Digestia: fiziologia

digestiei
Digestia bucală
 Durează timp scurt
 Are loc prelucrarea mecanică a alimentelor

prin masticaţie şi impregnarea lor cu salivă

 Se formează bolul alimentar
 Urmează deglutiţia
 Bolul alimentar trece prin esofag spre stomac
 Prinderea alimentelor sau prehensiunea este

introducerea alimentelor în cavitatea bucală

 Este un act conştient
Digestia bucală
 Pentru solide se face cu buzele, limba şi cu
incisivii
 Alimentele sunt introduse în volume variabile de
5-15 cm3
 Pentru lichide, prehensiunea se face prin sugere,
mandibula coboară, limba se retrage, buzele
sunt întredeschise
 MASTICAŢIA, proces complex prin care
alimentele solide şi semisolide introduse în
cavitatea bucală sunt fragmentate în părţi mici şi
amestecate cu saliva
Masticaţia
 Roluri:
 Fragmentarea şi umectarea alimentelor, ceea ce
determină creşterea suprafeţei de
contact/acţiune a enzimelor şi o mai bună
amestecare ccu sucurile digestive. Particulele
mari, care nu sunt bine fragmentate, pot să fie
digerate, dar determină contracţii puternice în
esofag, stomac, uneori pot să apară leziuni
 Stimularea secreţiilor digestive, salivare şi
gastrice
Masticaţia
 Deplasarea alimentelor în gură pentru
stimularea receptorilor gustativi şi olfactivi.
Aceşti receptori au rol în funcţionarea
segmentelor digestive subjacente
 Este tăierea, zdrobirea şi triturarea

alimentelor prin mişcări coordonate de

ridicare şi coborâre, propulsie, retropulsie şi
lateralitate ale mandibulei pe maxilar, înainte
şi după ocluzie, cu participarea muşchilor
buzelor, limbii şi obrajilor
Actele masticaţiei
 I. Tăierea alimentelor este realizată de
incisivi, prin mişcările antero-posterioare ale
mandibulei, apoi contracţia maseterilor prin
care se apropie incisivii
 II. Zdrobirea alimentelor de către premolari,

care ajung în contact prin ridicarea

mandibulei. Ridicarea se face prin contracţia
muşchilor maseteri, muşchii temporali şi a
pterigoidienilor interni
Actele masticaţiei
 III. Triturarea se realizează de către molari,
prin mişcările de lateralitate ale mandibulei
pe maxilar, dinţii descriu arcuri de cerc, cu
centrul înapoia condilului din partea activă,
care se roteşte pe loc, iar condilul din partea
opusă basculează în jos şi înainte. Mişcările
sunt adevărate cicluri masticatorii cu
următoarele faze: preparatoare, de contact,
de strivire şi de măcinare.
Masticaţia
Mişcările concomitente ale limbii cu
musculatura obrajilor împing fragmentele
alimentare între arcadele dentare, se produce
fărâmiţarea lor, apoi se formează bolul
alimentar
Forţa de contracţie a muşchilor masticatori este
foarte puternică, mai mare la bărbaţi faţă de
femei, la femei este 2/3 din cea a bărbaţilor
Masticaţia
Forţa pentru incisivi este de 11-26 kg, canini
35 kg, molari 29-90 kg
Într-o masticaţie obişnuită se utilizează
aproximativ 1/3 din forţa maximală, 6 kg, dar
forţa poate să crească prin exerciţiu
Pentru masticaţie, aparatul dento-maxilar
reprezintă componenta pasivă, iar muşchii
componenta activă, asigură mişcările
mandibulei
Masticaţia are multe mişcări
 Acestea sunt ordonate secvenţial, reglate şi coordonate
prin mecanisme conştiente şi reflexe foarte complexe
 Mişcarea principală este cea de ridicare şi coborâre a
mandibulei
 Activitatea nervoasă explică aspectul stereotipizat şi
adaptabil al masticaţiei
 Musculatura masticatorie este de tip striat, este
organizată în unităţi motorii, tonusul muşchilor care
ridică mandibula menţin cavitatea bucală închisă, cu
arcadele dentare în raport ocluzal, este poziţia de repaus
 Este tonusul caracteristic musculaturii striate scheletice
Masticaţia
Începe din poziţia de repaus a mandibulei,
ocluzie centrală, prin mişcări succesive de
ridicare şi coborâre ale mandibulei, mişcări care
se condiţionează reciproc
 I. Coborârea voluntară a mandibulei, se

deschide cavitatea bucală şi se introduc

alimentele
Intervin impulsurile din zona corticală motorie
A4, descendent prin calea fascicului piramidal,
cortico-bulbar, ajung la nervul mandibular
(ramură din trigemen)
Masticaţia
Influxul ajunge la muşchii care coboară
mandibula, prin contracţia lor,
Impulsurile motorii corticale sunt pe toată
perioada masticaţiei, unele mai puţin conştiente
Alte impulsuri sunt transmise prin căile
extrapiramidale şi căile cerebeloase, pe toată
perioada masticaţiei inclusiv în timpul
prehensiunii alimentelor, prin aceste căi se
ajustează şi se modulează gradul de contracţie
musculară, în funcţie de condiţiile de masticaţie
(volum, consistenţă)
Masticaţia
II. Ridicarea reflexă a mandibulei, prin
stimularea receptorilor musculari din muşchii
coborâtori (reflex miotatic), calea senzitivă
ajunge în nucleul senzitiv mezencefalic al
trigemenului, în nucleul motor al
trigemenului, la muşchii ridicători ai
mandibulei (maseter, temporal, mai ales
fascia anterioară şi mijlocie şi pterigoidianul
intern)
Prin acest reflex miotatic se închide mandibula
Masticaţia
 III. Coborârea reflexă a mandibulei: receptorii
sunt presoreceptorii bucali, din parodonţiu,
ligamentele periodontale, pulpă, dentină,
mucoasa gingivală, mucoasa palatului dur şi
suprafaţa dorsală a limbii, influxul este transmis
prin fibrele senzitive spre nucleul senzitiv
mezencefalic al trigemenului, apoi spre nucleul
motor pontin, unde, iniţial apare o depolarizare
locală în muşchii care comandă coborârea şi prin
inducţie negativă, un potenţial local inhibitor în
neuronii ce comandă ridicarea mandibulei
Masticaţia
Când potenţialul local devine PA, adică a atins
pragul, influxul se transmite prin prin nervul
mandibular la muşchii coborâtori ai mandibulei
realizându-se o coborâre reflexă şi o nouă
deschidere a cavităţii bucale. Nu este reflex
miotatic, muşchiul digastric implicat în reflex nu
are receptori musculari, fusurile neuro-musculare
 IIII. Ridicarea reflexă a mandibulei se realizează

printr-un reflex miotatic cu închiderea cavităţii

bucale, din nou, se relizează o succesiune de
ridicări şi coborâri ale mandibulei
Masticaţia
La acestea se adaugă mişcările de lateralitate,
propulsie şi retropulsie
Procesul continuă cât timp există alimente
nemestecate în arcade.
Reglarea masticaţiei
Masticaţia este un act reflex parţial voluntar,
coordonarea activităţii diverselor grupe
musculare se realizează prin control nervos, se
descriu reflexe condiţionate şi necondiţionate.
Introducerea alimentelor în cavitatea bucală
declaşează impulsuri aferente tactile şi
proprioceptive transmise prin nervii linguali
(ramuri din nervul trigemen) şi impulsuri de la
receptorii gustativi prin nervul facial şi
glosofaringian
Reglarea masticaţiei
La om, reflexul necondiţionat masticator se
realizează prin căi cortico-pontine.
În leziunile scoarţei cerebrale motorii se menţine
reflexul, dar fără coordonare linguală şi orofacială
Excitarea incisivilor determină mişcările verticale
ale mandibulei
Excitarea regiunii buco-linguale anterioare
determină mişcările de lateralitate
Suprimarea impulsurilor aferente prin anestezie
determină dispariţia reflexului de masticaţie
Reglarea masticaţiei
La nivelul SNC se realizează relaţii de inducţie
între neuronii care ajung la grupele musculare
antagoniste.
Prin mecanismele inducţiei simultane şi succesive,
influxul efector ajunge la muşchii masticatori,
nervii faciali, nervul hipoglos, trigemen (ramura
mandibulară)
Influxul porneşte din centrii nervoşi (CN) ai
masticaţiei.
Se realizează coordonarea activităţii diverselor
grupe musculare implicate în masticaţie.
Reglarea masticaţiei
Centrii primari ai masticaţiei sunt mezencefalo-
pontini, ei determină împreună cu CN
suprasegmentari activitatea masticatorie,
coordonată intersegmentar, cu interacţiuni bilaterale
între muşchii masticatori
Nucleul supratrigeminal, între CN senzitivi
mezencefalici şi cel motor pontin al trigemenului
este nucleul integrator al masticaţiei
Neuronii din acest nucleu (ma partea anterioară şi
mijlocie) primesc stimuli de la presoreceptorii bucali
şi de la proprioceptorii fusurilor neuro-musculare
Reglarea masticaţiei
Această stimulare dublă explică rolul
coordonar foarte important al acestui nucleu.
Reflexul masticator este foarte complex, unic
în tot organism.
Alţi CN sunt: cerebelul, nucleii bazali, nucleii
amigdalieni (cu rol integrator în procesul
afectivo-emoţionale)
Nucleii ventro-mediali HT (corelaţi cu CN ai
saţietăţii şi cu unele modificări umorale, ex:
hipoglicemia)
Reglarea masticaţiei
Nucleii corticali motori reprezintă componenta
voluntară a masticaţiei, fără stimuli alimentari
Dacă apar leziuni ale ariei motorii corticale se
suprimă reflexul de mestecare (succesiunea
mişcărilor de ridicare şi coborâre a
mandibulei), dar fără coordonarea linguală şi
orofacială (acestea sunt eferenţe ale
hipoglosului şi glosofaringianului)
Durata procesului de masticaţie
 Este variabilă, aproximativ 30 minute,
 Depinde de la individ la individ, de natura

alimentaţiei educaţiei, aproximativ 30 de

secunde pentru fiecare bol alimentar
Eficienţa masticaţiei depinde de:
 suprafaţa de contact a dinţilor, pentru ambele

arcade,
 De forţa dezvoltată de muşchii masticatori
Componenta reflexă condiţionată
 Este activitatea corticală învăţată, apare în
timp, circuitele neuronale
 Experimentul doveditor: la nn, când i se

introduc alimentele în cavitatea bucală, are

tendinţa de eliminare, dar în timp, apare
masticaţia.
Secreţia salivară
 Imbibarea cu salivă este concomitentă cu
fărâmiţarea şi cu triturarea alimentelor
 Saliva este produsul de secreţie al celor 3 perechi

de glande salivare: parotide, submaxilare,

sublinguale şi a glandelor mici, diseminate în
mucoasa bucală (10% din secreţie)
 Debitul salivar este de 1,5 l/zi, din care 25% din

parotide, salivă seroasă, 5% din glandele

sublinguale, salivă mucoasă, 70% din glandele
submaxilare, salivă mixtă
 Glandele mici ale mucoasei bucale secretă mucus
Glandele salivare
Secreţia salivară
Aceste diferenţe secretorii sunt
dependente/condiţionate de raportul dintre
celulele mucoase şi cele seroase în structura
histologică a acinilor glandulari ai principalelor
glande salivare
 Este continuă, dar diferă în funcţie de

perioadele interprandiale (0,3-0,5ml/minut)

şi cele digestive (20 ml/min până la
300ml/min), iar în somn este aproape
absentă (0.05ml/min)
Secreţia salivară
 Este dependentă de unele stări emoţionale,
felul alimentaţiei, starea de foame sau de
saţietate, sex, vârstă, unele stări fiziologice
(sarcină, alăptare)
Saliva mixtă bucală este un lichid inodor,
incolor, uşor opalescent, filant
Densitatea este de 1002-1012
Ph-ul este între 6,35-7,05, reglat prin
sistemele tampon salivare: H2CO3/NaHCO3,
NaH2PO3/Na2HPO3, mucină acidă/bazică,
Saliva
Ph-ul este foarte important, cel acid
predispune la carii, cel alcalin favorizează
precipitarea sărurilor de Ca2+ şi determină
apariţia tartrului
Examenul microscopic al salivei arată:
numeroase celule epiteliale descuamate,
leucocite, bacterii şi ciuperci, filamente de
mucus
Compoziţia salivei
Compoziţia salivei
 99,4% apă
 0,6% reziduu uscat, săruri minerale 0,2%,
substanţe organice 0,4 %
 Sunt dizolvate şi cantităţi mici de gaze
respiratorii: O2, CO2 şi azot
 K+ din salivă este mai mult decât în plasmă (în
salivă este 14mEq/l)
 Cantităţile de bicarbonat şi de fosfaţi de Ca2+ în
salivă sunt mai mari faţă de plasmă.
 Sărurile sunt sub formă de soluţie dacă pH-ul este
acid, dacă este alcalin, precipită
Compoziţia salivei
 Iodul este 5-60x mai concentrat/plasmă
 Glandele salivare extrag I- din plasmă printr-

un mecanism activ, pompa de I-, iar I- se

concentrează şi apoi se secretă la nivelul
ductelor salivare
 Rodanatul şi sulfocianatul de Na+şi K+ sunt

cofactori pentru bactericidină

Substanţelor organice
 1. Rol funcţional important au fermenţii şi
mucina
 2. Amilaza sau ptialina, hidrolizează glicogenul şi

amidonul preparat (fiert sau copt), dar nu

acţionează pe cel crud (nu poate distruge
celuloza care imbracă granulele de amidon)
 Amilaza reprezintă 30% din totalul substanţelor

organice ale salivei.

 Amidonul este degradat până la maltoză 87%, dar

şi până la glucoză 13%, printr-o maltază salivară

Substanţele organice
 Amilaza are acţiune optimă la pH de 6,8-6,9
în prezenţa Cl- şi a Ca++
 Este inactivă la pH 4, acţiunea este diminuată

în stomac
 3. Mucina, 200mg%, este secretată de

glandele mucoase ale glandelor salivare mari

şi mici,
Rolul ei este în formarea bolului alimentar,
alunecarea bolului alimentar în timpul
deglutiţiei, protecţie chimică
Substanţele organice
 4. Lizozimul, este şi în lacrimi, sucul gastric
Este o substanţă bactericidă pentru că produce liza
polizaharidelor din capsula microbiană
 5. Polipeptide, aminoacizi, glicoproteine (în cantităţi mici)

 6. Aglutinogenele din sistemul AOB la 80% din indivizi,

numiţi secretori
 7. Bactericidina care acţionează pe lactobacil, cu rol

carioprotector
 8. Trasilolul, substanţă antiproteazică

 9. Kalikreina, enzimă cu acţiune pe kininogen, se

formează bradikinina, cu rol vasodilatator

Substanţele organice
 10. Sialogastrina, inhibă secreţia gastrică
 11. Sialotonina, substanţă vasoconstrictoare

şi vasoprotectoare
 12. Parotina, hormon hipocalcemiant
 13. Factori de creştere al nervilor, epidermal,

hiperglicemiant (proglucagonul salivar)

Cantităţi mici de anticorpi lipide (colesterol
liber şi esterificat, TG, AG, PL), glucide (glucoză
0,5mg%, galactoză, manoză, acid sialic)
Alte substanţe organice
 Uree, acid uric, creatinina (concentraţie
aproape ca în plasmă), enzime (fosfataza
alcalină, pseudocolinesteraza), lipaza (este
prezentă mai ales la nou născut, scindează
tributirina din lapte)
Saliva „definitivă”
 Se formează prin ultrafiltrarea de la nivelul
acinului glandular, unde are loc secreţia
primară, urmează procese active de
reabsorbţie şi secreţie la nivelul ductului
salivar
 Pentru formarea ei se consumă energie (5-8

kcal), în repaus, din oxidarea glucozei

 Blocarea metabolismului energetic determină

diminuarea secreţiei salivare

Rolurile salivei
 1. pregătirea mecanică a alimentelor,
saliva parotidiană impregnează alimentele în
timpul masticaţiei, este seroasă
Cea submaxilară şi cea sublinguală prin mucusul
din compoziţie determină aderarea particulelor
alimentare şi formarea bolului alimentar.
Mucusul facilitează deglutiţia.
 2. solvent pentru apariţia senzaţiilor gustative.

Constituenţii alimentari pentru a acţiona pe

receptorii gustativi necesită dizolvarea în salivă
Rolurile salivei
 3. curăţirea mecanică a mucoasei bucale,
saliva îndepărtează resturile alimentare şi
celulele epiteliale descuamate
 4. digestiv, prin amilaza salivară continuă în

stomac
 5. vorbirea articulată, umectarea permanentă

a mucoasei buco-linguale determină articularea

corectă a cuvintelor
 6. excretor, se elimină substanţele din

catabolismul proteic: uree, creatinină, acid uric

Rolurile salivei
Alte substanţe eliminate sunt: substanţele
chimice toxice, ca sărurile de Hg, Pb, unele
virusuri (al turbării, poliomielitei, oreionului)
 7. menţinerea echilibrului hidric, se

declanşează reflexul de sete, prin

deshidratarea mucoasei
 8. rol anticariogen susţinut de pH
 9. în termoreglare, mai ales în timpul

efortului fizic
Reglarea secreţiei salivare
 Secreţia salivară are mari variaţii cantitative şi
calitative, în funcţie de natura excitantului
 Experimentele pe câine au arătat:
 Introducerea unei substanţe inerte,

declanşează secreţie salivară abundentă,

foarte diluată, este saliva de spălare
 Soluţiile acide sau alcaline, determină secreţie

salivară bogată în proteine pentru

neutralizarea substanţelor chimice,
Reglarea secreţiei salivare
 Alimentele uscate determină secreţie salivară
abundentă, foarte diluată
 Cele semilichide, salivă concentrată

Aceste variaţii apar prin adaptarea secreţiei

salivare la compoziţia substanţelor din
cavitatea bucală.
Această adaptare se produce prin activarea
diferenţiată a secreţiei diverselor glande
salivare
Reglarea secreţiei salivare
Exemple:
 ingestia de pâine determină secreţie salivară

parotidiană abundentă, bogată în enzime, săracă

în mucus,
 ingestia de lapte stimulează glandele

submaxilare, ma, este o secreţie bogată în

mucus
ADAPTAREA SECREŢIEI SALIVARE, CALITATIVĂ ŞI
CANTITATIVĂ, LA DIVERŞI STIMULI, SE REALIZEAZĂ
PRIN MECANISME DE REGLARE COMPLEXE,
EXCLUSIV NERVOASE!
Reglarea secreţiei salivare
 Reflexe necondiţionate şi condiţionate
 Reflexele necondiţionate îşi au receptorii la

nivel bucal, dar şi extrabucal (reflexul eso-

salivar, utero-salivar, ano-salivar, sau
receptorii dureroşi stimulaţi excesiv)
 Reflexele condiţionate sunt naturale, realizate

cu excitanţi adecvaţi
 Şi artificiale, realizate cu excitanţi neadecvaţi,

lumina, zgomotul
Reflexul necondiţionat
 Principalii receptori bucali sunt cei ai
analizatorului gustativ, se găsesc în mugurii
gustativi şi sunt stimulaţi de gustul alimentelor
introduse în cavitatea bucală
Alţi receptori sunt:
 chemoreceptorii bucali, stimulaţi de soluţiile de

diferite feluri, acide sau neplăcute

 Mecanoreceptorii bucali, activaţi de substanţe

inerte sau de diferite manevre ale stomatologului

 Proprioceptorii din tendoane şi muşchi, în timpul

masticaţiei
Căile aferente şi centrii nervoşi
 Pentru 2/3 anterioare ale limbii, nervul coarda
timpanului
 1/3 posterioară, nervul glosofaringian
 Mucoasa faringiană, nervii pneumogastrici
 Centrul nervos (CN) salivar superior situat în FR

protuberanţială, aproape de nucleul facialului,

coordonează glandele sublinguale şi
submandibulare
 CN inferior, din FR din bulb, în vecinătatea

nucleului ambiguu, reglează activitatea

parotidelor
Căile eferente
 Sunt fibrele vegetative, simpatice şi
parasimpatice, rolul principal în declanşarea şi
menţinerea secreţiei îl are parasimpaticul

 Fibrele paraS pornesc din CN superior, ajung la

gl sublinguale şi submandibulare prin trunchiul
facialului, coarda timpanului şi apoi nervul
lingual (ramură din trigemen) din care se
desprind ramuri care ajung la ggl
submandibular şi gl submandibulară, sunt
fibrele preggl
Căile eferente
 Fibrele postggl sunt scurte, se termină în glande
 Pentru glanda parotidă, fibrele sunt din CN

inferior, prin glosofaringian, nervul Jacobs şi

nervul pietros mic, sunt fibrele preggl
 Fac sinapsă în ggl otic, de unde pleacă fibrele

postggl, care ajung în parotidă prin nervul

auriculo-temporal, ramură din trigemen
 Stimularea parasimpatică determină o salivă

abundentă, apoasă, cu puţine substanţe

organice, dar bogată în ptialină
Stimularea parasimpatică
 Substanţele anticolinergice, de tipul
Atropinei, inhibă secreţia
 Determină şi vasodilataţie intraglandulară,

deoarece se eliberează local o enzimă, kinina,

care acţionează asupra kininogenului
(globulină plasmatică ce ajunge în interstiţiu),
cu formarea de bradikinină, această
vasobilataţie menţine secreţia salivară
crescută
Inervaţia simpatică
 Este comună tuturor glandelor salivare
 Fibrele preganglionare sunt din coarnele

antero-laterale ale segmentelor cervicale (C1-

C8), şi dorsale superioare (T1-T4), intră prin
ramurile comunicante, lanţul ganglionar
simpatic, fac sinapsă în ggl cervical superior,
urmează fibrele postganglionare care ajung la
glande, prin plexurile perivasculare
Efectele inervaţiei simpatice
 Mediatorul este NA, care acţionează pe
recptorii α şi determină secreţie de K+ şi apă, iar
prin receptorii β, se eliberează mai ales ptialină.
 Pentru efectele β, cAMP-ul este mesagerul de

ordinul 2
 Nu influenţează glanda parotidă, iar din glanda

submaxilară se eliberează mici cantităţi de salivă

vâscoasă, filantă, bogată în mucină
Reflexele condiţionate şi alte
influenţe
 Văzul, auzul, mirosul mai ales, scrisul, cititul,
evocarea verbală, gândul
 Emoţiile intervin prin mecanisme corticale şi

inhibă puternic secreţia,

 Frica determină o secreţie vâscoasă
 Unii hormoni, ADH-ul şi aldosteronul, pot să

influenţeze secreţia salivară