Sunteți pe pagina 1din 20

Lecție științifică

Subiectul: Helmintiazele
Planul lecției:
 Generalități

 Ascaridiaza
•Etiologie
• Manifestări clinice
• Fazele clinice
• Complicații
• Diagnostic
• Tratament
• Educația sanitară

 Oxiuraza
• Manifestări clinice
• Diagnostic
• Tratament
Generalități
Helmintiazele digestive întrunesc o serie de maladii provocate de helminți,
care pot parazita în diferite organe: intestine, mușchi, ficat, plămîni, creier
etc.
Copii sunt cei mai expuși parazitozelor intestinale, în deosebi celor cu
contaminare orală deoarece:
- felul lor de a se juca
- nerespectarea igienei
- folosirea alimentelor infectate
Clasificarea generală a helminților

Nematoda Cestoda Trematoda


(viermi cilindrici) (viermii plați) (viermi inelari)
Clasificarea după sursa de invazie

Geohelmintiazele Biohelmintiazele Helmintiazele


- ascaridiaza - teniaza de contact
- tricocefaloza - opistorhoza - enterobiaza
Ascaridiaza
Definiție: este o geohelmintiază care se transmite pe cale fecalo-orală fără
a schimba gazda
Etiologie
Agentul etiologic al bolii este asscaris lumbricoides, un nematod de culoare
roză.
Ascarizii adulți parazitează în intestinul subțire.
După fecundare femelele depun ouă embrionate
(neinvazive) care sunt eliminate cu scaunele. O
femelă poate produce pînă la 200 mii ouă pe zi.
În sol pe fondalul umidității și căldurii oul se
embrionează și devine infecțios. În mediul
extern ouăle de ascarizi sunt foarte rezistente
(3-6 ani).
Contaminarea se produce prin ingestia
ouălelor cu alimente murdare. La răs-
pîndirea ouălor infestate pot contri-
bui și muștele, apa de ploaie, mîinile
murdare, jucăriile. Mai frecvent infest-
area se produce în lunile de vară-toamă.
În intestin învelișul oului este lizat de sucul gastric și astfel se eliberează
larva care perforează peretele intestinal, pătrunde în sîngele venos și cu
acesta traversează ficatul, venele suprahepatice, vena cavă inferioară
ajungînd la inima dreaptă și apoi în plămîni, aici ea perforează alveola,
urcă de-a lungul arborelui respirator și ajunge în faringe, unde este
înghițită și apoi în intestin se transformă în vierme adult.
Viermii adulți pot trăi în organismul uman 12-18 luni, părăsind spontan
organismul gazdă.
Manifestările clinice
În clinica ascaridiazei se deosebesc două faze larvară și intestinală.

Faza larvară
Se caracterizează prin apariția sindromului Loffler manifestat prin febră, tuse
uscată, chinuitoare, mai rar dureri toracice și hemoptizie. Examenul
radiologic evidențiază zone de matitate cu limite inprecise în ambii cîmpi
pulmonari. Ocazional larvele pot fi evidențiate în spută.
În formele mai grave sindromul Loffler este însoțit de febră înaltă urmată
apoi de o pneumonie bacteriană.
Deasemenea în faza migratoare are loc sensibilizarea organismului cu
produsele toxice eliminate de ascrizi, astfel apar diferite manifestări
alergice, ca pruritul cutanat, pruritul nazal, urticarie etc.
Faza intestinală
În această fază ascarida este de obicei latentă, uneori asimptomatică.
Manifestările cele mai grave se întîlnesc îndeosebi în infestațiile masive și
se caracterizează prin următoarele semne:

Tulburări digestive Semne nervoase Manifestări alergice


- vărsături - ticuri - prurit anal
- dureri abdominale - tulburări de somn - prurit nazal
- diaree - meningism - prurit cutanat
- inapetență/ - cefalee - dispnee asma-
bulemie - astenie tiformă
- modificări de gust - amețeli - tuse spasmodică
- gust sărat în gură - reducerea randa- - edem Quincke
mentului școlar
Complicații

Ocluzii intestinale

Apendicite

Icter obstructiv acut

Pancreatită acută

Perforația peretelui intestinal


Diagnosticul
În stadiul larvar:
Se bazează pe semnele clinice și mai ales pe cele radiologice. Hemograma
poate prezenta leucocitoză și euzinofilie. Examenul parazitologic al
scaunelor este negativ pînă spre a 60-a zi după infestare.

În faza intestinală:
Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, ultrasonografie și
mai rareori descoperirea viermilor adulți în scaune sau lichidul de
vărsături.
Tratament
În pneumonia ascaridiană se indică antihistaminice și alt tratament
simptomatic.
În faza intestinală se indică un tratament specific, chiar dacă boala
evoluează lent, cu preparate antihelmintice:
De elecție:
- Mebendazol 100mg de 2 ori/zi în decurs de 3 zile.

Alternative:
- Albendazol 400mg în doză unică.
- Levamizol (Decaris) - 3 mg/kg/zi
- Vermox - doză unică 100 mg de 2 ori/zi,
timp de 2 zile.
- Vermigal - 5 mg/kg în doză unică.
Depozitarea sanitară Depistarea
a fecalelor pacienților în scopul
prevenirii infestării

Igienizarea zonelor
de joacă

Sp ră
ă ita
ina lare n
sa i
int a p Spălarea fructelor a
ed e are lație
e m mîi și legumelor
or m opu
as ni înainte de consum Inf a p
ă
Oxiuraza (Enterobiaza)
Boala este cauzată de oxiuri Enterobius vermicularis și se manifestă prin
semne generale și digestive. Suferă în deosebi școlarii și preșcolarii.
Etiologie
Oxiurul este un vierme rotund de culoare albă. Viermii adulți trăiesc în
regiunea ileonului și cecoapendiculară. După fecundare și maturarea
ouălor, femela migrează în rect și depune ouăle la nivelul anusului, în
plicile perianale și periniale. După depunerea ouălor femela piere.

Contaminarea are loc pe cale fecalo-


Orală, prin intermediul alimentelor
Infectate, mîini murdare. Deasemenea
Este posibilă și autoinfectarea cînd,
În timpul scărpinării zonei prurigi-
noase perianale ouăle sunt luate
pe degete și apoi duse în gură.
După ingestia ouălor se eliberează
Larva care migrează către cec,
transformîndu-se în vierme
adult în 15-28 de zile.
Manifestările clinice
Boala poate avea o evoluție latentă sau poate fi manifestată prin urmă-
toarele semne clinice:
 Prurit anal, legat de fixarea femelelor pe mucoasa
anală.
 La fetițe poate fi prurit vulvar prin pătrunderea
femelelor în vagin și apariția vaginitelor.
 Tulburări digestive sunt specifice: greață, inape-
tență, dureri abdominale cu localizare cecoapendi-
culară, tulburări de tranzit intestinal.
 Tulburări nervoase: insomnie, terori nocturne,
iritabilitate, astenie etc.
Diagnostic
Este adesea făcută de părinți, care observă viermii adulți la suprafața
scaunelor sau la nivelul marginii anale.
Cercetarea fecalelor prin tehnici coprologice obișnuite este de obicei negativă,
Deoarece ouăle nu sînt depuse în intestin. Rezultatele pozitive se obțin
pozitive prin metoda raclajului perianal.
Hematograma prezintă o euzenofilie moderată, rareoari crescută.
Tratamentul
1. Medicamentos:
- Combantrin este drogul de elecție. Se
administrează 10 mg/kg în doză unică.
- Mebendazol, doză unică 100 mg.
- Albendazol, doză unică 400 mg.

2. Măsuri generale, educație sanitară:


- Tăierea unghiilor.
- Spălarea și perierea mîinilor după defecație
și înainte de masă.
- Schimbarea zilnică a lengeriei de corp.
- Păstrarea lengeriei murdare în vase speciale.
- Curățenia umedă zilnică în casă.
- Spălarea olițelor și veceului.
- Tratarea simultană a întregii familii.
Consilierea părinților
 Informarea părinților privitor la apariția helmintiazelor la copii.
 Crearea mediului decent de îngrijire.
 Instruirea copiilor cu privire la respectarea igienei.
 Instruirea părinților privitor unei diete ușor asimilabile cu limitarea
grăsimilor.
 Necesitatea examinării tuturor membrilor familiei.
 Instruirea părinților privitor la administrarea preparatelor antihelmintice.

S-ar putea să vă placă și