Tema: Urgenţele respiratorii şi cardiace.

Planul lecţiei:
1. Urgenţele respiratorii.
2. Manevra Heimlich.
3. Criza de astm bronșic
4. Pneumotoraxul spontan (PS).
5. Urgențele aparatului cardiovascular.
Literatura:
1. V. Mateicic „Primul ajutor medical”, Culegere de lecţii, mic atlas de anatomie
a omului, Chişinău 2004.
2. R. Vlaicu Noţiuni de medicină internă”, Cluj-Napoca, 1998.
3. A. Chirchin „Breviar diagnostic terapeutic”, Bucureşti, 1999.
4. R.Vlaicu „Lecţiuni de medicină internă”, Cluj-Napoca, 1990.
5. V.Vasilenco „Propedeutica bolilor interne”, Chişinău 1989.
6. V.Gavriliuc, N.Gavriliuc „Boli interne”, Chişinău 1997.
7. V.Vasilenco „Maladiile sexual-transmisibile, SIDA”, Chişinău 1999.
8. I.Năstoiu „ABC-ul primului ajutor”, Bucureşti 1989.
9. S.Macolchin „Propedeutica bolilor interne”, Chişinău 1989.

1. URGENŢELE RESPIRATORII

Plângerile prezentate de victime din partea sistemului respirator sunt cele mai
frecvent întâlnite și reprezintă un aspect major al urgențelor medicale din întreaga
lume. Ele reprezintă o cauză majoră a deceselor. Rata incidenței variază în funcție de
regiune, dar morbiditatea prin urgențe respiratorii prevalează în majoritatea
regiunilor.
Prin sistemul respirator înțelegem totalitatea de organe care contribuie la
respiratie, la realizarea schimburilor de gaze dintre organism și mediul extern.
Functia de baza (vitala) a sistemului respirator este RESPIRATIA.
Respiraţia este funcţia prin care se asigură aportul de oxigen pînă la nivelul
celulelor şi eliminarea bioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.
Căile aeriene care permit trecerea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon
se divizează în două grupuri: căi respiratorii superioare și căi respiratorii inferioare.
Limita între ele sunt coardele vocale, care sunt localizate în laringe.
Căile respiratorii superioare sunt:
Nasul: cavitatea, care încălzeşte aerul inspirat, filtrează impurităţile cu ajutorul
firelor de păr şi mucus.
 Gura - cavitatea, care permite trecerea aerului în căile aeriene, fără purificare și
încălzire relativă.
Orofaringe este partea posterioară a limbii până la rădăcina limbii și continuă
în faringe.
Nazofaringe – partea posterioară a meatelor nazale, care continuă în faringe.
Faringele este organul unde se întâlnește aerul din nas și gură.
Laringele anterior – laringele cu cartilajul Hioid - unde împreună cu coardele
vocale se produce sunetul. Coardele vocale sunt hotarul dintre căile respiratorii
superioare şi inferioare.
Epiglota - un organ care protejează căile respiratorii în timpul deglutiţiei
(înghițirii) sau vomei.
Căile respiratorii inferioare sunt:
Laringele mediu și posterior - cartilajul tiroid şi cricoid. Între cartilajul tiroid
și cricoid se află membrana cricotiroidiană. Cricoidul, un inel cartilaginos, este la
extremitatea inferioară a laringelui.

2
 Plămânii – alveolele sunt organele unde are loc schimbul de gaze – respirația
externă.

3
 Respirația este un proces ce include inspiraţia şi expiraţia.
Inspiraţia este un proces activ de intrare a aerului în plămâni. Diafragma se
contractă, mişcându-se în jos, muşchii intercostali plasează coastele în sus şi în
exterior şi creiază o cavitate (un volum ) pentru pătrunderea aerului.
Expiraţia este procesul pasiv, când diafragma şi muşchii intercostali se
relaxează, reducând volumul cavităţii toracice. Diafragma se mişcă în sus şi coastele
se mişcă în jos şi în interior pe măsură ce aerul iese din plămâni.
Tipul respirației:
 La femei – respirație toracică - dilatarea privește diametrul antero-
posterior, realizat prin ridicarea și proiectarea înainte a sternului.
 La bărbați – respirație abdominală - se dilată mai mult diametrul
transversal, prin contracția diafragmului.
 La copii și bătrîni – se dilată mai mult diametrul vertical, prin
contracția diafragmului.
Respiraţia normală
Frecvenţele Normale:
•Adult -12-20 resp/minut.
•Copil -15-30 resp/minut.
•Sugar -25 la 40 resp/minut.
4
 •Nou-născut–30-60 resp/minut.
Respiratia este influențată de:
- concentrația de O2 și CO2 din corp și atmosferă;
- temperatura corpului: febra, hipotermia;
- droguri/medicamente;
- durere în corp;
- emoții: accelerează – tahipnee;
- acidoză: accelerează – tahipnee;
- somn;
- obstrucții ale căilor respiratorii;
- patologia pulmonului sau a cordului;
- pierderi de sânge.....
Evaluarea stării respiraţiei
Respiraţia Adecvată:
● Frecvenţa normală 12-20/min
Respiraţia neadecvată:
● Frecvenţa respiraţiilor peste 24/min sau sub 8/min.
Dacă respiraţia este adecvată:
● Menţineţi permeabilitatea căilor respiratorii şi administraţi oxigen
Victima ar putea să provoace:
 tuse
 salivare
 vomitare
 urinare
 sângerare
 mușcături.
Măsuri de protecție personală
- Mănuși
- Ochelari
- Măști

5
 Semnele unei respiraţii anormale:
Mişcările pieptului sunt minimale, absente, sau inegale.
Mişcările respiratorii sunt limitate la mişcarea peretelui abdominal anterior
(respiraţie abdominală).
Sunetele respiratorii sunt diminuate sau absente
Sunt prezente sunetele patologice: respiraţie zgomotoasă: dispnee – respirație
cu efort, stridor - inspir gălăgios, horâit sau şi wheezing–respiratie șuierătoare.
Frecvenţa respiratorie: foarte rapidă-tahipnee sau foarte rară–bradipnee.
Respiraţia este superficială și rapidă sau prea adîncă și rară, sau dificilă.
Victima este cianotică: culoarea pielii, buzelor, limbii, pavilioanele urechilor
sau lojele unghiale sunt albastre sau sure.
Inspiraţiile sau expiraţiile sunt prelungite.
Victima nu e capabilă să vorbească, să tușească sau pacientul nu poate rosti
fraze întregi.
Tulburarea aportului de oxigen se manifestă prin:
Hipoxie care reprezintă reducerea cantităţii de oxigen sub limitele normale sau
insuficienţa sa de utilizare la nivel celular.
Asfixia – o stare patologică severă, prin stoparea pătrunderii aerului în pulmoni
(obstrucţii, ocluzii(închidere), înec, edem (acumulare excesivă de lichid) laringian şi
pulmonar), cu instalarea insuficienţei respiratorii acute şi prin acumularea CO2 la
nivel tisular(tisular),cu dezechilibre severe ale funcţiilor vitale.
Procesul inflamator al căilor respiratorii se numește după segmentul
îmbolnăvit, de aceea noi întâlnim:
◊ laringită;
◊ traheită;
◊ bronșită;
◊ inflamația plămânului se numește pneumonie.
Blocarea căilor respiratorii, indiferent la ce nivel, cu diferite corpuri străine,
produce asfixia mecanică.
Cauzele insuficienței respiratorii

6
 - pot fi de origine pulmonară sau bronhopulmonară (corpuri străine, laringite
acute, difterice, traumatisme mecanice);
- pot fi de origine cardiacă (infarctul miocardic),
- diferite intoxicații, meningite, accidente vasculare cerebrale, traumatisme
cranio-cerebrale etc.
Simptome:
- încetarea mișcărilor respiratorii până la lipsa totală a respirației;
- cianoză pronunțată din cauza scăderii volumului de oxigen în sângele arterial;
- cianoză manifestată inițială la buze, unghii, pavilionul urechilor, accelerarea
pulsului ca fenomen compensator;
- pot fi dureri toracice;
- tegumentul e cald și umed, acoperit cu transpirații abundente;
- hipersalivație;
- somnolență;
- pierderea cunoștinței.
Pătrunderea în laringe a unui corp străin provoacă:
- inspirație chinuitoare și însoțită de retracția spațiilor intercostale și contracția
mușchilor gâtului și abdomenului.
Măsurile de urgență:
- pentru a împiedica căderea limbii înapoi: se așează bolnavul pe spate, cu capul
în hiperextensie;
- subluxarea mandibulei anterior și susținerea ei;
- revizia cavității bucale, curățirea orofaringelui de secreții sau de vărsături cu
ajutorul degetelor înfășurate în tifon;
- tracțiunea limbii înainte la nevoie se face cu mijloacele improvizate sau pensa
specială;
- dacă victima nu are respirație spontană, se trece imediat la respirație artificială,
folosind metoda „gură la gură” sau „gură la nas”;
- oxigenoterapia se administrează în toate formele de insuficiență respiratorie
acută;
- transportarea urgentă la spital.
7
 2. MANEVRA HEIMLICH
Manevra Heimlich (compresiune abdominală) este o metodă de acordare a
primului ajutor în caz când victima se sufocă în urma astupării căilor respiratorii cu
un corp străin. Loviri cu palma între omoplații victimei în mod repetat și cu forța se
efectuează numai la copii și adulți la care manevra Heimlich nu a fost eficientă
(corpul străin aspirat pe trahee nu a fost dislocat).
Doctorul Henry Heimlich a introdus această manveră încă din 1974, dar a
aplicat-o prima dată abia acum, în zilele noastre , la 96 de ani, salvând viaţa unei
femei de 87 de ani, Patty Ris, care se îneca cu o bucată de hamburger la un cămin de
bătrâni din Cincinnati.
Cu această manevră au fost salvate peste 100.000 de vieţi doar în SUA, printre
care a preşedintelui Ronald Reagan.
Cum se face corect manevra Heimlich ?
1. Fiţi siguri că victima se sufocă prin aspirarea unui corp străin (dacă
obstrucţia nu e completă manevra nu e eficientă şi poate produce leziuni):
– aspiraţie confirmată (de martori, anturaj);
– nu mai poate vorbi, tuşi şi respira;
–pacient agitat, care se sufocă, duce involuntar mâna la gât iar ulterior îşi
pierde conştienţa.
2. Rămâneţi calm, dar strigaţi după ajutor. Ajutorul sună la 112.
3. Ridicaţi pacientul.
4. Plasaţi-vă în spatele acestuia.
5. Îmbrăţisaţi victima, poziţionând pumnul mai puternic la nivel abdominal
(între ombilic şi stern) peste care suprapuneţi cealaltă mână.
6. Apucați-vă pumnul cu cealaltă mâină și efectuați 4-5 mișcări de împingere în
sus, rapid și cu forță.
7. La un copil trebuie să ne așezăm în spatele lui cu brațele în jurul taliei, să
punem pumnul ca și la adult și se efectuează 4-5 mișcări de împingere în sus, rapid și
cu forță. Manevra poate fi repetată de 6-10 ori.

8
 Manevra Heimlich la diferite
categorii de persoane

Manevra Heimlich pe o victimă

întinsă pe jos

9
 Se pune podul palmei pe abdomenul victimei, puțin mai sus de ombilic și sub
coaste. A doua mînă se suprapune deasupra celeilalte. Coatele sunt întinse.
Se efectuează 4-5 împingeri în jos și înainte, rapid și cu forță, către cap.

Manevra Heimlich la sugar

Să sprijinim antebrațul pe coapsă.
Să sprijinim pe antebraț, capul copilului și să-l fixăm bine la bărbie.
Să aplicăm cu forță 4-5 lovituri cu podul palmei între omoplați. Loviturile să
fie mai blânde decât cele aplicate la adulți.
Dacă nu dă rezultate, se întoarce copilul cu fața în sus și se împinge de 4-5 ori
în cutia toracică.
Dacă sunteți singur și ați înghițit
un corp străin

Puneți-vă pumnul pe abdomen, puțin deasupra ombilicului și dedesubtul

coastelor.
Puneți mâina cealaltă peste prima.
Aplicați-vă 4-5 împingeri în sus, rapid și cu forță.
Dacă nu dă rezultate, apăsați-vă cu forță abdomenul pe speteaza unui scaun,
marginea unei mese, chiuvete sau balustradă.

10
 3. CRIZA DE ASTM BRONȘIC
Este o stare acută a organismului în urma unei hiperactivități și spasmului
bronșic care provoacă lipsa oxigenului în organism.
Se manifestă prin accese de „înădușeală” cu respirație șuierătoare, tuse cu
expectorații, expirație prelungită, forțată.
Este produsă de spasmul musculaturii bronșice și a diafragmului, hipersecreție
și edem a mucoasei, ce împiedică aerul să fie evacuat din alveole în timpul expirației.
Factorii ce determină apariția crizei:
> factori alergici: cei mai obișnuiți sunt praful de casă, părul de animale,
produsele alimentare (carne, albuș de ou, lapte, pește), unele medicamente
(antibiotice) detergenți etc.
> factori nealergici: rolul cel mai important îl au factorii infecțioși (maladii
virotice acute, bronșite cronice, sinuzite etc.).
Simptomatologie:
- apare brusc ziua sau noaptea
- senzație de lipsă de aer
- lacrimare
- senzație de gâdilături în gât
- greutate abdominală
- tegumentele acoperite de sudoare rece, palide, cianotice, pulsul încetează
tusă uscată, apoi umedă cu expectorații.
Măsuri de urgență:
- de menținut bolnavul în poziție șezândă, sprijinit în poziția cea mai comodă,
va fi șters de transpirații;
- de efectuat masaj manual al toracelui;
- de aplicat comprese reci pe ceafă;
- de apăsat puternic toracele în timpul expirației;
- aplicarea de ventuze uscate pe torace;
- de administrat cafea concentrată.

11
 4. PNEUMOTORAXUL SPONTAN (PS)

Pneumotoraxul spontan este o stare acută caracterizată prin prezența unui

volum de aer în cavitatea pleurală.
Aerul pătrunde în pleură printr-o perforație patologică a seroasei.
Cauze: tuberculoză pulmonară, tusă convulsivă, traumatisme (plăgi penetrante,
fracturi costale) intervenții chirurgicale, voluntare sau involuntare.
Cine este predispus la PS ?
Tinerii cu vârste între 15-34 ani au cele mai mari șanse de a face un PS.
Persoanele înalte și slabe sunt predispuse de a face PS.Fumatul de tutun şi/sau
marijuana induce un risc semnificativ de a face PS.
Simptomatologie:
- durere foarte pronunțată, ce apare brusc, comparată cu o „lovitură cu
pumnul”;
- respirație accelerată, superficială;
- paliditate extremă, cianoză;
- transpirații reci, uneori semne de șoc, puls accelerat, tensiunea arterială
scăzută;
hemitoracele lezat e imobil, nu participă la mișcările respiratorii.
Măsurile de urgență
- așezarea victimei în poziție semișezândă;
- repaus complet, inclusiv repaus vocal;
- combaterea durerii;
- oxigenoterapie;
- sub strictă supraveghere victima este transportată urgent la spital.

5. URGENȚELE APARATULUI CARDIOVASCULAR

Urgențele aparatului cardiovascular sunt provocate de insuficiența coronariană,
înțelegând prin aceasta scăderea volumului de sânge coronarian sub cerințele
mușchiului cardiac.
Maladiile cardiovasculare apar de obicei în timpul unui efort – o dizarmonie
între cererea și oferta de oxigen.
12
 Factorii de risc
 Hipertensiunea arterială
 Diabetul zaharat
 Fumatul
 Obezitatea
 Modul de viață cu mișcări fizice reduse
 Ateroscleroza coronariană
 Emoțiile nefavorizante
 Unele tipuri de personalitate
Angina pectorală (de piept) se caracterizează prin crize dureroase: durerea
bruscă retrosternală (din spatele sternului), cu caracter de constricție toracică, cu
iradieri la baza gâtului (senzația de strângere de gât), în umărul stâng, membrul
superior stâng pe fața internă până la ultimele două degete, cu durata până la 15
minute. Durerea obligă victima să se oprească, să rămână fixat, imobil și să-și
oprească respirația.
Localizarea durerii este indicată de către victimă cu palma desfăcută sau cu
pumnul strâns.
Durerea apare în decursul efortului profesional, la curenții de aer, mersul pe o
scară, efectuat mai ales în perioadele de după mese.
Durerea încetează după repaus fizic și revine la reluarea efortului.
Alte semne: senzația de spaimă (senzația morții iminente), paliditate,
transpirații reci.
Măsuri de urgență:
* repaus, oprirea imediată a efortului fizic, dacă este posibil repaus la pat sau
fotoliu, înlăturarea stresului psihic;
* primul acces de stenocardie (acces de sufocare) trebuie considerat ca o stare de
preinfarct, iar victima trebuie internată de urgență;
* aplicarea nitroglicerinei sau validol sublingual (sub limbă);
* oxigenoterapie la nevoie;
* tratamentul eficient al hipertensiunii arteriale, aritmiilor cardiace etc.;

13
 * ca măsuri generale de vitalitate – subiecții care suferă de stenocardie trebuie să-
și reglamenteze programul de lucru, să evite graba și emoțiile negative.

Infarctul miocardic. Esența infarctului miocardic acut constă în necroza unei

zone compacte de miocard, produsă prin obliterarea (înfundarea) unei ramuri
coronariene.
În 90 - 95 la sută din cazuri este ateroscleroza (depunerea de grăsimi în peretele
intern al arterelor) coronariană.
Necroza se referă, de obicei la ventriculul stâng.
Caracterul durerii
Durere retrosternală, precordială (din dreptul inimii) este mult mai intensă, mai
dramatică, cu durată de la 30 minute până la câteva ore, nu cedează la nitroglicerină,
apare de obicei în repaus și determină agitația victimei.
Durerea iradiază în umărul și în brațul stâng, în regiunea cervicală, în
mandibulă.
Durerea este însoțită de agitație psihomotorie, frică extremă, senzația de moarte
iminentă, amețeli, uneori pierderi de cunoștință, fenomene digestive (greață și vomă,
mai rar – diaree), transpirații reci, adinamie (lipsa forței musculare), astenie (stare de
oboseală).
Durerea este însoțită de hipertensiune sau hipotensiune arterială, febră absentă
la început, apare la 12-24 ore de la debut, accelerarea pulsului, dispnee (respirație
grea).
Măsuri de urgență:
* așezarea victimei pe brancardă (nu este lăsat să se miște, să se întoarcă pe o
parte sau alta) și așezarea lui, dacă e posibil, în poziție semișezândă sau cu trunchiul
mai ridicat decât jumătatea inferioară a corpului, dezbrăcarea se face fără ca el să
depună eforturi, prin tăierea hainelor;
* transportarea de urgență la spital, în liniște, încet, fără zdruncinături, cu targa;
* calmarea durerii prin administrarea analgeticelor narcotice și nenarcotice,
intramuscular;
* nitroglicerina, validol sublingual;
14
 * oxigenoterapie;
* urmărirea pulsului și tensiunii arteriale, menținerea tensiunii arteriale și
permiabilitatea căilor respiratorii;
* nu se vor efectua manevre de mobilizare sau dezbrăcare brutale, sunt interzise
sticle cu apă caldă folosite în regiunea inimii

 Hipertensiunea arterială Se caracterizează prin creșterea tensiunii arteriale, care

apare la vârsta între 30-50 ani.
 Se manifestă prin cefalee occipitală (la trezirea din somn), astenie, insomnie,
amețeli, palpitații și dureri în regiunea inimii, care, de obicei, apar la efort fizic,
tulburări de vedere (vede ca prin ceață).
 Aude zgomote, pierderi temporale ale vederii, greață, vărsături, neliniște.

15
 Tratamentul
 Medicamente cu efect sedativ, hipotensiv.
 Profilaxia aterosclerozei, obezității, tratamentul corect al diabetului zaharat.
 Regimul sănătos de viață, regimul alimentar (reducerea consumului de sare),
combaterea etilismului (alcoolism), fumatului, practicarea culturii fizice,
reducerea surmenajului fizic și intelectual.
Urgențele cardiace pot avea loc oriunde și oricând. Aceste evenimente sunt
imposibil de anticipat. Având în vedere ritmul rapid al lumii în care trăim, mulți
oameni își petrec majoritatea timpului la lucru. Astfel, șansele că o criză cardiacă să
aibă loc la serviciu sunt foarte mari.
 Stopul cardiac are loc atunci când inima este brusc complet paralizată. Creierul
și celelalte organe din corp nu mai primesc sânge și oxigen.
 De multe ori, stopul cardiac este atât de subit, încât persoana afectată nu mai
are timp să primească ajutor.
 Dacă inima încetează să mai bată, victima leșină, suferind o pierdere completă
a cunoștinței.
Primul ajutor în urgențe cardiace:
 sună imediat la serviciul 112 și cere ajutor
 în caz de infarct, de ajutat victima să se așeze pe o canapea, să stea cât mai
comod posibil și să își păstreze calmul
 să rugăm victima să încerce să respire normal, de-i deschis cureaua și nasturii
 în caz de stop cardiac, de verificat funcțiile vitale

16