Nevoia de a

respira și a
avea o bună
circulație.
A elaborat: Burțev Vladlena
 01
.1

Definiție
A respira reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigen din
mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism,
și de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
 Independența în satisfacerea nevoii de a respira
Este determinată de menținerea integrității căilor respiratorii și a mușchilor respiratori,
de funcționarea lor eficientă.
Etapele respirației:
Ventilația – Etapa circulatorie –
reprezintă pătrunderea aerului constă în conducerea O2 prin
încărcat cu oxigen în plămâni și
eliminarea aerului încărcat cu
01
.1 03
.1 vasele arteriale la țesuturi și a
CO2 adus de la țesuturi, prin
dioxid de carbon. vasele venoase, la plămân,
pentru a se elimina.

Difuziunea gazelor –
Etapa tisulară –
este procesul prin care oxigenul din reprezintă schimbul de gaze
alveolele pulmonare trece în
capilarele perialveolare și CO2 din 02
.1 04
.1 dintre sânge și țesuturi, cu
ajutorul unui sistem enzimatic
capilare trece în alveolele complex.
pulmonare.
Factorii care influențează satisfacerea nevoii de a respira
Factori biologici:
• Vârsta – la copii numărul de respirații pe minut este mai mare ca la adult;
• Sexul – la femei se înregistrează valori ale frecvenței respiratorii la limita maximă a normalului; la bărbați – la
limita minimă;
• Statura – la persoanele mai scunde, numărul de respirații pe minut este mai mare decât la persoanele înalte;
• Somnul – în timpul somnului frecvența respirațiilor este mai scăzută decât în timpul stării de veghe;
• Postura – poziția corectă a toracelui permite expansiunea plămânului în timpul respirației. Individul sănătos poate
respira în ortostatism, șezând, culcat. Poziția care favorizează respirația este cea șezând și ortostatică, prin
contracția corespunzătoare a diafragmei;
• Alimentația – influențează menținerea umidității căilor respiratorii și prin aportul de glucoză, favorizează o bună
funcționare a diafragmei și a celorlalți mușchi respiratori;
• Exercițiul fizic – influențează frecvența respirației (persoanele neantrenate dau semne de oboseală la un efort
mai mic decât cele antrenate).
Factori psihologici:
• Emoțiile – influențează frecvența și amplitudinea respirației. Aceeași influență o au plânsul, râsul.
Factori sociologici:
• Mediul ambiant – procentajul adecvat de oxigent (21%) din aerul atmosferic favorizează respirația; mediul poluat,
încărcat cu particule microbiene, chimice, influențează negativ respirația; umiditatea aerului inspirat de 50-60%
creează un mediu confortabil;
• Climatul – căldura determină creșterea frecvenței respirațiilor, frigul – scăderea; vântul perturbă respirația;
altitudinea, prin rarefierea aerului, determină creșterea frecvenței;
• Locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană devine un mediu nefavorabil bunei respirații.
 Manifestări de independență
Frecvența respirației
• reprezintă numărul de respirații pe minut
• este influențată de vârstă și sex
la nou născut – 30-50 r/min.
la 2 ani – 25-35 r/min.
la 12 ani – 15-25 r/min.
adult – 16-18 r/min.
vârstnic – 15-25 r/min.
Amplitudinea
• este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimină din plămân la fiecare respirație. Din acest punct de vedere,
respirația poate fi profundă sau superficială.
Ritmul
• reprezintă pauzele egale dintre respirații. Deci, respirația este ritmică.
Zgomotele respiratorii
• normal – respirația este liniștită; în somn devine mai zgomotoasă.
Simetria mișcărilor respiratorii
• ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare și coborâre în timpul inspirației și expirației.
Tipul de respirație
• costal superior, întâlnit la femei, prin ridicarea părții superioare a cutiei toracice, datorită măririi diametrului
anteroposterior în timpul inspirației
• costal inferior, intâlnit la bărbați, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice
• abdominal întâlnit la copii și vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice
Mucozități
• mucoasa respiratorie este umedă, secreții reduse, secreții reduse, transparente, dese.
Intervențiile asistentei pentru
menținerea independenței în
satisfacerea nevoii
învață pacientul:
• explorează • să facă exerciții
deprinderile de respiratorii;
respirație ale • să facă exerciții de
pacientului mers, de relaxare;
• să aibă posturi
adecvate, care să
favorizeze respirația
• Să înlăture obiceiurile
dăunătoare
 Dependența în satisfacerea nevoii
În satisfacerea nevoii se manifestă următoarele probleme

.1 .1 .1

Alterarea vocii Dispneea Obstrucția căilor

respiratorii
 Alterarea vocii
Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor
respiratorii superioare – nas, faringe, laringe, dar și de prezența
alergenilor din mediul înconjurător.

Manifestări de dependență
Disfonie – tulburări ale emisiunii Afonie – imposibilitatea de a Senzația de sufocare –
vocale, interesând înălțimea, vorbi. lipsa de aer.
intensitatea și timbrul vocii. Se
manifestă sub formă de răgușeală,
voce stinsă, voce aspră.
 Dispneea
Se manifestă ca o respirație anevoioasă. Este provocată de numeroase
cauze, mai frecvent de bolile inimii, dar și ale căilor respiratorii
superioare. Aerul pătrunde cu greutate în plămân, având drept consecință
oxigenarea defectuoasă a țesuturilor și acumularea de CO2 în sânge.
Pacientul este anxios.

Manifestări de dependență
Ortopnee – poziție forțată, cu brațele atârnate pe lângă corp, bolnavul stând șezând;
Apnee – oprirea respirației;
Bradipnee – reducerea frecvenței respirației;
Tahipnee – creșterea frecvenței respirației;
Amplitudine modificată – respirație superficială sau profundă;
Hiperventilație – pătrunderea unei cantități mari de aer în plămâni;
Hipoventilație – pătrunderea unei cantități mici de aer în plămâni;
Tuse – expirație forțată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreții acumulate;
 Obstrucția căilor respiratorii
Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar
și de prezența unor corpi străini, pătrunși accidental în căile
respiratorii – îndeosebi la copii – ca și de deformări ale nasului.

Manifestări de dependență
Respirație dificilă pe nas – bolnavul respiră pe gură;
Secreții abundente nazale – secreții mucoase, purulente sau sanguinolente, care împiedică
respirația;
Epistaxis – hemoragie nazală;
Deformări ale nasului – deviație de sepi, traumatisme;
Strănut – expirare forțată;
Aspirație pe nas – smiorcăit;
Tuse – cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă;
Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de șuierătură, auzibil de la distanță;
Tiraj – depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelui supra-sternal, epigastru, intercostal.

Obiective
Pacientul să respire liber pe nas
Pacientul să nu devină sursă de infecție
Oprirea epistaxisului
Intervențiile asistentei
Pacientul cu deficiențe respiratorii
Intervențiile asistentei autonome și delegate
• La nivelul nasului
• Îndepărtează secrețiile nazale
• Umezește aerul din încăpere
• Asigură un aport suficient de lichide pe 24 ore
• Educă pacientul pentru a folosi batista
individuală, de unică folosință
• Educă pacientul pentru a evita împrăștierea
secrețiilor nazale
• Așează pacientul în decubit dorsal, cu capul
în hiperextensie
• Comprimă cu policele, pe septul nazal, nara
care sângerează timp de 5-10 minute
• Aplică comprese reci pe frunte, pe nas sau
ceafă
• Recomandă pacientului să nu-ți sufle nasul
Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede și
integre
Pacientul să înghită fără dificultate
Pacientul să fie echilibrat psihic
Pacientul să prezinte rezistență crescută față de
infecție
Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile și o
bună respirație
• La nivelul faringelui și laringelui
• Umezește aerul din încăpere
• Recomandă pacientului repaus vocal absolut
• Favorizează modalități de comunicare
nonverbală
• Întrerupe alimentația solidă
• Recomandă gargară cu soluții antiseptice
• Alimentează pacientul cu lichide călduțe
• Pregătește psihic pacientul, în vederea aplicării
tehnicilor de îngrijire și în vederea aspirării
secrețiilor bronșice
• Învață pacientul să evite schimbările bruște de
temperatură și ,de asemenea, aglomerațiile
• La nivelul plămânului și bronhiilor
• Învață pacientul să tușească, să expectoreze și
să colecteze sputa
• Umezește aerul din încăpere cu apă alcoolizată
• Aspiră secrețiile bronșice, dacă este cazul
• Administrează tratamentul prescris: antitusive,
expectorante, bronhodilatatoare
 Circulația

Circulația este funcția prin care se realizează mișcarea sângelui în

interiorul vaselor sanguine, care are drept scop transportul
substanțelor nutritive și a oxigenului la țesuturi, dar și transportul
produșilor de catabolism de la țesuturi la organele excretoare.
Un rol important îl dețin sângele și limfa, cuprinse în sistemul
circular, și inima, în condiții de integritate anatomică și funcțională.
Asistenta medicală supraveghează circulația prin urmărirea
pulsului și a tensiunii arteriale.
 Pulsul
Reprezintă expansiunea ritmică a
arterelor, care se comprimă pe un plan
osos și este sincronă cu sistola
ventriculară. Pulsul ia naștere din
conflictul dintre sângele existent în
sistemul arterial și cel împins în timpul
sistolei. Acest conflict se exteriorizează
prin destinderea ritmică a arterei.
Tensiunea arterială
Reprezintă presiunea exercitată
de sângele circulant asupra
pereților arteriali.
Factorii care determină
tensiunea arterială:
• Debitul cardiac
• Forța de contracție a inimii
• Elasticitatea și calibrul vaselor
• Vâscozitatea sângelui
Tensiunea scade de la centru
spre periferie.
Intervențiile asistentei pentru
menținerea independenței
circulației sanguine
Educă pacientul:
• pentru asigurarea condițiilor igienice
din încăpere
• să-și mențină tegumentele curate,
integre
• să aibă o alimentație echilibrată, fără
exces de grăsimi, de clorură de sodiu
• să evite tutunul, consumul exagerat
de alcool
• să evite sedentarismul
• să poarte îmbrăcăminte lejeră, care
să nu stânjenească circulația
 Mulțumim
pentru atenție!