NUTRIGENETICA ȘI NUTRIGENOMICA

Profesor coordonator: Realizat de:

Șef lucr. Dr. Ramona Suharoschi St. Mădălina Pricop

2017
Cuprins:

Introducere

Genetica nutrițională și cancerul

Genetica nutrițională și bolile cardiovasculare

Genetica nutrițională și bolile metabolice (obezitatea, dislipidemiile și diabetul zaharat)

Hipocrate, spunea acum două milenii că ”depindem de hrană pentru a trăi, dar alimentația
nepotrivită duce la îmbolnăvire”. Acest lucru ramâne la fel de adevarăt în epoca
nanotehnologiei, a supervitezei sau a alimentelor modificate genetic. (Sales, Pelegrini &
Goersch, 2014).

Nutrigenetica investighează variantele genetice care provoacă o anumită boală și riscul

acesteia. Studiază genomul particular al unui individ sau al unui grup de indivizi și din
rezultate determină riscul ca acest individ sau acest grup să sufere de o anumită boală. În
acest mod, nutrigenetica poate recomanda un tip de dietă capabilă să reducă la minimum
riscul de a contracta o anumită boală. Acesta poate fi considerat ca studiu al unei variații
(nutriționale) a geneticii. Un exemplu clar al aplicării practice a nutrigeneticii ar fi cel al
fenilcetonuriei, o boală cauzată de deficiența enzimei fenilalanin hidroxilază. Această boală
apare din cauza mutației genei care codifică această enzimă, astfel încât nu este capabilă să o
producă nu poate obține efectul său, și anume metabolizarea fenilalaninei. Tratamentul
principal în acest caz ar fi eliminarea fenilalaninei din dieta pacientului.

Alimente bogate în fenilalanină Alimente sărace în fenilalanină

pește verdețuri
carne fructe
fasole verde zaharuri
grâu pâine și biscuiți speciali
lactate produse sărace în proteine
ouă
nuci

Nutrigenomica, numită genomică nutrițională, este o parte a științei care studiază

interacțiunea alimentelor cu genomul. Adică studiază modul în care substanțele nutritive și
alte componente ale produselor alimentare interacționează sau chiar modulează materialul
genetic. În așa fel încât atunci când se face o interpretare determinată a materialului genetic,
diferitele tipuri de diete ar putea conduce la rezultate diferite, fără a uita variabilitatea
individuală. În prezent, liniile principale ale cercetării nutrigenomice care au o greutate mai
mare sunt cele care lucrează în prevenirea obezității, precum și bolilor cardiovasculare. (Jose
Serrano&Elia Obis, 2015)

Bolile cronice, inclusiv obezitatea, sunt cauze majore ale morbidității și mortalității în
majoritatea țărilor. Efectele adverse ale obezității și comorbidităților asociate asupra sănătății
rămân o preocupare majoră din cauza lipsei de intervenții eficiente pentru prevenire și
management. Nutriția exactă este o abordare terapeutică emergentă care ia în considerare
informațiile genetice și epigenetice ale unui individ, precum și vârsta, sexul sau statutul
fiziopatologic particular. (Ramos-Lopez O, 2017)

Nutrigenomica acoperă o gamă foarte variată de tehnologii care încearcă să elucideze modul
în care programarea genetică celulară operează în celule și țesuturi.
Secvențierea Genomului Uman, realizată prin imensul proiect de cercetare internațională -
Human Genome Project a reprezentat baza de plecare pentru cercetările nutrigenomice.
(Iancu Silvia, 2016)

Dacă, inițial, proiectul de descifrare a genomului uman (The human Genome Project) a
permis definirea unui genom uman de referință, definit doar pentru câțiva indivizi,
dezvoltarea ulterioră a proiectului, ca și demararea altor proiecte precum The HapMap
Project (închis in 2016) sau mai recentul The 1000 Genomes Project, au permis înțelegerea
mai exactă a rolului pe care variațiile genetice le au în definirea caracteristicilor fiziologice și
a riscurilor de boală. (Martin Kohlmeier, 2017)

Problemele determinării mecanismelor de control homeostatic impuse de o anumită dietă se

datorează:

1. complexității genomului uman format din 35-40.000 de gene din a căror activitate rezultă
un număr de aproximativ 100000 proteine ce vor da naștere în urma proceselor metabolice la
sute de mii de metaboliți,

2. complexității de compoziție a alimentelor induse geografic, sezonier, cultural, gastronomic

dar și interacțiunilor variabile

La nivel molecular interacțiunea dintre nutrienți și gene este mediată prin factorii de
transcripție nucleară. Structura moleculară a nutrienților determină specific activarea căilor
de semnalizare: schimbări mici de structură au o influență profundă asupra căii activate, iar
pe de altă parte nutrienții înrudiți pot avea efecte diferite asupra funcțiilor celulare. De
exemplu: acizii grași polinesaturati ω3 au un efect pozitiv asupra aritmiilor cardiace, acizii
grași polinesaturati ω6 scad LDL colesterolul, în timp ce acizii grași saturati C:16-C:18 nu au
nici un efect. (Iancu Silvia, 2016)

Genetica nutrițională și cancerul

Printre genele a căror mutații moștenite sunt implicate în susceptibilitatea la cancer prin
intervenția lor în metabolismul carcinogenilor sau în statusul hormonal al cancerelor
hormonosensibile, sunt câteva gene care au rol în metabolismul nutrienților. Studii legate de
consumul de nutrienți și de polimorfismele genelor de risc cancerigen redus și ale genelor de
risc înalt sunt importante în elucidarea etiologiei cancerului.

În plus, există studii care se adresează direct mecanismelor prin care un anumit tip de dietă
determină afectare somatică la nivelul tumorii. Un exemplu cunoscut al modulării incidenței
cancerului prin factori nutriționali este cel al populatiei japoneze la care riscul de cancer de
colon era redus până în decada anilor 60. De atunci rata cancerului de colon a crescut rapid,
iar această creștere se datorează „westernizării” dietei și probabil unei susceptibilități crescute
la acest tip de afectare. Dificultățile unor studii epidemiologice în aceste cazuri provin din
diversitatea de factori nutriționali care trebuie investigați, din diversitatea etiologiei
cancerelor, din dificultatea de a aduna date referitoare la consumul de nutrienți al subiecților.
Studiul EPIC (European Prospective Investigation into Cancer) analizează datele
corespunzătoare unei populatii extrem de variabile (de pe întreg teritoriul european) pentru a
minimiza efectele erorilor de măsurare și pentru a crește șansele de a găsi asocierile dietetice
ale studiilor epidemiologice. Acest studiu larg a demonstrat o asociere semnificativă a
ingestiei de grăsimi cu cancerul mamar și al consumului de carne roșie (care crește
producerea endogenă de carcinogeni de tip nitrozaminici) cu tumorile colonice. (Sanchez
Lara, Morales-Graf, Green, Sosa-Sanchez, & Mendez-Sanchez, 2010)

Genetica nutritionala si bolile cardiovasculare

În majoritatea țărilor est-europene aflate în tranziție economică s-a observat o creștere

accentuată a prevalenței bolilor cardiovasculare ceea ce va duce la o creștere semnificativă a
costurilor necesare pentru controlul acestor afecțiuni la o populație a cărei medie de vârstă
este în creștere.

Nutriționistii cercetează posibilitatea ca prin aplicarea precoce a măsurilor dietetice adecvate

să mențină starea de sănătate a populației până la vârste înaintate, la care declinul funcțional
terminal să fie de scurtă durată. Pe lângă o calitate a vieții crescută, s-ar putea obține și
beneficii economice importante prin evitarea utilizării de lungă durată a medicamentelor. În
Finlanda de exemplu, s-au implementat cu eficiență asemenea măsuri dietetice de prevenire a
bolii coronare la nivel populațional.

În legatură cu aceste măsuri larg adoptate se ridică probleme de procent de aplicabilitate

pentru o populație dată doarece de exemplu existaă gene care determină un răspuns favorabil
la o dietă săracă în colesterol dar și variante care au efect opus. Există multe gene cu un
asemenea potențial de susceptibilitate care au fost studiate în ultimii 10 – 15 ani.

Un exemplu poate fi cel al APOE (apolipoproteina E) cu trei forme comune (E4 25%, E3
65%, E2 10%) implicate în transportul chilomicronilor și în legarea receptorului LDL (low
density lipoprotein). Indivizii hetero- sau homozigoți pentru E4 au un risc cardiovascular
crescut, nivele de colesterolemie mai mari și au un răspuns mai amplu la dietele reduse în
grăsimi față de restul persoanelor cu celelalte izoforme. Un alt studiu, a arătat însă că
administrarea de suplimente de ulei de peste la un grup de bărbați a avut un raspuns benefic
la genotipurile E3 și E4 în timp ce grupul E2 a demonstrat o creștere cu 19% a LDL și o
reducere semnificativă a HDL (componenta protectoare a colesterolului total) și deci o
accentuare a riscului cardiovascular în urma administrării de suplimente care sunt prescrise
uzual pentru efectul lor benefic asupra profilului lipidic. Nivelele HDL sunt sensibile la
anumiti factori nutriționali ca de exemplu acizii grași polinesaturați. Framingham Heart Study
a arătat ca polimorfismul (-75G/A) al regiunii promotor al APOA1 (Apolipoproteina A1),
componenta majoră a HDL plasmatic se asociază la persoanele cu alela A cu creșterea HDL
după consumul de acizi grași polinesaturați în timp ce pentru alela G (mai comună) relația
este inversă. Pentru acest grup sfaturile generale nutriționale nu ar avea efect benefic, sau
chiar dimpotrivă. (Van Gaal, L. F., Mertens, I. L., & De Block, 2006)

Genetica nutrițională și bolile metabolice (obezitatea, dislipidemiile și diabetul zaharat)

Este bine cunoscut faptul ca apariția diabetului zaharat tip, 2 cu o puternică componentă
genetică, poate fi prevenită sau mult întârziată prin modificări dietetice și creșterea nivelului
de activitate fizică. Stilurile de viață moderne predispozante la diabet zaharat devin o
problemă a societății întregi și ar trebui abordate la acest nivel mai mult decât la nivel
individual. Ar fi de neconceput să se creadă că diferențele genetice (genele protectoare) ar
putea conferi imunitate la boală și astfel să se adopte orice stil de viață s-ar dori.
Universitatea din Cambridge a publicat un studiu în acest sens asupra consumului de grăsimi
saturate și polinesaturate și incidența diabetului zaharat de tip 2.

S-au facut progrese în identificarea cauzelor monogenice de obezitate sau diabet, de exemplu
mutații ale genei receptorului MC4 se asociază cu obezitate severă în anumite familii sau
formele de MODY (Maturity onset diabetes in youngs), boli în care genele au fost
identificate, dar aceste forme sunt rare în populație.

Scanări ale întregului genom au dus la identificarea mai multor regiuni ce conțin gene care
contribuie la forma comuna poligenică de diabet zaharat tip 2. În articolul publicat în Nature
în 2007 se descriu cinci regiuni care sunt responsabile de peste 70% din susceptibilitatea
pentru diabetul zaharat.

Dintre genele candidate, o mare atenție se acordă genei PPAR gama (peroxizome proliferator
activator receptor gamma) care este candidată și la implicare în interacțiuni nutrienți-gene.
PPAR gama este un receptor nuclear implicat în lipidogeneză și în metabolismul lipidic.
Anumite mutații mai rare ale acestei gene determină insulinorezistența (una din cauzele și
caracteristicile diabetului zaharat de tip 2) în timp ce unele polimorfisme comune afectează
insulinosensibilitatea.

De interes pentru genetica nutrițională este faptul ca ligandul natural al acestui receptor este
un acid gras, iar gradul de afinitate este modulat de concentrația serică a acizilor grași, la
rândul ei influențată de ingestie. Se știe ca diferite genotipuri ale PPAR gama determină
nivele diferite de insulinemie a jeun ca răspuns la o dietă cu același conținut de grăsimi.
Altschuler et al ( ) au efectuat o metaanaliză a mai multor studii publicate până în 2000 și au
arătat că polimorfismul comun Pro12Ala al PPAR gama este asociat cu un grad relativ slab
de protecție împotriva diabetului zaharat. Polimorfismul este asociat cu sensibilitate crescută
la insulină, risc scăzut de DZ tip 2, creșterea masei corporale, alela Ala determină creșterea
indicelui de masă corporală în cazul scăderii raportului dintre ingestia de acizi grași
polinesaturați/saturați în timp ce alela Pro nu duce la creșterea masei corporale.

Asemenea rezultate însă necesită noi studii care să demonstreze rolul etiologic al PPAR
gama. Va trebui ca aceste studii să prevadă înrolarea subiecților pe baza explorării prealabile
a genotipului, factorul cheie fiind reprezentat de frecvența alelică a genotipurilor de interes
pentru a avea rezultate lipsite de echivoc. Desigur nu poate fi ignorată problematica eticii
analizelor genice în procesul de recrutare.

Studiile migraționale sau de variații geografice arată că fundamentul etiopatogenic al

diabetului zaharat de tip 2 este reprezentat de interacțiunea dintre gene și mediu. Continuarea
cercetărilor în acest domeniu necesită implicarea industriei alimentare și farmaceutice,
aceasta din urmă, mai ales în și prin farmacogenetică.
Există deja mai multe grupuri internaționale de inițiativă al căror scop este elaborarea de teste
genetice, care în final să permită individualizarea pe baze genetice a sfaturilor nutriționale, de
exemplu European Nutrigenomics Organisation (NuGO). Pentru bolile cu impact crescut
asupra sănătății publice, asemenea teste dobândesc o valoare și mai mare prin posibilitatea
stabilirii unor programe de prevenire cu impact populațional. (Phillips, C. M. 2013)

Bibliografie:

Furriol-Palmer, Jessica. Obesidad y enfermedades asociadas en España, México, Perú,

Ecuador y Colombia: hacia la nutrición personalizada basada en el código genético.
Universidad International de Valencia

Phillips, C. M. (2013). Nutrigenetics and metabolic disease: current status and implications
for personalised nutrition

Ramos-Lopez O & col. Guide for Current Nutrigenetic, Nutrigenomic, and Nutriepigenetic
Approaches for Precision Nutrition Involving the Prevention and Management of Chronic
Diseases Associated with Obesity, 2017

Sanchez-Lara, K., Morales-Graf, L., Green, D., Sosa-Sanchez, R., & Mendez-Sanchez, N.
(2010). [Cancer and obesity]

Sales, N. M., Pelegrini, P. B., & Goersch, M. C. (2014). Nutrigenomics: definitions and
advances of this new science. J Nutr Metab, 2014,

Van Gaal, L. F., Mertens, I. L., & De Block, C. E. (2006). Mechanisms linking obesity with
cardiovascular disease

http://www.advancednutrigenomics.com/ce-este- nutrigenomica/

https://www.universidadviu.es/la-aplicacion-la-nutrigenomica-nutrigenetica-contribuira-
disminuir- los-casos-obesidad-mexico/

https://institutonutrigenomica.com/noticias-nutrigenomica/nutrigenomica-nutrigenetica-
diferencias- y-significado-de-ambos-terminos/