromul Klippel-Trenaunay.

• Pata mongoliană – zonă de hiperpigmentare a tegumentelor regiunii sacro-lombare şi fesiere (coloraţie cenuşiu-violacee), cu dimensiuni
variabile. Se explică prin oprirea în derm a unor melanocite provenite de la nivelul crestelor neurale (embrionare) în cursul migrării
acestora spre epiderm. Apare la 90% din populaţia neagră şi asiatică şi la doar 5-10% din albi. Dispare în jurul vîrstei de 4 ani.

• Hemangiomul cavernos – se prezintă ca o masă voluminoasă roşu-intens, proeminentă, cu aspect chistic, de consistenţă fermă, care
poate fi întalnită în oricare regiune a corpului. Majoritatea acestor leziuni regresează în timp, dar sunt şi cazuri care necesită corticoterapie.
În cazurile severe este necesară rezecţia chirurgicală.

• Hemangiomul plan – este plat, roşu intens, cu o limită de demarcaţie subţire, cel mai adesea la nivelul feţei. De obicei are loc regresia
spontană a leziunii (70% în jurul vîrstei de 4 ani).

• Bridele amniotice, de etiologie incertă, se manifestă ca nişte benzi fibroase care traversează cavitatea amniotică şi se implantează pe făt,
rezultînd amputaţii congenitale ale unor segmente de membre, apariţia de şanţuri complete sau incomplete în jurul unui deget sau
segment de membru, însoţite sau nu de limfedem. Spre deosebire de ageneziile distale, de tip malformativ, amputaţiile congenitale
întrerup brusc scheletul, fără hipoplazie proximală, iar bontul cutanat are aspect cicatricial.

• Pete cafe-au-lait: dacă au diametru mai mare de 0,5 cm sau sunt în număr mai mare de 6, trebuie luată în considerare neurofibromatoza
cutanată (boala von Recklinghausen).
 Aspectul tegumentelor

icterul
pletora paloarea
Eruptie petesiala si echimoze
Melanoza neonatala pustulara tranzitorie- 3 stadii evolutive
 Acneea nou-nascutului
Aplazia cutis
Hemangiom cavernos Hemangiom plan
 Nevus flameus

Sindrom Sturge Weber

(pete port-wine pe frunte,
buza superioară + glaucom
+ convulsii de tip
sindromul Klippel-Trenaunay jacksonian controlaterale)
Impregnare meconiala
2. Examenul neurocraniului Se va observa forma generală a capului şi se va nota perimetrul
cranian. Capul unui nou-născut pe cale naturală va fi modelat, alungit antero-posterior, ca urmare a trecerii
prin filiera pelvi- genitală. Nou-născutul din prezentaţia pelvină şi cel din cezariană vor avea un aspect
rotund al craniului.
A. Fontanela anterioară şi posterioară – dimensiuni: de la punctiformă la max 4/4cm.
Persistenţa unei fontanele anterioare excesiv de largi poate fi asociată cu diverse anomalii:
Acondrodisplazie;Sindrom Apert,Rubeolă congenitală; Hidrocefalie; Hipofosfatemia; Osteogeneza
imperfecta; Rahitism dependent de vitamina D, Trisomia 13, 18, 21, Sindrom Russell-Silver .
Fontanele mici, persistente sugerează Microcefalie; Craniosinostoză; Hipertiroidism congenital;
O fontanelă bombată poate fi asociată cu creşterea presiunii intracraniene, meningită sau hidrocefalie. Fontanela
deprimată apare la nou-născuţii deshidrataţi. Fontanela anterioară se închide la aproximativ 16-18 luni, iar
cea posterioară la 4-6 luni.
B. Suturile încălecate determină o asimetrie temporară a craniului; apar ca urmare a unei naşteri laborioase,
dar se pot observa şi la nou- născutul provenit din operaţie cezariană, dacă mama a avut un travaliu
prelungit înainte de operaţie. Craniul revine la forma normală de obicei în cursul primei săptămîni de viaţă.
C.Bosa sero-sanguinolentă (caput succedaneum) – reprezintă un edem hemoragic al ţesuturilor moi ale
scalpului care nu respectă suturile. Apare ca urmare a exercitării presiunii intrauterine asupra scalpului
fetal. De obicei dispare în cîteva zile.
D.Cefalhematomul – reprezintă o hemoragie subperiostală care nu depăşeşte niciodată linia suturilor. Poate
apărea ca urmare a unei naşteri traumatizante sau ca urmare a aplicării forcepsului. La aceşti pacienţi
trebuie urmărite şi bilirubinemia şi hematocritul. Majoritatea cefalhematoamelor se resorb în 3-6
săptămîni;
E. Hemoragia subaponevrotică este mai puţin comună dar gravă. Depăşeşte suturile, poate ajunge pînă în
regiunea retroauriculară sau supraorbitară şi poate mobiliza pînă la 200 ml de sînge (aproape jumătate din
întregul volum sanguin al nou-născutului), caz în care este nevoie de corecţie volemică. De obicei se
produce după vacuum-extracţie. Mortalitatea în caz de hemoragie subaponevrotică ajunge la 20%.
F.Craniosinostoza reprezintă închiderea prematură a uneia sau mai multor suturi craniene (cel mai frecvent
implicată este cea sagitală). Poate apărea izolat sau în cadrul unor sindroame malformative. La palparea
craniului se poate simţi o margine dură osoasă la nivelul suturilor.
G.Craniotabesul (ţesut osos moale), localizat la nivelul oaselor parietale, se întîlneşte la nou-născutul prematur
şi la nou-născutul expus la compresiunea uterină.
Alopecia atrofică la nivelul scalpului poate sugera cutis aplatis congenita, care poate fi sporadică, cu
transmitere autosomal dominantă, sau asociată cu trisomia 13 sau sindrom Jonhanson- Blizzard.
• FA largă:
– Acondroplazie
– Rubeolă congenitală
– Hidrocefalie
– Osteogenesis imperfecta
– Trisomia 13, 18, 21
- Hipotiroidism
• FA mică:
– Craniosinostoză
– Hipertiroidism congenital
– Microcefalie
• FA bombată/deprimată
• Craniotabes
• Aplazia cutis
craniotabes
Diagnostic diferenţial al bosei sero-sanguinolente (sus) cu cefalhematomul (jos)
Hipertensiune • Bombarea FA
• Dehiscenta suturilor
intracraniana • Privire in apus de
soare(sclerotica vizibilă
deasupra pupilei, fără ca
examinatorul să ridice
pleoapa)
• Venele scalpului
proeminente
• Cresterea perimetrului
cranian

• Apare secundar in
hidrocefalie, leziuni ale
creierului hypoxic-
ischemice, hemoragii
intracraniene sau in
hematom subdural
3. Examenul viscerocraniului
FAŢA
Iniţial trebuie observate malformaţiile vizibile. Trebuie notată forma generală a feţei, nasului, gurii şi bărbiei.
De la un prim examen trebuie semnalat dacă nou-născutul prezintă facies dismorfic, hipertelorism, urechi jos inserate,
microftalmie , modificări deseori asociate unor sindroame congenitale. Asimetria facială în timpul plansului poate
indica o paralizie de facial.
URECHILE
Trebuie observată forma anormală sau inserarea joasă. Orice anomalie semnificativă a formei urechii externe poate fi un
indicator al unor anomalii ale urechii medii sau interne şi poate fi asociată cu surditate. Papiloamele auriculare sunt
deseori observate şi sînt benigne.
OCHII
Cataractă congenitală-corneea este opacifiată (leucokorie). Sclera este în mod obişnuit albă. O tentă albăstruie a sclerei este
prezentă de obicei la prematur deoarece sclera este mai subţire la aceşti copii. Strabismul, dacă există, trebuie să fie
convergent şi bilateral şi dispare pînă în jurul vîrstei de 2 luni. Nistagmusul optokinetic este prezent în mod normal
la nou-născut şi se rezolvă spontan. Glandele lacrimale îşi încep secreţia după 3 săptămîni postnatal.

Hemoragiile subconjunctivale – ruptura unor capilare mici din conjunctivă – pot apărea şi la nou-născuţii normali,
dar cel mai des apar după o naştere laborioasă.

Conjunctivitele – se notează natura acestora, chimice sau infecţioase, se fac examene de laborator şi tratament
adecvat.

Irisul trebuie inspectat pentru depistarea colobomei şi heterocromiei.

Corneea cu un diametru antero-posterior mai mare de 1 cm, la un nou-născut la termen sugerează glaucom
congenital şi necesită de urgenţă consult oftalmologic.
Coloboma se evidenţiază prin anomalii de formă a irisului. Tipic, pupila apare în formă de lacrimă sau “gaura
cheii”.
NASUL
Se va verifica permeabilitatea foselor nazale cu o sondă nasogastrică, ori de cate ori este suspectată o atrezie (imperforaţie)
choanală. Bătăile aripilor nazale indică o posibilă detresă respiratorie. Rinoreea mucoasă sau sanguinolentă poate fi
semnul unui sifilis congenital.

GURA
Se va examina digital palatul dur şi moale pentru depistarea unei despicături labiale sau velo-palatine.
Ranula: reprezintă o formaţiune chistică albăstruie la nivelul planşeului bucal, nu are semnificaţie patologică şi dispare spontan.
Chisturi Ebstein: sînt nişte mici chisturi cheratinoase localizate la nivelul palatului dur şi moale, care se rezolvă spontan.
Corespund miliei de la nivelul tegumentelor.
Nodulii Bohn reprezintă rămăşiţe ale dezvoltării embrionare ale laminei dentare, apărute la nivelul crestelor gingivale. Se
rezolvă spontan.
Mucocelul : este o mică leziune a mucoasei bucale, secundar traumatismului ductului glandelor salivare. De obicei, leziunea
este benignă şi se rezolvă spontan.
Dinţii: sunt găsiţi de la naştere la 1 din 4000 nou-născuţi. De obicei este vorba de incisivii centrali inferiori. Extragerea lor este
necesară pentru a evita aspirarea lor.
Macroglosia: poate fi congenitală sau dobandită. Macroglosia localizată este secundară hemangiomatozei congenitale.
Salivă abundentă, aerată: apare de obicei la nou-născutul cu fistulă esotraheală.
Muguet-ul: este prezent la nou-născuţii infectaţi cu Candida albicans – se prezintă ca pete albicioase pe limbă, gingii şi/sau
mucoasa bucală. Tratamentul se face cu suspensie de Nistatin, aplicată la nivelul leziunilor, de 3-4 ori pe zi, 7 zile
consecutiv.
Ankiloglosia reprezintă prezenţa unui fren lingual care nu permite protruzia varfului limbii peste arcada gingivală mandibulară.

GATUL
Dacă se efectuează reflexul de rotaţie a capului, gatul poate fi observat mai uşor. Trebuie întotdeauna palpat
sternocleidomastoidianul bilateral, pentru depistarea unui posibil hematom şi tireoglosul pentru un posibil chist ductal. Ca
anomalii, pot fi întalnite chisturi laterale, teratoame, hemangioame,leziuni ale sternocleidomastoidianului
‹ Torticolis congenital (faţa este întoarsă de partea opusă părţii afectate); dacă nu este tratat poate apărea plagiocefalie, asimetrie
facială, hemihipoplazie.
‹ Pliuri cutanate în exces, mai ales la sexul feminin, sugerează sindrom Turner, Noonan sau limfedem intrauterin.
‹Un gat scurt se poate întîlni în sindroamele Turner şi Noonan.
‹ Ambele clavicule trebuie palpate pentru depistarea eventualelor fracturi.
Sindrom Turner (stanga) . Sindrom Noonan (dreapta)
 Conjunctivita gonococ
Edem palpebral Hemoragie subconj dacriocistita

Petele Brushfield
Glaucom congenital
Foseta preauriculara (stanga) . Pedicul preauricul(dreapta)
 macroglossia

micrognatie Normal chin

 Muguet

Chisturi Ebstein

Ranula
• Toracele
– Inspecţia:
• Simetrie
• Respiraţie (frecvenţă, amplitudine,efort)
• Pectus excavatum/carinatum
• Hipertrofia glandelor mamare
• Distanţa intermamelonară crescută
– Ascultaţia:
• Simetria/absenţa murmurului
vezicular
• Raluri
4.TORACELE

1.Inspecţia – va fi observat dacă toracele este simetric; o asimetrie ar putea indica un

pneumotorax în tensiune. Absenţa muşchiului mare pectoral face parte din sindromul Poland.
Tahipneea, retracţiile sternale şi intercostale, geamătul expirator indică un sindrom de detresă
respiratorie.
Gradul efortului respirator este un indicator primar al confortului sau al detresei neonatale, chiar
dacã detresa nu este de cauzã strict pulmonarã. Se vor observa:
• frecvenţa respiraţiilor,
• amplitudinea excursiilor toracice,
• folosirea musculaturii accesorii cu retracţii şi bãtãi ale aripilor nasului,
• manifestãri anormale: geamãt, stridorul.
2. Ascultaţia: se va constata prezenţa murmurului vezicular bilateral şi simetric. Murmurul
vezicular asimetric sau absent poate semnala un pneumotorax sau o atelectazie pulmonară

– Hipertrofia glandelor mamare – apare ca urmare a excesului de estrogeni

materni şi dispare într-o săptămînă.
– Distanţa intermamelonară crescută trebuie să ridice suspiciunea de sindrom
Turner.
– Sternul scurt este tipic pentru Trisomia 18.
 Efortul respirator
Afectarea căilor aeriene distale Retracţii intercostale
sau a parenchimului pulmonar Retracţii sternale
Bătăi ale aripilor nazale
Tahipnee
Geamat
Obstrucţia căilor aeriene Retracţii suprasternale
superioare Retracţii subcostale
Stridor
Detresă de cauză cardiacă Tahipnee fără efort
Copil liniştit
Detresă de cauză neurologică Efort scăzut comparativ cu
necesităţile fiziologice
Detresă de cauză metabolică Tahipnee
Apnee
Letargie
Retracţii minime
Peptus excavatum
Cordul

Circulaţia de tip adult

Circulaţia fetală
• Examenul cordului

– Şocul apexian - parasternal stâng

– Puls (a. brahială dreaptă/a. femurală)
• Intensitate
• Ritm
• Sincronism

– Tensiunea arteriala (braţ drept/picior drept)

- Frecventa cardiaca 120-160b/minut

- Sufluri sistolice supraadaugate – malformatii

congenitale
Apex Suflu diastolic: stenoză mitrală
Marginea inferioară stg. Suflu sistolic: insuficienţă Ao şi P,
a sternului stenoză tricuspidiană
Suflu sistolic: insuficienţă
tricuspidiană
Suflu holosistolic: DSV
Spaţiul II i.c. drept Suflu sistolic: stenoză aortică
Suflu sistolic/holosistolic: PCA
Spaţiul II i.c. Stg. Suflu sistolic: stenoză de pulmonară
Interscapular Suflu sistolic: coarctaţie de Ao

‼Suflurile sistolice nu au întotdeauna semnificaţie patologică.

‼Absenţa suflurilor nu exclude o malformaţie cardiacă.
• Abdomenul
– Inspecţia
• Distensia:
– Obstrucţie
– Perforaţie
– Peritonită
– Sepsis
• Cordonul ombilical
– 2 artere şi 1 venă
– culoare
– Modificări locale: congestie, edem,
secreţie
– Ascultaţia
• – Palparea
• Ficatul – 1-2 cm sub rebord
• Splina – polul inferior
• Hepatosplenomegalie:
– Izoimunizare
– Infecţii TORCH
– ICC
– Sepsis
• Rinichii
– Rinichi polichistic
– Hidronefroză
• Mase abdominale
– Tumori (teratoame, neuroblastom)
– Tromboza venei renale (hematurie,trombocitopenie, HTA)
• Anusul şi rectul
– Permeabilitate, poziţie
– Eliminarea meconiului
5. ABDOMENUL
Inspecţia regiunii abdominale – pot fi observate defecte congenitale majore ca omfalocelul – pătrunderea
conţinutului abdominal în cordonul ombilical (asociat în 2/3 din cazuri cu alte anomalii congenitale) – şi
gastroschizisul – exteriorizarea organelor abdominale (aproape niciodată ficat) printr-un defect al peretelui
abdominal, de obicei la dreapta ombilicului. Abdomenul excavat poate fi asociat cu hernia diafragmatică.

Defectele ale peretelui abdominal: omfalocel (stânga) şi

gastroschisis (dreapta)
 Meconium stained umbilical cord
omphalitis
Cordonul ombilical În mod obişnuit prezintă 2 artere şi o venă. Prezenţa a 2 vase (o arteră şi o
venă) susp malformatie de cord. De asemenea trebuie observată orice modificare la nivel local:
secreţie, congestie sau edem în jurul ombilicului, deoarece pot indica o omfalită sau persistenţa
uracei.Cordonul ombilical trebuie să fie transparent; o coloraţie galben-verzuie poate indica
prezenţa meconiului în lichidul amniotic.
Ascultaţia – se ascultă şi se constată prezenţa zgomotelor intestinale.
Palparea – abdomenul poate fi palpat cel mai uşor cînd copilul este liniştit. Se va verifica dacă există
distensie abdominală, puncte dureroase sau mase abdominale.

6.ANUSUL ŞI RECTUL
Se vor verifica permeabilitatea anusului şi poziţia acestuia. Imperforaţia anală nu este întotdeauna
vizibilă şi necesită excluderea diagnosticului fie prin tuşeu rectal, fie după trecerea unei sonde.
Dacă diagnosticul este incert, se indică radiografie.

7.ORGANELE GENITALE EXTERNE

La orice nou-născut cu ambiguitate genitală nu trebuie trecut sexul în foaia de observaţie pînă nu se
efectuează un examen endocrinologic, genetic (cromatina Barr, cariotip). La nou-născutul de sex
masculin cu hipospadias nu trebuie practicată circumcizia.
Masculin – se va verifica prezenţa testiculelor în scrot, a unei eventuale hernii inghinale (mai
frecventă pe stînga), poziţia meatului uretral. Lungimea normală a penisului la naştere este > 2
cm. Băieţeii prezintă la naştere fimoză. Se va verifica prezenţa şi locul meatului urinar.
Hidrocelul este comun şi dispare la vîrsta de 1 an. Testiculele necoborîte la naştere nu sînt o
raritate şi de obicei coboară pînă la 1an.
Feminin – vor fi examinate labiile şi clitorisul. Se întîlneşte frecvent o secreţie vaginală mucoasă,
albicioasă sau sanguinolentă, secundară hiperestrogeniei transplacentare. Dacă labiile sînt
fuzionate şi clitorisul mărit, se suspectează o hiperplazie congenitală de suprarenală. Un clitoris
mărit mai poate fi asociat cu ingestia maternă de droguri
 Varsatura bilioasa
meconium Scaun de tranzitie

Scaun de san
Scaun acolic
• OGE
– Băieţei:
• Prezenţa testiculelor în scrot
• Hernie inghinală, hidrocel, fimoză
• Aspectul penisului
– Fetiţe:
• Aspectul vulvei
• Secreţie vaginală
• Hipertrofie clitoridiană
Mica menstruatie
urati
Hipospadias

Hidrocel
8.MEMBRELE

În examinarea extremităţilor trebuie observate consecinţele posturii fetale in utero, pentru a putea
explica familiei cauza şi caracterul tranzitoriu a acestora. Trebuie căutate următoarele anomalii:
• Sindactilia – fusiune anormală a degetelor.
• Polidactilia – degete supranumerare la mîini sau/şi picioare;
• Creastă simiană (pliu palmar transvers unic) de obicei se observă în sindromul Down, dar poate
apărea şi la nou-născuţii normali.
• Varus equin – mai frecvent la sexul masculin – antepiciorul este plasat în adducţie şi supinaţie
(varus), retropiciorul în supinaţie şi equin. Dacă poate fi redus cu blîndeţe, deformaţia se poate
corecta de la sine; dacă nu, tratamentul ortopedic şi urmărirea ulterioară sînt necesare.
• Metatarsus adductus – adducţia antepiciorului cu retropiciorul în poziţie normală; de obicei se
corectează spontan.

Amelia= absenţa totală a unuia din membre;

Adactilia=lipsa degetelor;
Ectrodactilia= lipsa unuia sau a mai multor degete;
Poli-dactilia= degete supranumerare;
Brahidactilia=degete scurte prin absenţa uneia sau a 2 falange, a unor degete.
Ectrocherie=caracterizată prin absenţa mâinii;
Ectropodie= absenţa piciorului propriu-zis.
Brachimelie= scurtarea unuia sau a maimultor segmente de membru.
Focomelie=când sunt dezvoltate doar segmentele distale ale membrelor şi mâna sau
piciorul sunt fi-xate direct pe trunchi (lipsind braţul şi antebraţul, respectiv coapsaşi
gamba)
Examinarea extremitatilor
9. COLOANA VERTEBRALĂ
• Se va verifica dacă există un defect major al coloanei. Prezenţa unei
pigmentări anormale sau a zonelor cu hipertrichoză la nivelul porţiunii
inferioare a coloanei poate ridica suspiciunea existenţei unei anomalii a
coloanei vertebrale. Un sinus pilonidal sacrat poate indica prezenţa
unui mic meningocel, sau a altei anomalii.
10.ŞOLDURILE
Efectuarea manevrelor Ortolani sau Barlow trebuie să se facă de rutină pentru
depistarea luxaţiei congenitale de şold; acestea se efectuează prin plasarea
nou-născutului pe spate, cu picioarele în poziţie de broască, apoi coapsele
sunt aduse fie în abducţie (manevra Ortolani), fie în adducţie (manevra
Barlow). Prezenţa unui clic la reducere şi la dislocare indică luxaţia
congenitală de şold – impune controlul ortopedic şi examenul echografic.
EXAMENUL NEUROLOGIC
Nu se face de rutină după naştere, dar prima examinare a nou- născutului trebuie să conţină şi nişte repere neurologice,
urmînd ca examinarea să fie completată după perioada de tranziţie, cînd nou- născutul este stabilizat.
Prematuritatea şi imaturitatea afectează în grade diferite răspunsul reflex şi tonusul muscular, de aceea vîrsta gestaţională
constituie un element important în evaluarea neurologică a nou- născutului.

Mişcările spontane: În primele zile de viaţă nou-născutul poate prezenta fine tremurături, în special însoţind stimularea
externă, plînsul sau perioada de adormire (mioclonii).
Tremurăturile pot fi de asemenea un prim semn de hipoglicemie, de aceea este necesară de fiecare dată evaluarea nivelului
glicemiei. Atunci cînd acompaniază o patologie neurologică, tremurăturile pot indica o serie de anomalii. Observarea
oricăruia din aspectele următoare la o examinare atentă asigură informaţii importante pentru stabilirea unui
diagnostic:
– areactivitatea/ hiporeactivitatea
– hipotonia
– iritabilitatea extremă
– absenţa reflexului de clipire la lumină
– pupile fixe
– opistotonus
– tremurături permanente
– convulsii.
• Postura se apreciază prin inspecţia copilului în decubit dorsal. La 28 de săptămîni copilul este complet hipoton, la 32
săptămîni cele patru membre sunt în extensie, la 34 săptămîni aspectul este de batracian, tonusul muscular se dezvoltă
la membrele inferioare, bine flectate, înaintea membrelor superioare care sînt puţin active.
• Tonusul muscular creşte cu vîrsta de gestaţie, se dezvoltă cranio- cefalic, la 40 de săptămîni toate membrele sînt în
flexie datorită hipertoniei muşchilor flexori.
• Tonusul pasiv este apreciat de examinator, determinînd la nou- născut diferite mişcări.
• Tonusul activ se studiază punînd nou-născutul într-o situaţie activă şi urmărind amplitudinea acesteia.
• Caracteristică pentru perioada neonatală este prezenţa reflexelor arhaice, care pot fi: reflexe de poziţie şi mişcare
(Moro, reflexul tonic al cefei, reflexul de apucare palmară sau plantară, reflexul de păşire, reflexul de atitudine
statică), reflexe auditive (de clipire, de orientare), optice (reflexul tonic optic), vestibulare (de rotaţie), alimentare (de
supt).
 Reflexele arhaice
– R. punctelor cardinale
– R. de supt
– R. de vărsătură
– R. de înghiţire
– Protruzia limbii
– R. de clipire
– R. glabelar
– R. acustic
– R. tonic al cefei
– R. Moro
– R. de agăţare
– R. de păşire
– R. de târâre
• Reflexele osteotendinoase
– R. bicipital
– R. rotulian
– R. achilean

• Evaluarea nervilor periferici

– Paralizia Erb-Duchenne (C5-C6)
– R. de apucare intact
– R. Moro, bicipital, radial abolite
– R. Klumpke (C7-T1)
– R. Moro, r. de apucare abolite
– R. bicipital, radial intacte
Rooting reflex Glabellar reflex Grasp reflex

Tonic neck reflex

Suckling reflex
Paralizie de nerv radial
Paralizie Erb-Duchenne

Klumpke’s paralysis
• Semne de afectare neurologică:
– Semne de hipertensiune intracraniană
– Hipo/hipertonie
– Supt slab, reflex de deglutiţie diminuat
– Iritabilitate, hiperexcitabilitate
– Respiraţii superficiale, neregulate, apnee
– Apatie, privire fixă
– Convulsii tipice/atipice
– Reflexe absente/exacerbate
– Reflexe asimetrice