MANAGEMENTUL DENTAR AL

PACIENTULUI CU TULBURÃRI PSIHICE

 Semnificaţia psihologică a zonei orale
• Gura şi buzele aparţin celor mai intime părţi ale corpului; ele sunt în strânsa
legătură cu sentimentele şi, prin aceasta, investite cu un mare grad de
afectivitate, atât cu aspect pozitiv, cât şi negativ. Intervenţia în această
regiune este înregistrată ca o problemă personală, iar personalitatea
dentistului are multă pondere.
• Aspectul personal în particular al fetei şi dinţilor, probabil că nu a jucat
niciodată un rol atât de important ca astăzi în privinţa încrederii şi respectului
faţă de sine. Mulţi oameni se tem că dinţii urâţi îi fac să arate mai bătrâni, mai
puţin prezentabili. Ei tind astfel să acorde o valoare mai mare dinţilor din faţă
decât premolarilor şi molarilor mai puţin vizibili, în ciuda funcţiei masticatoare
atat de importante a acestora din urmă. Acest lucru este relativ şi se poate
spune că oamenii acordă în general danturii o mare preţuire.
Afectarea unor segmente ale aparatului dento-maxilar are
întotdeauna rãsunet psihic negativ asupra pacientilor,
implicatiile psihologice ale unor afectiuni stomatologice si
terapia lor trebuind sã fie abordate din 2 puncte de vedere:
• al persoanei aflate în suferintã
• al personalitãtii medicului terapeut,
stabilindu-se o comunicare între ele
 Actul medical în sine poate fi de multe ori factor
anxiogen. O banalã consultatie, asociatã cu eventuale
investigatii paraclinice, poate provoca, de exemplu, cresterea
tensiunii arteriale pânã la valori apreciabile.
În stomatologie, pe primul plan se situeazã frica de
tratamentul dentar propriu-zis, de eventuala durere, pe care
acesta ar putea sã o provoace; de multe ori, frica depãseste
teama de aparitia complicatiilor bolii.
Starea de anxietate este o reactie psihicã indisolubil legatã
de actul terapeutic, ea premerge si însoteste omul de la
primul act terapeutic stomatologic, ca urmare a posibilei
experiente traumatizante, sau poate fi indusã inconstient de
stãri anxioase dezvoltate de ceilalti indivizi din mediul
ambiental.
La pacientul cu antecedente de boalã psihicã, anxietatea
poate deveni foarte puternicã, poate determina o crizã
acutã a bolii.
 Multe din manoperele specialitãtii noastre pot fi stresante prin
complexul de aparate si instrumente utilizate în vãzul
pacientului, poate cele mai numeroase în raport cu alte
specialitãti medicale, influentând de la primul pas fãcut în
cabinet, reactiile neuropsihice ale acestuia.
Un pacient care nu a cãlcat niciodatã într-un cabinet dentar, va
fi impresionat de concentrarea unui mare numãr de aparate,
instrumente si medicamente, într-un spatiu restrâns.
Pacientii cu personalitate deviatã, cu temperament angoasat,
introvertit, în aceste conditii, pot prezenta în cabinetul dentar
deviatii comportamentale importante, cu rol definitoriu în bunul
mers al tratamentului.
Abordarea psihosomaticã a pacientului devine obligatorie
pentru medicul dentist. Pacientii cu suferinte psihice, cu
stãri depresive, nevrotice, anxioase, prezintã o patologie
dentarã diversã: leziuni carioase sau de uzurã dentarã,
carii complicate acut sau cronic,
edentatii mai mult sau mai putin extinse,
consecinte ale unei igiene orale deficitare sau adesea
absentã, a alimentaiiei dezechilibrate, a medicatiei
bolii de bazã si efectelor lor secundare asupra secretiei
salivare etc.
Pacientii sunt de 2 categorii distincte:
- Pacienti diagnosticati cu tulburãri psihice, aflati sub
tratament sustinut. La acestia, atitudinea terapeuticã
este de la bun început, în conformitate cu suferinta
cunoscutã a pacientului. Pacientul sedat, cu tratamentul
bolii psihice efectuate corect, tratat de medicul dentist cu
condescendentã si întelegere, cu evitarea oricãrui factor
din mediul înconjurãtor, care i-ar putea determina
anxietate, poate fi tratat în conditii optime, fãrã incidente
neplãcute.
 - Pacienti care nu recunosc în antecedente o suferintã
psihicã, dar pe care o poate evidentia o anamnezã
efectuatã cu pricepere si rãbdare, de cãtre medicul dentist.
Acesti pacienti se manifestã cu agitatii psihomotorii, sunt
iritabili, solicitã medicului un anumit tip de tratament, un
alt fotoliu dentar, alte instrumente, nu acceptã anestezia,
solicitã un anumit tip de material de restaurare, au logoree
chiar în timpul manoperelor terapeutice, au o labilitate
emotionalã deosebitã, etc
1.Retardarea mentală
După Arc, o organizaţie americană a retardaţilor mentali,
aceasta este definită ca fiind o funcţie intelectuală cu un IQ
sub 75 asociată cu deficit comportamental şi se manifestă
în perioada de creştere şi dezvoltare până la vârsta de 22
de ani. Poate fi congenitală sau dobândită în urma unor
traumatisme craniene.
Retardarea mentală se poate asocia cu alte afecţiuni
congenitale, în special anomalii cardiovasculare. Este
necesară interdisciplinaritatea, comunicarea stomatologului
cu medicul generalist, psihiatru, consultarea cu îngrijitorii,
profesorii şi cunoaşterea temerilor şi preferinţelor
pacientului permiţând stabilirea unui plan de tratament
adecvat.
• Retardarea mentală nu se asociază în mod special cu
anumite afecţiuni stomatologice. Cu toate acestea, există
studii care indică deficite imunologice ce predispun
pacienţii retardaţi la afecţiuni parodontale. De asemenea,
se observă frecvent defecte în smalţ, iar în SUA, 74% din
retardaţii mentali prezintă malocluzii faţă de numai 37%
din populaţia sănătoasă.

• La pacientii sub tratament cu fenitoina apar frecvent

hiperplazii precum si parafunctii: bruxism, obiceiuri
Clasificarea retardarii mentale

Sistemul vechi Sistemul nou

De granite Cu asistare
intermitenta-pot trai si
munci in comunitate
Medie Cu asistare limitata-
asistare la munca,
educatie, dar pot trai in
comunitate
Severa Cu asistenta extinsa-
asistare zilnica, dar nu
in toate domeniile
Profunda Cu asistenta totala
 In functie de gradul de retardare mentala, se folosesc
anumite metode de explicare a mentinerii igienei orale.
RM de Management stomatologic asemanator cu al unui pacient
granitaIQ = 70- sanatos. Simplificarea discutiilor asupra etiologiei
85 afectiunilor stomatogice
RM medie Explicatii scurte, limbaj simplu, rabdare. Evitarea
investigarii etiologiei, insistarea pe efectele lipsei igienei
orale. Demonstarea practica a tehnicilor de periaj si mai
putin expunerea teoretica. Utilizarea conceptului spune-
arata-executa. Incurajare verbala permanenta
RM severa Instructiuni simplificate. Explicatii scurte si simple,
repetate
RM Institutionalizare. Ingrijitorul trebuie sa realizeze tehnicile
profundaIQ < de igiene orala. Tratamentele stomatologice vor fi
25-30 efectuate in conditii de spitalizare, sub sedare si anestezie
Planul de tratament stomatologic va fi limitat si simplificat in
functie de abilitatea acestor pacienti de a se ingriji. In
general se contraindica interventiile chirurgicale
parodontale si aparatele gnatoprotetice conjuncte complexe
din cauza igienei orale nesatisfacatoare, recomandandu-se
protezele amovibile. Gradul de complexitate al tratamentului
stomatologic este proportional cu nivelul functiei cognitive.
Tratamentul specific preventiv include urmatoarele
recomandari:
• -dieta nutritionala cu excluderea dulciurilor
• -fluorizare sistemica, sigilari,
• -periaj zilnic
2. Depresia majora
• Reprezinta o tulburare depresiva prelungita care
afecteaza viata bolnavului in sensul pierderii interesului
pentru orice activitate zilnica; se poate asocia cu
pierderea apetitului, scadere in greutate, tulburari de
somn( frecvente insomnii), halucinatii si pierderea
energiei. Bolnavul simte tristete, pierderea sperantei si
vina, gandindu-se la moarte sau suicid.
Exista un dezinteres total pentru igiena orala si aproape in
toate cazurile se observa o lipsa totala a igienei orale,
avand drept consecinta acutizarea afectiunilor
stomatologice:

• Carii rampante
• Boala parodontala avansata generalizata
• Multiple edentatii
• Neadaptari ale lucrarilor protetice
• Frecvente sindroame dureroase oro-faciale
• Xerostomie
• Tratamentul stomatologic al pacientilor tratati cu antidepresive
triciclice se realizeaza cu precautii, acestea producand reactii
adverse : afectarea sistemului cardio-vascular – hipotensiune
ortostatica, tahicardie, aritmie, infarct miocardic. Prin actiunea
anticolinergica produc xerostomie.
• Depresivele sistemului nervos central ca substantele anestezice,
sedativele, hipnoticele, barbituricele pot interactiona cu
antidepresivele determinand depresie respiratorie severa.
• In anestezia locala, adrenalina se administreaza cu precautii,
efectul acesteea fiind potentat de antidepresive.
• Pacientii sub tratament electroconvulsiv au reflexele de protectie
abolite, existand pericolul aspiratiei corpilor straini astfel incat
extractiile, indepartarea lucrarilor protetice fixe sau amovibile se
3. Tulburarile bipolare
Numita si tulburare maniaco-depresiva, aceasta se
caracterizeaza prin alternanta episoadelor prelungite de
euforie extrema cu cele de depresie severa. Se manifesta
prin hipereactivitate, implicarea excesiva in multiple
activitati(ocupationale, sexuale, politice, religioase),
logoree, fuga de idei, iluzia unei relatii speciale cu
celebritati, lipsa prelungita a somnului si pierderea
interesului pentru orice activitate in perioada de depresie,
pana la suicid.
Pacientii cu tulburari bipolare prezinta multe probleme
orale. In timpul perioadei de euforie pot prezenta leziuni
traumatice ale mucoasei orale si/sau abrazia dintilor in zona
cervicala consecutive unui periaj intempestiv. In perioadele
de depresie se exacerbeaza igiena orala nesatisfacatoare,
cariile rampante, boala parodontala, neadaptarile
protezelor, sindroamele dureroase oro-faciale.
Bolnavii sub tratament prelungit cu Litiu, pot dezvolta o
stomatita generalizata asociata cu xerostomie sau, uneori,
cu hipersalivatie.
4. Schizofrenia
• Reprezinta o afectiune psihica caracterizata prin diferite
grade de tulburare a personalitatii, reducand capacitatea
de munca si comunicare cu cei din jur. Frecventele
halucinatii produc tulburari de perceptie afectand relatiile
sociale si autoingrijirea.
• Schizofrenicii prezinta afectiuni stomatologice severe.
Confuzia, depresia, anxietatea,izolarea de familie,
marginalizarea sociala, problemele financiare conduc la
neglijarea starii de sanatate orala.
Pacientii diagnosticati cu schizofrenie paranoida pot fi foarte
suspiciosi si trebuie abordati cu rabdare, intr-o maniera
prietenoasa. Pacientul trebuie prevenit cu privire la
manevrele stomatologice, explicandu-i-se fiecare etapa de
tratament.
Manifestari orale:
• Scaderea fluxului salivar
• Agravarea si cresterea numarului de carii dentare
• Agravarea bolii parodontale
• Parotidite (ocazional)
• Abrazie dentara si traumatisme asociate cu miscarile
necontrolate din regiunea maxilo-faciala cauzate de
diskinezia tardiva.
Diskinezia tardiva reprezinta un efect important si ireversibil al tratamentului
cu antipsihotice manifestandu-se prin agitatie generalizata, spasme ale
muschilor gatului, trismus, tulburari de deglutitie, protruzia limbii si miscari
parkinsoniene.
Interactiunea medicatiei antipsihotice cu anestezicele locale cu
vasoconstrictor sunt critice in managementul stomatologic, avand
urmatoarele efecte :
• Cardiovasculare:tahicardie, tulburari ale tensiunii arteriale,
hipotensiunea ortostatica
• Hematopoietice: scaderea globulelor rosii si albe
• Afectari ale regiunii oro-faciale : tumefierea glandei parotide si
fenomene de diskinezie tardiva
• Akatezie : neliniste, imposibilitatea de repaus, tendinta de a misca
corpul si picioarele in timpul tratamentului stomatologic
• Reactii extrapiramidale(efect al agentilor neuroleptici) : torticolis