Sunteți pe pagina 1din 17

Catedra de igienă generală Lucrul individual al studenților 2019-2020

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”NICOLAE TESTIMIȚEANU”

Catedra de Igienă Generală

Șeful Catedrei,

dr. hab. șt. med.,

profesor universitar,

Ion BAHNAREL

Referat
”Fumatul ca factor al sănătății. Dauna fumatului în
stomatologie.”

Elaborat:
Trifan Valentin
Facultatea de Stomatologie,
Grupa: S1807

Controlat: Aliona SERBULENCO,


Doctor în științe medicale,
Conferențiar universitar,

Nota:

CHIȘINĂU, 2020

1
Cuprins

Introducere ............................................................................................................. 3
1. Fumatul-factor de risc pentru sănătate ............................................................ 5
1.1 Afecțiuni la nivelul corpului uman provocate de tutun.................................. 6
2. Fumatul și sănătatea orală ............................................................................... 9
2.1 Dauna fumatului în stomatologie ............................................................... 9
2.2 Strategii de prevenție și control a sănătății orale....................................... 13
2.3 Asistenţa psihologică şi medicală ca componente distincte ale programului
specializat în renunţarea la fumat ..................................................................... 14
Concluzie ............................................................................................................. 16
Bibliografie .......................................................................................................... 17

2
Introducere

Starea de sănătate depinde de numeroşi factori interrelaţionaţi, precum:


moştenirea genetică, poziţia socială, opţiunile în ceea ce priveşte stilul de viaţă,
comportamentele, atitudinile şi valorile adoptate cu privire la factorii de risc pentru
sănătate. Există în ultima perioadă o tendinţă care exercită o puternică influenţă
negativă asupra sănătăţii generale şi orale, în particular. Este vorba despre creşterea
numărului de fumători şi de consumatori de alcool la vârste din ce în ce mai mici,
precum şi de consumul exagerat de băuturi acidulate şi produse îndulcite
concentrate printre copii şi tineri. Mai mult, absenţa unei igiene orale
corespunzătoare, asociată cu fumatul, obiceiurile alimentare inadecvate şi absenţa
controalelor la cabinetul dentar, sunt factori care pot avea efecte negative pe
termen scurt şi lung asupra sănătăţii orale. La această categorie populaţională un
rol important în educaţia şi promovarea unui stil de viaţă sanogen îl are
colectivitatea, respectiv, şcoala şi universitatea, deoarece tinerii sunt influenţaţi în
mare măsură de atitudinea şi opiniile colegilor faţă de această problemă. Scăderea
morbidităţii prin afecţiuni orale în rândul tinerilor, premiză importantă a unei bune
stări de sănătate populaţională, trebuie să înceapă încă de la această vârstă prin
conştientizarea asupra problemelor existente precum şi reducerea acţiunii factorilor
de risc.

Saliva este un fluid corporal complex și important, care este foarte esențial
pentru sănătatea orală. Saliva este necesară pentru protejarea mucoasei bucale,
remineralizarea dinților, digestia, senzația gustului, echilibrul pH-ului și
fonația. Include o varietate de electroliți, peptide, glicoproteine și lipide care au
proprietăți antimicrobiene, antioxidante, reparația țesuturilor și tamponare. Prin
urmare, debitul salivar alterat al gurii modificat are un rol important în patogeneza
bolilor orale și dentare. Saliva este primul fluid biologic care este expus fumului de
țigară, care conține numeroase compoziții toxice responsabile de modificările
structurale și funcționale ale salivei.

Din ce în ce mai multe studii relevă legătura dintre diverse afecțiuni ale
cavității bucale și fumat, numindu-l un important factor de risc. Fumatul este un
factor major de risc pentru parodontopatii (afecțiuni ale țesuturilor de susținere
ale dinților), afectând prevalența, extinderea și severitatea acestor afecțiuni.
Cercetătorii din America și Europa au concluzionat în urma unor studii efectuate
că există o prevalență de 1, 5 până la 7, 3 ori mai mare a parodontopațiilor la
fumatori față de nefumători, acestea fiind principala cauză a pierderii dinților. De
asemenea și numărul de ani în care persoana a fumat este un factor important ce
3
determină pierderea dinților, gravitatea cariilor coronare și decolet. Pierderea
dinților, având o frecvență de 3 ori mai mare la fumători decât la nefumători, este
asociată și cu inflamația gingiilor (gingivita) datorită unei igiene orale precare
asociată fumatului.

4
1. Fumatul-factor de risc pentru sănătate

Fumatul este unul dintre comportamentele de risc cu consecințe grave şi de


lungă durată asupra stării de sănătate şi a intrat în atenția autorităților de sănătate
publică atât pe plan naţional, cât şi mondial. Fumatul contribuie, în mare măsură, la
reducerea duratei de viaţă şi este responsabil de decesul a zece mii de persoane pe
zi, pe baza datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Deşi se cunosc bine efectele
nocive ale fumatului, în Europa se fumează anual în jur de două mii de ţigări pe
persoană. În ciuda efectelor nocive pe care le are fumatul asupra organismului
uman, indicatorii ne arată că fumatul este extrem de nefavorabil în rândul femeilor
și tinerilor.

„Politicile antifumat au început să se răspândească în Europa începând din anul


1980 și interdicțiile au devenit mai stricte. Aplicarea politicilor privind fumatul
activ și pasiv s-au dovedit a fi eficiente. Obiectivul Uniunii Europene este de a
deveni lider mondial în restricționarea fumatului, iar în această privință, în anul
2009, Consiliul Europei a publicat o recomandare privind mediul nefumător.
Conform recomandării, statele membre trebuie să ia măsuri eficiente pentru a
proteja populația împotriva expunerii la fumul de țigară.” (Zoltán Ábrám, Valentin
Nădăşan, 2018)

În zilele noastre, politica antifumat pune mare accent pe prevenirea fumatului,


atât pe profilaxia primară, cât și pe cea secundară, ceea ce se referă la renunțarea la
fumat.8 Trebuie luat în considerare că, în funcție de atitudinea individului față de
țigară și produse alternative de fumat, deosebim trei categorii de persoane:
nefumător, fost fumător și fumător. Datorită programelor de prevenire aplicate cu
succes în țările dezvoltate, se constată o creștere a procentajului foștilor fumători.

Potrivit satisticilor, la nivel global, tutunul este responsabil de circa opt


milioane de decese anual, inclusiv un milion de decese cauzate de expunerea la
fumul de tutun. Bolile cauzate de consumul de tutun sunt: bolile cardiace, cancerul,
bolile cerebrale, diabetul zaharat, bolile pulmonare distructive cronice,
ateroscleroza.Tutunul este periculos sub orice formă de consum și toate produsele
din tutun afectează grav sănătatea plămânilor. Fumatul dublează riscul dezvoltării
tuberculozei și crește numărul deceselor din cauza insuficienței respiratorii. Copiii
expuși la fumul de tutun sunt mai predispuși să dezvolte astm bronșic și să sufere
mai frecvent de accese severe de astm.

5
1.1 Afecțiuni la nivelul corpului uman provocate de tutun

La nivel mondial, fumatul omoară mai mult de 6 milioane de oameni anual,


dintre care 600.000 ca fumători pasivi. Se estimează că 1 din 2 fumători vor muri
din cauza unei boli legate de fumat.

Fumatul cauzează mai multe decese în fiecare an decât următoarele combinate:

 consumul de alcool
 armele de foc
 HIV
 consumul ilegal de droguri
 accidentele rutiere

Fumatul scurtează viața unui bărbat cu aproximativ 12 ani și viața unei femei cu
aproximativ 11 ani.

Două dintre substanțele nocive principale din tutun care afectează sănătatea
oamenilor sunt:

Monoxidul de carbon – el se găsește în gazele de eșapament și este fatal în doze


mari. Înlocuiește oxigenul din sânge și privează organele de oxigen, împiedicându-
le să funcționeze corect.

Gudronul este o substanță lipicioasă, maro care acoperă plămânii și afectează


respirația.

Fumatul afectează diferite zone ale corpului, iar mai jos sunt prezentate toate,
pe rând:

 Creier- fumatul poate crește probabilitatea unui accident vascular cerebral de


2 până la 4 ori. Accidentele cerebrale pot cauza leziuni cerebrale și moartea;
 Oase- fumatul poate să slăbească și fragilizeze sistemul osos, ceea ce este
deosebit de periculos în special pentru femei. Ele sunt mai predispuse la
osteoporoză și ruperea oaselor;
 Sistemul cardiovascular- fumatul cauzează acumularea plăgii în sânge. Plaga
se lipeste de peretii arterelor (ateroscleroza), facandu-le mai inguste; acest
lucru reduce fluxul sanguin și crește riscul de coagulare.De asemenea,
substanțele chimice din tutun duc la creșterea riscului de probleme cardiace
și cardiovasculare. Unele dintre cele mai frecvente sunt:
 Boala coronariană – artere înguste sau blocate în jurul inimii. Aceasta este
printre principalele cauze ale morții în România.
6
 Stop cardiac – fumătorii sunt de două ori mai susceptibili de a avea un atac
de cord.
 Dureri toracice legate de inima.

Chiar și fumătorii care fumează 5 sau mai puține țigări pe zi pot avea semne
timpurii de boli cardiovasculare.

 Sistem imunitar- sistemul imunitar protejează organismul împotriva


infecțiilor și bolilor. Fumatul compromite acest lucru și poate duce la boli
autoimune, cum ar fi boala Crohn și artrita reumatoidă;
 Plămânii- probabil că este și cea mai evidentă parte a corpului afectată de
fumat. În primul rând, fumatul dăunează căilor respiratorii și sacilor de aer
(cunoscuți sub numele de alveole) din plămâni. Adesea, boala pulmonară
provocată de fumat poate dura mulți ani pentru a deveni vizibilă, așadar
adesea nu este diagnosticată până când nu este destul de avansată;

Există multe probleme pulmonare și respiratorii cauzate de fumat; de mai jos


sunt trei dintre cele mai frecvente în populația americană:

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC): aceasta este o boală pe termen


lung care se înrăutățește în timp. Ea provoacă iritații, dificultăți de respirație și
senzație de strâmtorare la nivelul toracelui. Aceasta este a treia cauză principală de
deces în S.U.A. și nu există nici un tratament;

Bronșită cronică: apare atunci când căile respiratorii produc prea mult mucus,
ceea ce duce la tuse. Căile respiratorii devin apoi inflamate, iar tusea are o durată
prelungită. În timp, țesutul cicatricial și mucusul pot bloca complet căile
respiratorii și pot provoca infecții. Nu există nici un tratament, dar renunțarea la
fumat poate reduce simptomele;

Emfizemul: Acesta este un tip de BPOC care reduce numărul de săculeți din
plămâni și sparge pereții între ei. Aceasta distruge abilitatea persoanei de a respira,
chiar și atunci când se odihnește. În cele din urmă, pacienții adesea pot ajunge sp
respire doar folosind o mască de oxigen. Nu există nici un tratament și procesul
este ireversibil;

Alte boli cauzate de fumat includ pneumonia, astmul și tuberculoza.

Cavitatea bucală- fumatul poate provoca respirația urât mirositoare și dinți


îngălbeniți, precum și boala gingiilor, pierderea dinților și deteriorarea simțurilor
precum gustul;

7
Reproducere- femeile care fumează pot să întâmpine dificultăți atunci când doresc
să rămână gravide. Femeile care fumează în timpul sarcinii se expun unui număr
mare de riscuri pentru copil, inclusiv:

 naștere prematură
 avort
 nașterea unui copil mort
 greutate scăzută la naștere
 boli ale fetusului

Fumatul poate determina impotență la bărbați deoarece distruge vasele de sânge


din penis. De asemenea, poate afecta calitatea spermei și poate afecta numărul de
spermatozoizi. Bărbatii care fumează au un număr redus de spermatozoizi față de
bărbații care nu sunt fumatori.

Piele - fumatul reduce cantitatea de oxigen care poate ajunge la nivelul pielii, ceea
ce accelerează procesul de îmbătrânire al acesteia, îmbătrânește prematur tenul cu
10-20 de ani și determină apariția ridurilor faciale, în special în jurul ochilor și
gurii, de trei ori mai pronunțate;

Cancer - fumatul provoacă aproximativ 30% din totalul de decese cauzate de


cancer la nivel mondial. În cazul cancerului pulmonar, aproximativ 80% din totalul
deceselor sunt cauzate de fumat.Cancerul pulmonar este principala cauză a
deceselor provocate de cancer la bărbați și femei și este extrem de dificil de tratat;

Fumul de țigară conține în jur de 7000 de substanțe chimice, iar aproximativ


70 dintre acestea sunt legate direct de producerea cancerului.

Pe lângă plămâni, fumatul este, de asemenea, un factor de risc pentru aceste tipuri
de cancer, printre care:gură, laringe, faringe, esofag, rinichi, col uterin, ficat, vezică
urinară, pancreas, stomac, colon / rect, leucemie mieloidă.

Trabucurile, țigările cu mentol, tutunul de mestecat și alte forme de tutun


provoacă cancer și alte probleme de sănătate. Nu există o modalitate sigură de
utilizare a tutunului.

În fumul de țigară au fost identificate peste 8.000 de substanțe chimice sau


„compuși ai fumului”. Autoritățile de sănătate publică au clasificat aproximativ
100 dintre aceste substanțe ca fiind cauze sau potențiale cauze ale stării de sănătate
a omului. Acești compuși includ, printre altele, arsenic, benzen, benzo[a]piren,
monoxid de carbon, metale grele (de exemplu, plumb, cadmiu), cianură de
hidrogen și nitrozamine specifice tutunului.
8
2. Fumatul și sănătatea orală

Sănătatea orală reprezintă absenţa afecţiunilor dentare şi a durerii faciale


cronice, a cancerului orofaringian, a inflamaţiilor orale, defectelor congenitale cum
ar fi labioschizis sau palatoschizis, afecţiunilor gingivale, cariilor dentale şi
pierderii dinţilor şi a altor boli care afectează gura şi cavitatea orală. (Definiţia
Organizația Mondială a Sănătății (https://www.who.int/))

Atribute suplimentare legate de definiția stării de sănătate orală, conform


Federaţiei Dentare Internaţionale:

 este o componentă fundamentală a sănătății și fizică și mentală a bunăstării.


Ea există un proces continuu influențat de valorile și atitudinile indivizilor și
comunităților;
 reflectă atributele fiziologice, sociale și psihologice, care sunt esențiale
pentru calitatea vieții;
 este influențată de experiențele individului în schimbare, percepții,
așteptările și capacitatea de a se adapta la circumstanțe.

Deși bolile orale încep în gură, ele nu pot fi prevenite prin concentrarea numai
pe gură. Circumstanțele în care trăiesc oamenii și nivelul lor de acces la anumite
resurse și oportunități joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea bolilor
orale. Aceste rădăcini adânci care stau la baza procesului bolii trebuie abordate
pentru a asigura o abordare cuprinzătoare și eficientă a tratamentului.
(https://www.fdiworlddental.org/)

2.1 Dauna fumatului în stomatologie

Majoritatea afecțiunilor de sănătate orală sunt: cariile dentare (cariile


dentare), bolile parodontale, cancerele orale, manifestările orale ale HIV,
traumatismul oro-dentar, buza și palatul fend și noma (boală gangrenoasă severă
care începe în gură afectând mai ales copiii) . Majoritatea afecțiunilor de sănătate
orală sunt în mare măsură prevenibile și pot fi tratate în fazele incipiente.

Studiul Global Burden of Disease 2017 a estimat că bolile orale afectează


aproape 3,5 miliarde de oameni în întreaga lume, cariile dinților permanenți fiind
cea mai frecventă afecțiune. La nivel global, se estimează că 2,3 miliarde de

9
oameni suferă de carii dinților permanenți și mai mult de 530 de milioane de copii
suferă de carii dinților primari. (https://www.who.int/)

Bolile orale au o gamă largă de factori de risc modificabili și nemodificabili (nu


pot fi schimbate sau influențate):

 factor de risc modificabil poate fi o practică sau un comportament de viață


care afectează șansa de a obține o boală, inclusiv boli orale. Acestea sunt
considerate modificabile, deoarece indivizii sunt adesea capabili să schimbe
aceste comportamente. Factorii de risc modificabili se suprapun adesea și se
construiesc unul pe celălalt.

De exemplu, riscul de a face cancer oral este mai mare la persoanele care
fumează (sau folosesc alte forme de tutun) și consumă alcool, cu cel mai mare risc
la consumatorii de băuturi și băutori grei . Utilizatorii de tutun sunt, de asemenea,
mai susceptibili să aibă o dietă bogată în grăsimi și zaharuri decât consumatorii de
non-tutun, ceea ce duce la o prevalență mai mare a cariilor dentare.

Consumul de tutun pune gura la un risc crescut de apariție a bolilor gingivale și


a cancerului oral. De asemenea, provoacă colorarea dinților, respirația urâtă,
pierderea prematură a dinților și pierderea gustului și mirosului

Factorii primari de risc modificabili pentru dezvoltarea bolilor orale sunt dietele
bogate în zahăr, consumul de tutun și alcool și igiena și îngrijirea orală
slabă. Bolile orale împărtășesc mulți factori comuni de risc modificabili cu alte boli
necomunicabile. (https://velvetdental.ro)

Fumatul poate cauza apariția mai multor afecțiuni orale, dintre care unele foarte
grave cum ar fi cancerul bucal.

Parodontita generalizată, patologie a complexului parodontal, antrenând


majoritatea dinţilor este o afecţiune de repercusiuni severe în practica
stomatologică. Imobilizarea dinţilor fiind o metodă de tratament esenţială în
menţinerea dinţilor în arcada dentară. (Valentina Nicolaiciuc, Ion Roman,
Alexandru Danici,Anastasia Danici, 2018)

10
 Afecțiuni gingivale și ale parodontiului marginal-parodontiul
marginal este aparatul de susținere al dintelui. Bolile parodontiului marginal
(gingivitele si parodontitele) pot cauza apariția mobilității dentare și, în faze
avansate, pierderea dinților. Fumatul
afectează funcționarea normală a
celulelor gingivale. De asemenea,
fumatul reduce aportul de sânge în
gingii și țesutul de susținere al
dintelui, crescând riscul apariției
inflamaților gingivale și
parodontale. De aceea, fumătorii
sunt mult mai susceptibili la apariția Figura 1 Evoluția infecției în parodontiul
marginal
infecțiilor parodonțiului marginal. (Sursă:
Mai mult, gingivitele și parodontitele https://www.infodentis.com/dintele/parodontiul-
marginal.php)
vor progresa mai rapid la fumători
decât în cazul nefumătorilor. Deoarece aportul de sânge către gingii și
oasele alveolare este deficitar, procesele de vindecare (în urma extracțiilor
dentare, tratamentelor parodontale sau alte intervenții chirurgicale în
cavitatea bucală) vor fi incetinite. Fumatul poate favoriza și accelerarea
proceselor de osteoliza care vor conduce la pierderea de cantități însemnate
din osul alveolar care susține dintele.

”Efectele farmacologice ale nicotinei sînt variabile însă acşiunea


vazoconstrictivă puternică şi persistentă poate reduce apărarea gazdei şi irigarea
deficitară la nivelul microcirculaţiei. Efectele vasculare ale fumatului pot afecta şi
ţesuturile parodontale: fumătorii au mai puţine semne vizibile de gingivită decît
nefumătorii, însă prima categorie are risc de 2 ori mai mare de apariţie a
parodontitei, la aceiaşi vîrstă şi stare socioeconomică cu a nefumătorilor (Haber et
492 al.1993). totuşi efectele acute fumatului la persoane tinere cu ţesut gingival
sănătos au fost creşteri uşoare ale fluxului sangvin gingival.

Fumatul poate afecta apărarea în ţesutul parodontal prin reducerea nivelului


seric de vitamina C, diminuînd astfel funcţia neutrofilelor. În plus, ţesutul
parodontal activ metabolic are nevoie de aceasta pentru a remodela şi repara
defectele. Fumatul este un factor predispozant pentru gingivita necrotico-ulcerată
acută (ANUG). Această formă acută de boală s-ar părea ca rezultă din necroza
papilei gingivale, ca o urmare a efectelor stresului şi fumatului asupra circulaţiei
periferice din ţesutul inflamat cronic, irigat prin artere de tip terminal, fără
circulaţie colaterală. În toate aceste situaţii apare mediu anaerob în ţesutul

11
necrozat. Agenţii stresanţi de mediu ar reduce funcţia celulelor imune, fumatul
reduce eficienţa neutrofilelor iar nicotina induce vazoconstricţia – toate acestea
contribuie la distrucţia locală a ţesuturil.” (Charon, 2009)

 Apariția petelor de nicotină sau schimbarea culorii dinților- unul din


efectele vizibile ale fumatului este apariția petelor de nicotină (de culoare
maronie spre negru) pe suprafața dinților. Fumatul poate îngălbeni dinții
într-un timp relativ scurt, iar marii fumători vor observa după ani de fumat
că dinții lor au o culoare aproape maronie.
 Acumularea în cantități crescute a plăcii dentare și a tartrului- placa
dentară este o rețea de
bacterii și resturi
alimentare care se
formează pe suprafața
dinților. Placa dentară și
tartrul (care rezultă din
calcifierea plăcii dentare)
sunt factorul cauzator cel
Figura 2 Depuneri de tartru mai important al cariei
(Sursa: https://www.neoclinique.ro/)
dentare și al bolii
parodontale. Fumatul poate schimba componenta plăcii dentare, crescând
numărul de bacterii care sunt mai agresive. Fumătorii vor acumula o
cantitate crescută de placă dentară și tartru și, din acest motiv, sunt mai
vulnerabili la apariția cariilor dentare și a bolii parodontale.
 Halena sau respirația urât mirositoare- fumatul provoacă un timp specific
de halenă. Anumite produse (ape de gură, guma de mestecat) pot
împrospăta temporar respirația și masca mirosul neplăcut dar, din păcate, e
tot ce pot face.
 Crește riscul apariției cancerului bucal- fumatul este unul din principalele
cauze ale apariției cancerului bucal. Acesta poate cauza și cancer pulmonar
sau laringian și favoriza alte tipuri de cancer. Toate tipurile de tutun cresc
riscul apariției cancerului : țigări, țigarete, pipe, precum și produse speciale
din tutun care se mestecă sau se aspiră.
 Alte probleme:
-Scade rata de succes a implanturilor dentare și crește riscul apariției unei
afecțiuni inflamatorii în jurul implanturilor numită peri-implantită;
-Afecțiuni inflamatorii ale glandelor salivare;
-Crește riscul apariției leucoplaziei, o depunere dură și albicioasă pe
suprafața limbii, interiorul obrajilor sau pe palat;
12
2.2 Strategii de prevenție și control a sănătății orale

Promovarea sănătăţii orale la nivel individual şi comunitar reprezintă o


strategie cost-eficientă de a reduce povara afecţiunilor orale şi de a menţine
sănătatea orală şi calitatea vieţii. Cele mai multe afecţiuni orale pot fi prevenite,
ceea ce ar reduce durerea, suferinţa şi cheltuielile pentru îngrijirile de sănătate. De
aceea, orice efort de a promova şi implementa măsuri preventive reprezintă o
investiţie înţeleaptă. Prevenţia şi controlul afecţiunilor orale trebuie să constituie
priorităţi importante pentru societate. Strategiile de prevenţie şi control vizează în
principal reducerea nivelului de expunere la factorii majori de risc şi promovarea
unui stil de viaţă sănătos.

Măsuri de prevenire a îmbolnăvirii cavității bucale:


 Scăderea consumului de zahăr din alimentaţie;
 Nutriţie echilibrată ;
 Consum de fructe şi legume;
 Renunţarea la fumat;
 Descurajarea copiilor şi tinerilor de a fuma;
 Reducerea consumului de alcool;
 Asigurarea unui nivel scăzut, dar constant de fluor în cavitatea bucală. Fluorul
poate fi obţinut din apa de băut, sare, lapte, apă de gură sau pastă de dinţi
fluorizată precum şi prin aplicarea profesională de fluor de catre medicul
dentist;
 Igienă orală corectă;
 Vizite regulate (cel puţin două pe an) la medicul dentist;
 Asigurarea accesului la apă curată de băut pentru o igienă generală mai bună şi
o igienă orală corespunzătoare;
 Folosirea efectivă a echipamentelor de protecţie adecvate în cazul practicării
anumitor sporturi sau a utilizării vehiculelor;
 Educaţia părinţilor privind sănătatea orală în timpul sarcinii şi vârsta pentru
prima vizită la medicul dentist;
 Încurajarea părinţilor de a se spăla pe dinţi împreună cu copiii lor pentru
formarea unor deprinderi corecte de la o vârstă fragedă;
 Prevenirea cancerului cavităţii orale şi a leziunilor pre-canceroase prin
implicarea specialiştilor în sănătate dentară în realizarea acţiunilor de screening,
diagnostic precoce, intervenţii adecvate în cazul prezenţei unor factori de risc
cum ar fi fumatul sau consumul excesiv de alcool;

13
2.3 Asistenţa psihologică şi medicală ca componente
distincte ale programului specializat în renunţarea
la fumat

Este în sarcina tuturor cadrelor medicale să recomande, în mod regulat la


consultaţiile de rutină, fiecărui pacient fumător să renunţe la fumat, îndeosebi dacă
acesta prezintă un factor de risc major în cazul unei boli de care suferă pacientul.
Prin intermediul discuţiei, medicii trebuie să îşi motiveze pacienţii să oprească
fumatul, să consemneze răspunsul aestuia la sfatul antifumat în dosarul medical şi
ulterior, dacă este necesar, să-l programeze la specialistul în consiliere de nivelul 2.
Tot în competenţa specialiştilor de nivelul 1 intră şi asistarea pacienţilor pe
parcursul tentativelor de renunţare prin diverse metode, cum ar fi: terapia
farmacologică, consilierea şi urmărirea periodică. Programul specializat în
renunţarea la fumat este diferit de tentativele individuale de renunţare la fumat, şi
aceasta se explică prin faptul că programul include în sine atât asistenţă
psihologică, cât şi asistenţă medicală în vederea dezicerii de consumul de tutun şi
articole din tutun. Studiile de specalitate arată că rata de succes în renunţarea la
fumat, atunci cînd o persoană înceracă singură, este de 3%-5%. Şi doar cu ajutorul
psihologic şi medical din partea specialiştilor în domeniu, rata de succes creşte de
8 ori. Din punct de vedere psihologic, fumatul este un comportament care, ca orice
comportament, se învaţă. Prin urmare apariţia dependenţei tabagice este un proces
de învăţare (nu ne naştem fumători, ci învăţăm ulterior să fumăm), iar
comportamentul de a fuma este rezultatul interacţiunilor repetate cu nicotina şi cu
contextele relaţionate cu aportul de nicotină. Ori de câte ori apare comportamentul
de a fuma, acesta este precedat de nevoia de a fuma percepută la nivel subiectiv.

Oamenii descriu nevoia de a fuma în diferite moduri, care exemplifică atât


mecanismul psihologic, cât şi cel biologic. Cele mai frecvente modalităţi de a
descrie nevoia de a fuma sunt: poftă, obişnuinţă, modalitate de a face faţă stresului,
tic, automatism etc.

Din punct de vedere psihologic, nevoia de a fuma este declanşată de:

 faptul că persoana se află în diferite contexte sau face diferite activităţi asociate
în mod repetat cu fumatul: bea cafea, este la distracţie cu prietenii, bea un pahar
de tărie, se uită la TV, este la calculator, a terminat servirea mesei, este la volan
etc.;
 faptul că persoana percepe anumite nevoi la care a învăţat ca modalitate de
răspuns fumatul, deoarece ori de câte ori a fumat s-a simţit mai bine: aşteaptă
14
pe cineva sau ceva, se plictiseşte, este nervos, doreşte o pauză, urmează să se
apuce de o activitate, tocmai a finalizat un lucru, este nervos sau agitat, doreşte
să se destinda, să se relaxeze, sa se calmeze etc. Ca urmare asistenţa psihologică
acţionează pe principiul învăţ- 48 dezvăţ. În locul automatismelor care întreţin
dependenţa de ţigară, fostul fumător este învăţat să-şi formeze alte
automatisme. De exemplu, schemele de gândire legate de fumat („Am pauză,
fumez o ţigară”, „După ce mănânc, fumez o ţigară”, „Sunt nervos, mă
detensionez fumând”, „Am de lucru, e necesar să mă concentrez, îmi aprind o
ţigară”, „Mă simt bine, sunt relaxat, îmi aprind o ţigară”) vor fi înlocuite cu alte
activităţi plăcute („Decât să fumez o ţigară mai bine fac ceva plăcut: mă uit la
televizor, mănânc ceva bun, răsfoiesc o revistă sau o carte, mă machiez, îi dau
telefon unei persoane dragi”). Cu alte cuvinte omul învaţă să gîndească altfel şi
să se comporte altfel pentru ca renunţarea la fumat să fie mai uşoară.

Din punct de vedere biologic, nevoia de a fuma este declanşată de scăderea


nivelului de nicotină în sânge, resimţită la nivel subiectiv ca sevraj nicotinic. Cele
mai tipice senzaţii de sevraj care apar imediat ce scade concentraţia nicotiei sunt:
iritabilitate, nervozitate, nerăbdare. La această etapă este binevenită asistenţa
medicală în primul rând, care are ca obiectiv identificarea nivelului dependenţei de
nicoltină şi evaluarea stării de sănătate a individului, astfel încât să se stabilească
medicaţia adecvată pentru oprirea de fumat. Principalul efect terapeutic al
medicaţiei este scăderea stărilor de sevraj nicotinic ca urmare a renunţării la fumat.

15
Concluzii

În concluzie, pe lângă faptul că afectează sănătatea întregului organism,


fumatul poate cauza un număr mare de probleme de sănătate orală ce variază de la
cancerul oral la decolarea danturii. Cei mai mulți fumători au pete galbene pe
suprafața dinților din cauza igienei precare și a consumului de tutun, lucru care
reduce drastic estetica zâmbetului și, ca o consecență, încrederea în sine. Fumătorii
de țigarete, trabucuri și pipe sunt chiar mai expuși la riscurile de mai sus. Trebuie
să se ia în considerare controlul medical de rutină la medicul stomatolog.

Renunțarea la fumat este singurul mod eficient pentru a rezolva și preveni


aceste probleme. Pentru cei care nu reușesc sau nu își propun acest lucru este foarte
important un control stomatologic la fiecare 6 luni pentru curățarea profesională a
dinților și identificarea eventualelor probleme mai grave în stadii incipiente.

Consumul cronic de tutun este responsabil nu numai de aparitia bolilor de


mai sus, ci si de agravarea acestora sau reducerea eficientei tratamentelor
stomatologice, daca nu este oprit fumatul. Asadar, pe langa medicii generalisti, si
dentistii pot avea preocupari legitime legate de asistenta medicala a pacientilor care
sunt fumatori, spre beneficiul clar al pacientilor din stomatologie. Pe de alta parte,
specialistii in domeniu avertizeaza ca, si daca fumatorii doresc cu tot dinadinsul sa
intrerupa fumatul, devenind constienti de pericolul la care se expun, dependenta
nicotinica este motivul cheie pentru care, dupa un numar de ani, ei nu reusesc acest
lucru fara ajutor medical, cu aceeasi usurinta cu care au initiat consumul tabagic la
tinerete.

Fumatul devine un mod de viaţă ce condiţionează comportamentul şi


activitatea zilnică a individului. Factorii de mediu externi pot influenţa această
dependenţă: posibilitatea de a fuma în încăpere, la serviciu, anturajul dar şi
normele acceptate în comunitate. Prin urmare se poate afirma faptul că utilizarea
tutunului este o problemă de sănătate publică majoră pentru că determină prin
diferite mecanisme de excitaţie nicotinică, dependenţa. (Lavinia Tiurean, Dana
Popa, Liliana Rogozea, 2015)

În același timp, renunţarea la fumat se asociază cu scăderea riscului pe care


îl implică fumatul, motiv pentru care educația populației în ceea ce privește
renunțarea la fumat sau evitarea acestui comportament la risc, trebuie să devină un
obiectiv pentru toate categoriile de specialiști din domeniul sănătății și educației,
asociat cu politici de sănătate care să vină în sprijinul acestui demers.

16
Bibliografie

1. Charon, J. (2009). Parodontie médicale: Innovations cliniques. Collectif et


Steven.

2. Lavinia Tiurean, Dana Popa, Liliana Rogozea. (2015). FUMATUL – O


ADEVĂRATĂ PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ .
http://webbut.unitbv.ro/: Universitatea Transilvania Brașov

3. Valentina Nicolaiciuc, Ion Roman, Alexandru Danici,Anastasia Danici. (2018).


Imobilizarea dinţilor cu ajutorulfilamentului din fibră desticlă în
tratamentul complex al bolilor parodontal- https://ibn.idsi.md/: Catedra
odontologie, parodontologie şi patologie orale USMF „Nicolae
Testemiţanu”

4. Zoltán Ábrám, Valentin Nădăşan. (2018). Dezvoltarea capacității de cercetare


în domeniul fumatului în România. Târgu Mureș: University Press.

5. Clinica Velvet Dental- https://velvetdental.ro

6. Federația Dentară Internațională - https://www.fdiworlddental.org/

7. Organizația Mondială a Sănătății https://www.who.int/

17