IP Colegiul de Medicină Ungheni

Studiu individual
la disciplina
Pediatrie generală cu NS
Subiectul:
”Helmintiazele de contact
la copii”
A elaborat: Burțev Vladlena, gr. AM-44
A coordonat: Faigher Larisa, prof. PGNS

Ungheni, 2022
Helmintiazele digestive întrunesc o serie de maladii
provocate de helminţi, care pot parazita în diferite
organe: intestine, muşchi, ficat, plămîni, creier etc.
Copiii sunt foarte expuşi parazitozelor intestinale şi
în deosebi la acele parazitoze la care contaminarea se
face pe cale orală din cauza:
- felului lor de a se juca;
- nerespectarea igienei;
- folosirea alimentelor infectate;
În lume sunt înregistrate peste 250 tipuri de helminţi,
care pot parazita în organismul uman, în Moldova –
peste 70 de tipuri.
 Helminții se clasifică în 3 clase mari:
Nematoda Cestoda Trematoda
(viermi cilindrici) (viermi plaţi) (viermi inelari)
În dependenţă de sursa de invazie
helmintiazele se împart în 3 grupe:
• Geohelmintiazele;
• Biohelmintiazele;
• Helmintiazele de contact.
Geohelmintiazele se transmit omului prin sol,
prin intermediul legumelor, fructelor, apei
infectate. Din această grupă fac parte:
ascaridiaza, tricocefaloza etc.
Biohelmintiazele se transmit prin intermediul
altor organisme. Provocatorul bolii schimbă 2-3
gazde pînă se maturizează. Se transmite o dată
cu consumul cărnii, laptelui etc. Din această
grupă fac parte: teniaza, opistorhoza etc.
Helmintiazele de contact. Provocatorii acestor
boli se dezvoltă pînă la maturizare prin
apropierea omului (lengerie, unghii, jucării etc.).
Se transmit prin intermediul mâinilor murdare.
Din această grupă face parte enterobiaza.
50% din toate helmintiazele depistate la om o
constituie cele provocate de viermii rotunzi
numiţi nematode. În organismul uman pot
parazita mai multe tipuri de helminţi.
 Ascaridiaza
Este o geohelmintiază care se transmite pe cale fecalo-orală fără a schimba gazda.
Conform datelor OMS în lume au fost înregistraţi peste un milion de bolnavi de ascaridiază.
 Etiologia
Agentul etiologic al bolii este asscaris lumbricoides,
un nematod de culoare roză.
• Femela matură are lungimea de 25-40 cm, capătul
distal ascuţit;
• Masculul are lungimea de 15-20 cm, capătul distal
rotungit.
Ascarizii adulţi parazitează în intestinul subţire. După
fecundare femelele depun ouă neembrionate
(neinvazive), care sunt eliminate cu scaunele. O
femelă poate produce până la 200 mii ouă pe zi. În
sol pe fondalul umidităţii şi căldurii (temperatura 24-
30°C) oul se embionează şi devine infecţios (în 2-3
săptămâni). În mediul extern ouăle de ascarizi sunt
foarte rezistente. În sol se păstrează până la 3-6 ani.
Contaminarea se face prin ingestia ouălelor cu alimentele murdare. La răspândirea ouălor infestante pot
contribui şi muştele, păsările, apa de ploaie, mâinile murdare, jucăriile. Mai frecvent infestarea se produce în
lunile de vară-toamnă.
În intestin învelişul oului este lizat de sucul gastric şi astfel se eliberează larva care perforează peretele
intestinal, pătrunde în sângele venos şi cu acesta traversează ficatul, venele suprahepatice, vena cavă
inferioară ajungând la inima dreaptă şi apoi în plămîni; aici ea perforează alveola, urcă de-a lungul arborelui
respirator şi ajunge în faringe, unde este înghiţită şi apoi în intestin se transformă în vierme adult.
 Manifestările clinice
În clinica ascaridiazei se deosebesc 2 faze: larvară şi intestinală.
 Faza larvară
(pulmonară, de invazie, de migrație)
Se caracterizează prin apariţia sindromului Loffler manifestat prin febră, tuse uscată,
chinuitoare, mai rar dureri toracice şi hemoptizie. Examenul radiologic evidenţiază
zone de matitate (opacităţi) cu limite imprecise în ambii câmpi pulmonari. Caracteristic
este că aceste imagini sunt labile, pot dispărea spontan în câteva zile. Constant în
această fază este hipereozinofilia sangvină. Ocazional larvele pot fi evidenţiate în spută.
De asemenea în faza migratoare are loc sensibilizarea organismului cu produsele
toxice eliminate de ascarizi, astfel apar diferite manifestări alergice, ca pruritul cutanat,
pruritul nazal, urticărie etc.
 Faza intestinală
Evoluţia ascaridiazei în această fază este de obicei latentă, uneori asimptomatică.
Manifestările cele mai grave se întâlnesc îndeosebi în infestaţiile masive şi se
caracterizează prin următoarele semne:
● Tulburări digestive: vărsături (uneori cu eliminarea ascarizilor), dureri
abdominale cu caracter general, uneori cu caracter de colici, diaree. În unele
cazuri durerile sunt localizate în jurul ombilicului, în regiunea epigastrală sau în
zona iliacă dreaptă imitând o apendicită. Unii bolnavi acuză inapetenţă, în timp
ce alţii prezintă bulemie. Poate apărea modificarea gustului, prezenţa gustului
sărat în gură. Uneori apare scaunul diareic, iar în cazuri grave, chiar
mucosangvinolent;
● Semne nervoase: ticuri, tulburări de somn şi de comportament, meningism,
cefalee, astenie, ameţeli, reducerea randamentului şcolar. În formele grave pot
apărea convulsii;
 Complicații
● Ocluzii intestinale (pachete de ascarizi obturează lumenul
intestinului);
● Apendicite (deplasarea viermilor în lumenul
apendicular);
● Icter obstructiv acut (migrarea ascarizilor în căile biliare);
● Pancreatită acută, abces hepatic (deplasarea viermilor în
canalul Wirsung, canalele hepatice);
● Perforaţia peretelui intestinal cu dezvoltarea peritonitei
generalizate;
Copii sunt predispuşi la ocluzii intestinale din cauza
diametrului mai mic al lumenului intestinal comparativ cu
adultul. Viermii adulţi sunt stimulaţi să migreze în timpul
febrei, îmbolnăvirilor, anestezie, de unele droguri
antihelmintice.
 Diagnostic

• În stadiul larvar diagnosticul se bazează pe semnele clinice şi mai ales

pe cele radiologice. Hemograma poate prezenta leucocitoză şi
eozinofilie. Examenul parazitologic al scaunelor este negativ până spre a
60 zi după infestare.
• În faza intestinală diagnosticul se bazează pe examenul
coproparazitologic, hipereozinofilie, ultrasonografie, şi rareori pe
descoperirea viermilor adulţi în scaune, lichidul de vărsături.
 Tratament
În pneumonia ascaridiană se indică antihistaminice şi alt tratament simptomatic.
În faza intestinală se indică un tratament specific, chiar dacă boala evoluază latent, cu preparate antihelmintice:
Mebendazol 100mg de 2ori/ zi în decurs de 3 zile, este medicamentul de elecţie.
Alternative:
• Pirantel-pamoat - 10 mg/ kg, în doză unică ( maximum 1 gr).
• Albendazol 400 mg, în doză unică;
• Thiabendazol ( antihelmintic cu spectru larg de acţiune) se administrează în doza 25 mg/kg/zi, fracţionat în 2 prize,
timp de 2-5 zile;
• Levamizol ( Decaris) - 3 mg/kg/zi, în doză unică.
• Vermox - doza unică 100 mg de 2 ori/zi, timp de 2 zile;
• Vermigal - 5 mg /kg în doză unică;
• Săruri de piperazină – 75 mg /kg /zi, în doză unică zilnică, timp de 2 zile.
Preparatele antihelmintice paralizează musculatura viermilor care apoi sunt eliminaţi prin peristaltica intestinală. În caz
de complicaţii chirurgicale se impune intervenţia operatorie corespunzătoare.
Terapia simptomatică:
- Polivitamine;
- Fermentoterapia;
- Preparatele ferului în anemie.
Tratamentul medicamentos este completat cu toaleta anală cu apă caldă şi săpun de 2 ori pe zi. În condiţii de staţionar
poate fi folosită şi metoda oxigenoterapiei ( 100ml/ anul de viaţă, intrarectal).
 Măsuri de control şi educaţie sanitară

● Depozitarea sanitară a fecalelor;

● Igienizarea zonelor de joacă ale copiilor;
● Fructele / legumele crude vor fi bine
spălate înainte de a fi consumate;
● Informaţia sanitară a populaţiei;
● Examinarea scaunelor pacienţilor la 2-3
zile după tratamentul medicamentos;
● Helminţii eliminaţi de bolnavi sunt
inactivaţi cu clorură de var ( 200gr la 1 kg
de materii fecale).
 OXIURAZA (ENTEROBIAZA)
Boala este cauzată de oxiuri (Enterobius vermicularis) şi se manifestă prin semne
generale şi digestive. Suferă în deosebi şcolarii şi preşcolarii.
 Etiologia
Oxiurul este un vierme rotund de culoare albă.
• Femela măsoară 9-12 mm lungime şi are extremitatea caudală efilată;
• Masculul are 3-5 mm lungime şi extremitatea caudală recurbată.
Viermii adulţi trăiesc în regiunea ileonului şi cecoapendiculară. După fecundare şi
maturarea ouălor, femela migrează în rect şi depune ouăle la nivelul anusului, în
plicile perianale şi perineale. După depunerea ouălor ( 10.000- 15.000 ) femela piere.
Ouăle necesită 4-6 ore de la depunere pentru a deveni infestante şi îşi păstrează
calităţile sale timp de 20-30 zile, dacă se află într-un mediu închis, umed.
Contaminarea are loc:
• pe cale fecal-orală, prin intermediul jucăriilor, alimentelor infectate, mâinilor
murdare.
• În oxiurază este posibilă şi autoinfectarea când, în timpul scărpinării zonei
pruriginoase perianale ouăle sunt luate pe degete şi apoi duse în gură.
• Este admisă şi infectarea de oxiurază prin inhalarea ouălelor din aerul contaminat.
Boala poate avea o evoluţie latentă sau poate fi mai manifestă cu următoarele semne clinice:
● Prurit anal, legat de fixarea femelelor pe mucoasa anală; este vesperal (la culcare) şi uneori intermitent; este
de intensitate diferită şi responsabil de leziuni de grataj: mici hemoragii şi suprainfecţii.
● La fetiţe pruritul anal poate fi însoţit de prurit vulvar prin pătrunderea femelelor în vagin şi apariţia
vaginitelor. Uneori oxiurii ajung în uter, ovare, peritoneu, provocând salpingite, peritonite.
● Tulburări digestive sunt nespecifice: greaţă, inapetenţă, dureri abdominale localizate în regiunea
cecoapendiculară, tulburări de tranzit intestinal. Cu toate că oxiurii sunt prezenţi în apendice, declanşarea
crizelor apendiculare sunt discutabile.
Diagnostic

Este adesea făcut de părinţi, care observă viermii

adulţi la suprafaţa scaunelor sau la nivelul
marginii anale.
Cercetarea fecalelor prin tehnici coprologice
obişnuite este de obicei negativă, deoarece
ouăle nu sunt depuse în intestin. Rezultate
pozitive se obţin prin metoda raclajului
perianal.
Hematograma prezintă o eozinofilie moderată (5-
10%), rareori crescută (20-50%).
 Tratament
1. Medicamentos:
- Combantrin este drogul de elecţie. Se administrează 10mg/kg în doză unică, se repetă doza după 2 săptămâni.
- Mebendazol (Vermox, Permax) doza unică 100mg, PO (peros), indiferent de vârstă, se repetă după 2 săptămâni.
- Albendazol, doza unică de 400mg, PO, se repetă după 2 săptămâni.
- Pamoatum de pirviniu (Vermigal, Malevac) 5mg/kg în doză unică, PO, se repetă după 2-3 săptămâni.
- Derivaţii de piperazină 50-60mg/kg/zi în doză unică, 7-8 zile consecutiv. Cura de tratament se repetă după 2-3
săptămâni în aceeaşi doză.
2. Măsuri generale, educaţie sanitară:
Se prescrie o igienă corectă cu scopul prevenirii autocontaminării:
• Tăierea unghiilor;
• Spălarea şi perierea mâinilor înainte de masă şi după defecaţie;
• Purtarea unei pijamale sau chiloţaşi închişi;
• Schimbarea zilnică a lenjeriei de corp;
• Deridicarea umedă zilnică a încăperii;
• Spălarea de 2 ori pe zi a regiunii perianale cu apă şi săpun şi ungerea locală cu oxid galben de miercur de 2%,
unguente indeferente pentru copii sau unguient cu anestezină;
• Spălarea jucăriilor cu ajutorul soluţiilor antiseptice;
• Dezinfectarea oliţelor, viceului;
• Tratarea simultană a întregii familii.
Este foarte important pentru personalul instituţiilor infantile de a educa la copii deprinderi igienice corecte, ce vor
proteja copiii de eventualele infestări.
Probleme posibile la părinţi

• Informaţii insuficiente cu referire la helmintiaze;

• Subaprecierea stării de boală la copil;
• Riscul reinfectării tuturor membrilor familiei;
• Insuficienţa culturii sanitare;
• Defecte în educaţia copilului;
 Consilierea părinților
• Completarea cunoştinţelor părinţilor privitor
helmintiazelor la copii;
• Crearea mediului decent de îngrijire ( lipsa
animalelor domestice, curăţarea cu aspiratorul,
ştergerea prafului,etc.);
• Instruirea părinţilor cu privire la îngrijirea
copilului: tăierea unghiilor, dezinfectarea lenjeriei,
spălarea pe mâini, spălarea jucăriilor, etc.;
• Instruirea copilului cu privire la respectarera
igienei;
• Instruirea părinţilor privitor unei diete uşor
asimilabile cu limitarea grăsimilor;
• Necesitatea examinării tuturor membrilor familiei;
• Instruirea părinţilor privitor administrării
preparatelor antihelmintice.