EXPLORAREA ACUITĂȚII VIZUALE-TEMĂ

Tudor Ioana, grupa 8, MG II

Metode de explorare a acuității vizuale:
1.Vederea in culori, teste utilizate pentru explorare si indicațiile de utilizare a acestor teste
-Testul Ishihara, este un test de percepție a culorilor pentru deficiențele roșu-verde ce
folosește imagini pseudo-izocromatice. Conține un număr de planșe colorate, numite
planșele lui Ishihara, fiecare având mai multe puncte aranjate în cercuri de diferite mărimi si
culori. Modele reprezintă numere sau forme vizibile pentru cei care au o vedere a culorilor
normala sau forme invizibile pentru cei cu un defect de vedere (roșu-verde). Alte planșe
sunt concepute special pentru a fi observate de cei cu deficiența roșu-verde si neobservate
de cei cu vederea normală.
Tipuri de deficiențe de vedere cromatică:

 Tritanopie: individul nu poate diferenția culorile albastru si galben, dar recunoaște

culorile roșu si verde
 Deficiența roșu-verde: este cea mai comuna
 Monocromatism: absența completă a distingerii culorilor. Este de două tipuri: cel în
care funcționeaza doar celulele cu bastonașe unde individul vede doar culorile negru
și alb cu tente de gri, și cel in care e prezent doar un tip de celule cu conuri, albastru,
roșu sau verde.
 Dicromatism: 2 din 3 tipuri de celule cu conuri sunt prezente pe retină.
 Anomalie tricromatică: toate cele 3 tipuri de celule cu conuri sunt prezente, dar unul
este afectat.

-Testul Universității City, testul a fost dezvoltat de Universitatea din Londra si are 10
planşe cu imagini. Este similar cu testul Farnsworth D15. Testul prezintă o imagine de
referinţă şi alte patru imagini, din care pacientul o selectează pe cea care i se pare
similară cu cea de referinţă. Testul permite determinarea pacienţilor normali şi a
celor deutani, protani sau tritani, în funcţie de planşa utilizată.

-Testul Dvorine, dezvoltat de Israel Dvorine, testul conţine un număr de 23 de

planşe, din care 1 planşă este demonstrativă, 14 sunt planşe cu numere şi 8 planşe
sunt utilizate pentru urmarirea unor traiectorii la pacienţii analfabeţi sau la copii.
Testul este foarte util pentru determinarea deficienţelor de roşu-verde şi oferă un
diagnostic diferenţiat pentru protani şi deutani, oferind posibilitatea clasificării în trei
nivele de severitate. Nu există planşe pentru testarea tritanilor. Testele cu numere
sunt realizate din numere desenate cu pete circulare colorate pe un fond realizat, de
asemenea, din pete circulare colorate, de diverse diametre. Petele sunt
dimensionate astfel încât orice observator cu o acuitate mai bună de 0,1 poate citi
numerele. Cele 14 planşe cu numere sunt bazate pe principii izocromatice.
Douăsprezece planşe sunt de evaluare a severităţii (2 la 5 şi 8 la 15), iar două planşe
 (6 şi 7) sunt de diagnostic. Pacientul trebuie să citească un test în 5 secunde. Planşele
sunt ţinute la o distanţă de 75 cm, perpendicular pe linia de privire, iluminate
natural. Pentru citirea numerelor, se acceptă unul sau două răspunsuri incorecte.
Trei sau mai multe răspunsuri incorecte indică indică deficienţă de vedere a culorilor.
Există trei planşe pentru dferenţierea protanilor şi deutanilor. Clasificarea severităţii
se face funcţie de numărul de citiri greşite: 0 la 2 normal, 3 sau 4 indică deficienţă
uşoară, 5 la 11 indică deficienţă moderată, iar 12 la 14 indică deficienţă severă

-Testul Farnsworth, Este un test format din 15 discuri colorate şi un disc de referinţă.
Culorile sunt alese astfel încât două discuri succesive au aproximativ aceeaşi
diferenţă de culoare. Testul este utilizat pentru detectarea defectelor medii şi
puternice de vedere a culorilor. Testul divide pacienţii în două categorii: grupul celor
normali sau cu deficienţe reduse de vedere a culorilor şi grupul celor cu deficienţe
moderate şi avansate de vedere a culorilor. Se obţin rezultate clare pentru protani,
deutanii şi tritanii congenitali. Testul nu este conceput pentru evaluarea severităţii.
Nu este nici un test pentru separarea pacienţilor cu anomalii de vedere a culorilor de
pacienţii dicromaţi. Separă bine deutanii cu afecţiune medie de protanii cu afecţiune
medie. Testul Dvorine Testul Farnsworth D15 Testul L'Anthony Există şi alte teste
derivate din testul Farnsworth D15, cum sunt testul L'Anthony, testul Farnsworth-
Mussel cu 100 de nuanţe, testul Roth 28. Testul L'Anthony conţine 15 discuri
colorate şi este un test desaturat, mult mai dificil, destinat detectării deficienţelor cu
severitate redusă.

2. Optometria: tehnica efectuării optometriei (materiale necesare și tehnica de

lucru)

Există o succesiune teoretică prioritară a testelor, dar poate fi necesar în practică să

fie modificată funcţie de persoana examinata si de problemele sale particulare.
In situatia unui subiect cu probleme patologice deosebite, examinarea trebuie
extinsa la mai multe teste, functie de situatie. Obligatoriu se realizeaza impreuna cu
medicului oftalmolog, iar pentru cazurile relativ simple, nepatologice este
recomandat se pot realiza anumite teste doar de tehnicianul optometrist.
Examenul analitic functional este compus din mai multe etape:

 Istoria vizuala
 Starea de sanatate
 Aparenta fizica
 Aparenta psihologica
 Caracteristici antropometrice
 Chestionare-istoria cazului
 Analiza nevoilor vizuale
 Fisa antropometrica a cazului.
Optometristul trebuie sa ramana neutru fata de comportamentele observate, chiar
daca se poate sa para aberante.
 Se mentioneaza cele 39 de teste, dupa cum urmeaza :
 Testul nr. 1 – Oftalmoscopie
 Testul nr. 2 - Keratometria
 Testul nr. 3 – Forie obisnuita in vederea departe
 Testul nr. 3a – Forie obisnuita in vederea aproape
 Testul nr. 4 - Skiascopie pentru vederea departe
 Testul nr. 5 – Skiascopie pentru vederea aproape
 Testul nr.6 – Skiascopia la 1 m
 Testul nr.7 – testul subiectiv ( formula de baza )
 Testul nr. 8 – Foria indusa in vederea la distanta, de compensarea determinate
 la testul nr. 7
 Testul nr. 9 – Aductie reala la distanta ( convergenta relativa pozitiva la
 distanta )
 Testul nr. 10 – Convergenta la distanta ( spargerea fuziunii in baza ex si
 recuperare )
 Testul nr. 11 – Abductie la distanta
 Testul nr. 12 – Forie verticala si ductiuni verticale la vederea la distanta
 Testul nr. 13b - Forie indusa de tinta apropiata, in cazul in care subiectul
 poarta compensarea data la testul nr. 7
 Testul nr. 14 a – Cilindrii cruce ( cil X ), in vederea monoculara aproape
 Testul nr. 14 b – Cil X binocular in vederea aproape ( test de fuziune )
 Testul nr. 15 b – Forie indusa de compensarea stabilita la testul nr. 14b
 Testul nr. 16 a – Convergenta relativa pozitiva
 Testul nr. 16 b- Rezerva pozitiva de fuziune
 Testul nr. 17 a – Convergenta relativa
 Testul nr. 17 b – Rezerva negativa de fuziune
 Testul nr. 18 – Forie si ductiune verticala in vederea aproape
 Testul nr. 19 – Amplitudinea de acomodare
 Testul nr. 20 – Acomodarea relativa pozitiva
 Testul nr. 21 – Acomodarea relativa negativa
 Testul nr. 22 – Reflexul pupilar
 Testul nr. 23 – Reflexul de compensare a miscarilor corpului
 Testul nr. 24 – Reflexul de versiune
 Testul nr. 25 – Urmariri oculare
 Testul nr. 26 – miscarea ochilor in vederea aproape
 Testul nr. 27 – Miscarea ochilor in vederea departe
 Testul nr. 28 – Testul Worth
 Testul nr. 29 – Perimetrie
 Testul nr. 30 – Camprimetrie
 Testul nr. 31 – Caroiajul Amsler
 Testul nr. 32 – Capacitatea de a vedea culorile
 Testul nr.33 – Discriminarea detaliilor
 Restul nr. 34 – Integritatea spatiala
  Testul nr. 35 – Memoria vizuala
 Testul nr. 36 – viteza de citire
 Testul nr. 37 – Testul rosu – verde pentru vederea la distanta
 Testul nr. 38 – Testul rosu – verde in vederea aproape
 Testul nr. 39 – Eficacitatea vizuala

Testul nr.l – Oftalmoscopia

Scop: observarea transparentei mediilor optice ale ochiului, starea structurilor,
aranjamentul optic al structurilor.
Echipament: oftalmoscop electric, tinta departata, eventual oftalmoscop binocular indirect;
pentru controlul partii anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu
fanta.
Mod de lucru: iluminare slaba in cabinetul de testari optometrice. Se testeaza ochiul drept
cu ochiul drept, ochiul stang cu ochiul stang. Se aranjeaza in oftalmoscop o lentila convexa
de 20 dpt. Se observa corneea, conjunctiva, pleoapele. Se schimba lentila cu alta mai mica si
se observa succesiv umoarea apoasa, irisul, cristalinul, corpul vitros. Se schimba lentila si se
pune la punct un vas din zona papilei. Se extinde examenul pe o suprafata cat mai mare a
retinei, deplasand instrumentul si schimband orientarea ochiului. Se cere subiectului sa
priveasca in oftalmoscop si se observa foveea si regiunea maculara. Apoi se cere subiectului
sa fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observa pozitia foveei in raport cu reticulul si
stabilitatea ei.
Comportamente observabile: structuri normale sau anormale, medii transparente sau
tulburi. Compensarea este necesara punerii la punct pe retina.
Centrarea: stabila, instabila, descentrat stabil sau instabil
Notare: starea structurilor, adancimea cupei papilare, verificarea compensarii pentru
punere la
Normal: structuri normale, medii transparente, aliniere foveala stabila si centrala pentru
fiecare.

Testul nr.2 - Keratometria

Scop: evaluarea gradului de toxicitate a corneei (depistarea astigmatismului corneeean).
Echipament: keratometru (oftalmometru).
Mod de lucru: iluminare noramala. Se detremina puterile in sectiunile principale si
orientarile acestor sectiuni.
Comportamente observabile: calitatea imaginilor mirelor, orientarea sectiunilor principale,
diferenta intre puterile in sectiunile principale. Se noteaza puterile in sectiunile principale si
orientarea lor sau diferenta puterilor si orientarea sectiunii cu puterea cea mai mica in
valoare algebrica.
Normal: astigmatism nul sau maxim, astigmatism fizilogic de 0,50 dpt cu axa la 0°.

Testul nr.3 - Forie obisnuita in vederea departe

Scop: evaluarea foriei cu care s-a obisnuit subiectul.
Echipament: foropter sau trusa de testare subiectiva, prisma variabila, prisma de 6 sau 8
pdpt, linia verticala cu litere cu Vb = 1 sau Vb = 0,8 sau corespunzatoare acuitatii maxime.
Mod de lucru: se pune in fata ochilor compensarea pe care subiectul o poarta. Se introduce
in fata unui ochi o prisma de 6 sau 8 pdpt baza sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se
aduce in fata ochiului drept prisma variabila cu care se induce un efect prismatic de - 15
pdptbaza interna. Se reduce puterea prismatica lent, pana ce subiectul raporteaza alinierea
celor doua imagini.
Comportament observabil: ramane putere prismatica baza interna (exoforie), ramane
putere prismatica baza externa (esoforie), aliniere pentru putere prismatica zero (ortoforie).
Se noteaza valorile gasite pentru efect prismatic.
Normal: exoforie de 0,50 dpt.

Testul nr.4 – Skiascopia

Scop: evaluarea obiectiva a refractiei ochilor.
Echipament: skiascop electric, tinta asezata la 5 10 m, foropter sau trusa de lentile, rigla de
skiascopie.
Mod de lucru: iluminare ambientala atenuata. Subiectul fixeaza tinta cu ambii ochi.
Observatorul pastraza ambii ochi deschisi si ochiul drept controleaza ochiul drept, ochiul
stang controleaza ochiul stang. Distanta observator - subiect trebuie sa fie de 0,50 0,67 m.
Se incepe cu ochiul drept. Se neutralizeaza deplasarea reflexului retinian in toate
meridianele. Se procedeaza la fel pentru ochiul stang. Se revine la ochiul drept, apoi la cel
stang. Pentru distanta observator - subiect de 0,50 m se scade din compensarea gasita +
2,00 dpt, iar pentru 0,67 m, se scade + 1,50 dpt.
Comportamente observabile: neutralizare sferica - convex, , concav; neutralizare cilindrica - ,
la „x' dpt ax 0° 180°; o singura valoare de neutralizare; valoare de neutralizare variabila;
efect Jello sau foarfece; efectul Jello: imposibil de determinat sensul deplasarii umbrei;
efectul foarfece: imposibil de determinat axele si puterile (astigmatism variabil).
Notare: refractiile gasite au valori egale cu cele determinate la testul nr.6. Daca valorile sunt
mai mari se apreciaza superior, daca sunt mai mici se apreciaza inferior.

Testul nr.22 - Reflexul pupilar

Scop: verificarea echilibrului orto si parasimpatic la nivelul irisului.
Echipament: lampa stilou, teste optotip la distanta de 5 m (infinitul oftalmologie).
Mod de lucru: iluminat ambiental diminuat. Se cere subiectului sa fixeze tinta cu ambii ochi.
a) Reflexul fotomotor: se aseaza lampa stilou stinsa la 2 cm pe axa pupilei. Se protejeaza de
lumina cu mana celalalt ochi. Se aprinde lampa. Se repeta testul in acelasi mod pentru
celalalt ochi.
b) Reflexul consensual: se ilumineaza ochiul drept si se observa ochiul stang si analog se
ilumineaza ochiul drept si se observa ochiul stang. In timpul observatiei se pastreaza lampa
stilou aprinsa.
Comportamente observabile:
a) reflexul fotomotor: contractie, dilatare, oscilatii, fara reactie.
b) relfexul consensual: contractia ambelor pupile sau a unei singure.
Se noteaza comporatmentul observat ca amplitudine si viteza de raspuns.
Normal: contractie consensuala.