UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

REFERAT ŞTIINŢIFIC

MASTERAND MĂDĂLINA PRICOP

COORDONATOR ȘTIIȚIFIC Lect. MIHĂLESCU LUCIA

2019
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE

REFERAT ŞTIINŢIFIC
BOLI GENETICE: ACONDROPLAZIA

MASTERAND MĂDĂLINA PRICOP

COORDONATOR ȘTIIȚIFIC Lect. MIHĂLESCU LUCIA

2019

1
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

Cuprins

1. Introducere.............................................................................................................................3

2. Descrierea bolii......................................................................................................................3

3. Aspecte genetice.....................................................................................................................5

4. Modalități de recuperare și tratament.....................................................................................6

5. Boli asociate acondroplaziei..................................................................................................7

Stenoza canalului spinal.........................................................................................................7

Complicațiile respiratorii........................................................................................................7

6. Metode de diagnosticare........................................................................................................8

Examenul fizic........................................................................................................................8

Scanarea CT............................................................................................................................8

Ecografia prenatală.................................................................................................................9

7. Știați că…?.............................................................................................................................9

Bibliografie..............................................................................................................................10

2
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

1. Introducere

Anomaliile genetice, numite si eredopatii, sunt rezultatul modificărilor în structura sau

organizarea materialului genetic, acestea fiind observate la nivelul fenotipului. Deoarece
acestea sunt determinate de mutații existente în materialul genetic, ele se transmit ereditar de
la o generație la alta. În multe cazuri, bolile genetice sunt neereditare, putând să apară de
novo. Din această categorie fac parte unele anomalii cromozomiale numerice. Prin urmare,
semnul de egalitate între genetic și ereditar nu poate fi pus întotdeauna. (Vlaic A., 2011)

2. Descrierea bolii

Acondroplazia este cel mai frecvent tip de nanism genetic. Se caracterizează prin
statură scurtă disproporționată și alte anomalii scheletice care rezultă dintr-un defect de
maturare a condrocitelor în placa de creștere a cartilajului. (Milen Velinov și col., 1994)
Acondroplazia este cea mai frecventă displazie scheletică la om. Apare la unul din
15.000 până la unul din 40.000 de nou-născuți. Este moștenită ca o trăsătură dominantă
autozomală, cu cel puțin 80% din cazuri cauzate de mutații de novo, predominant, dacă nu
exclusiv, pe cromozomul paternal. De novo mutațiile genei sunt asociate cu vârsta avansată a
paternității, 35 de ani sau mai mult. (Wilkin și col., 1998)
O singură genă de pe brațul scurt al cromozomului 4 este responsabilă de această
boală și este transmisă în model autozomal dominant.
Acondroplazia este caracterizată prin creșterea anormală a oaselor și determină statura
mică, cu brațe și picioare scurte disproporționate, cap mare cu boselare frontală, torace
colabat, greutate crescută și elemente faciale caracteristice. Inteligența și durata vieții sunt de
obicei normale, deși riscul de deces infantil prin compresia creierului sau a măduvei spinale
este crescut.
Mișcările motorii grosiere sunt întârziate, precum și controlul capului și șezutul
independent la copii. Vorbitul și problemele de limbaj sunt cauzate de limba protruzionată,
dar se rezolvă spontan. Lărgirea craniului și controlul slab al capului supun copilul unui risc
de leziuni prin extensie. Înălțimea este sub percentila a treia la ambele sexe. Dezvoltarea

3
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

anormală a bazei craniului determină un foramen magnum mic și insuficienșă respiratorie,

apnee, cianoză, cvadripareză, deces subit. Acestea sunt mai frecvente în primii ani de viață.
Înainte de mersul biped copilul are cifoză toracolombară și lordoză interscapulară.
Cifoza poate fi severă în poziția de șezut și se poate reduce în pronație. Odată ce s-a instalat
mersul apare lordoza lombară exagerată cu rotația anterioară a pelvisului și contracturi în
flexie a șoldului cu abdomen proeminent și fese proeminente.
Afectarea extremă a extremităților superioare este rizomelică cu segmentele
proximale mai implicate decât cele distale. Umerii par mari datorită dezvoltării normale a
claviculei și a musculaturii. Brațele scurte contribuie la formarea de mase musculare și
aparent musculatura dezvoltată scapulară. Se pierde extensia totală a cotului. Afectarea
membrelor inferioare este rizomelică cu contracturi în flexie a coapselor, laxitate ligamentară
și rotație externă cu genu recurvatum înainte de mers. Tibia este arcuită, determinând genu
varum. (Enciclopedia medicală,2007)

Fig. 1 Radiografie a membrelor inferioare la individ afectat

(http://images.radiopaedia.org/images/5802718/5ff0bac33809cabd091395bf4709ae_big_gallery.jpg)

Fig. 2 Radiografie a capului la individ afectat

4
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

(http://www.rixir.com.pk/roximn/_images/skull-FrontalBossing-2.jpg)

3. Aspecte genetice

Acondroplazia este o boală genetică determinată de mutaţia genei FGFR3, genă care
codifică un receptor al factorului de creştere fibroblastică, exprimat în cartilajul de creştere şi
care este localizată pe cromozomul 4. Această mutaţie are drept consecinţă o anomalie de
creştere a oaselor şi cartilajelor. Cel mai frecvent mutaţia este de novo, rezultatul unui acci-
dent mutaţional dar poate fi şi o boală familială (10%), transmisă de unul din părinţi, el însuşi
bolnav (transmitere autozomal dominantă). Este suficient ca un singur exemplar al genei să
prezinte mutaţie pentru ca boala să se manifeste.
Acondroplazia se transmite după modelul autozomal dominant. Dacă unul din părinţi
este afectat el va transmite boala la 50% din copiii săi, indiferent de sexul acestora. (Puiu
Maria și col., 2007)

Fig. 3 Modalitatea de transmitere autozomal dominant

(https://www.fundacionalpe.org/images/alpe/medicine/Image4.jpg)

Gena FGFR3 este responsabilă pentru producerea acondroplaziei și este acronimul

receptorului 3 al factorului de creștere fibroblastic. Gena FGFR3 sintetizează o proteină

5
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

numită receptor de factor de creștere fibroblast 3. Această proteină face parte din familia
receptorilor factorului de creștere a fibroblaștilor. Aceste proteine sunt foarte asemănătoare și
joacă un rol în mai multe funcții celulare importante, care includ:

 Reglarea creșterii și divizării celulare

 Determinarea tipului de celule
 Formarea vaselor de sânge
 Vindecarea rănilor
 Dezvoltarea embrionilor.

Proteina FGFR3 acoperă membrana celulară, astfel încât un capăt al proteinei

rămâne în interiorul celulei, iar celălalt capăt se extinde de la suprafața exterioară a celulei.
Această poziționare permite proteinei să interacționeze cu factorii de creștere specifici din
afara celulei și să primească semnale care ajută celulele să răspundă la mediul lor. Când
acești factori de creștere se atașează la proteina FGFR3, aceasta declanșează o cascadă de
reacții chimice în interiorul celulei, care instruiește celulele să sufere anumite schimbări, cum
ar fi maturarea pentru a prelua funcții specializate. (http://bones.emedtv.com)

Fig. 4 Gena responsabilă de acondroplazie

(http://2.bp.blogspot.com/-_QnBsDQzuuY/T0Pa-ekimuI/AAAAAAAAAAo/42OBoSPRP6A/s1600/Achondroplasia_sct2.jpg)

4. Modalități de recuperare și tratament

În acest moment nu există nici un tratament medicamentos care să rezolve deficitul de

creştere la copiii acondroplazici. Hormonul de creştere nu este un tratament activ. Există
unele scheme terapeutice care ameliorează viaţa acestor copii :

6
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

• kinetoterapia permite dezvoltarea musculaturii dorsale şi abdominale şi se opune

deformărilor osoase
• tratamentele chirurgicale permit rezolvarea unor complicaţii cum ar fi compresiunea
medulară şi sunt utile pentru redresarea unor eventuale deformaţii ale membrelor
(osteotomie)
• regimul alimentar în cazul bolnavilor supraponderali, situaţie destul de frecventă, mai ales
în copilărie
• urmărirea riguroasă a infecţiilor ORL în perioada copilăriei şi tratarea energică a infecţiilor
recidivante
• tratamente chirurgicale dure pot fi propuse în cursul adolescenţei, în încercarea de alungire
a membrelor. Vârsta optimă este în jur de 12 ani. Este nevoie de cel puţin un an pentru a
câştiga 10 cm. Această alungire se practică la nivelul oaselor membrelor inferioare, la nivelul
gambei (tibia) şi ale coapsei (femur). Aceste 4 oase nu pot fi prelungite în acelaşi timp, pentru
alungirea lor fiind nevoie de 2- 4 ani. Acest tip de intervenţie generează numeroase probleme
de ordin psihologic şi fiziologic şi nu poate fi iniţiat decât după o perioadă lungă de gândire.
Complicaţiile acestor intervenţii sunt frecvente. (Maria Puiu și col., 2007)

5. Boli asociate acondroplaziei

Stenoza canalului spinal

-conduce la simptome cum este durerea de spate, sciatica, diestezii, parestezii,
parapareză, incontinență și claudicație neurologică. Claudicația este resimțită ca oboseală sau
crampe musculare în picioare, induse de mers sau repaus. Peste 50% dintre pacienți prezintă
sindromul cozii de cal. Vârsta medie a instalării durerii de spate este 25 de ani.

Complicațiile respiratorii
-75% dintre pacienți au otită medie la vârste sub 5 ani. Otita medie recurentă este
frecventă prin drenajul slab al tubei Eustachio, cu hipertrofia amigdalelor și adenoidelor.
Pierderea auzului apare prin redoarea mișcărilor osicioarelor și poate fi congenitală sau
câstigată prin otita medie recurentă. Hipoplazia maxilară conduce la încălecare și malocluzie.
Obstrucția căilor respiratorii superioare, peretele toracic mic, pectus excavatus și
efectele neurologice ale compresiei creierului reduc capacitatea vitală. Incidența pneumoniei,
episoadelor cianotice, apneei și a altor complicații respiratorii este crescută. Simptomele

7
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

obstrucției căilor respiratorii include: sforăitul, adormitul cu gura deschisă și gâtul în

hiperextensie. (Enciclopedia medicală, 2007)

6. Metode de diagnosticare

Examenul fizic
Caracteristici neurologice:

 hipotonia în copilărie
 inițierea tardivă a mersului biped
 inteligența normală cu deficit minor vizual-spațial

Caracteristici craniofaciale:

 oase calvarine mari în contrast cu baza craniului și oasele feței mici

 megalencefalie-cap mare cu bose frontale
 hipoplazia feței mijlocii
 malocluzie dentară și încălecare

Caracteristici scheletice:

 statura mică disproporționată, înălțimea medie la adult barbat este 131 cm și la femeie
124 cm
 înălțime normală a trunchiului care pare lung, cușca toracică mică
 scurtare rizomelică a membrelor superioare cu falduri de piele
 bradidactilia și configurația mâinii în trident
 gibus toracolombar în copilărie care este înlocuit de hiperlordoza compensatorie după
inițierea mersului
 hiperextensibilitate a articulațiilor, mai ales a genunchilor
 extensia limitată a cotului
 genu varum la ambele picioare. (Enciclopedia medicală,2007)

Este posibil să se facă teste de genetică moleculară (căutarea mutaţiei specifice), dacă
unul din părinţi este afectat. Într-o familie fără antecedente particulare descoperirea
ecografică este de obicei tardivă (după săptămâna 30 de sarcină). Şi în acest caz se poate
indica studiul genei FGFR3 pentru a certifica diagnosticul. (Puiu Maria, 2007)

Scanarea CT măsoară cu acuratețe diametrul foramenului. Canalul spinal este

colabat mai ales în segmentele lombare. CT este folosit pentru a dezvolta imagini 3D ale

8
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

cutiei toracice pentru a calcula volumul plămânilor. Rezonanța magnetică este folosită pentru
evaluarea compresiei cervicomedulare la foramen magnum, fuziunii C1, a stenozei subaxiale,
osteomaladiei, chisturilor intramedulare. Detectează dilatarea ventriculară fără hidrocefalie și
forme comunicante sau nu de hidrocefalus.

Ecografia prenatală detectează rata diminuată de creștere a femurului după 20-24 de

săptămâni. este utilă pentru diagnosticarea acondroplaziei în prima jumătate a sarcinii.
Ultrasonografia creierului este folosită la nou-născuti pentru a detecta dimensiunea
ventriculilor. Potențialele somatosenzitive evocate anormale apar la 40% dintre cazuri cu
tract neurologic intact, asociate cu compresia medulară la foramen magnum. Testarea funcției
pulmonare este utilă pentru evaluarea preoperativă când sunt prezente simptome respiratorii.

7. Știați că…?

Infidelitatea este genetică.

Cercetătorii suedezi au confirmat de curând ceea ce femeile știau demult: infidelitatea

este genetică.
Cercetările au dus la descoperirea variației unei gene, întâlnită la 4 din 10 bărbați..
Echipa a aflat că bărbații care poartă una sau două copii ale genei, denumită allele
334, adoptă un comportament diferit față de bărbații care nu o posedă, sunt mai puțin
multumiți și fericiți în relația lor, lucru confirmat chiar și de partenerele acestora.
(www.descopera.ro)

9
Mădălina Andreea Pricop Boli genetice: ACONDROPLAZIA

Bibliografie

Puiu Maria și col., ,,Esențialul în 101 boli genetice rare”, Ed. Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2007

Vlaic Augustin, Genetică animală, Ed. Academic Press, Cluj-Napoca, 2011

Velinov Milen și col., ,,The gene for achondroplasia maps to the telomeric region of
chromosome 4p”, in Nature Genetics, 1994

Wilkin DJ et al., 1998, ,,Mutations in fibroblast growth-factor receptor 3 in sporadic cases of

achondroplasia occur exclusively on the paternally derived chromosome” Am J Med Genet
63:711–716

***Enciclopedia medicală (10/04/2019)

***http://bones.emedtv.com (10/04/2019)

***
http://images.radiopaedia.org/images/5802718/5ff0bac33809cabd091395bf4709ae_big_galler
y.jpg

***http://www.rixir.com.pk/roximn/_images/skull-FrontalBossing-2.jpg

***https://www.fundacionalpe.org/images/alpe/medicine/Image4.jpg

***http://2.bp.blogspot.com/-_QnBsDQzuuY/T0Pa-ekimuI/AAAAAAAAAAo/
42OBoSPRP6A/s1600/Achondroplasia_sct2.jpg

10