Fasciola hepatica

Boala = fascioloză, gălbează

Disciplina de Microbiologie
Facultatea de Medicină
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie
„George Emil Palade” din Târgu Mureș
Morfologie:
- aspect foliaceu, 2-3 cm / 0,1-1,3 cm
- corpul
o turtit dorso-ventral
o acoperit cu o cuticulă prevăzută cu spini încurbaţi înapoi (ajută la
înaintarea parazitului). Spinii sunt mai mari pe suprafaţa ventrală
o pe faţa ventrală: ventuze şi porul genital

- aparatul digestiv:
o o porţiune anterioară de ingestie
o faringe şi esofag
o 2 cecuri intestinale pentru digestie, cu numeroase ramificaţii
Morfologie:
-aparatul reproducător

o este parazit hermafrodit

o masculin: testicule, canal deferent, veziculă seminală, canal ejaculator,
organ de copulaţie
o feminin: glanda germinogenă şi vitelogenă, viteloduct, canal uterin
Morfologie:
- oul:
o mare, 150-180μ
o coajă subţire cu un opercul la unul din poli
o în interior: masă de celule viteline şi celula ou

- parazitul se adaptează lumenului canalelor biliare prin răsucire în cornet, cu faţa

ventrală în afară
Ciclu de viață:

•ouăle depuse de parazit ajung în canalul biliar – intestin –

mediu
•necesită mediu acvatic (embrion în 24-40 zile la 11-18
grade) - larva ciliată
•larva - gazdă intermediară (gasteropode din genul Limnea)
–larvă de ordinul II (redie) -cercari.
•cercarii părăsesc gazda –apă – se închistează în 8 ore (mici
sfere albe atașate de plante sau plutind pe apă)

•omul și animalele se infectează ingerând chistele din

mediu (apă sau consum de vegetale crude)
•în intestin cercarul părăsește chistul, străbate peretele
intestinal ajungând în cavitatea peritoneală și pătrunde în
ficat
•în canalele biliare devine adult și depune ouă, care apar în
scaun la 3 luni de la infecție
•alternativ: pătrundere în ficat pe cale hematogenă
Patogenie:
- în cursul migrării fasciolelor în ficat:
• focare necrotice
• microabcese cu infiltrat predominant eozinofilic

- parazitul adult:
• descuamare a ductelor biliare
• hiperplazia epiteliului biliar
• dilatarea canalelor
• depunere de țesut conjunctiv
• atrofia parenchimului hepatic
• în final apare ciroză
microabcese

- localizări anormale:
• țesut subcutanat
• faringe (boala halzoun–Orient Mijlociu)
• pancreas
• cavitate toracică
• creier

hiperplazia epiteliului biliar

Manifestări clinice:
- perioada de invazie:
•febră prelungită
•dureri în hipocondrul drept
•hepatomegalie
•diaree, grețuri, vărsături
•astenie marcată
•simptomele apar după 15-30 zile de la infecție

- faza de localizare biliară:

• durere în hipocondru drept
• icter obstructiv
• posibilitate de suprainfecție bacteriană, cu stare generală alterată, febră
• evoluție spre cronicizare
• obstrucții ale căilor biliare
• colecistită
• litiază biliară
• stricturi biliare
Diagnostic:

- anamneză: consum de salată de creson

- clinic: febră, hepatomegalie, eozinofilie (ridicată în primele 3 luni)
- imagistică:
• ecografie, CT – formaţiuni de 2-4 cm cu densitate redusă

- teste serologice:
o hemaglutinare, electroforeză, ELISA, RIF CT
o ! reactivitate încrucişată cu alte helmintiaze

- evidenţierea ouălor:
o în materii fecale sau în aspiratul duodenal
o de obicei sunt în număr mic
o „ouă de pasaj” – fără semnificaţie
patologică (provin din consumul de ficat de
vită parazitat)
o ouăle se elimină numai după 90 zile de la
infecţie
Taenia solium și saginata
Boala = tenioză
Morfologie:
- scolexul:
o globulos
o prezintă 4 ventuze rotunde. Între ventuze, în porţiunea apicală: rostrum, cu
două coroane de cârlige chitinoase

- gât
-strobila:
o 900 proglote de forme diferite, în funcţie de vârstă
o proglotele
▪ tinere - late
▪ adulte - pătrate
▪ bătrâne - au lungimea de câteva ori mai mare decât lăţimea (6-12 mm)

o organele reproducătoare
▪ nedezvoltate în proglotele tinere
▪ bine reprezentate în proglotele adulte
▪ atrofiate în proglotele bătrâne, râmânând numai uterul cu 8-12 ramificaţii
laterale, sinuoase, arborescente
▪ proglotele bătrâne se desprind spontan în grupuri de 3-5 şi se elimină
împreună cu materiile fecale
Morfologie:

- oul:
o sferic, 40μ
o conţine un embrion prevăzut cu 6 cârlige (embrion hexacant)
o embrionul este învelit de o membrană striată
o la exterior: membrană vitelină
Ciclu de viață:
Manifestări clinice:

• frecvent – boală
asimptomatică
• discomfort abdominal
• apetit crescut/scăzut
• alternanţă diaree-
constipaţie
• tulburări dispeptice
• insomnie
• astenie
• fenomene neurologice,
tulburări de memorie şi de
comportament, agitaţie
Cisticercoza umană:
- datorată prezenţei în organismul uman a formei larvare de T. solium

- contactare:
• heteroinfectare: înghiţirea ouălor de tenie din mediul infectat cu fecale umane
• autoinfectare exogenă: purtătorul vehiculează ouăle cu mâinile direct în gură
(circuitul anus-degete-gură)

- cerebrală:
• compresie mecanică, inflamaţie, obstruarea căilor LCR
• crize epileptice, hipertensiune intracraniană, sindrom meningeal, deficit motor
• tulburări psihice: confuzie, depresie, degradare intelectuală
• afectarea nervilor oculomotori şi optici

- oculară:
• în corpul vitros şi ţesutul subretinian,
conjunctivă

- medulară:
• tulburări motorii şi senzoriale

- muscular, subcutanat
Diagnostic:
Diagnostic:
- leucocitoză şi eozinofilie (13%) la sfârşitul perioadei de incubaţie
- examen radiologic baritat al tractului intestinal – defect de umplere cu
aspect de panglică
- evidenţierea proglotelor în scaun
- diagnosticul de specie: examenul proglotelor şi a scolexului eliminat după
tratament
- ouăle de Taenia saginata se evidenţiază din scaun numai dacă proglotele s-
au spart
- evidenţierea ouălor prin amprentă anală

Evidențierea parazitului la Eozinofilie

colonoscopie
Diphyllobothrium latum
Sinonime: Taenia lata, Botriocephalus latus, „tape-worm”
Boala = botriocefaloză
Morfologie:
- lungime: 3-15 m

- scolexul:
o 2-5 mm, se fixează prin 2 invaginări (botridii)
o nu are ventuze

- corpul = strobila
o format din 3000-4000 proglote. Proglotele bătrâne sunt mai late decât
înalte, formă trapezoidală, şi cuprind în interior organele reproducătoare
o Uterul nu are ramificaţii ca la alte tenii
o tubul uterin: deschis la exterior prin tocostom
Morfologie:
- oul:
o ovalar, 75/45 μ, culoare brună
o la o extremitate prezintă un căpăcel (opercul)
o în interior prezintă celula ou şi bule viteline
o nu este embrionat în momentul eliminării în materiile fecale, embrionarea
producându-se în mediu acvatic
 Ciclu evolutiv:

- oul eliminat nu este direct

infecţios
- în mediu acvatic se
formează larva ciliată, care
părăseşte oul prin opercul
→ crustaceu inferior în care
se dezvoltă larva
precercoidă → peşte răpitor
în care se dezvoltă larva
plerocercoidă
- omul consumă carnea de
peşte crudă, icre, infectate
cu larve
- prin congelare la -20°C, 6
zile, larva este inactivată
- nu se transmite de la om
la om
Diagnostic:
- punerea în evidenţă a ouălor prin metoda Willis-Hung
- proglotele pot scăpa neobservate în 30% din cazuri (se dezintegrează rapid)
- evidențierea parazitului prin colonoscopie
Dipylidium caninum
Sinonime: Taenia canina
Boala: dipilidioză
 Morfologie:
- scolex:
o romboidal, 4 ventuze alungite antero-posterior
o în porţiunea apicală: rostru retractil dotat cu cârlige dispuse pe 4-5
rânduri

- strobila:
o 60-175 proglote
o proglotele
- tinere - late
- bătrâne - lungi (formă de butoiaş)
- conţin set dublu de organe
reproducătoare şi câte un por genital
pe fiecare margine laterală
- uterul este divizat in mai multe
cavităţi care conţin 8-15 ouă
- proglotele eliminate se mişcă activ
şi prin contracţii repetate expulzează
capsulele cu ouă
Morfologie:
Morfologie:
- oul:
o sferic sau ovoidal, 35-60 μ
o în interior: o membrană subţire care înveleşte embrionul hexacant
o la exterior: înveliş subţire
o sunt grupate câte 15-20 ouă învelite de o membrană
Ciclu de viață:

Manifestări clinice:
- asimptomatic
- diaree, dureri abdominale, prurit anal, reacții alergice
Diagnostic:

- evidenţierea în scaun a proglotelor şi mai rar a capsulelor cu ouă (proglotele nu

se dezintegrează în organismul gazdei)

Proglot adult cu capsule cu Capsulă cu ouă

ouă
Hymenolepis nana
Morfologie:
- tenie de dimensiuni mici (15-40 mm)

-scolexul:
o 0,3 mm, romboid, cu 4 ventuze, rostru retractil şi 20-30 cârlige dispuse în
coroană

-gâtul:
o lung şi subţire

- corpul:
o 200 proglote trapezoidale
o porul genital situat lateral,
pe aceeaşi parte a fiecărui segment
o fiecare proglot conţine
organele reproducătoare
o în proglotele bătrâne
organele reproducătoare dispar,
rămamând doar uterul (sac cu 80-190
ouă)
Morfologie:
- oul:
o 47/37 μ
o are 2 învelişuri:
- extern, subţire şi transparent
- intern, cu 2 mameloane la cei doi poli, de la care pornesc flageli ce umplu
spaţiul dintre membrane
o în interior: embrionul hexacant
Ciclu evolutiv:

- nu necesită gazdă
intermediară
- oul este infectant în momentul
eliminării
- oul ingerat pătrunde în
interiorul vilozităţilor
intestinale, unde se dezvoltă
larva. Aceasta rupe vilozitatea şi
se ataşează cu scolexul de
mucoasa intestinală, şi se
generează proglote → ouă
- există posibilitatea de
autoinfectare cu propriile ouă
Patogenie:
- apare răspuns imun protector, care limitează infecția (LiT)
- distrugerea vilozităților ileale de către cistercoizi
- lezarea mucoasei de către adulți
- după reinfectări multiple, apare protecție totală
- la organisme imunodeprimate, cistercoizii pot disemina

Manifestări clinice:
- subclinică în primul an
- simptome digestive în următorii 5 ani

- în boala cronică:
o paloare, cefalee, astenie (acțiune toxică și alergică)
o asociere cu keratoconjunctivita flictenulară (răspuns alergic față de toxine)
o disfuncții intestinale:
▪ pierderi de proteine
▪ tulburări de digestie și de absorbție a proteinelor
Diagnostic:
- examen coproparazitologic
- infecţiile uşoare se evidenţiază prin tehnici de concentrare şi reexaminări
repetate
Hymenolepis diminuta
Morfologie:
- tenie mai lungă (20—60 cm)
- scolexul: 4 ventuze, nu prezintă rostru, ci
doar o invaginaţie
- oul: 80 μ, are 2 învelişuri: extern şi intern,
spaţiul dintre ele fiind gol (fără flageli)

Ciclu evolutiv:
- gazda intemediară: fluturele de făină
- gazda definitivă: şobolanul
- omul se infectează accidental
 Echinococcus
granulosus

Sinonime: Taenia echinococcus

Boala: hidatioză, boala hidatică, echinococoză
Morfologie:
- format din scolex, gât şi 3 proglote
- scolex:
o globulos, prezintă rostru, 4 ventuze şi 28-40 cârlige dispuse pe două rânduri
-gât
- corpul:
o primul proglot este scurt, conţine organe genitale imature
o al doilea proglot conţine organe genitale complet dezvoltate
o al treilea proglot conţine uterul cu dezvoltare maximă, compus din
diverticule scurte care se umplu cu ouă (sac cu ouă)

- oul:
o ovoid, 13-41μ
o are o membrană cu striaţii radiare care înconjoară embrionul hexacant
Ciclu de viață:
- Gazda definitivă:

• câinele (și alte carnivore –

lup, șacal, vulpe), care
elimină ouăle parazitului
prin materii fecale
• câinele se reinfectează
consumând carne
contaminată

- Gazde intermediare:

• ovine, caprine, porcine

• om
• ingeră ouăle de parazit din
materiile fecale canine >
oncosfere > transport prin
sânge în organe, unde se
închistează
Chistul hidatic:
- peretele chistului
• membrană advenţială - în exterior
• perete gros
• membrană proligeră - în interior
- Participă la formarea veziculelor proligere

- în interior conţine:
• lichid hidatic
• protoscolecşi, apăruți prin înmugurirea membranei proligere
• vezicule proligere cu protoscolecşi

Chist hidatic
Nisip hidatic
Chist hidatic
pulmonar
Chistul hidatic:

- creşte cu 1-5 cm/an

- poate conţine câţiva litri de lichid (sute de mii de protoscolecşi)
Patogenie:
1. ingerarea embrioforilor eliminați de câine:
• apare o hidatidă primară în organe „filtru”
▪ hepatic (60-70%)
▪ pulmonar (20-30%)
▪ diseminare prin circulația mare -> mușchi, splină, creier, rinichi,
tiroidă, orbită, oase

2. ruperea unui chist primar:

•protoscolecșii eliberați se transformă în hidatide secundare
▪ local
▪ sistemic

- ritmul de dezvoltare a chistului hidatic:

• rapid –în organe care nu opun rezistență
▪ în creier nu există țesut conjunctiv care să creeze o matrice limitantă, chistul
crește rapid producând semne de compresie
• lent – în organe parenchimatoase, bogate în țesut conjunctiv
▪ în ficat – evoluție de până la 30 ani
- după mai mulți ani
• hidatida poate să moară
• cavitatea rămasă este înconjurată de o capsulă fibroasă, care se calcefiază
• este bine tolerată de organism
Patogenie:
- ruperea chistului se datorează:
•unui traumatism
•creșterii presiunii toracale (la chisturile pulmonare)

- tulburări morfologice ale peretelui chistului:

•crește permeabilitatea pentru bacterii
•lichidul hidatic este bun mediu de cultură
•infectarea hidatidei => abces (de obicei hepatic sau pulmonar)

Manifestări clinice:
- infecţie latentă – până la câţiva ani
- se dezvoltă chiste hidatice în:
•ficat
•plămâni
•creier
•cord
•rinichi
•os
Manifestări clinice:

Chistul hidatic hepatic:

• poate fi palpată o formațiune tumorală nedureroasă, netedă, rotunjită

• superior - iritaţie diafragmatică

▪ tuse seacă, dispnee, sughiț, durere

• inferior – hepatomegalie
▪ se poate palpa „freamătul hidatic”
▪ compresiuni ale stomacului, duodenului, căilor biliare

• dorsal - poate simula o tumoră abdominală

• dacă se rupe > diseminare peritoneală, şoc anafilactic
Manifestări clinice:
Chistul hidatic pulmonar:
• asimptomatic
• durere toracică
• tuse
• hemoptizie datorată ruperii vaselor sanguine perichistice
• VOMICA
▪ vomica fracționată predispune pentru suprainfecție
▪ apare febră, tahicardie, spută purulentă
▪ vomica masivă poate duce la eliminarea completă a chistului
▪ poate fi însoțită de fenomene alergice
▪ crize urticariene, edem bronșic, convulsii
▪ fragmentele de membrană pot produce asfixie
Manifestări clinice:
Chistul hidatic cerebral:
• hipertensiune intracraniană (HIC):
▪ cefalee, vărsături în jet, edem papilar, tulburări de vedere, pareze, etc

• la copii – hidrocefalie
• la adult – deficit focal, crize epileptice, tulburări psihice în 3-6 luni
• poate fi primar sau secundar (diseminare din ruptura unui chist cardiac/ hepatic/
pulmonar)
• evoluție rapidă (4-5 cm/an)
Manifestări clinice:
Chistul hidatic cardiac:
• evoluție lentă, asimptomatic
• durere precordială, dar nu se aseamănă cu cea din angină
• ruptura chistului
▪ pericardită
▪ tamponadă cardiacă
▪ embolizare arterială
▪ șoc anafilactic
Diagnostic:
- clinic: formaţiune chistică cu creştere lentă la persoanele care au venit în
contact cu câini
- examen radiologic pulmonar, CT, ecografie: se evidenţiază chistele
hidatice, uneori vezicule fiice şi nisip hidatic
- vomica hidatică: după deschiderea chistului hidatic în bronhii, se elimină
un lichid clar cu fragmente de membrană
- diagnostic imunologic: se foloseşte antigenul 5 specific
o hemaglutinare indirectă
o imunelectroforeză
o ELISA

Chiste hidatice
Vă mulțumesc pentru atenție!