SUBIECTE BOLI INFECTIOASE

1. ANTIBIOTICE
------REGULI DE ADMINISTRARE------
In alegerea antibioticelor tinem seama de:
-decizia utilizarii antibioticelor ( in diagnosticul cert de boala infectioasa)
-criteriul bacteriologic ( etiologic): sensibilitatea determinata ( antibiograma)
-criteriul farmacologic: absorbtia, difuziunea in tesuturi, biotransformarea si eliminarea
-criteriul individual ( varsta, graviditatea, alergie medicamentoasa, imunodepresie)
-criteriul toxicologic, ecologic, economic ( cost)
Antibioticoterapia trebuie sa fie tintita, eficace, cu toxicitate redusa, fara reactii alergice.

------CAI DE ADMINISTRARE-------
------AMINOPENICILINE------
ANTIBIOTICE: Ampicilina, Amoxicilina, Bacampicilina, Metampicilina, Pivampicilina,
Amoxicilina-ac. Clavulanic, Ampicilina-sulbactam.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Mai activă decât penicilina G pe: Enterococcus spp.
Mai puţin activă decât penicilina G pe: S. Pyogenes, Neisseria spp, Clostridium spp
Activă pe: + C. Diphteriae, + B. Anthracis, + Bordetella pertussis, + Treponema pallidum,, +
Leptospira, + Borrellia, + Listeria monocytogenes, + Yersinia pestis, + H. influenzae
Anumite specii de enterobacterii neproducătoare de betalactamaze: E.coli, Proteus
mirabilis, Salmonella typhi/non typhi, Sghigella spp, Vibrio spp
INDICATII : Pneumonie, Meningită, Sepsis, Endocardită, Antrax, Difterie, Leptospiroză
Boala Lyme, Profilaxia unor infecţii stomatologice.
REACTII ADVERSE
Amoxicilina/Ampicilina: rash maculopapular +/- mononucleoza infecţioasă, leucemia
limfatică cronică.
Amoxicilina-acid clavulanic: diaree, candidoză, hepatită colestatică.

PENICILINE PSEUODOMONAS
ANTIBIOTICE: Ticarcilina, Ticarcilina+acid clavulanic, Mezlocilina, Piperacilina
SPECTRUL ANTIMICROBIAN:
TICARCILINA: Proteus, Enterobacter, Serratia, Pseudomonas.
PIPERACILINA: Enterobacter cloacae, Citrobacter, Bacteroides fragilis, Pseudomonas,
Proteus, Klebsiella.
INDICATII: infectii severe cu germeni sensibili, infectii polimicrobiene biliare, digestive,
genito urinare.
REACTII ADVERSE: diaree, leucopenie, reactii anafilactice, colita.

-----CEFALOSPORINE------
PRIMA GENERATIE: Cefalozin, Cefadroxil, Cefalexin
REACTII ADVERSE:
 Hipersensibilizare primară: la cefalosporine (1-2%); încrucişată - la pacienţii cu
hipersensibilizare la penicilină (5-10%);
 Reacţii locale: durere, flebită;
 Reacţii gastrointestinale: greţuri, vărsături diaree, hepatotoxicitate
 Nefrotoxicitate
 Reacţii hematologice: neutropenie, trombocitopenie
A DOUA GENERATIE: Cefamandol, Cefuroxim, Cefprozil, Cefoxitin
Cefalosporinele de a 2-a generaţie includ molecule cu spectru antibacterian limitat, dar cu o
stabilitate la hidroliza prin beta-lactamaze cu spectru extins superioară cefalosporinelor de
primă generaţie
SPECTRUL ANTIMICROBIAN AL Cefalosporinelor de generatie a doua:
Spectrul C1G +: H. influenzae , N. gonorrhoeae , E. coli, Klebsiella (inconstant sensibile)
Pentru cefoxitin: GN anaerobi (Bacteroides fragilis) – activitate moderată
INDICATII: otite, sinuzite, angine
A TREIA GENERATIE: Cefoperazona, Cefotaxima, Ceftazidima, Ceftizoxima,
Latamoxef / Orale: Cefixima, Cefpodoxima, Ceftibuten, Cefdunir

A PATRA GENERATIE: Cefepime-Pseudomonas-Serratia-C. Freundii rezistente la

ceftazidima, Cefpirom-Enteribacteriaceae-Pseudomonas.
INFECTII SEVERE: sepsis, infectii neuro meninge, infectii brohopulmonare, infectii
nosocomiale, urinare

-------AMINOGLICOZIDE-------
Aminoglicozidele sunt antibiotice rapid bactericide, iar asocierea cu betalactaminele,
fluorochinolonele şi antibioticele polipeptidice este sinergică.
ANTIBIOTICE: Amikacina, Dibekacina, Gentamicina, Netilmicina, Sisomicina,
Tobramicina,Kanamicina, Streptomicina, Isepamicina.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN AL AMINOGLICOZIDELOR:
-Netilmicina, Gentamicina, Tobramicina, Sisomicina, Dibekacina: Staphylococcus, E. Coli,
Listeria monocytogenes
-Amikacina: Staphylococcus, Bacilli aerobi, Coli, Serratia, Enterobacter, Proteus,
Pseudomonas, Klebsiella, Acinetobacter.
Streptomicina: M. Tuberculosis, Brucella.
Kanamicina: M. Tuberculosis.
INDICATII: infectii urina, endocardita infectioasa, infecti bronhopulmonare, infectii cu
listeria, infectii cu germeni multirezistenti, tubercoloza.

REACTII ADVERSE:
 Nefrotoxicitate=reversibilă după întreruperea terapiei şi accelerată de administrarea
simultană de diuretice de ansă
 Ototoxicitate: hipoacuzie (datorită toxicităţii cohleare), vertij, nistagmus (datorită
leziunilor vestibulare)
 Blocaj neuromuscular – rar, dar cu potenţial letal (paralizie respiratorie, stop
respirator).

-----GLICOPEPTIDELE----
ANTIBIOTICE: Vancomicina, Teicoplanin, Oritavacin, Dalbavacin.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN: Staphylococcus aureus meticilino-rezistent
(MRSA), Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent (PRP), Enterococcus, Clostridium
difficile

REACTII ADVERSE: Dureri locale, endoflebită, Eliberare brutală de histamină- risc de

şoc anafilactic şi deces

2. RUJEOLA
TABLOU CLINIC:
 Perioada de incubaţie este de 10-14 zile
 Perioada prodromala – durează 3-4 zile, se caracterizează:
 Febră, Astenie, Tuse, Coriză, Conjunctivita
 Simptomele ating maximum de intensitate în momentul apariţiei erupţiei.
 Semnul Koplik este patognomonic pentru rujeolă
 Gingivita eritematoasă: depozite fine, alb-albăstrui, în dreptul caninilor
 Enantemul “stropit”: pete congestive/ hemoragice pe vălul palatin şi pe peretele
posterior al faringelui
› Apare pe mucoasa orală cu 2 zile înainte de apariţia erupţiei
› Localizat pe mucoasa jugală, la nivelul molarilor inferiori
› Leziuni de 1-2 mm, proeminente, albicioase pe o bază eritematoasă
› Dispar rapid în 1-3 zile
Exantemul – persistă 6-7 zile
  Apare la 3-4 zile după debut
 Leziunile sunt maculopapule, roz (se albesc la presiune), ulterior devin confluente
 Erupţia debutează retroauricular şi în regiunea cervicală superioară posterioară, apoi
pe frunte şi obraji
 Se extinde centrifug, astfel în a 3 a zi este prezentă pe : faţă, gât, trunchi, extremităţi
superioare şi inferioare
 Începe să dispara după 4-6 zile de evoluţie (în aceeaşi ordine în care a apărut) şi se
transformă într-o pigmentaţie brună
 La dispariţia exantemului rămâne o fină descuamaţie
 Febra persistă până în a 3-4 zi de erupţie
 Rujeola tipică are o durată de evoluţie de 7-10 zile.
 Infecţia este contagioasă 5 zile înainte şi 5 zile după apariţia erupţiei
COMPLICATII: pot fi consecinţa infecţiei virale sau secundare unei infecţii bacteriene
 Otita medie, mastoidita
 Complicaţii respiratorii: laringita, bronhopneumonia, pneumonia lobară.
 Complicaţii neurologice: Encefalomielita postinfecţioasă, Encefalita rujeolică cu
incluzii, imunodeprimati, Panencefalita sclerozantă subacută
 Suprainfecţiile se datorează de regulă H.influenzae, Streptococcus pyogenes,
Staphylococcus aureus
INGRIJIREA PACIENTULUI CU RUJEOLA:
 repausul la pat în perioada febrila şi câteva zile după aceasta(8-10zile)
 igiena tegumentelor şi mucoaselor, cu spălături oculare, gargară cu ceai de museţel;
 dieta, în perioada febrilă: lichide, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe, apă minerală.
 În convalescenţă, regimul alimentar este complet, fără restricţii.
 Prognostic – rezervat la copilul sub 2 ani. Letalitatea este de 0,5-1,5%
 Tratament
› Simptomatic: ANTALGICE, ANTITERMICE, ANTITUSIVE
› În suprainfecţii bacteriene : ANTIBIOTICE

3. RUBEOLA - DOBANDITA
TABLOU CLINIC:
 Incubaţia : 2-3 săptămâni
 Perioada prodromală
› Debut: astenie, febră moderată, coriză şi chiar cu exantem maculopapular, ce survin în
aceeaşi zi
› Limfadenopatia poate precede exantemul cu 2-7 zile
› Ocazional, enantem: macule mici pe palatul moale ce preced/ sunt concomitente cu
exantemul
 Perioada de stare
 › Exantemul debutează la faţă, apoi trunchi şi extremităţi (se generalizeaza intr-o zi) şi
durează 1-5 zile
› Adenopatia : ggl.retroauriculari, cervicali posteriori, suboccipitali
COMPLICATII: foarte rare: purpură trombocitopenică, miocardita, aplazia medulară şi
encefalita, artrita.

CONGENITALA
TABLOU CLINIC
 Efecte tranzitorii la nou-născut
 Manifestări permanente ce pot fi decelate de la naştere sau pot fi recunoscute în cursul
primului an de viaţă:
› Afecţiuni cardiace congenitale
› Scăderea acuităţii vizuale total sau parţial
› Surditate
› Întârzierea creşterii, micrognaţie
› Hepatosplenomegalie
› Purpură trombocitopenică, anemie
› Osteită şi meningoencefalită
 Anomalii care apar şi progresează în perioada copilăriei şi adolescenţei:
› Retard mental moderat/sever deficienţe motorii, balans permanent, panencefalită
progresivă rubeolică, ciroză hepatică, deficite imunologice
INGRIJIREA PACIENTULUI CU RUBEOLA:
 Monovaccin/bivaccin
 Rubeola in primul trimestru – intreruperea sarcinii – effect teratogen al virsului
 Izolarea bolnavului pe toata durata de contagiozitate, evitarea contactului cu femei
gravide care nu au mai avut rubeola/nu s-au vaccinat
 Profilaxia pasivă - imunoglobuline standard în primele 2 -3 zile de la contactul
infectant.
 Profilaxia activă se face prin vaccinare cu vaccinul antirubeolic în forma simplă
sau combinată cu alte vaccinuri (antirujeolic, antiurlian).
Nu există tratament specific pentru rubeola congenitală. Numeroase defecte pot fi corectate
chirurgical sau răspund la terapia medicamentoasă

4. VARICELA
TABLOU CLINIC:
 Perioada de incubaţie 15 zile (10-20 zile)
 Perioada preeruptivă (1-2 zile): febră, disconfort, cefalee, inapetenţă
 Perioada eruptivă (≈ 3 săpt.)
Exantemul apare în prima săpt., în 2-5 valuri eruptive care se succed la interval de 1-3 zile,
fiecare val fiind însoţit de un croşet febril.
Caracterele exantemului:
• Polimorf (pluristadial),
• Generalizat,
• Centripet,
• Evoluţie rapidă a leziunilor (8-12 h),
• Număr mediu = 250-500, mai numeroase la copiii mari
Vezicula – element caracteristic:
• Superficială,
• Conţinut clar “picătura de rouă”,
• Înconjurată de o areolă hiperemică,
• Nu confluează.
Caracterele enantemului: vezicule pe mucoase, rapid decapate – ulceraţii
COMPLICATII:
1. Complicaţii bacteriene
• Cele mai frecvente
• Bacterii implicate: streptococ grup A, stafilococ
• Foliculite, erizipel, celulite (faciale, periorbitare), abcese, flegmoane. Aceste leziuni se
pot complica cu sepsis cu risc de instalare a şocului septic.
2. Pneumonia variceloasă primară-Frecvent are evoluţie favorabilă
3. Complicaţii neurologice -Cerebelita=survine de regulă în prima săpt.de erupţie
• Clinic: tulburări de echilibru şi mers, vertij, vărsături
-Encefalita variceloasă
• Debut în prima săpt.de erupţie
• Febră, cefalee, vărsături, convulsii, tulb.stării de conştienţă, hemipareze
• Mortalitate 5-35%
-Mielita transversă- hipotonie musculară a membrelor inf., tulb.sfincteriene, ROT modificate
-Sindromul Reye – encefalopatie acută şi degenerescenţă hepatică acută
4. Sindrom hemoragipar- trombocitopenie
5. Hepatita
6. Alte complicaţii rare: GN, pancreatită, artrită, oculare
INGRIJIREA PACIENTULUI CU VARICELA:
-se izoleaza pacientul -se asigura conditii de microclimat in perioada de contagiozitate -se
umidifica aerul din incapere -se fereste de curentii de aer -se limiteaza contactul cu vizitatorii
-se respecta circuitele functionale cu strictete -se supravegheaza permanent functiile vitale
starea generala -se anunta medicul atunci cand se constata aparitia complicatiilor
-supravegherea starii generale -asigurarea unor conditii optime de spitalizare -ingrijirea
corespunzatoare a tegumentelor -respectarea circuitelor in sectie -tratarea corespunzatoare a
afectiunilor corespunzatoare -respectarea masurilor de igiena
-combaterea pruritului -ingrijirea corespunzatoare a mucoasei si tegumentelor
-mentinerea temperaturii in limite normale -combaterea frisonului
-asigurarea toaletei personale prin efectuarea toaletei pe regiuni folosind comprese umezite cu
apa alcoolizata 
Tratament simptomatic: antitermice (paracetamol, NU aspirină); antihistaminice; aplicaţii
locale cu alcool mentolat 1% sau soluţii apoase cu clorhexidină;
 se contraindică: talc, creme, antipruriginoase, topice cu antibiotice;
 menţinerea igienei unghiilor pentru profilaxia suprainfecţiilor bacteriene.
Tratament antiviral: Indicaţii-aciclovir 5-7 zile
Copil > 12 ani, Copii cu boli cronice cutanate sau pulmonare, Copii aflaţi sub trat.cronic cu
aspirină/ corticoizi, Cazuri sec.de boală dintr-un focar epidemic, Adolescenţi, adulţi

5. SCARLATINA
TABLOU CLINIC
Perioada de incubaţie: 3-6 zile
Debutul brusc: Febră, Cefalee, Disfagie, Vărsături cu durata de aprox. 3 zile
Examen fizic:
 Faringe intens hiperemiat
 Hipertrofie amigdaliană
 Adenopatie subangulomandibulară
Perioada de stare: Simptome generale- febră, cefalee, astenie
Exantem:
 Apare la 12-48 ore de la debutul bolii şi durează 7-9 zile
 Iniţial la baza gâtului, pe zona anterioară a toracelui
 Se generalizează în câteva ore
 Micropapule congestive, macule, microvezicule cianotice (scarlatina astacoidă)
 La palpare, erupţia este aspră; pielea este uscată
 Exantemul este pruriginos cu urme de grataj
 La nivelul pliurilor de flexie: semnul lui Pastia
 Faciesul din scarlatină: masca lui Filatov
Enantemul:--Angină--
 Intens eritematoasă, cuprinzând :
 Istmul faringian
 Oprindu-se brusc la limita palatului dur
  Angina pultacee, psudomembranoasă, cu aspect ulcerativ/ necrotic – foarte rară.
Ciclul glositei exfoliative:
 Ziua 1 – limba saburală
 Ziua 2-3 – dublul “V” lingual
 Ziua 4-5 – limba zmeurie
 Ziua 6-7 – limba lăcuită
 Ziua 10-12 – revenire la aspectul normal
Descuamarea:
 Începe după 7-14 zile de boală şi poate dura 2-4 săpt.
 Cel mai frecvent afectează palmele şi plantele.
 Recăderile constau în reapariţia simptomelor în primele 6 săpt.de convalescenţă.
 Reîmbolnăvirile datorate unei noi infecţii cu streptococ beta hemolitic (după luni-ani
de la prima îmbolnăvire) se constată mai ales la cei trataţi cu antibiotice
Forme clinice:
A. Forme benigne: uşoară, abortivă, frustă
B. Forma medie, comună
C. Forme grave sau maligne
 Forma toxică: stare generală gravă, hemoragii cutaneo-mucoase, colaps
cardiovascular, exantem hemoragic, manifestări neuropsihice (delir, convulsii, comă)
 Forma septică cu angină ulcero-necrotică şi focare septice secundare
 Forma toxico- septică
COMPLICATII:
Toxice în I-a săptămână: Miocardita, Nefrita, Hepatita, Encefalita.
Supurative:
 Abces periamigdalian, abces retrofaringian
 Otită medie, mastoidită, sinuzită acută
 Limfadenită supurativă cervicală
 Meningită, abces cerebral
Nesupurative: Glomerulonefrită acută, Reumatismul articular acut
TRATAMENT:
 Penicilina G 2-4 milioane UI/zi, timp de 7 zile, urmate de :
 3 administrări de benzatin penicilină
 În caz de alergie la penicilină – macrolide
 În formele toxice sau septice : Penicilină 5-10 milioane UI/zi, timp de 2-4 săpt./
imunoglobuline
INGRIJIREA PACIENTULUI CU SCARLATINA:
1. măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 2. recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
3. educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se transmite,
tratează, previne;
4. administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic
5. atenuarea febrei prin aplicarea de comprese reci pe frunte, antitermice;
6. diminuarea durerii de cap și a inflamației prin analgezice și antiinflamatoare.
7. supravegherea stării pacientului si observarea efectului tratamentului pentru
prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
8. combaterea pruritului prin aplicarea de mixturi mentolate;
9. echilibrare hidro-electrolitică prin hidratarea corespunzătoare a pacientului (2-3l/24h);
10. regim hidro-lacto-zaharat, supe, vitamine;
11. prevenirea infecțiilor și a complicațiilor prin asigurarea igienei mucoaselor și a
tegumentelor
12. izolare, repaus la pat cel putin 7 zile
13. exsudat faringian atât pacientul, cât și familia sau persoanele care au avut contact;
14. administrarea tratamentului
15. asigurarea confortului și combaterea anxietății prin suport psihologic.
6. OREION:
TABLOU CLINIC:
Perioada de incubaţie: 14-25 zile
Simptome prodromale (3 zile): febră, cefalee, astenie
Perioada de stare:
 Localizări salivare
 Debutul parotiditei: dureri şi tumefacţie uni/bilaterală a lojelor parotidiene, fără semne
inflamatorii
 Durerea poate iradia în ureche sau la baza gâtului producând trismus
 Dureri la palparea vârfului mastoidei, gonionului
 Angina eritematoasă, Adenopatie
În funcţie de intensitatea tumefierii parotidiene se descriu trei grade:
 Grad I : ştergerea şanţului retromaxilar
 Grad II : tumefiere ce îndepărtează urechea de craniu
 Grad III : tumefiere extinsă cervical ( cu edem glotic )
Localizări extrasalivare: Orhiepididimita (25%)- survine la adulţi tineri şi adolescenţi
 De regulă unilaterală
 Apare la 3-7 zile după dispariţia tumefacţiei parotidiene
 Clinic: eritem, dureri şi mărirea testiculilor (cedează după 4 zile)
Manifestări neurologice
 Pleiocitoza LCR fără manifestări clinice (50% din cazuri)
 Meningita urliană (10%) : devine manifestă la 1-6 zile după debutul parotiditei cu :
febră, vărsături, redoarea cefei;
  În LCR : <500 celule/mmc, ↑ proteinorahiei, hipoglicorahie
 Evoluţie favorabilă într-o săptămână
 Encefalita
Alte manifestări ale infecţiei urliene sunt: Anomalii funcţionale renale, Anomalii ECG,
Pancreatită se dezvoltă după zile-săptămâni de la debutul oreionului şi se manifestă (febră,
vărsături, greţuri, dureri în etajul abdominal superior), Afectarea tiroidei: tumefiere şi dureri
Febra, cefaleea şi astenia durează 2-6 zile
COMPLICATII:
 Miocardita – foarte rar
 Artrita – articulaţii mari (genunchi, cot, gleznă, umăr)
 Anemie hemolitică, trombocitopenie
 Surditate cu afectare uni/bilaterală
 La femeia gravidă : Moartea fătului – frecventă în I-ul trimestru, Greutate mică la
naştere, Fibroelastoza endocardică.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU OREION:
 Pacienţii trebuie izolaţi până la dispariţia tumefacţiei
 Repaus la pat mai ales la cei cu orhită (10-14 zile)
 Simptomatic: analgezice, prednison/AINS, aplicarea de comprese reci la cei cu
orhită, antiemetice (pancreatită).
 Evitarea alimentelor acide, dietă uşoară, hidratare
 Vaccinul : virus urlian viu; administrare izolată sau în combinaţie cu vaccinul
antirujeolic şi antirubeolic

7. MONONUCLEOZA INFECTIOASA:
TABLOU CLINIC:
Incubaţia – variază între 3 şi 7 săpt. până la 2 luni
Debutul – insidios (4-5 zile) cu manifestări generale: febră, cefalee, stare generală influenţată,
astenie, mialgii
Perioada de stare:
Triada clasică: febră, faringită, limfadenopatie
 Febră în platou, septică, remitentă, intermitentă, 38-40ºC, durată 7-28 zile.
 Angină 80-95%, eritematoasă, eritemato-pultacee, pseudomembranoasă;
 Splenomegalie 50%, friabilă; persistă 2-3 săpt.
 Hepatomegalie 20-30%, durează 2-4 săpt, rar cu icter
 Exantem maculo-papulos, rujeoliform, scarlatiniform, generalizat, nepruriginos,
necaracteristic. Rar tip urticarian, 7-10 zile.
 Enantem palatin – pete hemoragice la 20-30%
 Mai rar – manifestări renale, pulmonare, cardiace, orhite
FORME CLINICE:
Infecţia congenitală şi neonatală : micrognaţie, cataractă, trombocitopenie
La sugari şi copii < 4 ani : infecţia asimptomatică sau simptome nespecifice: diaree, dureri
abdominale, infecţii ale căilor respiratorii superioare
Adolescenţii şi adulţii tineri: dezvoltă mononucleoză infecţioasă cu caracterele descrise
anterior.
COMPLICATII: Hematologice: Anemie hemolitică, Trombocitopenie, Anemie aplastică
Respiratorii : infiltrate interstiţiale
Neurologice :
 slăbiciune musculară simetrică şi progresivă, poate evolua cu paralizie completă,
deficite senzitive
 Encefalita – survine la 1-3 săpt după debut
 Meningita aseptică, mielita, nevrite de plex brahial, paralizii de nervi cranieni
Cardiace: miocardită, pericardită
INGRIJIREA PACIENTULUI CU MONONUCLEOZA INFECTIOASA:
Nu există o terapie specifică. In general, este recomandat ca pacientii sa se odihneasca
suficient, sa aiba o alimentatie sanatoasa si sa consume multe lichide. Eventual, pot fi
recomandate medicamente pentru tratarea durerilor in gat si a febrei.
Aciclovirul nu are nici un efect asupra simptomelor din MNI, nefiind deci recomandat
Corticosteroizii scurtează durata febrei şi a simptomelor orofaringiene, doar în formele
complicate : Obstrucţii ale căilor respiratorii superioare, Anemie hemolitică acută, Afectare
cardiacă severă, Afectare neurologică.

8. LEPTOSPIROZA:
TABLOU CLINIC:
Incubatia: 7-10 zile,
Debutul: brusc cu febra , frison cefalee, mialgiie
Evolutia bolii: bifazica:
a) faza de leptospiremie: febra cefalee mialgii puternice, hemoragie conjunctivala, faciesul
este congestionat iar pe tegumente pot aparea eruptii .
Manifestri digestive, manifest renale: oligurie, albuminurie si cilindri hematici in
sediment.. dupa 4 -10 zile febra scade si dupa o scurta perioada de ameliorare boala intra in
faza organica.
b) faza organica: reapare febra . meningita se manifesta prin: cefalee, fotofobie , rahialgii si
modificari in LCR.
COMPLICATII:
TRATAMENT:
Tratamentul etiologic se face cu:
 penicilina G - 2-4 milioane U.I./zi
În formele medii; 4-6 milioane U.I./zi în cele grave, pe o durată de 7 zile, ampicilină (3-4
g/zi).
 Antibioticoterapia este eficientă numai când este instituită în primele 3-4 zile de boală
(perioada de leptospiremie); după a 6-a zi, nu mai este eficace.
Terapia patogenică:
 soluţii de glucoză,
 vitamine din grupul B,
 vitamina C şi K,
 Insulină
În insuficienţa renală acută se recurge la diuretice: manitol, furosemid pe cale i.v. şi la
soluţie glucozată hipertonă. Dacă bolnavul nu-şi reia diureza sau ureea depăşeşte 400 mg/dl se
recurge la hemodializă sau la dializă peritoneală.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU LEPTOSPIROZA:

9. BOALA DIAREICA ACUTA:

TABLOU CLINIC:
 Diaree cu durata > 1 zi
 Deshidratare
 Diaree severă
 Scaune cu sânge
 Diaree de tip inflamator (febră, tenesme, scaune cu sânge, PMN în materii fecale)
 Diaree în cursul spitalizării
 Izbucniri epidemice
 DURERI ABDOMINALE
 GRETURI
 VARSATURI
EXAMEN DE LABORATOR:
 Examen microscopic al materiilor fecale (m.f.) pentru decelarea PMN
 Testarea lactoferinei în m.f. (marker al prezenţei neutrofilelor)
 Coproculturi: Salmonella, Shigella, Campylobacter, E.coli, Yersinia, rotavirusuri,
 Examene coproparazitologice: Giardia, Entamoeba histolytica, Cryptosporidium,
Cyclospora.
 Detectarea toxinelor în m.f. (toxina Shiga a E.coli)
 Serologie: Yersinia enterocolitica, Vibrio cholerae
 Teste adiţionale: constante biochimice în ser, hemoleucogramă, hemoculturi, sumar
urină, rx.abdominală, rectoscopie, endoscopie, colonoscopie şi subtipuri de E.coli în
caz de epidemii
TRATAMENT:
1) Tratament etiologic: Terapia de primo-intentie
Forma clinica:
Diareea calatorilor, forma medie-severa: ciprofloxacina, norfloxacina, levofloxacina(1-
5zile)
Diaree febrila in colectivitati, suspiciuni de inf sistemica: ciprofloxacina, norfloxacina,
levfloxacina (1-5 zile)
Diaree nosocomiala severa: intreruperea Ab. MDZ 10 zile daca toxina C. Difficile
Diaree persistenta, suspiciunea Gardia: MDZ 7-10 zile
2) Tratamentul simptomatic
Loperamida are acţiune antiperistaltică şi antisecretorie şi nu determină dependenţă. Este
contraindicată în cazul diareei cu sânge sau atunci când se suspectează o diaree inflamatorie.
Subsalicilatul de bismut poate reduce durata diareei, greţurilor şi durerilor abdominale la cei
cu diareea călătorilor.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU BDA:
-Regimul igieno-dietetic:
-Include supe sărate, utilizarea dietei “BRAT” (banane, orez, mere rase, pâine prăjită) şi
evitarea preparatelor de lapte (dat fiind posibilitatea instalării unui deficit tranzitor de lactoză).

10. BOTULISM:
TABLOU CLINIC:
Perioada de incubaţie – 12-36 ore.
Simptome:
 Gastrointestinale: greţuri, vărsături, crampe abdominale, diaree (iniţial)/ constipaţie
(ulterior), uscăciunea mucoaselor
 Neurologice: disfuncţii ale nervilor cranieni: vedere înceţoşată, diplopie, dizartrie,
disfagie, disfonie, ptoză palpebrală, slăbiciunea muşchilor faciali, slăbiciunea limbii
 Slăbiciunea musculară progresează descendent (tipic simetrică); cazuri severe-
paralizii flasce ale extrem.superioare şi inferioare, dispnee (mm.intercostali)
 Disfuncţia SN parasimpatic: uscăciunea mucoasei orale, ileus paralitic şi
hipotensiune ortostatică. Pupilele pot fi dilatate sau areactive.
 În botulismul de plagă nu apar semne gastrointestinale. Tonusul muscular permite
diferenţierea de tetanos
 Botulismul nou-născutului: apatie, plâns stins, sucţiune dificilă, ptoză palpebrală şi
constipaţie
INGRIJIREA PACIENTULUI CU BOTULISM:
 1. Asigurarea suportului nutriţional şi hidric
2. Prevenirea infecţiilor nosocomiale pulmonare şi urinare
3. Antitoxină botulinică trivalentă (neutralizează doar toxina circulantă): trebuie
administrată cât de repede este posibil cu testarea prealabilă a hipersensibilizării
 Testare cutanată: 0,1 ml antitoxină în 1/100 diluţie în ser fiziologic, intradermic
 Testare oculară: o picătură de antitoxină în 1/10 diluţie de ser fiziologic, instilată
într-un ochi şi în celălalt ochi o picătură de ser fiziologic
 Şocul anafilactic: epinefrină, steroizi, ACTH
 Antitoxina trebuie administrată INTRAVENOS, într-o singură priză (dacă nu există
semne de hipersensibilizare)
 Reacţiile de hipersensibilizare pot fi evitate dacă se utilizează imunoglobuline
botulinice umane
11. BOALA LYME:
TABLOU CLINIC:
Stadiul I : Infecţie precoce
 Eritemul cronic migrator (ECM) apare la locul muşcăturii de căpuşă după o
perioadă de incubaţie de 3-32 zile
 Odată cu creşterea maculei iniţiale, leziunea devine mai palidă în centru şi mai intens
eritematoasă pe margini (diametrul fiind aproximativ 15 cm)
 Leziunea este mai caldă, dar nu este dureroasă
Stadiul II : Diseminare precoce
 Manifestările clinice: Simptome generale neurologice, Cardiace, Articulare/
musculare
 Leziunile de ECM secundare sunt mai mici şi dispar în 3-4 săptămâni
 Manifestările cardiace sunt de intensităţi variabile şi au o durată scurtă
Stadiul III : Boala cronică
 Afectarea organelor poate surveni la ani de zile după muşcătura de căpuşă
 Cele mai frecvente manifestări sunt cele tegumentare şi articulare
 Boala Lyme la copii este similară cu a adultului dar, deoarece copii sunt mai frecvent
muşcaţi de căpuşă la nivelul regiunii superioare a corpului, diseminarea la nivelul
SNC este mai rapidă, iar manifestările neurologice sunt prezente din stadiile precoce
ale bolii.
TRATAMENT:
 Antibiotice oral, exceptând manifestările neurologice care necesită tratament
intravenos
 Stadiile precoce: Amoxicilină oral sau Doxiciclină 14-21 zile
 Meningita, meningoradiculita, manifestările cardiace, artrita se tratează cu:
CFS III 14 zile,
amoxiciclină oral/ doxiciclină oral – 30 zile (excepţie afectarea neurologică)
 La pacienţii alergici la penicilină: Eritromicină 250mg po x4/zi 14-21 zile
  Riscul expunerii la căpuşă trebuie limitat prin îmbrăcăminte adecvată: pantaloni lungi
introduşi în ciorapi de culoare deschisă, (pentru observarea căpuşei) pălărie
 Vaccinare
INGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA LYME:
Evoluţia bolii este prelungită. Prognosticul este Rezervat când:
–tratamentul se instituie tardiv;
–există factori de prognostic rezervat (moarte subită, tulburări de ritm cardiac, deteriorare
motorie şi psihică).

12. HEPATITA VIRALA ACUTA-HVA

TABLOU CLINIC:
 Incubaţia 2-6 săptămâni
 Perioada prodromală 1-2 săptămâni
 Sindromul digestiv 70-90%, neuropsihic, pseudogripal, pseudoreumatismal eruptiv,
pseudochirurgical.
 Debut icteric
 Perioada de stare
 Icter sclerotegumentar (7-10 zile la copii, 10-28 zile la adult)
 Prurit tegumentar
 Urini hipercrome
 Scaune decolorate
 Hepatomegalie, Splenomegalie, Adenomegalie
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
Examene de laborator specifice: Ac antiHVA IgM- vârful în faza acută a bolii; persistă 3-4
luni, Ac anti HVA IgG- imunitate pe termen lung

INGRIJIREA PACIENTULUI CU HVA:

1. Regim igieno-dietetic
Scopul tratamentului este menţinerea confortului digestiv şi a echilibrului nutriţional.
Se recomandă izolarea în spital a pacienţilor până la dispariţia icterului şi scăderea
transaminazelor sub 100 UI/l (aproximativ 2-3 săptămâni).
Pe toată perioada de hepatocitoliză şi sindrom icteric se recomandă repaus la pat (poziţia
şezîndă scade fluxul sanguin hepatic cu 40-50%) şi evitarea efortului intelectual şi a traumelor
emoţionale
Dieta este largă, echilibrată în principii alimentare şi trebuie să asigure 2000-3000 calorii /zi.
În faza digestivă acută se recomandă fructe, sub formă proaspătă, compoturi sau sucuri,
legume, paste făinoase, iaurt, lapte.
După 2-3 zile se adaugă brânza de vaci şi uleiul crud. - Când icterul începe să regreseze se
poate introduce în alimentaţie carnea de pasăre, vită, peşte (grătar sau fiartă). - După dispariţia
icterului se pot introduce ouăle şi smântâna. - Timp de 6 luni de la debutul hepatitei se
contraindică consumul de grăsimi prăjite, conservele, sosurile şi alcoolul.
2. Tratament simptomatic. - Combaterea vărsăturilor, - administrarea de soluţii
perfuzabile de glucoză 10% la cei cu intoleranţă alimentară, - vitamine. - Pacientul va fi
urmărit clinic şi biologic după externarea din spital, la o lună, la 3 luni şi la 6 luni.
3. Profilaxia. - Măsurile igieno dietetice rămân pe primul plan, dar, profilaxia se poate
realiza cu vaccin anti virus hepatitic A

13. HEPATITA VIRALA ACUTA B- HVB

TABLOU CLINIC:
 Incubaţia = 45-120 zile
 Perioada prodromală are o durată de 2-3 săptămîni,
 Sindromul digestiv- frecvent întîlnit (70-90%),
 Sindromul neuropsihic: astenie marcată, cefalee, vertij, irascibilitate;
 Sindromul pseudogripal: febră, cefalee, mialgii, catar respirator;
 Sindromul pseudoreumatismal: Sindromul eruptiv: tip urticarian, rujeoliform,
scarlatiniform, purpuric;
 Perioada de stare: Icterul sclerotegumentar, urini hipercrome, scaune decolorate.,
hepatomegalie, Splenomegalia, adenomegalia este inconstantă
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
 AgHBs – este primul marker identificabil (ELISA)- persistă 2-3 luni
 AgHBc – este nucleocapsida din jurul AND-ului viral - este absent în ser
 AgHBe
› reprezintă un marker al replicării virale acute
› prezenţa sa în circulaţie a fost asociată cu un răspuns imun scăzut (fenomen de
toleranţă imună)
› poate fi detectat la câteva zile sau săptămâni de la apariţia AgHBs
 ADN HBV - cel mai bun indicator al replicării virale - detectat prin PCR - este
utilizat în aprecierea răspunsului la terapie.
IgG anti-HBc -sunt detectaţi la toţi pacienţii care au fost expuşi la HBV
IgM anti-HBc - cel mai sensibil test pentru infecţia acută; persistă 4-8 luni de la infecţia
acută.
Ac anti-HBs - conferă protecţie imunitară,
- sunt detectabili după declinul AgHBs,
- pot fi decelaţi la persoanele vindecate/imunizate prin vaccin
- scad în perioada de convalescenţă tardivă
- sunt detectabili zeci de ani.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU HVB:
 repaus complet, evitarea stimulilor durerosi si a hipoxiei
 antiedematoase cerebrale. Dexametazona NU !
 barbiturice
 intubatie endotraheala- encefalopatie gradul III sau IV
 prevenirea hemoragiilor: plasma, conc.plachetar, hemostatice.
 antibiotice- precoce
 solutii de aminoacizi, solutii coloide/ cristaloide
 oxigen
 evitarea si corectia factorilor ce pot agrava EH: hipoglicemia, hipoxia, hemoragiile,
sepsisul, medicamentele toxice, dezechilibrele electrolitice
 transplantul ortotopic de ficat
Schema de tratament
→ Entecavir 0,5 mg/zi timp de 6 luni
→ Lamivudina 100 mg /zi timp de 1 an sau 2-3 ani
→ Interferon alfa
→ urmărirea seroconversiei Ag/Ac Hbe şi respectiv Ag/Ac HBs.

14. HEPATITA VIRALA ACUTA B + D

TABLOU CLINIC:
Coinfecţie
 Perioada de incubaţie = 6-12 săpt
 Boală acută autolimitantă
 Mai severă şi cu risc mai crescut de evoluţie spre hepatită fulminantă comparativ cu
VHB
Suprainfecţia cu VHD a unui purtător cronic de VHB
 Perioada de incubaţie = 2-6 săpt
 Evoluţie frecventă spre hepatită cronică VHD şi ulterior ciroză (70-90%)
DIAGNOSTIC LABORATOR:
Examene serologice
 Markeri pt.infecţie acută VHB (AgHBs, AgHBe, Ac antiHBc IgM)
 Ac antiVHD IgM şi IgG care scad până la nivele nedetectabile după vindecarea
infecţiei (nu există nici un marker serologic indicator pt.antecedente de infecţie VHD
 Ag HD – 25% din pacienţi; dispare odată cu Ag HBs
 ARN VHD
 Nivelul Ag HBs scade odată cu apariţia AgHD în ser
 Ac anti HD IgM şi IgG prezenţi în titruri crescute toată viaţa
INGRIJIREA PACIENTULUI CU HV B+D:

15. HEPATITA VIRALA ACUTA C

TABLOU CLINIC:
Incubaţia: 6-8 săptămâni.
Evoluează frecvent asimptomatic sau cu simptome nespecifece: astenie, greţuri, anorexie..
 Formele icterice sunt rare.
 Hepatita fulminantă apare într-o proporţie mică din cazuri (3%).
 Valorile ALT sunt în general moderate comparativ cu cele din hepatita cu virus B.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
I. Detectarea anticorpilor: Testele utilizate sunt: ELISA-utilizat ca test de primo
intenţie, RIBA test de confirmare
II.Detectarea ARN HCV în ser

 ARN-ul HCV şI creşterea nivelelor ALT apar, de regulă,

la aproximativ 50 zile după expunerea la HCV.
 Testele ELISA de a treia generaţie se pozitivează odată
cu creşterea transaminazelor în aproximativ 60% din
cazuri, şI în momentul vârfului ALT - în 90% din cazuri.
 sensibilitate perfectă a testelor ELISA este obţinută la 2
luni după prima creştere a transaminazelor.
 Dezvoltarea ulterioară a hepatitei cronice este indicată de
persistenţa viremiei şI de fluctuaţiile ALT.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU HVC:

  administrarea în monoterapie a interferonului în hepatita acută
HCV previne evoluţia spre hepatită cronică la toţi pacienţii .

 Pacienţii simptomatici au o mai mare probabilitate de a se

debarasa spontan de virus în cursul următoarelor 4 luni, se
recomandă amînarea terapiei la 4 luni de la debutul
simptomelor;

 La pacienţii asimptomatici, care prezintă o probabilitate mai

mică de rezoluţie spontană, tratamentul ar trebui început
imediat după stabilirea diagnosticului.
Peg-IFN în monoterapie timp de 24 săptămîni.

16. RABIA
TABLOU CLINIC:
 Perioada de incubaţie a rabiei este foarte variabilă: între zile şi ani
 Perioada prodromală şi simptomele clinice precoce au o durată de 2-10 zile
 Parestezii/durere la locul muşcăturii
 Stare generală alterată, febră, mialgii, cefalee
 Greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree
 Boala neurologică acută
Rabia furioasă 80%
 Agitaţie, halucinaţii, anxietate, tulburări de comportament
 Hidrofobie, convulsii,
 Disfuncţii autonome: tahicardie, aritmii, hipotensiune
Rabia paralitică 20%
 Paralizii ale unuia sau ale tuturor membrelor
 Ileus, retenţie urinară
 Coma poate apărea imediat după debutul bolii sau poate surveni până la 14 zile după
debut.
 Decesul se produce la aproximativ 18 zile de la debut
TRATAMENT: Nu există terapie specifică pentru infecţia cu virusul rabic la om sau la
animal
 Prevenţie: Principalele metode utilizate pentru controlul rabiei la animalele domestice
sunt restricţionarea în locuri închise şi vaccinarea
  Profilaxie pre-expunere:
 Ar trebui considerată la indivizii cu risc înalt de expunere continuă la virusul rabic
 Regimul pre-expunere include administrarea vaccinului intramuscular pe o perioadă
de 28 zile.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU RABIE:
După o expunere posibilă la virusul rabic, se impune curăţirea rănii şi vaccinarea pentru că
acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa răspândirea infecţiei.
Îngrijirea rănii: rana trebuie curaţată imediat cu multă apă şi săpun pentru a reduce riscul
unei infecţii. Este indicată efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili
un tratament mai complex al rănii.

17. TETANOS:
TABLOU CLINIC: Tetanosul poate surveni la persoane cu gangrene, arsuri, ulcere de
decubit, avort septic, injecţii intramusculare, infecţii dentare, leziuni penetrante ale ochiului,
infecţii ombilicale, etc.
Perioada de incubaţie variază între 3 şi 30 zile (11 zile). Perioada de incubaţie mai scurtă
este asociată cu formele mai severe de boală.
 Tetanos generalizat
 Trismus (imposibilitatea deschiderii gurii-de diferite grade) cauzată de rigiditatea
muşchilor maseteri.
 Manifestări de debut: redoarea cefei, dificultăţi în înghiţire sau dureri de spate sau
umeri
 Simptomele iniţiale evoluează descendent de la cap la muşchii scheletici ai
trunchiului şi extremităţilor
 Risus sardonicus datorită contracturii muşchilor orbiculari ai feţei
 Spasmele generalizate tipice constau în contracţia tonică bruscă a diferitelor grupe
musculare determinând
 Opistotonus (flexia şi adducţia membrelor superioare şi extensia membrelor
inferioare
 Ortotonus (corp rigid ca o scândură)
 Emprostotonus (poziţia fătului în uter)
 Pleurostotonus
 Spasmele generalizate:
 În timpul acestor spasme pacientul este conştient, contractura este foarte dureroasă
 Contracţiile de tip tetanic pot determina producerea de fracturi ale coloanei sau ale
oaselor lungi.
 Spasmele sunt declanşate de stimuli externi (zgomote, lumină,etc) sau interni.
o Spasmele generalizate pot implica muşchii abdominali
Disfuncţia sistemului nervos autonom este principala cauză de deces la pacienţii cu tetanos.
Aceasta se manifestă prin: hipertensiune labilă, tahicardie, aritmie cardiacă, constricţie
vasculară periferică, transpiraţii profuze, hiperpirexie şi uneori hipotensiune (semne prezente
la sfârşitul primei săptămâni sau în cursul celei de-a doua)
Afecţiunea poate evolua cu intensificarea simptomelor timp de 10-14 zile, recuperarea
necesitând aproximativ 4 săptămâni
 Tetanos localizat:
 Poate surveni la persoane parţial imunizate la tetanospasmină
 Rigiditatea musculară depinde de localizarea plăgii
 Poate afecta agoniştii, antagoniştii sau fixatorii
 Muşchii sunt dureroşi
 Reflexele tendinoase profunde sunt exagerate
 Tetanos cefalic:
 Pareza de facial este o manifestare constantă
 Tetanosul oftalmoplegic- pareza nervilor cranieni III, IV şi VI
 Tetanos neonatal:
 Survine dacă mama nu este imunizată şi este frecvent urmarea unei infecţii a cicatricei
ombilicale
 Nou-născutul nu este capabil să sugă
 Postura tipică de opistotonus survine mai târziu
COMPLICATII:
 Respiratorii: Sindrom asfixic, Bronhopneumonia de aspiraţie, Atelectazii, Apnee
 Cardiovasculare: consecinţa hipoxiei, acţiunii toxinei (cardiomiopatia tetanică) sau
efectului adrenergic intens (TPSV)
 Dezechilibre hidro-electrolitice, anemie hipocromă
 Rupturi musculare, fracturi, luxaţii, escare, compresie vertebrală, hiperostoze
 Infecţii ale tractului urinar şi insuficienţă renală acută cauzată de rabdomioliză
TRATAMENT:
 Neutralizarea toxinei Clostridium tetani necesită administrarea de
 Toxoid tetanic (imunizare activă)
 HTIG (imunoglobuline umane tetanice)
 Serul antitetanic – protectie 10-14 zile,
 Eradicarea sursei de toxină - peniciline, cefalosporine, macrolide, tetracicline,
imipenem şi metronidazol
 Îngrijirea standard a tetanosului generalizat:
 Blocada neuromusculară: diazepam 20 mg/oră
 Ventilaţie mecanică
 Agonişti GABA: labetalol, morfină 5 mg
 Tratarea complicaţiilor asociate
 spitalizarea prelungita, ventilaţia mecanica şi prezenţa căilor de abord intravenos -
infecţii nosocomiale
  Terapia porţii de intrare- debridarea plăgii se efectuază după administrarea de
benzodiazepine, ser si antibiotic
 Mortalitate- chiar şi în condiţiile de terapie avansată mortalitatea este de 11%
VACCINAREA ANTITETANICA:
 3 doze a 0,5 ml de la virsta de 3 luni (la interval de o luna)
 Revaccinarea I – dupa 6 luni
 Revaccinarea II – dupa 18 luni
 Revaccinarea III – la 6-7 ani (DT)
 Revaccinarea IV – la 13-14 ani (DT)
LA COPII >14 ANI SI ADULTI
 primovaccinarea – ATPA 2 doze a 0,5 ml
 revaccinarea I – dupa 1 an (0,5 ml ATPA
 revaccinarea II – dupa 5 ani de la I vacc.
 rapel la 10 ani
 inainte de operatie pe colon sau colecist
LA GRAVIDE:
 Nevaccinate : primovaccinare antitetanica
 Revaccinarea – luna VII ½ a primei graviditati cu ATPA 0,5 ml
 Revaccinare cu ocazia unei sarcini ulterioare – numai daca au trecut mai mult de 10
ani de la ultima revaccinare
INGRIJIREA PACIENTULUI CU TETANOS:
1. Eliminarea focarului toxigen
2. Neutralizarea imediata a toxinei circulante prin anatoxina – imunoglobuline umane
antitetaos, in injectii i.m.
3. Antibiotice: Penicilina G, inainte de toaleta chirurgicala a plagii tetanigene
4. Sedarea bolnavului
5. Mentinerea cailor aeriene libere – aspiratie, traheostomie
6. Mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si nutritiv
7. Camera bolnavului: linistita, in semiintuneric si sub supraveghere permanenta
8. Sonda gastrica pentru alimentare, sonda urinara pentru urmarirea diurezei si bilantului
hidric, mineral, vitaminic, caloric
18. MENINGITA BACTERIANA:
ETIOLOGIE:
TABLOU CLINIC:
1. febră, cefalee, somnolenţă, alterarea stării de conştienţă, iritabilitate, vărsături,
fotofobie, simptome respiratorii.
2. febră, dezorientare, cefalee sau comă(varstnici)
A. Semne de suferinţă meningeană:
1. Sindromul algic:cefalee, rahialgii, hiperestezie cutanata
2. Sindromul de contractură (antalgică): crampa cefei, contractura generalizată,
contractura musculară latentă .
B.Simptome de afectare a nevraxului:
1. fenomene psihice: delir, agitaţie/depresie, stare confuzională, comă.
2. fenomene motorii: convulsii, mioclonii, paralizii spastice/flasce, paralizii nervi
cranieni
3. fenomene senzoriale
C. Prezenţa erupţiilor: peteşiale, purpurice;
D. Manifestări cardiovasculare: bradicardie, hipertensiune sau hipotensiune
E. Manifestări respiratorii
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:

A. Diagnosticul bacteriologic clasic

1. Examinarea directă- Coloraţia Gram + in 70-90% la cei netratati
2. Cultivarea LCR → antibiograma, betalactamaze
3. Hemocultura, exudat faringian
B. Detectarea unor componente bacteriene - detectia genomului (hibridizare, PCR)
C- metode imunologice : latex aglutinare, ELISA, +Metode imagistice +Teste de inflamatie
TRATAMENT:
INGRIJIREA PACIENTULUI CU MENINGITA BACTERIANA:
 19. MENINGITA VIRALA:
ETIOLOGIE:

TABLOU CLINIC:
 Simptomele initiale: febra, cefalee, apatie, mialgii.
 Date clinice distinctive ale meningitei virale:
1. Debut mai insidios si o progresie mai lenta decit meningita bacteriana
2. Cefaleea nu se remite cu analgezice
3. Febra este mai mare in meningita bacteriana decit in cea virala
4. Rar: obnubilare, bradipsihia si coma.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU MENINGITA VIRALA:

20. MENINGITA TUBERCULOASA:

TABLOU CLINIC:
 Debutul- insidious
 La pacientii netratati evolutia este cu coma si deces dupa 18-21 zile de la debut

INGRIJIREA PACIENTULUI CU MENINGITA TUBERCULOASA:

 Timp de 2-3 luni cu 4 antituberculoase de prima linie
 Timp de 7 luni cu rifampicina + isoniazida 2-3 ori/ sapt
 Durata totala a terapiei = 9 luni daca M.tuberculosis este sensibil la antituberculoase si
9-18 luni daca probabilitate de rezistenta
 Corticosteroizii (Dexametazona)
 21. SEPSIS
ETIOLOGIE:

TABLOU CLINIC:
1. Poarta de intrare,
 Tegument: erizipel, infecţii stafilococice, traumatisme, arsuri
 Infecţii ale tractului respirator: pneumonii
 Leziuni gastrointestinale: stomatită, gingivită, extracţii dentare, enterocolită
 Infecţii ale tractului genito-urinar: infecţii urinare, endometrite
2. Limfangita şi localizările primare ale infecţiei
3. Hemoculturi pozitive: diseminarea hematogenă se manifestă prin febră, frisoane,
cefalee
4. Focare metastatice ale infecţiei
 Sistem cardiovascular: endocardită infecţioasă, miocardită, pericardită
 SNC: abces cerebral, abces epidural, meningită purulentă
 Sistem respirator: bronhopneumonie, pleurezie (detresă respiratorie acută, tahipnee,
hipocapnee)
 Tract gastrointestinal: abces hepatic şi splenic (alte menifestări digestive sunt
afectarea motilităii gastrointestinale, boala ulceroasă de stress, hiperbilirubinemia,
creşterea enzimelor hepatice)
 Aparat renal: abces renal, nefrită
 Afectare osoasă şi articulară: osteită, osteomielită, spondilodiscită, artrită
 Manifestări cutanate: celulită, flegmoane, eritrodermie difuză, ectima gangrenosum,
leziuni veziculare sau buloase, peteşiale(în septicemia cu GN)
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
 hemoculturi pentru evidenţierea agentului cauzal + antibiograma;
 izolarea agentului din focare septice închise (pleură, pericard, l.c.r., articulaţii,
flemoane).
 Examene suplimentare: spută, bilă, urină, exsudat faringian.
examene radiologice, VSH, hemoleucogramă etc.
TRATAMENT:
A. Conduita terapeutică imediată
 Administrarea de oxigen/intubarea pacienţilor cu risc
  Administrarea unui volum moderat de fluide : cristaloide pentru menţinerea presiunii
venoase centrale la 8-12mmHg
 Vasopresoare- dacă presiune arterială este <65mmHg
 Dacă saturaţia oxigenului la nivel venos central este >70% se recomandă concentrat
eritrocitar pentru a menţine hematocritul peste 30%
 Dobutamină dacă nu s-a reuşit redresarea saturaţiei în oxigen (care ramâne <70%)
B. Antibiotice cu spectru larg
 Iniţial, ulterior, dacă se izolează agentul patogen se poate administra un antibiotic cu
spectru mai limitat (antibiogramă)
 Funcţie de localizarea infecţiei, funcţia hepatică sau renală, de terenul pe care
evoluează infecţia şi de datele clinice care orientează spre o anumită etiologie
INGRIJIREA PACIENTULUI CU SEPSIS:
 Creşterea rezistenţei antiinfecţioase: transfuzii de sânge, concentrat leucoplachetar,
imunoglobuline standard
 Regim igieno-dietetic: repaus fizic şi psihic, suport alimentar adecvat

22. INFECTIA HIV/SIDA

CAI DE TRANSMITERE:
 Calea sexuală (hetero şi homosexuali)
 Calea parenterală (sânge şi derivate de sânge)
 Calea verticală (mamă infectată  făt)
TABLOU CLINIC:
Clasificarea afecţiunii determinate de HIV-1 în 6 stadii se bazează pe asocierea dintre
manifestările clinice şi nivelul CD4
1. Infecţia iniţială (sindromul de seroconversie acută)
 2. Stadiul precoce al bolii HIV-1: Majoritatea persoanelor sunt asimptomatice
Simptomele întâlnite sunt:
 Limfadenopatie (cervicală, axilară, inghinală)
 Anomalii dermatologice : Dermatita seboreică, Perifoliculita, Foliculita eozinofilică,
Leziuni orale, Ulceraţii aftoase, Leucoplazie păroasă.
3. Stadiul intermediar
 Infecţie recurentă cu herpes simplex
 Candidoză orofaringiană/vaginală
 Infecţie cu virusul Varicella Zoster (VZV)
 Scădere în greutate
 Sinuzită bacteriană, bronşită, pneumonie
 Cefalee, mialgii, artralgii
4. Stadiul tardiv
 Infecţii oportuniste de tipul
 Pneumonie cu Pneumocystis
 Infecţii cu Toxoplasma gondii
 Criptosporidioză
 Tuberculoză
 Candidoză esofagiană
 Anomalii hematologice
 Anemie
 Neutropenie
 Trombocitopenie idiopatică
5. Stadiul avansat
 Infecţii cu micobacterii atipice
 Meningita criptococozică
 Retinita cu citomegalovirus
 Leucoencefalopatia multifocală progresivă
6. Stadiul terminal
Simptomele nu mai pot fi controlate deoarece tratamentul nu mai este eficiente
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
I. Testarea anticorpilor HIV
A. Detectarea anticorpilor în ser sau plasmă
1. Testul de imunoabsorbţie enzimatică EIA
2. Testul Western Blot (WB).
3. Testul de imunofluorescenţă
 B. Detectarea anticorpilor HIV în alte fluide biologice
1. Testul salivar
2. Testul urinar
II. Detectarea virusului
INGRIJIREA PACIENTULUI CU HIV/SIDA:
 Obiectivele terapiei
1. Obiective clinice: îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prelungirea duratei de viaţă
2. Obiective virusologice: reducerea viremiei plasmatice (preferabil <20 copii/ml)
3. Obiective imunologice
 Reconstrucţia imună cantitativă (CD4 în limite normale)
 Reconstrucţia imună calitativă (răspuns imun specific patogenului)
4. Obiective terapeutice: menţinerea opţiunilor terapeutice, tratamente cu efecte adverse
limitate şi bună aderenţă la tratament
5. Obiective epidemiologice: reducerea ratei de transmitere a infecţiei

23. PERIOADELE BOLILOR INFECTIOASE:

1. Perioada de incubaţie
a. Timpul de la pătrunderea germenilor până la apariţia primelor semne de boală
b. Incubaţie scurtă 1-7 zile (scarlatina, difteria, viroze respiratorii, meningite, dizenteria)
c. Incubaţie medie 1-2 săptămâni (varicela, rujeola, febra tifoidă, parotidita epidemică)
d. Incubaţie lungă peste 3 săptămâni (hepatita virală B, rabia, tetanos)
2. Perioada de debut
a. Timpul de la apariţia primelor semne de boală până la apariţia semnelor caracteristice
de boală
b. Debut lent (prodromal)
c. Debut brutal (invazie)
d. Debut fulgerător (purpura fulminans)
3. Perioada de stare: Începe cu semnul caracteristic de boală (icter, erupţie)
4. Perioada de convalescenţă
a. Urmată de vindecare cu sau fără sechele
b. Starea de purtător de germeni- la convalescenţi după 3-6 luni după boală clinică sau
infraclinică sau la subiecţi sănătoşi care poartă germenul de un anumit timp. Există
purtători ”sănătoşi” de lungă durată (6-12 luni), uneori cronici (ani/toată viaţa).
Germenii se multiplică local fără sau cu semne minime de boală
24. SINDROMUL FEBRIL:
1. Febra (pirexia) este cresterea din cauze patologice a temp corpului peste valorile
normale. In functie de valorile temp se disting urmatoarele grade de febra:
-subfebrilitate ( 37-38)
-febra moderata ( 38-39)
-febra ridicata( 39-41)-hiperpirexie( > 41)

2. Prin masurarea temp dim ( T matinala) si seara (T vesperala) se obtine curba

termica.
3. Dupa aspectul curbei temice se deosebesc mai multe tipuri de febra:
 febra continua (in platou) - diferenta dintre temp matinala si cea vesperala nu
depaseste timp de mai multe zile, 1 grad ( febra tifoida, febra exantematic)
 febra remitenta - diferenta este mare depasind 1 grad ( septicemii, supuratii
localizate)
 febra intermitenta - crosete febrile de cateva ore durata la interval de 2-3 zile (in
malarie)
 febra recurenta –febra continua de cateva zile alternand cu perioade afebrile ( in tbc
pulm, infectii urinare)
 febra ondulanta- cicluri repetate ,oscilante, de ascensiuni termice si afebrilitate . In
cadrul unui ciclu ridicarea temp se face progresiv iar defervescenta este lenta ( in
bruceloza, hepatita)
 febra neregulata-curba termica este total atipica
 febra prelungita- orice febra care persista mai mult de 3 sapt.
In evolutia unei curbe se descriu urmat stadii:
1.stadiul de crestere a febrei cu o durata variabila: min, ore, zile
2. stadiul de febra maxima: ore,zile , sapt
3. stadiul de scadere a febrei , de declin sau defervescenta

25. SINDROMUL ERUPTIV:

 Eruptiile aparute la niv teg se numesc exanteme cele aparute la niv mucoaselor se
numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt:
1.Macula (pata) - modificare de culoare a teg fara alte schimbari de relief sau consistenta.
Poate fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii dat unei distributii
anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara dat unui exces de melanina ( nevii
pigmentari, efelidele) sau hipopigmentara prin diminuarea pigmentului
melanic(albinism,vitiligo).
Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii dat unui aflux de sange. Ele
pot fi hiperemice sau purpurice.
2.Purpura - rezultatul extravazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In
raport cu dimensiunea lor distingem: petesii ( leziuni punctiforme hemoragice) si echimoze
( pete hemoragice intinse).
3.Papula - mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii cu diametrul intre 1-1,5cm, avand
un continut solid.
4.Nodulul –leziune cu continut solid avand diametrul > 5mm
 5.Vezicula – mica ridicatura epidermica cu diam de 1-3 mm, rotunda cu continut
lichidian( clar,tulbure, hemoragic)
6.Bula (flictena) – ridicatura a epidermului rotunda sau ovalara, continut lichidian, dar cu
dim mai mari decat vezicula.
7.Pustula- ridicatura a epidermului avand continut purulent. Poate fi primitiva (foliculita)
sau secundara ( infectarea veziculei).
8.Eroziunea- pierdere superficiala de substanta interesand numai epidermul
9.Ulceratia- pierdere de substanta interesand si dermul, lasa cicatrice
10.Ragada- lipsa liniara de substanta adesea profunda in jurul orificiului bucal
11.Crusta- rezultatul uscarii unor exsudate , puroi sau sange la niv suprafetei unui epiderm
legat
 Enantemul este format din papule, petesii, echimoze, vezicule, exsudat faringian,
aspectul limbii ( ciclul lingual: scarlatina, rujeola) , sclerele ( ictericesau hemoragice).
26. GRIPA:
TABLOU CLINIC:
→ Incubaţia durează 1- 3 zile.
→ Debutul este brutal cu febră (39-40grade Celsius), frisoane, cefalee, mialgii.
→ Perioada de stare durează 2-7 zile şi cuprinde:
 sindromul febril (persistenţa febrei peste 10 zile indică prezenţa complicaţiilor);
 sindromul algic: cefalee, mialgii, artralgii;
 sindromul nervos: astenie, ameţeli, apatie;
 sindromul respirator: coriza, congestie lacrimală, disfagie, disfonie, tuse;
 manifestări cardio- vasculare: tahicardie;
 manifestări digestive: inapetenţă, greţuri, vărsături;
 manifestări renale: oligurie;
 manifestări hemoragice: epistaxis, spută hemoptoică.
COMPLICATII:
 Respiratorii:
a) virale - laringita acută: prezentă în special la copilul mic, este anunţată de disfonie, tuse
lătrătoare, asfixie, laringo- traheită; bronşiolita, pneumonie- poate apare în a 2- a zi de boală şi
manifestată prin dispnee, cianoză, tuse;
b) viro-bacteriene: pneumonii bacteriene, pleurezii, bronhopneumonii prin suprainfecţii
bacteriene.
 Nervoase: encefalita şi meningita sunt rare; mielite, poliradiculonevrite.
 Cardiovasculare: miocardita, pericardită.
  Renale: nefrita interstiţială.
 O.R.L.: otomastoidită, otită, sinuzită
INGRIJIREA PACIENTULUI CU GRIPA:
Tratamentul simptomatic:
 sustinerea respiraţiei şi a funcţiei cardio-vasculare este necesară în formele severe. - -
În prezenţa suprainfecţiilor bacteriene se vor administra antibiotice.
Tratamentul profilactic:
→ Vaccinarea antigripală se poate realiza cu vaccin inactivat ,0,5 ml la adult şi 0,25 ml la
copil, administrat subcutan sau intramuscular, format dintr-un amestec de virusuri gripale A şi
B, din tulpinile care au produs cele mai frecvente epidemii; se foloseşte în special, la
persoanele cu risc de a dezvolta complicaţii grave (copii, gravide, bătrâni).
→ Vaccinul cu virus viu atenuat se administrează uşor, prin instilare nazală la persoane cu
risc crescut de a contracta boala (personal medical, elevi, studenţi).
Chimioprofilaxie:
→ Amantadina sau Rimantadina (100-200 mg/zi) se administrează la persoane
nevaccinate, aflate în focar şi care prezintă risc crescut de a instala complicaţii. Se indică
numai pentru infecţia cu virus gripal A.