1.

Determinarea acuitatii vizuale:

AV este capacitatea analizatorului vizual de a aprecia forma si detaliile obiectelor. Determinarea

AV necesita colaborarea pacientului.
Metoda subiectiva de masurare a acuitati vizuale

1. Se utilizeaza un optotip , adica un dispozitiv care prezinta litere, cifre sau alte simbluri. Cel
clasic contine 10 randuri de teste. In dreptul fiecarui rand este scrisa AV sub forma de fractie sau
zecimala. Astfel: primul rand corespunde AV de 0,1, iar ultimul rand AV de 1(normal)

2. Pacientul se asaza la 5 m de optotip, la o inaltime corespunzatoare acestuia. Initial se prefer

testarea fara ochelari. Un ochi se acopera cu un ocluzor si se cere pacientului sa citeasca literele,
incepand de la primul rand. Un rand se considera citit daca pacientul a identificat corect 75% din
teste, iar cel mai mic rand citit ne indica AV a ochiului.
Daca pacientul nu poate citi primul rand de la distanta de 5 m, va fi apropiat din m in m pana va
reusi sa citeasca cele mai mari teste.

3. AV se va calcula confrm definitiei AV fractionale, tinand cont ca primul rand de litere este
citit de un ochi normal de la distanta de 50 de m. Astfel, daca pacientul citeste primul rand de la
4 m, AV va fi 4/50, la 2 m 2/50...

4. Pentru pacientii care nu identifica primele teste nici de la distanta de 1 m vom utiliza
urmatoarele manevre:
- numara degetele: pe fondul optotipuli luminat se prezinta pacientului 1, 2, 3 degete intreband
cate degete vede.Daca p raspunde correct repetat vom nota si distanta de la care a numarat
degetele sub 1m.
- perceperea miscarii mainii: se misca palma in fata pacientului intreband daca vede umbra
- perceperea luminii:pt P care nu percep miscarea mani se stinge lumina si se prezinta in fata
ochiului o sursa de lumina. Verificati daca sesizeaza coresp prezenta sau absenta luminii.
- fara perceperea luminoasa:0 este din punct de vedere medical este cecitate absoluta
AV se poate testa ulterior la ochiul celalalt. Pasul urmator este testarea cu corectie, ochelari, iar
in final se poate testa binocular
AV de aproape se testeaza cu optotip special, la distanta normala de citit, 33 cm sau la distanta
corespunzatoare unor activitati ale pacientului.

Proba punctului stenopeic- metoda de dif a cauzelor scaderi acuitati vizuala

-punctul stenopeic este un orificiu de 1 2 mm prin are este rugat p sa priveasca
-se reface testul de determinare a AV rugand P sa citeasca randurile indicate prin punct si daca
aceasta s a ameliorat, iar p citeste mai multe randuri prin utilizarea punctului seminifica
existenata unui viciu de refractive. Iar in situatia in care nu se amelioreaza fie exista o tulburare
de transparenta a mediilor ocular , fie o cauza neuro retiniana.
Determinarea AV cu corectie metoda Donders
In cazul existentei unui viciu de refractive det se continua cu determinarea refractiei oculare prin
metode subiective sau obiectie
Se incepe cu determinarea AV la distanta.
Daca in urma testului cu punctul stenopeic vederea se amelioreaza si pacientul prezinta un viciu
de refractive in fata acestuia se va plasa lentil cu -/+ 0.5 dioprtii
P poate fi emetrop sau hipermetrop folosind acomodatia pt a dif acest lucru se va plasa in fata
ochiului o lentil de+ 0,5 dioptrii
-daca vederea se inrautateste atunci ochiul este emetrop
-daca vederea se mentine sau se imbunatateste atunci ochiul este Hipermetrop si se va plasa in
fata ochiului lentil cu valori crescatoare +1 +1,5. Pt corectia Hpipermetropiei se alege cea mai
mare lentil convergenta+ cu care se obtine cea mai buna AV.
Daca p alege -0.5 se va testa lentil cu putere crescatoare pana cand AV nu se mai amelioreaza si
astfel pt tratarea Miopiei se va alege cea mai mica lentil divergenta – cu carea AV este
maxima
Metodele obiective foloseste refractometria, keratometria si schiascopia

Determinarea CV
CV este reprezentat de totalitatea punctelor din spatiu care isi proiecteaza imagine ape
retine
Metode de determinare a campului visual
-dupa maniera de prezentare a tesutului –Perimetria cinetice –in miscare –cuprinde metoda prin
compatatie si metoda instrumentara/ perimetria goldman
- perimetria statice
Dupa valoarea de stimulare a t sunt liniare si supraliniare
-auomate/manual
Metoda cinetica implica un stimul in miscare dinspre nevasut spre vazut pana cand pacientul il
sesizeaza
-evalueaza bine limitele campului vizual
- metoda prin comparatie si perimetria goldmen
Metoda prin comparative permite determinarea grosiera a CV si nu necesita utilizarea unui
apparat
Tehnica: - p si examinatorul se plaseaza fata in fata la acelasi nivel la o distanta de 60 100 de cm
privinduse fix in ochii
-ambi isi scot ochelarii deoarece ochelari ingusteaza campul visual si isi acopera un ochii de
aceeasi parte
-examinatorul va amplasa la mijlocul dinstantei dintre ei un obiect(police sau un pix) pe care il
va deplasa in toate cele 4 cadrane dinstre periferie spre centru
-deplasarea obiectului se face segmentar intreband p daca sesizeaza obiectul sau nu
-rezultatul se interpreteaza in functie de simultaneitatea perceperi de catre p si examinator a
obiectului
-daca p vede in aceleasi timp cu examinatorul se afirma ca acestia au acelsi CV
-daca vede mai repede su mai lent decat examinatorul se inseamna ca are CV mai larg sau mai
ingust decat a examinatorului
Perimetria Goldman
-dispozitivul este format dintr-o cupola hemisferica cu d de 33 cm ce prezinta in centru un
support pentru fixarea capului P
-fondul cupolei este luminat si pe el se va prezenta testul pe fiecare meridian dinspre periferie
spre centru
-pacientul trebuie sa semnaleze prin apasare de buton momentul cand a vazut stimulul
-suprafata testului va scaderea de la 5 1 si intensitatea va creste de la 1 4

Metodele statice implica prezentarea unui stimul luminous de intensitate crescatoare in aceeasi
pozitie a CV cu scopul de a identifica pragul de sensibilitate al retinei in fiecare punct.
2 tehnici – tehnica prag- luminaria si tehnica supraluminara
Tehnica – testul se face dup ace s a realizat refractia si s a det AV cu cea mai buna corectie
optica pt distanta
-testul se face inainte de det PIO sau de Dilatarea pupilei
-se acopera cu un ocluzor unui din ochii p , se pozitioneaza capul p in suportul din centrul
cupolei , se stinde lumina din incapere , se centreaza ochiul si ce plaseaza lentil de corectie cu
suportul cat mai aproape de ochiul p
-p este rugat sa fixeze cu privirea lumina galbena din centrul cupolei si sa apese pe butonul tinut
in mana de fiecare data cand vede un stimul luminous pe cupola aparatului

2. Testul cu fluoresceina

Fluoresceina = un compus organic si un colorant; este o pudra de cukoare portocaliu/rosu inchis

solubila in apa si alcool.
Testul cu fluoresceină este un test auxiliar unui examen oftalmologic.
Acestă substanță galben-verde (diluata) colorează părțile epiteliului cornean. Testul cu
fluoresceină se realizează, de obicei, în timpul examinării cu lampa cu fantă, deoarece colorarea
este vizibilă doar sub o lumină specială - albastra.
Indicatii: cand pacientul prezinta semne si simptome ce sugereaza o afectiune corneeana cu
distruptia epiteliului cornean.
• Acest test poate detecta
deteriorarea mecanică a corneei,
eroziunea epiteliului cornean,
• Ulcer dentritic, keratita punctiforma superficiala
depozitele de proteine acumulate pe lentilele de contact
și aderența necorespunzătoare a lentilele de contact pe ochi.

Tehnica: pacientul este plasat in pozitie sezanda, cu ochii deschisi si privirea ridicata.
 Tragand usor in jos de pleapa inferioara cu mana libera sau cu degetul mic al mainii ce tine
flaconul, deschidem fundul de sac conjunctival inferior, apoi strangem flaconul pentru a
instila o pic de fluoresceina .in cazul in care solutia este prea concentrate se poate spala cu SF
si absorbi surplusul
In cazul folosirii testelor de hartie, se umezesc cu SF/anestezic si se atinge sacul conjunctival cu
varful.
Pac este instruit sa clipeasca de cateva ori pentru a etala colorantul pe intreaga suprafata
corneeana si conjunctivala. Pacientul este pozitionat la biomicroscp ,unde se examineaza ochiul
cu filtrul albastru cobalt. Se scaneaza corneea si conjunctiva cautand arii impregnate cu
floreceina.
Inainte de a efectua manevra, se intreaba pacientul daca poarta lentile de contact,
Daca raspunsul este afirmativ, rugam pacientul sa scoata lentila de contact, pe care o vom plasa
intr-un recipient steril, ce va contine ser fiziologic.
Dupa terminarea testului, se spala bine suprafata oculara cu SF, dupa care se poate pune inapoi
lentila de contact daca este cazul

3. Igienizarea regiunii orbito-palpebrale

Indicatii: In pregatirea preperatorie a bolnavilor ce vor fi supusi unei interventii chirurgicale

oftalmlogice, traumatisme ale regiunii orbito-palpebrale cu escoriatii, echimoze, plagi , pt a
preveni infectiile locale

Tehnica: -se spala mainele cu apa si sapun si se imraca manusile chirurgicale

-Pacientul in pozitie sezanda cu capul usor pe spate si ochii inchisi sau culcat cu ochii inchisi.
- tamponul este apucat cu pensa hemostatica din casoleta cu material moale steril si este umectat
cu solutie de betadina/ alcool dintr-un flacon manipulat cu cealalta mana
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tamponul de vata pentru dezinfectie si
pentru a degresa pielea din regiunea orbito-palpebrala . Igienizarea se face cocentric, descriind
cu tampnul cercuri de la interior spre exterior(regiune sprancenara, frunte, obraz), fara a reveni
cu tamponul pe zona decontaminata din interior.
- se pot instila picaturi de antibiotic/ antiinflamator/ anestezic
- se asteapta uscarea solutiei antiseptice, dupa care se plaseaza campul operator sau pansamentul

4. Masajul ciliar
Indicatii: blefarite, blefaroconjunctivite:
Tehnica: Se spala mainile cu apa si sapun

-p va fi in sezul sau in decubit dorsal

- se impregneaza cu betisor de vata cu slutie de betadina 10%
-pac este rugat sa inchida ochii fara a-i strange pentru a efectua masajul ciliac al pleoapei
superioare prin miscari energice stanga dreapta
- pac trebuie sa deschida ochii si sa priveasca in sus pt a fectua masajul ciliac pe pleoapa
inferioara
- pac nu trebuie sa atinga regiunea perioculara cateva minute
-se strang materialele utilizate si se arunca in locurile special amenajate
- masajul ciliar are rolul de a indeparta mecanic scuamele, secretiile, dar si o parte din patgenii
infectiosi
- procedura isi demonstreaza eficacitatea in trat blefaritelor cronice si blefaroconjunctivitelor
- este util in pregatirea preoperatorie fiind dovedit faptul ca masajul ciliar cu betadina 10%
preoperator scade incidenta complicatiilor postoperatorii legate de germenii existenti la nivel
ciliar.
5. Spalatura cailor lacrimale

Aparatul lacrimal este format dintro component secretorie reprezentata de glanda lacrimala
principal sit la nivelul sup al ungliului extern al ochiului , de glandele lacrimale accesorii si de

Component excretorie – ce incep de la punctul lacrimal sit in portiunea interna a margini

libere a pleoapelor. Se continua cu canalele lacrimale inf si sup ce se deschid in sacul lacrimal
, se continua cu ductul nazo lacrimal comunicand cu fosele nazare

: instrumente necesare: dilatator al punctului lacrimal, sonde Bowman, canula de irigatie

lacrimala, seringa
- Examinarea orificiilor punctelor lacrimale si pozitia lor si regiunea sacului lacrimal la
nivelul unghiului intern al ochiului; daca regiunea pare modificata, se exercita presiune
cu indexul la acest nivel si intrebam pacientul daca doare; se poate observa o secretie
muco-purulenta aparuta la nivelul punctului lacrimal (in cazul unei dacriocistite)
- Spalarea pe maini cu apa si sapun
- Pacientul este culcat sau asezat pe scaun, cu capul usor aplecat pe spate. Se executa dezinfectia
tegumentelor palpebrale cu alcool iodat sau betadina

Se instileaza anestezic in fundul de sac conjunctival inferior in mod repetat pt 3-5 minute si se
iriga conjunctiva pentru indepartarea secretiilor. - Cu policele mainii nedominante tractionam de
pleoapa temporal pt a expune punctul lacrimal,
Introducem dilatatorul veritcal prin punctul lacimal aprox 1-2mm pentru largirea acestuia; apoi il
orizontalizam pe loc aprox 1mm;
-se scoate dilatatorul si se introduce initial vertical apoi orizontal sonda de irigatie (cu varful
inspre nas) si se injecteaza SF; sol dezinectante sau chiar antibiotic
-in cazul in care caile lacrimale sunt permeabile, pacientul va simti lichidul in gura sau in gat, il
instruim sa il inghita; in caz contrar, SF va reflua prin punctul lacrimal
6. Spalatura fundurilor de sac conjunctivale
Indicatii: tratamentul arsurilor chimice, corpii straini conjunctivali, eliminarea secretiilor
mucoase si mucopurulente abundente , spalarea subst toxice de la niv conjunctival
Se utilizeaza serul fiziologic, solutia Ringer, solutia salina balansata(BSS), glucoza, chiar si apa
potabila, dar in niciun caz substante neutralizante care nu pot fi dozate corect si det leziuni mai
importante.
Tehnica: pac asezat pe scaun, cu capul pe spate sau culcat pe canapea va inclina usor capul de
partea ochiului afectat .
Se vor instila cateva picaturi de anestezic atat pt diminuarea durerii cat si pentru limitarea
reflexului de clipit.
- se plaseaza temporal o tavita renala sau un camp pentru a absorbi lichidul de spalatura
- rugam pacientul sa priveasca in sus si tragem cu ajutorul unei comprese de pleoapa inferioara in
jos deschizand fundul de sac inferior executand in acelasi timp spalatura cu ajutorul unui flacon
lavaj abundant cu SF sau Betadina0.5% sa a unei seringi cu canula.
- Rugam pac sa priveasca in jos si intoarcem pleoapa superioara dupa care efectuam irigatia
continua in jet a conjunctivei , in aceeasi maniera rugam pac sa priveasca la dreapta si la stanga
pentru a etala conjunctiva nazala si temporala
- in cazul arsurilor grave se vor folosi mai multe flacoane de lichid, irigand continuu timp de 15-
30 de min si repetand procedura in timpul primelor ore dupa accident. In pauze vom determina
ph-ul conjunctival cu ajutorul unor benzi de hartie speciala, irigatia inceteaza numai dupa ce se
constata o neutralizare a ph ului conjunctival

7. Debridarea fundurilor de sac conjunctivale

Reprezinta inlaurarea bridelor care se formeaza intre conjunctiva tarsala si cea bulbara la nivelul
fundului de sac conjunctival.

- explorator, pentru evidentierea profunzimii fundului de sac conjunctival

- terapeutic, pentru prevenirea formarii sau ruperea aderentelor dintre conjunctiva bulbara si
cea tarsala
Materiale: colir cu anestezic, antibiotic si cicatrizant, bagheta de sticla, tampoane sterile
Tehnica: se asaza pacientul cu capul sprijinit , ochii larg deschisi si privirea in sus
- se realizeaza o anestezie locala topica, tragem pleoapa inferioara si se introduce bagheta de
sticla la nivelul fundului de sac conjunctival
- se executa miscari stanga-dreapta de-a lungul fundului de sac conjunctival

8. Tehnica instilatiilor oculare

Administrarea topica sub forma de coliruri sau unguente oculare asigura concentratii
medicamentoase adecvate la nivel segmentului anterior al ochiului si anexelor sale , dar trebuie
subliniat ca efectul sistemic al acestora, desi, minim, nu lipseste cu desavarsire.
Colirurile se folosesc pentru tratament(antibiotic,antiviral,antiinflamator, cicliplegice),
diagnostic( floresceina, roz Bengal) si anestezie.
Tehnica: inainte de instilare trebuie verificat daca flaconul contine substanta dorita, daca este
nealterata, daca nu are data de valabilitate depasita, daca medicamentul nu este contraindicat
pacientului in cauza.
- se intreaba pacientul daca are alergie la substanta activa a colirului
- se explica pacientului ca poate sa apara o senzatie de usturime tranzitorie
- pacientul este plasat in pozitie sezanda sau culcat, cu ochii deschisi si privirea ridicata
- se trage in jos pleoapa inferioara cu mana libera , se strange flaconul si se instileaza 1-2 picaturi
si rugam p sa stea cu ochii inchisi cteva min
- se poate obtrua punctul lacrimal sau timp de 3-5 minute se face compresiunea cu indexul la
nivelul cantusului intern , pe sacul lacrimal.
- Aceasta compresiune prelungeste timpul de contact dintre medicament si suprafata oculara,
obstruandu-se caile lacrimale excretorii si limitand absorbtia sistemica a medicamentului la
nivelul mucoasei foselor nazale.

-pt o mai buna absorbite a med nu se va atinge cu varfl coliruslui genele sau cornea pt a nu
declansa reflexul de clipire sau lacrimate satfel ducand la diluarea concentratiei med
-nu se vor administra mai multe picaturi pt ca acestea se vor sterge un ape cealata si
-in cazul necesitati admin mai multor coliruri acestea se vor administra le interval de 5 min pt a
se putea absorbi eficient subst farmacologica si pt a Evita ca acestea sa se stearga intre ele
- In cazul in care medicamentul pe care vrem sa il administram este sub forma de unguent,
aceasta se va aplicat tot la nivelul fundului de sac conjunctival inferior, pe o lungime de 1-2 cm ,
rugand apoi pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute.

Timpul de contact dintre agentul farmacologic si suprafata oculara este in cazul unguentelor mai
mare decat la coliruri.
Complicatii: alergice, infectioase, reflexe vagale

9. Tehnica aplicarii unguentelor oculare

Tehnica: verificam eticheta tubului pentru a ne asigura daca este medicamentul dorit si daca este
in perioada de valabilitate, daca p nu are CI a med.
Pacientul este plasat in pozitie culcata sau sezanda cu capul in usoara hiperextensie. Daca este
anxios este bine sa instilam la inceput o picatura de anestezic de suprafata , dupa care asteptam
3-5 minute si apoi vom introduce ungentul in sacul conjunctival
- rugam pacientul sa se uite in sus , iar noi ciupim pleoapa inferioara de mijlocul ei tragand-o
putin spre inafara.
- in fundul de sac astfel deschis , vom aplica unguentul pe lungime de 1-2 cm
- eliberam apoi pleoapa lent si solicitam pacientului sa-si mentina fanta palpebrala inchisa cateva
minute

10. Pregatirea pacientului in vederea determinarii presiunii intraoculare

 Presiunea intraoculara (PIO) e determinata de echilibrul intre producerea umorii apoase si
drenajul acesteia.
Determinarea PIO este cheia despistarii, diagnosticului si urmaririi raspunsului la tratament a
pacientului suspect sau afectat de glaucom.
 Valoarea normala: 10-21 mmHg
 <10mmHg = hipotonie
 >21mmHg = hipertonie/hipertensiune intraoculara
Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua
metode contact – aplanotonometria Goldmann
metode noncontact – tontonometre cu jet de aer-
> poate induce o tulburare tranzitorie a vederii din cauza traumatismului mecanic indus corneei
prin aplicarea tonometrului sau prin puful de aer puternic
Determinarea PIO se face la pacient dupa deterinarea refractiei si a acuitatii vizuale si inaintea
dilatarii pupilei;
Valoarea PIO poate fi influentata la unele metode de grosimea corneei, de aceea se recomanda
determinarea complementara a grosimii corneei centrale
- pregatirea psihologica a pacientului in care ii explicam atat manevra cat si necesitatea efectuarii
acesteia
-e foarte important ca pacientul sa fie instruit sa nu traga capul din suport si sa nu stranga din
pleoape sau sa inchida ochiu, sa ramana calm si cooperant pe toata durata examinari

Tehnica: instilarea unei picaturi de anestezic pt a diminua durerea si pentru a preveni reflexul de
clipire in fundul de sac conjunctival , urmata de introducerea unei picaturi de fluoresceina sau
atingerea cnjunctivei cu o banda de hartie speciala impregnata cu clorant.
- se asaza pacientul cu capul in pozitie comoda la lampa cu fanta
- se pozitioneaza capul aplanotonometrului pe centrul corneei si se ajusteaza forta aplicata
❖in cazul tonometriei de contact – varful aparatului se va apropia foarte mult si la un
moment dat va atinge suprafata ochiului, fara insa ca pacientul sa simta, intrucat are
anestezic instilat.
❖ in cazul tonometriei non-contact – un puf de aer scurt si puternic va veni catre ochi
- se efectueaza 3 citiri succesive care trebuie sa indice variatii ale masuratorii sub 1mmHg

18. Determinarea presiunii intraoculare prin metoda comparativa

Aprecierea orientativa a tonusului ocular se poat realiza prin metoda digitala:

transpalpebral, cu ajutorul indexurilor sale, examinatorul comprima si decomprima alternativ

globul ocular al pacientului acesta fiind rugat sa priveasca in jos (in momentul in care inchide
ochii, pleoapele exercita o presiune suplimentara si cresc artificial PIO)apreciindu-i elasticitatea
si comparand-o cu cea a ochiului contralateral.
Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua categorii de metode ce
difera intre ele. Cea mai utilizata metoda este aplanotonometria realizata cu ajutorul unui
dispozitiv montat la biomicroscop.

Tonometria prin aplanatie- masoara presiunea intraoculara prin cuantificarea unei forte
externe necesara pentru a aplatiza o suprafata corneana de o dimensiune data. Cea mai utilizata
metoda este aplanotonometria Goldmann, realizata cu ajutorul unui dispozitiv montat la
biomicroscop. Determinarea se realizeaza dupa anestezie locala topica si instilarea de
fluoresceina, conul de aplanatie fiind iluminat cu lumina violet.

Tonometria prin indentatie- masoara presiunea intraoculara prin determinarea indentatiei

=adancitura corneene produsa de o anumita forta de greutate.
. Profunzimea indentatiei corneene este citita pe scala gradata a instrumentului, iar prin
consultarea unor tabele, aceasta valoare indica presiunea intraoculara in mmHg.
Aceasta metoda comparativa se foloseste in cazuri de urgenta sau in caz de afectiune a globului
ocular ce nu permite atingerea corneei.
11. Pregatirea pacientului in vederea interventiilor chirurgicale
-Pregătirea preoperatorie a bolnavului cu afecțiuni oculare se face -în funcție de
particularitățile acestuia și cu cerințele intervenției
-pregatirea preoperatorie si toaleta bolnavilor pentru operatie se face in salon de catre asistenta
medicala , in limita posibilitatilor
- sa asigure suportul psihologic al pacientului prin linistirea pac, reducerea anxietatis si a frici si
crearea unui climat de incredere
- va oferi pacientului informatii clare, legate de boala, ingrijire si necesitatea interventie
chirurgicala, posibilele riscuri sau complicatii
-se administraza sedative la indicatia med
-se obtine consimtamantul p in scris
-se vor recolta probe recomandate inainte de operatie: HLC, timp de coag glic uree creat , sumar
de urina, eventual abaliza secretiilor
-se vor monitoriza parametrii vitali ai P
Pregatirea locală:
3-5-7 zile preoperator: antibiotic si antiinflamator local
Toaleta locală (masajul ciliar, se aseptizarea tegumentelor perioculare cu betadina 10%, se face
cateterizare si spalarea cailor lacrimale cu antibiotic, SF si hidrocortizon
Dilatarea pupilei (operatii de cataractă, segment posterior)
Micșorarea pupilei (pilocarpină)- operatiile antiglaucomatoase +/- administrarea
hipotonizantelelor oculare ( la indicatia medicului)
-masurarea PIO, AV examenul pol ant pol post , ecografie oculara
- se face toaleta generala a bolnavului: dus baie,baierbierit in f de caz
-se vor efectua consultatiile interclinice necesare:
- anestezia este stabilita de catre medic in functie de durata si complexitatea interventiei
-se insoteste P la blocul operator unde pacientul este echipat corespunzator cu papuci de protectie
din plastic, halat/ pelerina de unica folosinta si boneta protectoare pentru cap
-se verifica alergiile pacientului
-se efectueaza dezinfectie perioculara cu betadine 10% si instalatii in sacul conjunctival
-se va pozitiona p pe masa de operatie si vor fi supravegeate continuu functiile vitale se va
pregati campul operator
12. Pregatirea pacientului in vederea extractiei corpilor straini corneeni
- corpii straini corneeni au origini variate, dar cel mai frecvent sunt rezultatul utilizarii
polizorului fara ochlari de protectie
se pot vizualiza cu usurinta cu ajutorul unei lupe sau la biomicroscop ca un punct de culoare
inchisa pe suprafata corneei
Inainte de efectuarea extractiei, apoi se instileaza colir anestezic
se efectueaza lavajul cu ser fiziologic;.
Uneori, pot exista si corpi straini conjunctivali; de aceea se verifica sacul conjunctival si uneori
este indicata si eversarea pleoapei superioare:
- pacientul e rugat sa priveasca in jos;
- cu mana stanga prindem pleaoapa superioara de gene;
 - cu un betisor cu vata apasam pe pleoapa la 1cm deasupra marginii libere si tragem
marginea pleoapei peste betisor.

- extractia este apanajul oftalmologului

- post extractie este indicat colir antibiotic si cicatrizant , pansament ocluziv

13. Ingrijirea pacientului cu patologie de pol anterior

Tratamentul contuziilor polului anterior este in general simptomatic: se adm hemostatice, AINS,
inhibitori ai anhidrazei carbonice , antihistaminice de sinteza

Utile par intotdeauna vasoconstrictoarele si inhibitorii secretiei de prostaglandine ce sunt

intotdeauna prezente la locul unei agresiuni

Tratamentul chirurgical: vizeaza mereu complicatiile sau sechelele contuziilor polului anterior .
In anumite situatii se pot aplica lentile de contact cosmetice

14. Ingrijirea pacintului cu patlogie de pol posterior.

Mdificarile polului psterior sunt mai grave datorita lipsei de eficienta reala a tratamentului, dar
si datorita complicatiilor si a evolutiei imprevizibile.

15. Ingrijirea pacientului cu patologie orbito-palpebrala

- asezam pacientul in pozite sezanda cu capul usor pe spate si ochii inchisi sau culcat cu ochii
inchisi
- tampnul este apucat cu pensa hemostatica din casoleta cu material moale steril si este umectat
cu solutie de betadina/ alcool dintr-un flacon manipulat cu cealalta mana
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tamponul de vata pentru dezinfectie si
pentru a degresa pielea din regiunea orbito-palpebrala . Igienizarea se face cocentric, descriind
cu tampnul cercuri de la interior spre exterior(regiune sprancenara, frunte, obraz), fara a reveni
cu tamponul pe zona decontaminata din interior.
- se pt instila picaturi de antibiotic/ antiinflamator/ anestezic
- se asteapta uscarea solutiei antiseptice, dupa care se plaseaza campul operator sau pansamentul
.

16. Tehnica pansamentelor oculare

Clasificare: ocluzive, compresive, uscate, umede, directe

Indicatii: Ocluzive: boli ale polului anterior, postoperator, dupa traumatisme oculare, paliativ in
keratita lagoftalmica , terapia ocluziva in ambliopie
Compresive: hemoragi oculare, solutii de continuitate oculara, atalamii postoperatorii
persistente
Uscate: cele mai folosite
 Umede: contuzii, arsuri palpebrale, injectii ocular –pt reducerea edemului palpebral –
cu SF sau apa distilata

Tehnica:
Pansamente ocluzive:
-asezam pacintul in pozitie sezanda si-l rugam sa lase usor capul pe spate si sa inchida ochii
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tampn de vata cu alcool pentru
dezinfectie si pentru a degresa pielea in ideea unei aderente mai bune a leucoplastului
- aplicam apoi unul sau mai multe pansamente oculare ovale peste care trecem o banda de
leucoplast oblic din regiunea supero-interna sprancenara pana spre lobul urechii
Pansamente directe: au aceleasi indicatii ca cele ocluzive, ele insa nu folosesc pernute de vata,
ci numai leucoplast aplicat direct pe piele
- pentru aplicarea unui astfel de pansament rugam pacientul sa inchida ochii
- pe pielea pleoapei superioare se pun doua benzi orizontale, suprapuse de leucoplast
- a treia banda de leucplast se pune vertical plecand de pe suprafata benzilor orizontale si
ajungand pana la pleoapa inferioara.
Pansamentul compresiv: necesita mai multe pernute de vata si aplicarea mai multor benzi de
leucoplast in diagonala ( una dreapta si altele putin mai lateral, usor curbate, cu concavitatea spre
cea centrala ) Daca este nevoie de compresiune mai mare se poate trage peste leucoplast fasa in
diagonala peste cap
-rol in prtotectie antimicribi si rol antiedematos prin compresiune directa prevenind acumularea
excesiva de lichide in interstitu
17. Pregatirea pacientului in vederea tratamentului injectabil oculat( injectia
subconjunctivala , retrobulbara si parabulbara)

Anumite medicamente a caror penetrabilitate intraoculara este slaba si nu ajung in ochi intr-o
concentratie adecvata prin administrarea topica, vor fi injectate fie subconjunctival, sub
retrobulbara , latero bulbar, sau intravitrean.

Este necesara respectarea cu strictete a regulilor generale de asepsie si antisepsie referitoare la

pregatirea tuturor injectiilor:
 Se spala mainile cu apa si sapun cel putin 30secunde;
 Se dezinfecteaza cu substante antiseptice pe baza de alcool si glicerina;
 Se pregatesc injectiile intr-o zona special destinata, separat de zonele cu risc de
contaminare;
 Se dezinfecteaza capacul flaconului sau locul de deschidere al fiolei inainte de
taierea ei;
 Se foloseste seringa si ac steril pentru fiecare injectie;
 Se dezinfecteaza tegumentul cu un tampon de unica folosinta imbibat cu antiseptic;
 Acul si seringa se arunca imediat dupa folosire in recipiente special destinate
acestui scop.

Injectii subconjunctivale.:
Se realizeaza in scop terapeutic pt a ajunge agentu farmacologic la niv seg ant intr o concentratie
adecvata sau anestezic.
Tehnica:
Anestezia se face prin instilare de colir anestezi in sacul conjunctival de 2-3 ori cu 5 minute
inaintea injectiei;
cu ajutorul a doua comprese sterile se indeparteaza pleoapele pacientului pentru a evidentia
conjunctiva bulbara;
-se patrunde cu acul fin injectand 1 ml se sol
Seringa recomandata pentru injectia subconjunctivala deste de 1ml, iar acul trebuie sa fie de 27-
28 gauge si 3/8 inch;
Dupa injectare se folosesc comprese umede (cu ser fiziologic sau apa sterila) aplicate pe pleoape
in scopul reducerii edemului palpebral
Injectia retrobulbara are scop terapeutic sau anestezic.
 Pregatirea materialelor necesare: seringi de 2ml, 5ml, 10ml, ace de 23, 24, 25G,
tampoane cu alcool sanitar, comprese umede;
 Se dezinfecteaza regiunea perioculara cu betadina 10%;
 Se barboteaza in seringa dozele si concentratia de medicament recomandata de
medic – care va efectua injectia;
 Se stabileste locul de injectie prin palparea marginii orbitare inferioare;
 Se intorduce acul seringii initial pe piele si apoi se schimba pozitia acului cu circa
20grade inspre jos;
 Dupa injectie se aplica pe pleopaele pacientului comprese umede cu ser fiziologic
sau apa sterila pentru a reduce edemul;

Injectii intravitreene se folosesc mai rar, in cazuri foarte grave, cand dorim sa realizam o
concentratie mare a agentului farmacologic in cavitatea vitreana.
Se dezinfecteaza regiunea perioculara cu betadina 10%, marginea ciliara cu betadina 5% apoi se
instileaza in sacul conjunctival betadina 2,5%;
Se instileaza antibiotic, se face anestezie topica;
Se instileaza midriatice cu jumatate de ora inaintea injectarii
se recomanda intreruperea tratamentului cu anticoagulante 2-3 zile;
Se maseaza cu gel anestezic locul unde urmeaza a se face injectia,
abordul se face la 2-4 mm posterior de limbul sclero – cornean , se patrunde cu acul in corpul
vitros, de unde se extrag aproximativ 0.1 ml pentru antibiograma si apoi se introduc tot 0.1 mm
solutie medicamentoasa.Se protejeaza ochiul cu un camp steril si se imobilizeaza pleoapele cu un
blefarostat;Dupa injectie se instileaza antibiotic si antiinflamator;