Funcţii esenţiale:

 Masticaţia
 Fonaţia
 Fizionomia
 Deglutiţia
 Respiraţia
 Autocurăţirea

Funcţii ocazionale:
 Tusea
 strănutul
Parafuncţii ADM
Definiţie:
 Activităţi cu efecte nocive asupra propriilor structuri
Exemple:
 Respiraţia orală
 Bruxismul
 Suptul degetelui/buzei/limbă
 Muşcarea buzei
 Deglutiţia infantilă
 Ticuri profesionale→propulsia mandibulei la efort
fizic( tâmplar)
Identificarea parafuncţiilor ocluzale

Clenching diurn
Clenching nocturn
Bruxism diurn
Bruxism nocturn
Muşcarea buzelor
Muşcarea obrajilor
Muşcarea obiectelor
Mestecarea limbii
Interpoziţia limbii
Propulsia mandibulei
Lateralitatea mandibulei
Unele instrumente
muzicale

U.M.F. Carol Davila Bucureşti – Facultatea de Stomatologie – Clinica de Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie –2004 ap
Mecanismele fundamentale ale masticaţiei
Reflexe neuromusculare fundamentale:
 Miotactic – reflex monosinaptic de închidere,
 Nociceptiv- reflex polisinaptic de deschidere,
 Orizontal- reflex ce generează mişcări mandibulare în plan
orizontal/ de lateralitate
 Miotactic invers- reflex ce permite alungirea fibrei musculare
peste valoarea maximă.
Reflexele fundamentale apar în toate mişcările
mandibulei, funcţionale sau nefuncţionale.
Iniţial mişcările mandibulei realizează suptul,
apoi se defineşte un traseu geometric caracteristic
pentru masticaţia la adult.
 Engrama masticatorie
Mişcările mandibulei sunt:
 Complexe
 Automatizate

 Sub control SNC

Mişcările de masticaţie alcătuiesc un tipar

individualizat→ engrama masticatorie
 Coordonarea masticaţiei
Centrul de coordonare: trunchiul cerebral
Control central prin:
 Modelarea directă a contracţiei musculare
 Modelarea recepţiei periferice (indirect prin feedback
pozitiv)
Control periferic (feedback negativ) prin:
 Terminaţiile nervoase libere din structurile ADM
 Proprioceptori

 Fusuri neuromusculare
 Factorii ce influenţează engrama
masticatorie
Vârsta
Starea de edentaţie
Modalitatea de protezare a breşelor
Afecţiuni algogene
Consistenţa alimentelor
Factori psihici
Factori de mediu
 Etapa de masticaţie
Perioada cuprinsă între prehensiunea alimentului
şi deglutiţia bolului alimentar
Cuprinde mai multe cicluri masticatorii
Eficienţa masticatorie:
măsură a capacităţii individuale de fragmentare a
alimentelor
Ciclul masticator:
totalitatea mişcărilor mandibulei cu traseu închis
(IM→IM) cu geometrie complexă, ce se parcurge
repetat într-o etapă de masticaţie
Caracteristicile ciclului masticator
Forma tipică la adult:
 în perspectivă frontală→picătură
Durata:
 700ms din care în IM 200ms
Frecvenţa:
 70-80 cicluri/minut
Viteza de deplasare a condililor:
 mai mare în faza descendentă
Direcţia de deplasare a condililor:
 Inferior, anterior, spre partea lucrătoare în FD
 Superior, posterior, spre partea nelucrătoare în FA
Caracteristicile ciclului masticator
Componente:
 Faza ascendentă(FA)
 Faza descendentă(FD)
 Componenta ocluzală(CO)
 Vertex(V)
 Unghi funcţional de ocluzie(UFO)

Contracţia musculară:
 Asimetrică: → 30-50% temporalii
→ 35% maseterii
→ 20-40% pterigoidienii
 Asincronă: contracţii lente → predominent temporalii
contracţii rapide →predominent pterigoidienii
 Forţa medie a m.ridicători în masticaţie:
20-105kgF → 350kgF
 Factorii care modifică forma
ciclului masticator
Engrama masticatorie
Factori locali:
 Consistenţa alimentelor
 Restaurările stomatologice

 Edentaţia
 Masticaţia –modalităţi de
efectuare-
unilaterală→ 12%
Bilaterală simultan → 10%
Bilaterală alternativ →majoritatea
Masticaţia unilaterală este determinată de:
 Factori constituţionali
 Dieta moale

 Artralgii

 Afecţiuni dento-parodontale, edentaţii

 Deglutiţia
Proces automatizat
Iniţiat atunci când dimensiunea particulelor este
de aprox. 0.02mm
Contracţia musculară este simetrică şi sincronă
1500-2000/24 ore
Suportul neuromuscular:
 La dentat →trigemenul(V)
 La edentat→glosofaringianul (IX) şi facialul(VII)

Importanţă :
 poziţionarea mandibulei în RC
 Test funcţional de evaluare a DVO
 Fonaţia
Stereotip de fonaţie
Teste fonetice pentru controlul DVO
Tulburările de fonaţie sunt tranzitorii
Factori ce modifică fonaţia:
 Traumatici
 Edentaţia,leziuni dentoparodontale,tumori

 Protezarea frontală

 Anomaliile dentomaxilare
 Bruxismul
Definiţie: parafuncţie ocluzală →masticaţie fără
obiect
Forme:
 Centric/excentric
 Nocturn/diurn

Factor declanşator şi de întreţinere a unor TCM

 Bruxismul nocturn
Definiţie: Boală a somnului: episoadele bruxogene
apar în perioada de somn superficial şi se însoţesc de
rotiri ale globilor oculari
 Bruxismul nocturn
Forme clinice:
 Bruxism centric→Strângerea dinţilor (în poziţii centrice)
 Bruxism excentric→frecarea dinţilor(mişcări de lateralitate)

Frecvenţa :
 Episoadele bruxogene se repetă la intervale de aprox. 90
minute şi durează minute sau ore.
 Bruxismul nocturn
Simptomatologie:
 Abraziune dentară: generalizată/localizată pe dinţii de ghidaj,
apoi extinsă pe partea lucrătoare şi în final nelucrătoare.
 Boselarea proceselor alveolare

 Leziuni cuneiforme/abfracţii

 Fisuri/fracturi dentare

 Pulpopatii/leziuni parodontale

 Mialgii /artralgii

 Cefalee recurentă

 Hipertrofie maseterină bilaterală/unilaterală

 Bruxismul nocturn
Diagnostic pozitiv şi diferenţial:
 Semnele clinice patognomonice: abraziune/leziuni
cuneiforme/hipertrofie maseterină
 Anamneză
 Probe terapeutice: gutiera ocluzală sablată/potrivirea faţetelor
de abraziune în IM sau poziţii excentrice cu apariţia durerii
musculare/articulare
Tratament:
 Medicaţie tranchilizantă sau sedativă
 Oprirea episoadelor bruxogene prin conectarea la aparate
speciale(miomonitor)
 Gutiera ocluzală de protecţie
 Tratament ocluzal specific
 Bruxismul diurn
Semne clinice:
 Comune cu bruxismul nocturn, cu unele diferenţe:
 Cefalee recurentă cu caracter ascendent, ce apare la distanţă

de momentul episodului bruxogen

 Ocluzia traumatică
Definiţie: forţe ocluzale nocive ca intensitate,
direcţie, durată, punct de aplicare, frecvenţă, care
epuizează mecanismele de reglare parodontale.
Forţele ocluzale se caracterizează prin următorii
parametrii:
 Intensitate
 Durată
 Direcţie
 Frecvenţă
 Punct de aplicare
 Ocluzia traumatică
 Intensitatea forţelor ocluzale:
 20kgF la dentat cu contacte dento-dentare
 2-3kgF la edentat protezat adjunct
 2-20kgF la protezele fixe convenţionale sau cu sprijin implantar.
 Durata contactelor ocluzale: 20minute/24 ore
 În bruxism contactele dento-dentare se pot prelungi pînă la 4 ore
 Forţe ocluzale cu intensităţi mici, de durată /frecvenţă mare(pauze
scurte) sunt considerate forţe continue şi sunt nocive.
 Direcţia forţelor ocluzale:
 în axul dintelui /paraaxial
 Mecanismul de reglare ineficient:
 Se modifică calitatea recepţiei parodontale şi durerea apare la valori mult mai
ridicate ale intensităţii forţelor(bruxism)
 Trauma ocluzală
Ocluzia traumatică generează traumă ocluzală la
toate structurile ADM:
 Parodontală
 Dentară
 Musculară
 Articulară

Trauma ocluzală parodontală:

 Primară: ocluzia traumatică acţionează pe un parodonţiu iniţial
integru, sănătos
 Secundară: ocluzia normală sau traumatică acţionează pe un
parodonţiu bolnav prin boală parodontală primară
(parodontopatie)
 Trauma ocluzală primară
Evoluţie:
 fără dureri
 Leziuni izolate (1 2 dinţi) de necroză osoasă a ligamentelor
periodontale, liză osoasă şi consecutiv:
 mobilitate patologică →fenomenul Thielemann
 Modificarea poziţiei dintelui

 Fără migrarea inserţiei epiteliale

 Fără formarea de pungi osoase

Tratament:
 Profilactic şi curativ: echilibrare ocluzală, tratament ortodontic
Clinica de Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie - 2004 ap
 Trauma ocluzală secundară
Evoluţie:
 Accelerarea bolii parodontale primare
 Inserţia epitelială este deplasată apical

 Pungi osoase şi gingivale preexistente

 Apare la un grup dentar sau la toţi dinţii

Tratament:
 Profilactic: echilibrare ocluzală
 Curativ: tratament parodontal specific şi echilibrare ocluzală,
modificarea ghidajelor dentare suprasolicitate.
Clinica de Protetică Dentară Fixă şi Ocluzologie - 2004 ap