Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boala: ascarioză
Disciplina de Microbiologie
Facultatea de Medicină
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie
„George Emil Palade” din Târgu Mureș
Morfologie:
• geohelmint
• adultul:
o cel mai mare nematod care parazitează intestinul uman
o alungit, cilindric, 2 extremităţi conice
o sexele sunt separate:
▪ femela:
• este mai mare
• lungime 20-25 cm/ grosime 5-7 mm
• ambele extremităţi drepte
▪ masculul:
• este mai mic
• lungime 10-17 cm/ grosime 2-4 mm
• extremitatea posterioară se curbează ventral
- primoinfecţia:
• tolerată uşor (lipsa sensibilizării)
- infecţiile ulterioare:
• reacţii tisulare intense (datorate sensibilizării)
▪ intestin: infiltrat eozinofilic, granuloame
▪ plămân: infiltrat cu PMN şi eozinofile (sindrom Loeffler)
• reacţii generale de hipersensibilizare
▪ alergenul ascaridian este unul din cele mai potente alergene de natură
parazitară
- parazitul adult:
▪ localizat în intestin
▪ faţă de parazitul adult: toleranţă mai mare
▪ are tendinţa de a pătrunde în apendice sau ampula Vater
Manifestări clinice:
- faza de migrare:
• simptome abdominale neînsemnate
• ascarioza pulmonară
▪ durată: 1-2 săptămâni
▪ tuse uşoară ->pneumonie cu dispnee, tuse, durere
retrosternală, febră, hemoptizie
▪ ex. radiologic: opacităţi pulmonare labile
▪ prezenţa larvelor în spută
▪ hipereozinofilie (30-50%)
Manifestări clinice:
- ascarioza intestinală:
• manifestări condiţionate de încărcarea parazitară
• semne digestive
▪ anorexie
▪ dureri abdominale
▪ vărsături
▪ diaree / constipaţie
▪ dezechilibru nutriţional
Manifestări clinice:
Complicații:
• eozinofilia
o poate fi ridicată în faza migratorie (30-50%)
o descreşte rapid în faza intestinală
o după 60 zile nu depăşeşte 10%
Enterobius vermicularis
Boala = oxiurioză
Morfologie:
• adultul:
o nematod mic, alb-gălbui
o buton cefalic – rol de fixare
o aparat digestiv
o aparat reproducător
o femela:
▪ 8-13 mm
▪ extremitatea posterioară subţire şi ascuţită
▪ aparatul reproducător de tip tubular, compus din câte
un ovar, un uter anterior şi unul posterior
o masculul:
▪ mai mic – 3 -5 mm
▪ extremitatea posterioară încurbată
evoluţia embrionului
este condiţionată de
prezenţa oxigenului
atmosferic
- Autoinfecţie:
• persoana infectată vehiculează ouăle din regiunea perianală în cavitatea
bucală
▪ direct –pe degete
▪ indirect –prin obiecte sau alimente
- Retrofecţiune:
• ouăle eclozează spontan în regiunea perianală
• larvele pătrund activ prin orificiul anal
• în intestin ->adulţi
Patogenie și manifestări clinice:
- ataşarea de mucoasa intestinală: inflamaţie
- pătrunderea în apendice: apendicită
- prurit intens la nivelul mucoasei perianale (semn patognomonic)
- dermatită eczematiformă în urma gratajului cu posibilitate de suprainfecţie
- în infecţii masive
• migrare în zona vulvară > vulvovaginite
• pătrundere în
▪ tractul urinar
▪ sistemul circulator
▪ cavitatea peritoneală
▪ ficat, plămân (apar granuloame)
• enuresis nocturn la copii
- Adultul:
• corp cilindric
• partea anterioară și caudală ascuțită
• acoperit de o cuticulă galbenă
• porțiunea anterioară
▪ conţine două aripi laterale (lungime 2 -2.5 mm, lăţimea de 0,2 mm).
• masculii: 9-13 ×0.2cm
• femelele: 10-18 ×0.3 cm
Morfologie:
- Ouăle:
• formă sferică-ovalară
• 90μ /75 μ
• au un înveliş subţire şi transparent care acoperă celula nesegmentată
• suprafața neregulată
• nu sunt infectante în momentul eliminării din organism
• se elimină prin materii fecale numai din organismul gazdelor definitive
Ciclu de viață:
• este o boală produsă de prezenţa în diverse organe a formelor larvare ale unor
paraziţi naturali ai animalelor domestice – Toxocara canis, Toxocara cati, Ascaris
suum
• paraziţii adulţi trăiesc în intestinul subţire al câinilor, pisicilor, vulpilor, eliminând
ouăle o dată cu materiile fecale în mediul extern
• ouăle embrionează în afara gazdei, devenind infectante
Ciclu de viață:
• dacă aceste ouă înghiţite de un alt câine, în intestin se vor elibera larvele care
străbat peretele intestinal, ajung în circulaţie, de unde sunt transportate astfel:
• invadarea organelor:
▪ hepatită
▪ miocardită
▪ pneumonie
▪ granulom ocular, uveită, endoftalmită
Patogenie și manifestări clinice:
• sursa principală de infecţie pentru om o reprezintă căţeii
• omul se infectează înghiţind ouăle de pe blana câinilor, consumul alimentelor
contaminate, sau de pe sol
• diagnosticul de certitudine:
o identificarea larvelor în spută, granuloame tisulare
o forma oculară a bolii – AC anti Toxocara în fluidele oculare – specific
Ancylostoma duodenale
Boala: ancilostomoză
Morfologie:
• adultul:
o nematod mic:
▪ masculul 8-10mm/0,4-0,5mm
▪ femela 10-13mm/0,6mm
- anemie feriprivă
• oboseală, dispnee de efort, palpitații
• tegumente și mucoase palide
- hipoalbuminemie
• edeme ale feței și ale articulațiilor
• identificarea larvelor:
o după 5-7 zile, când părăsesc oul
o se folosesc metodele larvoscopice
Strongyloides stercoralis
• adultul:
o mic
o femela 2mm, masculul 750 μ
o extremitatea anterioară:
▪ este efilată
▪ are terminal o cavitate bucală
❖ scurtă, cu 4 buze mici
▪ cavitatea bucală se continuă cu un esofag lung, cilindric şi un
intestin care se deschide prin anusul situat subterminal
o aparatul reproducător:
▪ este reprezentat de organe perechi care diverg anterior şi
posterior orificiului vulvar
▪ în uter se găsesc câteva ouă (8-12)
Morfologie:
• oul
o ovalar, 50 μ/30 μ
o înveliş subţire şi transparent
• formele larvare:
o rabditoide:
▪ sunt foarte mobile
▪ mici, 250 μ/15 μ
▪ au o capsulă bucală scurtă
▪ esofag alcătuit din 2 părţi:
❖ partea anterioară alungită, cilindrică, separată printr-o
❖ strangulaţie de cea posterioară
❖ partea posterioară cu aspect bulbar (esofag rabditoid)
o strongiloide (filariforme):
▪ sunt subţiri, 500 μ
▪ esofag foarte lung, uniform
calibrat, ocupă jumătate din
lungimea larvei
▪ sunt deosebit de mobile
Ciclu de viaţă:
Patogenie:
- capacitate de înmulțire în organismul
uman
- organisme imunocompetente:
• infecție limitată la intestin și
tegument
• parazitul nu poate fi
eliminat complet
- strongiloidoza diseminată:
• dureri abdominale, distensie abdominală, icter
• peritonită dacă larvele străbat peretele intestinal
- simptome generale:
• Edeme (pierderi de proteine)
• Scădere ponderală
• eozinofilie
Manifestări clinice:
• imunodiagnostic:
o RIF
o în strongiloidoza cronică
Trichinella spiralis
• femela
▪ 2-3,5 mm/30-60 μ
▪ după 6 zile de la acuplare depune 500-1500 larve mici
Masculul
Ciclul de viaţă:
• nematod localizat intracelular atât în stadiul larvar cât şi ca adult
• acelaşi organism este:
o gazdă definitivă
o gazdă intermediară
- Suspiciune de trichineloză:
• febră, edeme, mialgii
• eozinofilie
• la persoane care au consumat carne
Diagnostic parazitologic:
• evidenţierea larvelor din muşchi
o biopsie musculară din muşchiul solear, de lângă tendonul
achilian sau din deltoid
o fragmentul muscular se comprimă între 2 lame de sticlă
o se examinează la trichineloscop
o biopsie pozitivă confirmă diagnosticul, pe când una negativă nu
exclude diagnosticul
• trebuie completat cu:
• anamneză
o consum recent de carne neprelucrată suficient termic,
urmat de apariţia simptomelor caracteristice, confirmat ulterior de examene de
laborator
• eozinofilie
o peste 500/microlitru
Diagnostic imunologic:
• decelarea anticorpilor circulanţi
• teste de hipersensibilizare (IDR)
Diagnostic de certitudine:
• evidenţierea paraziţilor adulţi în scaun
• evidenţierea larvelor în sânge
Trichuris trichiura
• geohelmint
• adultul
o formă de bici
o porţiunea anterioară efilată
o porţiunea posterioară îngroşată
o masculul:
▪ 3-4 cm
▪ extremitatea posterioară curbată ventral într-o buclă de 360o
o femela:
▪ este mai mare, până la 5 cm, extremitatea posterioară dreaptă şi
se termină cu un vârf obtuz
▪ depune zilnic 3-6000 de ouă
Morfologie:
• ouăle:
o formă caracteristică asemănătoare lămâilor
o μm
o culoare brună
o coaja groasă întreruptă la cei doi poli
o nu sunt infectante în momentul eliminării din organism
Ciclu de viață:
Patogenie:
• în intestinul subţire, larvele părăsesc oul
• pătrund în mucoasa intestinală unde rămân 3-10 zile
• viermele tânăr reintră în lumenul intestinal, coboară în cec unde se dezvoltă,
devenind adult
• parazitul adult se fixează de mucoasa intestinală cu extremitatea efilată
• porţiunea posterioară atârnă în lumenul cecului pentru a permite depunerea
ouălor
• parazitul se hrăneşte cu:
▪ conţinutul enterocitelor
▪ eritrocite
▪ leucocite
▪ fluid tisular
• forma severă
▪ diaree muco-sanguinolentă
▪ dureri abdominale
▪ tenesme
▪ prolaps rectal !
▪ anemie şi malnutriţie la copii cu infecţii masive
Diagnostic:
• evidenţierea ouălor:
o prin examen coproparazitologic
o în infecţiile slabe se folosesc tehnicile de concentrare, în special Kato-
Miura