Noţiuni generale de

parazitologie

Asistent universitar drd. CIGHIR ANCA

Disciplina de Microbiologie
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie
„George Emil Palade” din Târgu Mureș
Cele peste 160 de specii de paraziţi se organizează în 3 încrengături:

• Protozoa: cuprinde paraziţii unicelulari

• Helminthes: viermii paraziţi
o plathelminthes: viermii plaţi
o nemathelminthes: viermii cilindrici
• Arthropoda: insectele parazite
Examenul coproparazitologic:

• examen macroscopic
• examen microscopic:
o metode directe:
▪ preparat nativ, în ser fiziologic
▪ preparat nativ în soluţie lugol
▪ frotiu colorat

o metode de examinare în strat gros: Kato şi Miura

o metode de concentrare: metode de flotaţie
o metode larvoscopice
o amprenta anală

• detectarea ADN-ului - reacţii de hibridizare, amplificare genică (PCR)

• cultivarea paraziţilor:
o însămânţarea se face pentru paraziţii unicelulari pe medii încălzite la
37°C, 1 sau mai multe zile;
o boala experimentală
Preparat nativ în ser fiziologic:

• este preparatul umed, între lamă şi lamelă

• permite studierea:
o mobilităţii
o morfologiei

• tehnica de lucru:
o între lamă şi lamelă se realizează o suspensie de materii fecale în ser
fiziologic

• examinarea se face cu microscopul optic, cu obiective uscate, condensator coborât

Preparat nativ în soluţie lugol:
• la preparatul nativ în ser fiziologic se adaugă o picătură de soluţie lugol
• chistele de protozoare se colorează în galben-brun, ouăle de helminţi în brun-
roşcat intens şi prezintă detalii de structură accentuate
Frotiul colorat:

• se efectuează în frotiu subţire pe o lamă din materiile fecale diluate în ser fiziologic
• se colorează MGG (May Grunwald Giemsa) şi se studiază la microscopul optic cu
obiectiv de imersie, cu condensator ridicat
• se pot decela trofozoiţi (nucleul roşu, citoplasma violet-albastră) sau chişti
Metoda Kato şi Miura:
• principiu:
o 50 mg materii fecale (cât un bob de grâu) se depun pe o lamă de sticlă
o se acoperă cu o foiţă de celofan tratat în prealabil cu soluţie Kato-Miura
(soluţie de glicerină şi verde de malachit);
o se presează celofanul cu un corp solid până când preparatul devine plat;
o se lasă 30 minute pe masă, timp în care materiile fecale sunt clarificate de
soluţie lasând să se vadă prin transparenţă ouăle de helminţi;
o se examinează la microscopul optic, cu obiective uscate
• ouăle sunt de 5-20 ori mai frecvente decât în preparatul nativ
Metode de flotaţie:

Se clasifică în 2 grupe după principiul lor de bază:

• ridicarea elementelor parazitare dintr-un mediu lichid hiperton (principiul flotaţiei

– Metoda Willis-Hung);
Metode de flotaţie:

Se clasifică în 2 grupe după principiul lor de bază:

• coborârea elementelor parazitare într-un mediu hipoton, cu un anumit pH

(principiul centrifugării);

• au eficienţă asemănătoare cu metodele de examinare în strat gros

Metode larvoscopice:
• sunt utilizate în suspiciunea unor helmintiaze care se transmit prin sol sub formă
de larve
• constau în evidenţierea larvelor existente în scaun, sau a celor rezultate din ouăle
eliminate în mediul extern odată cu scaunul
 Încrengătura Protozoa

Entamoeba histolytica
(Entamoeba dysenteriae)
Morfologie:
• prezintă 4 stadii în ciclul său de viaţă: trofozoit, prechist, chist, metachist

• trofozoitul:
o trăieşte în intestinul gros
o dimensiuni: 15 – 20μ
o prezintă:
▪ endoplasma:
• cu structură fin granulară
• conţine bacterii, eritrocite
• nucleul:
o sferic
o situat excentric
o înconjurat de membrană nucleară, care
conţine pe suprafaţa internă mici granule de cromatină
o cu un nucleol central

▪ ectoplasma:
• clară;
• formează pseudopode (rol în deplasare)
Morfologie:
• prezintă 4 stadii în ciclul său de viaţă: trofozoit, prechist, chist, metachist

• chistul:
o se formează în lumenul intestinal şi se elimină prin materiile fecale
o sferic
o dimensiuni: 10 – 15μ
o prezintă:
▪ 4 nuclei
▪ baghete siderofile cu capete rotunjite
Ciclu de viață:
Diagnostic de laborator în dizenteria amibiană:
Produs patologic:

• materii fecale
• ţesuturi recoltate prin biopsie sau necropsie
• din aspiratele abceselor extraintestinale (rar)
Diagnostic de laborator în dizenteria amibiană:
Examenul direct parazitologic:

• trofozoitul poate fi identificat la examinarea imediată a produselor patologice prin:

o preparat nativ:
▪ evidenţierea morfologiei şi a mobilităţii
▪ dacă se adaugă colorant vital (albastru de metilen) se poate
diferenţia mai uşor de limfocite

o frotiu colorat:
▪ evidenţierea în probele mai vechi păstrate la 4⁰ C

• chisturile pot fi evidenţiate prin:

o preparat nativ cu / fără colorare cu soluţie Lugol
Diagnostic de laborator în dizenteria amibiană:
Cultivare:

• pe medii speciale se inoculează chisturile din materiile fecale

Examen indirect:

• serodiagnostic:
o se practică în afecţiuni grave extraintestinale
o ELISA
o reacţii de hemaglutinare indirectă (RHAI)
Încrengătura Protozoa

Entamoeba coli
Morfologie:
• trofozoitul:
o dimensiuni: 20 – 25(50) μ
o endoplasma:
▪ granulară
▪ cu vacuole ce conţin bacterii şi material granular
▪ pseudopode scurte
▪ nucleul
• rotund sau uşor ovalar
• membrană groasă pe care sunt distribuite granule
mari de cromatină
• nucleol mare, excentric
Morfologie:
• chistul:
o sferic sau ovoid
o dimensiuni: 15 – 35 μ (mai mare decât chistul de E.histolytica)
o perete puternic refractil
o baghete siderofile cu capete ascuţite
o mai mulţi nuclei:
▪ chistul imatur – 1, 2 sau 4 nuclei
▪ chistul matur – 8 nuclei (uneori chiar 16, 32 nuclei)
Diagnostic:
• trăieşte în lumenul colonului uman, fiind considerat nepatogen
• are importanţă medicală pentru că poate fi confundată cu E. histolytica
Încrengătura Protozoa

Trichomonas
vaginalis
Morfologie:
• trofozoitul:
o ovalar 15μ lungime, 7μ lăţime
o extremitatea anterioară lăţită, cea posterioară efilată
o în regiunea anterioară prezintă:
▪ un nucleu cu 5 cromozomi
▪ un complex chinetostomal din care pleacă:
▪ 3 – 5 flageli
• 4 părăsesc anterior celula
• 1 recurent – parţial fixat pe membrana ondulantă

▪ 1 axostil cu rol în susţinere

• străbate longitudinal celula, exteriorizându-se
prin extremitatea posterioară

▪ paralel cu membrana ondulantă există o formaţiune

intracitoplasmatică numită costa

o parazitul mai conţine lizozomi, aparat Golgi, organite cu rol în metabolism

• nu prezintă forma chistică

Ciclu de viață:
Diagnostic:
• identificarea parazitului în:
o secreţia vaginală sau uretrală
▪ secreţia vaginală se recoltează în primele 4 – 5 zile
postmenstrual, când paraziţii sunt în faza maximă de multiplicare

o vizualizarea parazitului prin:

▪ preparat nativ - parazitul îşi păstrează mobilitatea
câteva ore dacă este păstrat la 20⁰C
▪ frotiu colorat Giemsa
• citoplasma – albastru pal
• nucleul – roşu violet
• flagelii, axostilul – roşu carmin

• cultivarea pe medii nutritive – mai ales la persoane asimptomatice

• imunodiagnosticul – mai ales în infecţiile asimptomatice ale bărbatului
o reacţia de aglutinare, RIF, IDR, ELISA
Încrengătura Protozoa
Trichomonas
bucalis (tenax)
Morfologie:
• flagelat piriform
• prezintă doar stadiu de trofozoit
• mai mic decât Trichomonas vaginalis (5-12μ)
• prezintă:
o în regiunea anterioară – un blefaroplast din care iau naştere
flagelii
▪ 4 flageli liberi, de lungime egală
▪ 1 flagel recurent, pe marginea membranei ondulante,
care nu ajunge până la extremitatea posterioară a parazitului şi nu devine liber

o la baza membranei ondulante există costa – are aceeaşi lungime

cu membrana ondulantă
o 1 axostil
▪ porneşte de lângă blefaroplast
▪ străbate parazitul anteroposterior, apoi devine liber

o nucleu
▪ vezicular, ovoidal
▪ cu câteva granule de cromatină
Diagnostic:
• produs patologic
o materialul recoltat din
▪ tartrul dentar
▪ criptele amigdaliene

• decelarea parazitului
o preparat nativ – mobilitatea, morfologia
o frotiuri colorate
Încrengătura Protozoa

Giardia lamblia
(Giardia intestinalis)
 Morfologie:
• două forme: trofozoit şi chist
• trofozoitul:
o piriform, 10 – 12 μ lungime, 5 – 7 μ lăţime
o corpul:
▪ faţă dorsală bombată, rugoasă, cu numeroase depresiuni
▪ faţă ventrală, plată

o faţa ventrală prezintă:

▪ 2 nuclei anteriori
▪ 4 perechi de flageli – pornesc din corpusculii bazali
• flagelii anteriori, posteriori şi caudali părăsesc
parazitul prin regiunea anterioară, posterioară, caudală
• flagelii ventrali sunt situaţi pe faţa ventrală a
parazitului (între porţiunea posterioară a discului ventral şi extremitatea caudală a
trofozoitului)

▪ ME:
• suprafaţa dorsală rugoasă
• faţa ventrală plană
o în jumătatea superioară prezintă discul adeziv
▪ cu rol în fixarea pe mucoasa intestinală
▪ lasă amprentă după desprindere
Morfologie:
• chistul:
o ovoid, 7-10 μ
o perete gros
o 2 sau 4 nuclei la extremităţi
o flagelii: structuri liniare alături de corpusculul median
o fragmente din discul adeziv, vacuole
Diagnostic direct:
o în primele 3 săptămâni nu apar paraziţi în scaun
o examinarea se repetă de 4 ori la fiecare 7 zile
o se evidenţiază chisturile din materii fecale
▪ preparat nativ în ser fiziologic sau lugol

o în scaunele diareice: trofozoiţii mobili

o examinarea lichidului duodenal (trofozoiţi) – la pacienţi care elimină
chisturi intermitent, în cantitate mică
▪ sondaj duodenal
▪ folosirea „enterotestului”

o biopsie intestinală – poate fi metoda cea mai fidelă de diagnostic

▪ evidenţierea paraziţilor
▪ vizualizarea amprentelor lăsate după desprinderea trofozoiților
de pe mucoasa intestinală

o detectarea Ag în materii fecale

▪ ELISA, imunoelectroforeza, contraimunoelectroforeza,
imunoperoxidaza
Diagnostic indirect:

▪ Ac anti Giardia pot fi detectaţi în ser, salivă, secreţii intestinale

▪ utilitate clinică redusă – există o mare variabilitate a răspunsului imun în
acest caz
▪ RIF, ELISA, hemaglutinare
Încrengătura Protozoa

Toxoplasma gondii
Morfologie:
• 3 forme:
• forma vegetativă (trofozoid):
▪ se găseste în organismul uman
▪ ovoid, piriform sau semilunar, asimetric
▪ 5-8 μ lungime/ 5-6 μ lăţime
▪ o extremirtate este mai ascuţită
▪ pe preparate colorate Giemsa – citoplasma este albastru-pal, iar
nucleul roșu purpuriu

o ultrastructura prin microscopie electronică:

▪ un perete celular îngroșat la cele 2 capete din care
pornesc câteva fibrile cu rol contractil
▪ citoplasmă
▪ nucleu
▪ organite comune altor celule
▪ complexul apical compus din fibrile spiralate si
formaţiuni alungite care pătrund printre ele – complexul
are rol în penetrarea celulelor gazdei
o se multiplică doar într-o celulă nucleată a gazdei si se înmulţesc în interiorul unei
vacuole citoplasmatice – după câteva diviziuni trofozoizii sparg celula si invadează
celulele învecinate
Morfologie:
• chistul tisular:
o aglomerare de forme vegetative (cistozoizi)
o 100 μ diametru
o localizat în ţesuturi (în special muscular si nervos)

• oochist:
o eliberat de gazda definitivă (pisica)
o cu 2 sporochisti, fiecare cu 4 sporozoiţi
Ciclu de viață:
Diagnostic direct:
o evidenţierea parazitului din sânge, salivă, LCR – în fază acută
o cultivare
▪ pe culturi de celule
▪ inoculare la şoareci

o evidenţierea ADN –prin PCR

o evidenţierea chisturilor –prin biopsii din organe (rar)

Diagnostic indirect:
o identificarea IgM, IgG – ELISA, RIF

o IDR la toxoplasmină

o Testul Sabin-Feldmann – test de coloraţie vitală

▪ toxoplasmelor care vin în contact cu Ac specifici li se deteriorează
membrana celulară şi nu se mai colorează cu coloranţi vitali

o Testul Remington
▪ determină IgM (după 5 zile de la infecţie)
Screeningul toxoplasmozei:
• se recomandă la femei gravide
• se identifică anticorpi specifici
Vă mulțumesc pentru atenție!
Aplicații
1. Care dintre următoarele încrengături nu aparține paraziților?

a. Arthropode
b. Proteus
c. Plathelminți
d. Nemathelminți
e. Protozoa
2. Examenul coproparazitologic cuprinde:

a. Doar examenul microscopic al materiilor fecale

b. Examen macroscopic + microscopic al materiilor fecale
c. Nu include metodele de detectare a ADN-ului
d. Nu include cultivarea paraziților
3. Însămânțarea paraziților unicelulari se face pe medii încălzite la:

a. 20⁰C
b. 38⁰C
c. 37⁰C
d. 30⁰C
4. Metodele directe de examinare din cadrul examenului microscopic al
examenului coproparazitologic NU includ:

a. Frotiu colorat
b. Preparat nativ în ser fiziologic
c. Examinarea în strat gros Kato și Miura
d. Preparat nativ în soluție lugol
5. Preparatul nativ în ser fiziologic:

a. Permite studierea mobilității și morfologiei

b. Nu se realizează între lamă și lamelă
c. Nu este un preparat umed
d. Nu include etapa de suspensionare a materiilor fecale în ser fiziologic
6. Preparatul nativ în ser fiziologic – examinarea la microscopul optic se face cu:

a. Microscopul optic, obiectivul de 100x

b. Microscopul electronic
c. Microscopul optic, obiectivul cu imersie
d. Microscopul optic, obiectiv uscat, condensatorul coborât
7. Preparatul nativ în lugol:

a. Prezintă detalii de structură mai puțin accentuate

b. Chistele de protozoare se colorează în galben-brun, ouăle de helminţi în brun-
roşcat intens
c. Chistele de protozoare se colorează în brun-roşcat intens, ouăle de helminţi în
galben-brun
d. Chistele și ouăle nu sunt vizibile în această colorație
8. Metoda Kato și Miura:

a. Necesită folosirea a 100 mg de materii fecale (cât un bob de porumb)

b. Una dintre etape este reprezentată de acoperirea materiilor fecale cu un
celofan netratat
c. Una dintre etape este reprezentată de acoperirea materiilor fecale cu un
celofan tratat cu soluție Kato-Miura (soluţie de glicerină şi verde de malachit)
d. Chistele și ouăle nu sunt vizibile în această colorație
9. Metode de flotație:

a. ridicarea elementelor parazitare dintr-un mediu lichid hiperton

b. ridicarea elementelor parazitare dintr-un mediu lichid hipoton
c. coborârea elementelor parazitare într-un mediu hiperton
d. coborârea elementelor parazitare într-un mediu izoton