MODULUL 14:NURSING GENERAL1

A. NEVOIA DE A RESPIRA
Respiratia = functia prin care se asigura aportul de oxigen necesar proceselor de oxidare
din organism şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat din metabolismul celular.

Independența în satisfacerea nevoii de a respira

Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori și de
funcţionarea lor eficientă.

Etapele respirației sunt:

a) Ventilaţia - pătrunderea aerului încărcat cu O2 în plămâni şi eliminarea aerului cu CO2.
Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia – influenţate de permeabilitatea căilor
respiratorii, concentraţia de O2 în aerul respirat, expansiunea cutiei toracice,
maturitatea centrului respirator bulbar, funcţia normală a centrelor ce reglează
respiraţia.
b) Difuziunea gazelor – procesul prin care O2 din alveolele pulmonare trece în
capilarele perialveolare si CO2 trece din capilare în alveolele pulmonare. Este
influenţată de diferenţa de presiune a O2 din aerul alveolar şi concentraţia O2 din
sânge, starea peretelui alveolar şi mărimea suprafeţei alveolare.
c) Etapa circulatorie - conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a
CO2 adus de la ţesuturi prin vase la plămâni pentru a se elimina.
Aceasta este influenţată de cantitatea de hemoglobină din sânge, debitul cardiac,
numărul de hematii şi permeabilitatea reţelei periferice arteriale.
d) Etapa tisulară: Schimbul de gaze dintre ţesuturi şi sânge se realizează cu ajutorul
unui sistem enzematic complex
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira
- Factori biologici
VÂRSTA - la copii numărul de respiraţii este mai crescut
SEXUL - la femei se înregistrează valori ale frecvenţei respiraţiei la limita normalului.
STATURA - la persoanele mai scunde numărul de respiraţii este mai mare decât la
persoanele înalte.
SOMNUL - în timpul somnului frecvenţa respiratorie este mai scăzută decât în timpul de
veghe.
POSTURA - poziţia corectă a toracelui permite expansiunea plămânilor în timpul respiraţiei.
Individul sănătos poate respire în ortostatism (în picioare) culcat sau şezând. Poziţia care
favorizează este cea în ortostatism şi şezând prin contracţia corespunzătoare a diafragmei.
ALIMENTAŢIA - influentează menţinerea umidităţii căilor respiratorii prin aportul de glucoză,
favorizează o bună funcţionare a diafragmei şi a celorlalţi muşchi respiratori.
EXERCIŢILE FIZICE - cresc frecvenţa respiraţiei
TALIA – persoanele supraponderale au o respiratie superficiala cu frecventa crescuta;
- Factori psihologici - emoţiile influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei
- Factori sociologici - mediul ambiant, procentajul adecvat de O2 din aerul atmosferic
reprezintă 21%. Mediul poluat încărcat cu particule microbiene,chimice influenţează negativ
respiraţia.
Climatul - influenţează respiraţia, căldura determină creşterea frecvenţei respiraţiei
iar frigul scade.
Vântul perturbă respiraţia iar altitudinea, prin rarefierea aerului, determină
creşterea frecvenţei respiraţiei.
Locul de muncă - prin poluarea chimică sau microbiană devine un mediu
nefavorabil unei bune respiraţii.
Manifestări de independenţă
Frecvenţa respiraţiei
o la nou-născut 30-50 R/min
o la 2 ani 25-35R/m
o la 12 ani 15-25 R/m
o la adult 16-18 R/m
o la vârstnici 15-20 R/m
Amplitudinea este dată de volumul de aer ce patrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie. Respiraţia poate fi profundă sau superficială.
Ritmul reprezintă pauzele egale dintre respiraţii (respiraţie ritmică)
Zgomotele respiratorii: respiraţia este liniştită în somn
Simetria mişcărilor respiratorii - ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare în
inspiraţie şi de coborâre în expiraţie.
Tipul de respiraţie
- costal superior - la femei - prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice datorită
măririi diametrului anteroposterior în timpul inspiraţiei
-costal inferior - la bărbaţi - prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice
abdominal la copii şi vârstnici prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice
-abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice;
Mucozităţi - mucoasa respiraţiei să fie umedă, iar secreţiile transparente, reduse şi dense
Tusea reprezintă o respiraţie forţată prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii. Este
un fenomen de protecţie a organismului.
Intervenţiile AM pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
- învaţă pacientul să facă exerciţii de mers, relaxare, posturi adecvate care să favorizeze
respiraţia şi înlăturarea obiceiurilor dăunătoare.
Intervenţiile AM pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
-învaţă pacientul să facă exerciţii de mers, relaxare, posturi adecvate care să favorizeze
respiraţia şi înlăturarea obiceiurilor dăunătoare
-explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului;
-recunoaşte în evaluarea respiraţiei pacientului a tot ceea ce este normal faţă de anormal;
-Invaţă pacientul:
să facă exerciţii respiratorii
să aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia;
să înlăture obiceiurile dăunătoare (îmbrăcăminte neadecvată tabagism, mese copioase)
să evite expunerea prelungite la frig, umezeală, căldură, în mediu chimic, toxic, poluant fără a
lua măsurile de protecţie corespunzătoare: mască, costum de protecţie etc;
să se proocupe de un aport alimentar adecvat cu evitarea grăsimilor animale, excesului de
sare şi dulciurilor etc;
să ia pauze adecvate în funcţie de efort fizic, activităţi, loc de muncă;
să evite depăşirea greutăţii normale prin respectarea regimurilor de viaţă şi dietetice;
să poarte vestimentaţie care să nu împiedice mişcările respiratorii;
să aeriseasca camera şi locuinţa în mod repetat, constant;
să adopte o poziţie care să permită expansiunea cavităţii toracice;
să se preocupe de crearea unui mediu ambiant care să aibe temperatura, umiditatea,
luminozitatea în limite normale;
să consume de lichide pentru hidratare corespunzătoare;
să evite consumul de medicamente cu efect de polipragmazie (predispune la decompensări
respiratorii);
să cunoasca limitele fiziologice, controlul preventiv şi educaţie.
Dependenţa în satisfacerea nevoii de a respira
Atunci cand nevoia nu este satisfacută, apar următoarele probleme:
1. Alterarea vocii;
2. Dispneea;
3. Clearance ineficient al cailor respiratorii.

Surse de dificultate:
Surse de ordin fizic:
- alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronşice, traheale sau parenchimului pulmonar;
tabagism; obstrucţia căilor respiratorii; obezitatea; bandaje toracice; dezechilibru
hidroelectrolitic; durere; hipovolemia; sarcina; starile febrile; infectiile; anomalii musculo-
scheletice; traumatisme; boli ale sistemului nervos central; boli cardiovasculare; boli psihice;
Surse de ordin psihologic:
- anxietatea; stresul; situaţia de criză;
Surse de ordin sociologic:
-aerul poluat, umed; altitudinea înaltă;
Lipsa cunoaşterii
1. ALTERAREA VOCII
Surse de dificultate
– procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare : nas , faringe , laringe
– prezenta alergenilor din mediul inconjurator.

Manifestări de dependenţă:
- Disfonie - sub formă de raguşeală, voce stinsă, aspră
- Afonie - imposibilitatea de a vorbi, senzaţia de sufocare, lipsa de aer
- Voce nazonată – întalnita în obstrucţia foselor nazale.
- Voce bitonală – apare în leziunile nervului recurent stâng.
- Senzaţia de sufocare – lipsa de aer.

2. DISPNEEA
Subiectiv se caracterizeaza prin “SETE DE AER”, greutate (dificultate) in respiratie, senzatie
de sufocare.
Obiectiv se caracterizeaza prin: modificare de ritm, alterari de frecventa, amplitudine, durata
a miscarilor respiratorii.
Se manifestă ca o respiraţie anevoioasă.
Surse de dificultate
– bolile inimii (disfunctii de pompa, tulburari de ritm si conducere),
– bolile plămânului (in care sunt afecate ventilatia, perfuzia, difuziunea gazelor),
– boli ale căilor respiratorii superioare(necesar crescut de oxigen in organism, sarcina
anxietate,hipertiroidism), anemii prin deficit de hematii sau hemoglobina. Aerul pătrunde
cu greutate în plămân, având drept consecinţă oxigenarea defectuoasă a ţesuturilor şi
acumularea de CO2 în sânge. Pacientul este anxios.
2. Dispneea
Manifestări de dependenţă
Ortopnee – respiratie dificila in decubit dorsal ce determina pacientul sa adopte poziţie
forţată- şezând cu braţele atârnate pe lângă corp sau sprijinandu-se pe genunchi; această
poziţie este adoptată pentru a permite dilatarea cutiei toracice, deci favorizează respiraţia.
Apnee – oprirea respiraţiei;
Bradipnee – respiraţie cu ritm respirator rar, frecvenţă respiratorie scăzută, 8-12 resp/min.,
amplitudine crescută, inspiraţiile sunt profunde, însoţite de tiraj şi cornaj.
Poate fi :
inspiratorie - conditionata de reducerea calibrului cailor respiratorii;
expiratorie - determinata de obstacole care impiedica expulzarea aerului din plamani> se
caracterizeaza prin: expir prelungit, penibil , usor suierator si profund, , insotit de tiraj si
cornaj. Pacientul are trunchiul inclinat inainte;
mixta - predominanad una din forme, in functie de cauza declansatoare.
Tahipnee – creşterea frecvenţei respiraţiei respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor
respiratorii peste 40 resp/min; amplitudine scăzută, respiraţie superficială şi ritmică;
suprafaţa respiratorie redusă, reprezintă cauza;este întâlnită în majoritatea bolilor pleuro-
pulmonare, cardio-vasculare, anemii, stări toxico-infecţioase, afecţiuni intra-abdominale cu
efect de masă asupra bazei plămânilor (sarcină, ascită, meteorism).
Amplitudine modificată – respiraţie superficială sau profundă.
Hiperventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin
respiratii profunde si prelungite.
Hipoventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin
respiratie superficiala.
Tuse – expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii
acumulate
2. Dispneea - Manifestări de dependenţă
Hemoptizie – hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul
căilor respiratorii – plămâni (sputa rosie , spumoasa, aerata)- vezi nevoia de a elimina.
Mucozităţi (spută) – amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus,
puroi, sânge, celule descuamate.
Dispnee de tip Cheyne-Stokes
• respiraţie caracterizată prin alternanţa şi periodicitatea dintre polipnee (respiraţie
accelerată) şi apnee (oprirea temporară a respiraţiei);
• modalitatea anormală de respiraţie poate fi corelată cu leziuni ale creierului mijlociu
• mişcările respiratorii cresc progresiv în amplitudine şi frecvenţă până la un punct culminant
– apogeu, apoi scad până încetează, instalându-se perioada de apnee cu o durată de 10-12
secunde, după care ciclul se repetă;
• este întâlnită în ateroscleroza cerebrală, accidente vasculare cerebrale, tumori cere¬brale,
uremii.
Dispnee Kussmaul
• inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee. Ciclul se reia. Mişcările respiratorii
sunt zgomotoase, inspiraţia profundă, frecvenţa între 6-10 respiraţii/min.;
• apare caracteristic în acidoza metabolică din acidocetoza diabetică şi IRC- insuficienta
renala cronica, decompensată în stadiul uremic.
Dispnee Biot
Ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10-12 sec.; reprezinta
respiratia agonica din stadiul preletal, stari comatoase, meningite.
Dispnee Bauchut
Ciclurile de respiratie sunt inversate - inspiratie prelungita urmata de expiratie mica. Apare la
copii in Bronhopneumonie +cianoza +bataile aripilor nasului;
2. Dispneea- Manifestări de dependenţă

Respiraţia agonică – perioade lungi de apnee întrerupte de una-două respiraţii ample –

moartea clinică.
Zgomote respiratorii
– raluri: zgomote intermitente produse prin trecerea aerului circulant de-a lungul unei
acumulari de secretii in bronhiole si alveole; sunt de diferite tipuri: raluri crepitante, romflante,
sibilante; sufluri; frecătura pleurală; murmur vezicular.
Cianoză – tegumente de culoare albastruie- vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul
urechii, unghii
Tiraj – depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.
Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă.
Wheezing – expiratie suieratoare
Sughiţ – respiratie modificata fara control constient( inspiratie brusca, zgomotoasa si
repetata datorita unor spasme repetate ale diafragmului). De obicei este asociat cu procese
mediastinale.
Căscatul – inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta
oxigenare cerebrala.
Strănut – a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o
contracție involuntară a mușchilor expiratori
3. CLEARANCE INEFICIENT AL CAILOR RESPIRATORII- Obstrucţia căilor
respiratorii
Surse de dificultate
procese inflamatorii ale cailor respiratorii
prezenta unor corpi straini in caile respiratorii superioare
deformari ale nasului

Manifestări de dependenţă
Obstrucţia căilor respiratorii - produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar
şi de prezenta unor corpi străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii – îndeosebi la copii
– ca şi de deformări ale nasului.
Respiraţie dificilă pe nas – bolnavul respiră pe gură
Secreţii abundente nazale – secreţii mucoase, purulente sau sanguinolente, care
împiedică respiraţia
Epistaxis – hemoragie nazală
Deformări ale nasului – deviaţie de sept, traumatisme
Strănut – expirare forţată
Aspiraţie pe nas – smiorcăit
Tuse – cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă
Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă
Tiraj – depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate ale AM pacientul cu deficienţe
respiratorii
Pacientul să respire liber pe nas
- intervenţii la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale, umezeşte aerul din încăpere,
asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore
Pacientul să nu devină sursă de infecţie
- educă pacientul să folosească batista individuală, de unică folosinţă
- educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale
Oprirea epistaxisului
- aşează pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie
- comprimă cu policele pe nara care sângerează timp de 5-10 minute
- aplică comprese reci pe nas, frunte şi ceafă
- recomandă pacientului să nu sufle nasul
Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre
- umezeşte aerul din încăpere
- recomandă pacientului repaos vocal absolut
- favorizează modalităţi de comunicare non-verbală
Pacientul să înghită fără dificultate
- recomandă gargara, alimentează pacientul cu lichide călduţe

Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţie

– învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi aglomeraţiile.
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate ale AM pacientul cu deficienţe
respiratorii
Pacientul să fie echilibrat psihic
- pregăteşte pacientul psihic în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire şi în vederea aspirării
secreţiilor bronşice
- învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare şi pregăteşte psihic pacientul în vederea
oricărei tehnici la care va fi supus
Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie
– învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa;
– aspiră secreţiile bronşice, dacă este cazul;
– învaţă pacientul să facă gimnnastică respiratorie;
– asigură poziţia şezând sau semişezând a pacienţilor cu dispnee;
– învaţă pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
– administrează tratamentul prescris
Sa-i fie calmata durerea pacientului
– aseaza pacientul pe partea opusa durerii toracice in pozitie sezanda sau semisezanda;
– combate sughitul, tusea;
– administreaza tratamentul prescris de medic.
Pacientul sa fie ferit de complicatii
– educa pacientul pentru efectuarea gimnasticii respiratorii ;
– schimba periodic pozitia bolnavului, maseaza regiunile predispuse escarelor ;
– educa pacientul sa evite zonele poluate, alergene sa renunte la tutun, sa respecte indicatiile
medicale.
Interdependența nevoii de a respira cu celelalte nevoi fundamentale
Nesatisfacerea nevoii de a respira afectează buna relaţie in celelalte nevoi.

A comunica - comunicare deficitară sau incapacitate de a relata, datorată tulburărilor

funcţionale respiratorii şi fenomenelor obstructive.
A se mişca si a avea o bună postură: dificultate, disconfort şi imposibilitatea de a desfăşura
activităţi datorită fenomenelor dispneice, insuficienţelor respiratorii şi oboseală.
A-şi menţine temperatura în limite normale: stări febrile potenţiale datorate infecţiilor căilor
respiratorii.
A mânca şi a bea: diminuarea, incapacitatea nutriţiei legată de tulburările funcţionale
respiratorii.
A elimina: diminuarea/incapacitatea de a elimina prin afectarea respiraţiei.
A dormi şi a se odihni: tulburări de odihnă şi somn cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie,
hemoptizie.
A se îmbrăca si a se dezbrăca: diminuarea/ incapacitatea de a se îmbrăca si dezbrăca
cauzată de durerea toracică şi epuizare.
A fi curat, a avea tegumente intacte: alterarea tegumentelor si mucoaselor cauzate de
mucozităti abundente, expectoraţie abundentă si respiratie deficitară
A evita pericolele: anxietate, nesiguranţă, teamă, cauzate de lipsa de aer datorată
insuficientei respiratorii
A trăi conform propriilor convingeri spirituale: dificultatea / imposibilitatea de a participa
activ la serviciul religios, cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie, hemoptizie.
A se realiza: izolare prin dificultatea impusă de afecţiunile respiratorii.
A se recrea: dificultatea / incapacitatea de a participa la activităţi recreative cauzate de
oboseală şi respiraţie deficitară.
A învăţa: ignorarea / incapacitatea de a învăţa datorată fenomenelor hipoxice şi degradării
stimei faţă de propria persoană.
B. NEVOIA DE AVEA O BUNA CIRCULATIE

Circulaţia
-funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui
în interiorul vaselor sangvine, având drept scop
transportul substanţelor nutritive şi a O2 la ţesuturi,
dar şi transportul produşilor de catabolism (proces de
degradare) de la ţesuturi la organele excretoare

-AM supraveghează circulaţia prin urmărirea pulsului şi a tensiuni arteriale, a culorii

tegumentelor.
Independență în satisfacerea nevoii

1. PULSUL
-reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos și este
sincronă cu sistola ventriculară.
-poate fi perceput prin palparea unei artere superficiale comprimată incomplet pe un plan dur.
-este manifestarea periferică a activitații mecanice a inimii.
Factorii care influenţează pulsul
Factori biologici
-vârsta - la copii mici frecvenţa este mai mare decât la adult şi vârstnic
-înălţimea corporală - persoanele scunde au frecventa pulsului mai mare
-somnul - frecvenţa este mai redusă în timpul somnului
-alimentaţia - în timpul digestiei, frecvenţa creşte
-efortul fizic - creşte frecventa
Factori psihologici
-emoţiile: plânsul, mania determină creşterea pulsului
Factori sociali
-prin concentraţia de O2 în aerul inspirat este
influenţat pulsul.
Manifestările de independenţă
- Frecvenţa - numărul de pulsaţii pe minut
la nou-născut 130-140
la copil mic 100- 120
la 10 ani 90-100
la adult 60-80
la vârstnic 80-90
- Ritm - reprezintă cursivitatea, regularitatea pulsaţiilor şi a pauzelor dintre ele; pulsul este
ritmic – puls regularis; pauzele dintre pulsaţii sunt egale
- Amplitudine - se referă la marimea undei de puls -cantitatea de sânge existent în vase ;
este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă;
la arterele simetrice, volumul pulsului este egal;
este determinată de masa sanguină evacuată în sistemul circulator arterial în timpul, unei
sistole;
-Tensiunea pulsului este determinată de forţa necesară în comprimarea arterei
este determinata de elasticitatea peretilor arteriali;
-Celeritatea - viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile prin aparitie si disparitie;
-Egalitatea – se refera la caracteristicile pulsului radial interpretate prin comparatie la ambele
membre.
-Coloraţia tegumentelor
coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor;
tegumentele sunt calde.
2. TENSIUNEA ARTERIALĂ
Reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Factorii care determină tensiunea arterială:
– debitul cardiac;
– forţa de contracţie a inimii;
– elasticitatea şi calibrul vaselor;
– vâscozitatea sângelui;
Tensiunea scade de la centru spre periferie.
Factori de evaluat:
• tensiunea arterială sistolică = tensiunea maximă;
• tensiunea arterială diastolică= tensiunea minimă;
• tensiunea diferenţială= diferenţa dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială
minimă.
Factorii care influenţează tensiunea arterială
Factori biologici
•vârsta - la copil este mai mică, creşte odată cu vârsta se stabilizează la adult, creşte uşor la
vârstnic
•somnul - în timpul somnului, tensiunea este mai mică decât în perioada de veghe
•activitatea - diurnă, produce o creştere a T.A. la fel şi la efortul fizic, cu revenire după
încetarea efortului.
Factori psihologici
•emoţiile, anxietatea determină creşterea T.A.
Factori sociologici
•frigul produce vasoconstricţie (îngustarea vaselor de sânge), dă paloare
Manifestări de independenţă
T.A se obţine în timpul sistolei ventriculare
T.A max T.A min
1-3 ani 75-90 0-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
la adult 115-140 75-90
la varstnic peste 150 90
T.A diferenţială reprezintă T.A max - T.A min

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei circulaţiei

sanguine
Educă pacientul:
– pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire);
– să-şi menţină tegumentele curate, integre;
– să aibă o alimentaţie echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorură de sodiu;
– să evite tutunul, consumul exagerat de alcool;
– să evite sedentarismul;
– să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulaţia;
Dependență în satisfacerea nevoii

1. CIRCULAŢIA INADECVATĂ
Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie
De ordin fizic
– alterarea muşchiului cardiac, a pereţilor arteriali, venoşi;
– obstrucţii arteriale;
– supraîncărcarea inimii, temperatura corpului, etc.
De ordin psihologic – anxietatea, stresul, situaţia de criză.
Lipsa cunoaşterii – cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată, despre sine,
despre alţii, despre obiceiurile dăunătoare.

Manifestări de dependenţă
Tegumente modificate
– reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii;
– cianotice – coloraţie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii.
Modificări de frecvenţă a pulsului: tahicardie, bradicardie
Modificări de volum al pulsului: puls filiform, puls asimetric
Modificări de ritm al pulsului: puls aritmic, puls dicrot
Modificări ale tensiunii arteriale: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială
Hipoxemie, hipoxie
 Modificări de frecvenţă a pulsului
Tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului; numărul pulsaţiilor pe minut, depăşesc valorile de 100-
150-200.
Fiziologic tahicardia se înregistrează în urma: efortului fizic prelungit, stărilor emoţionale
exacerbate, traumelor psihice, etc.
Patologic tahicardia se înregistrează în urma:
-afecţiunilor cardiace (miocardita, colaps circulator),dezechilibrului hormonal;
-pierderilor masive sanguine (hemoragii), accidentelor vasculare cerebrale;
-hipertermiei - evoluţia ascendentă a frecvenţei pulsului este paralelă de obicei cu cea a
temperaturii (pulsul, creşte cu 10 b/min pentru un grad de temperatură);
– pulsul tahicardic înregistrează puseuri paroxistice ce trebuiesc obligatoriu notate în foaia de
temperatură.
Bradicardie – numărul pulsaţiilor pe minut scade sub valoarea de 60-40 b/min.
Se înregistrează în urma:
– hipertensiunii intracraniene, hemoragie cerebrală, tumori cerebrale, meningite;
– miocardite acute, intoxicaţie cu tonicardiace (digitală), hipoxie cardiacă;
– hipoxie cerebrală (deficit de oxigenare cerebrală cu pierdere de conştientă şi crize convulsive).

 Modificări de amplitudine (volum) al pulsului

Se disting:
– puls amplu , care izbeste cu forta degetul- puls magnus;
– puls mic, slab perceptibil- puls parvus;
– puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil- hipotensiune, şoc;
– puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice;
– puls alternant – undă normală este urmată de undă cu amplitudine mică, apare în leziuni
miocardice severe;
– puls cu amplitudine mică „tardus et parvus” în stenoza aortică;
– puls paradoxal: dimimuarea până la dispariţie a undei pulsatile în inspir.
 Modificări de tensiune a pulsului:
- puls dur (puls durus), greu comprimabil;-
- puls moale (puls mollis), usor perceptibil.
Depinde de hipo/hipertrofia ventriculului stâng care determină creşterea/ scăderea cantităţii
sanguine împinsă în artere prin forţa de contracţie a inimii.

 Modificări de celeritate:
– puls celer – unda pulsatila apare si dispare cu rapiditate;Pulsul “ celer et altus” ( Corrigan)
este pulsul cu amplitudine mare si viteza in ascensiune si mai ales in coborare crescuta.;
caracteristic insuficientei aortice;
– puls tardus – pulsul care se palpeaza un timp mai indelungat , deoarece distensia arterei
se face cu intarziere;
Pulsul “ tardus et parvus” este pulsul cu amplitudine mica si de o durata mai mare,
caracteristic stenozei aortice.
Cauze:
• tromboza/stenoza vaselor arteriale;
• afectarea elasticitatii vaselor arteriale (arterioscleroza vasculară determină puls tard);
• afecţiuni cardiace: puls „celer et altus” cu undă rapidă: insuficienţa aortică, sindrom
hiperchinetic.

 Modificări de ritm al pulsului:

– puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii;
– puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză;
– puls inegal inechidistant şi inechipotent în fibrilaţia artrială;
– puls bigeminat: a doua undă apare la un interval mai scurt şi de amplitudine mai mică –
extrasistolie şa.
 Modificări ale tensiunii arteriale
– hipertensiune arterială = creşterea valorilor T.A. peste valorile normale;
– hipotensiune arterială = scăderea valorilor T.A. sub valorile normale;
– modificări ale T.A. diferenţiale = variaţiile T.A. max. şi T.A. min. nu se fac paralel;
– T.A. diferită la segmente simetrice (braţ stâng, drept).

 Deficitul de puls
– desemneaza diferenta dintre frecventa ventriculara si numarul pulsatiilor radiale;
– se intalneste in fibrilatia atriala cu frecventa ventriculara rapida, cand nu toate contractiile
cardiace sunt eficiete, unele neputandu-se transmite la periferie.

 Hipoxemie – scăderea cantităţii de oxigen din sânge.

 Hipoxie – diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi.

Edeme – acumulare de lichid seros in tesuturi.

Varice – dilatari ale venelor supericiale.
Hemoroizi – dilatarea plexurilor nervoase anale si din partea inferioara a rectului cu aparitia de
fenomene inflamatorii si trombotice.
Durere – precordiala, in afectiuni ale arterelor si venelor.
Claudicatie intermitenta – durerea (de tipul crampelor) resimtita la nivelul membrelor (mai
frecvent la nivelul gambelor).
Parestezii– furnicături şi amorţeli la nivelul degetelor.
Obiectivele - Intervenţiile AM– pacientul cu circulaţie inadecvată
Obiectivele vizeaza:
• pacientul sa prezinte circulatie adecvata;
• pacientul sa fie echilibrat psihic;
• pacientul sa exprime disparitia durerii;
• sa fie prevenite complicatiilor imediate si tardive ale pacientului;
• sa fie promovate confortului fizic si psihic al pacientului;
• sa fie asigurat un aport nutritional adecvat;
• sa fie combatute infectiile;
• sa fie favorizate circulatia arteriala, venoasa;
Interventiile autonome si delegate ale asistentului medical
• Asigura pacientului un maxim de confort fizic si psihic.
• Explica pacientului necesitatea repausului la pat.
• Supravegheaza functia respiratorie si circulatorie pentru asigurarea unei bune oxigenari.
• Invata pacientul:
– sa intrerupa consumul de alcool si tutun;
– sa aiba alimentatie usor digerabila bogata in fructe, zarzavaturi, sa asigure un aport caloric
corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti compusii principali ai alimentatiei, inclusiv vitamine
si saruri minerale;
– sa reduca grasimile si clorura de sodiu din alimentatie;
– sa evite frigul, umezeala, stresul psihic;
• Supravegheaza functiilor vitale si a starii mentale, notarea functiilor vitale in foaia de temperatura.
• Ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.
• Aplica tehnicii de favorizare a circulatiei: exercitii active, pasive, masaje, mobilizari.
• Pregateste pacientul pentru examinari radiologice, explorari functionale, etc..
• Recolteaza produse biologice pentru examinari de laborator.
• Efectueaza bilantul hidric.
• Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare,
hipotensoare, antianginoase, anticoagulante.
• Urmareste efectul medicamentelor.
• Pregateste preoperator, acorda ingrijiri postoperatorii pentru pacientul cu interventie chirurgicala.
• Educa pacientul privind prevenirea recidivelor.
• Aplica masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.
• Informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate sa-l
depuna, asupra importantei continuarii tratamentului medicamentos si asupra modului de viata pe
care va trebui sa-l urmeze dupa examinare.
Hipertensiunea arterială - sindrom clinic;
• reprezintă creşterea valorilor tensionale peste 140 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi peste
90 mm Hg pentru tensiunea diastolica, indiferent daca numai una dintre valori este crescuta;
Manifestari pentru urgenta hipertensivă sunt:
– durere toracică, dispnee, cefalee, redoare de ceafă;
– vărsături exacerbate, stare confuzională, crize comiţiale.
Hipertensiunea arterială reprezintă un important semn în afecţiuni:
– cerebro-vasculare, renale,.endocrine, etc.
AM trebuie să cunoască urgenţa datorată valorile tensionale crescute ce trebuiesc prompt
scăzute existând riscul de: edem pulmonar acut, edem cerebro-meningeal, hemoragie
meningeală sau cerebrală.

Hipotensiunea arterială- sindrom clinic;

• reprezintă scăderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică si sub 65
mm Hg pentru tensiunea diastolică;
• forţa de contracţie a inimii este diminuată;
• pereţii vasculari prezintă relaxare crescută;
• hipotensiunea arterială reprezintă un important semn în afecţiuni: valvulare stabilizate,
endocardite, miocardite, tulburări endocrine, hemoragii, dezechilibru hidroelectrolitic (diaree,
vărsături);
• hipotensiunea arteriala cronica nu este grava. Problemele reale apar cand tensiunea scade
brusc si creierul este privat de fluxul sanguin necesar oxigenarii sale. Apare de obicei la
ridicarea brusca in pozitie ortostatica din pozitie de decubit sau semisezand. Este cunoscuta
sub numele de hipotensiune posturala sau hipotensiune ortostatica
2. REDUCEREA DEBITULUI CARDIAC
Debit cardiac—volumul de sange pompat de inima in intervalul de 1 minut (N- 5/6 itrii/minut)
= produsul dintre volumul bataie (volumul de sange pompat la o bataie a inimii) si frecventa
cardiaca(numarul de batai pe minut).

SCADEREA DEBITULUI CARDIAC - pomparea ineficienta de catre inima a unei cantitati

insuficiente de sange care nu vine in intampinarea si satisfacerea nevoilor metabolice ale
organismului
Surse de dificultate:
Frecventa cardiaca prea scazuta <40 batai/minut
Frecventa cardiaca prea mare, >160 batai/minut
Scaderea contractilitatii cordului (in insuficienta cardiaca,miocardite)
 Scaderea umplerii cordului
Cresterea rezistentei vasculare

Manifestări de dependență: rezulta din hipoperfuzia diferitelor organe si sisteme

-variatii ale parametrilor hemodinamici, palpitatii, aritmii , puls neregulat, dispnee , ortopnee,
tahipnee, tuse, raluri umede = acumularea de lichid la nivel alveolar consecinta afectarii
functiei de pompa a ventricolului stang, sputa aerata, cresterea greutatii, edeme , scaderea
diurezei (oligurie), anxietate, neliniste, sincope respiratorii, ameteli, scaderea pulsului
periferic, tegumente palide/cianotice, reci si umede, turgescenta venei jugulare
Problemele de dependenta
Alterarea respirației,potențial de complicații,tuse chinuitoare,obstrucția căilor
respiratorii,alterarea funcției cardiace,alterarea diurezei,dureri precordiale,fatigabilitate la
eforturi mici asociate cu dispnee, palpitații

Obiectivele vizeaza:
compensarea cordului în vederea reluării funcției cardiace și respiratorii normale.
pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
pacientul să fie echilibrat psihic;
pacientul să exprime dispariţia durerii;
să fie prevenite complicaţiilor imediate şi tardive ale pacientului;
să fie promovate confortului fizic şi psihic al pacientului;
să fie asigurat un aport nutriţional adecvat;
să fie combătute infecţiile;
să fie favorizate circulaţia arterială, venoasa;
ajuta pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale.
aplica tehnicii de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive, masaje, mobilizări.
pregăteşte pacientul pentru examinări radiologice, explorări funcţionale, etc..
recoltează produse biologice pentru examinări de laborator.
efectuează bilanţul hidric.
educa pacientul privind prevenirea recidivelor.
Intervenţiile autonome şi delegate ale A.M.
Supraveghează funcţiilor vitale şi a stării mentale, notarea funcţiilor vitale în foaia de
temperatură - pe lângă parametrii vitali, se ve ține evidenţa exactă a lichidelor consumate şi
eliminate; se urmăreşte zilnic greutatea pacientului; se combate constipaţia
Supraveghează funcţia respiratorie şi circulatorie pentru asigurarea unei bune oxigenări.
Asigura pacientului un maxim de confort fizic şi psihic - saloane cu ambianţă plăcută, pat cu
utilaj de rabatare (ortopnee), odihnă ziua în fotoliu
Asigurarea repausului fizic :
oevitarea eforturilor fizice mari;
ose explica pacientului necesitatea repausului la pat
ocresterea numarului orelor de repaus la pat sau de fotoliu
opozitia bolnavului este semisezanda sau sezanda
Asigurarea repausului psihic:
oevitarea stresului, bolnavii sunt anxiosi si in stare de tensiune psihica datorita hipoxiei
cerebrale; trebuie să câştige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire profesională
oatmosfera calma, relaxanta (asociere de sedative la nevoie)
odurerile bolnavului – calmate cu medicamente ;
oasigurarea unui somn eficient, recuperator ( la nevoie se dau somnifere);
opsihoterapie prin increderea in eficienta terapiei si in posibilitatea recuperarii;
asistenta medicală va avea grijă să ferească bolnavul de tot ceea ce ar puteatulbura
 Asigurarea igienei personale a bolnavului
o AM va executa zilnic toaletele bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari, va face
apoi o frecţie cu alcool diluat pentru a îmbunătăţiicirculaţia periferică. Pielea trebuie
menţinută în permanenţă curată şi uscată ,deoarece pielea umflată se infectează uşor.
o Se va schimba lenjeria de pat şi de corp zilnic.
 Prevenirea formării trombozelor
o AM va executa zilnic masajul membrelor inferioare, în direcţia curentului venos.
o În acelaşi scop, AM va asigura ridicarea membrelor inferioare la35 grade prin ridicarea
patului sau prin aşezarea unor suluri sub picioarelebolnavului.
o Bolnavul va fi ajutat să execute muşcări de flexie şi extensie a membrelor inferioare prin
care se împiedică trombozarea şi se elimină edemele.
 Regimul alimentar
o AM va urmări cu stricteţe respectarea regimului alimentarcare va fi hipocaloric pentru
menţinerea greutăţii corporale; hiposodat pentru aîmpiedica reţinerea apei în organism,
contribuind la reducerea edemelor.
o Se vor evita alimentele care conţin natriu : salicilat de sodiu;
o cantitatea de lichide zilnică nu va depăşi 1-2 l/24h .
 Administrarea tratamentului medicamentos
o AM va administra medicaţia prescrisă de medic;