UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

COLEGIUL TERȚIAR NONUNIVERSITAR

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
MODUL MICROBIOLOGIE,VIRUSOLOGIE,PARAZITOLOGIE

REFERAT

SCARLATINA

Coordonator: IONICA DELIU

Elev: SARBU MONICA VICTORIA

PITEȘTI 2023
 SCARLATINA

Scarlatina este o boală acută infecțioasă determinată de tipuri toxigene de

streptococ beta-hemolitic grup A, caracterizată clinic prin angină, febră, vărsături
și exantem specific (erupție scarlatină), cel mai frecvent afectând grupa de vârstă
cuprinsă între 5 și 15 ani (scarlatina la copii).
Scarlatina este una dintre bolile copilariei. Aceasta afectiune bacteriana se
dezvolta, de obicei, la persoanele care sufera de faringita bacteriana si se manifesta
prin eruptii rosii care apar pe aproape tot corpul. Scarlatina la copii poate produce
complicatii grave daca nu este tratata. In trecut, scarlatina la copii era considerata o
boala extrem de serioasa, insa aparitia antibioticelor moderne au transformat-o intr-
o afectiune mai putin amenintatoare.
Scarlatina la copii apare in mod special la cei cu varste cuprinse intre 5 si 15
ani. Aproximativ 80% dintre cazurile de scarlatina la copii apar la cei mai mici de
10 ani.
Acest tip de infectie este cauzata de o toxina eliberata de bacteria
Streptococcus pyogenes (S. pyrogenes), acelasi microorganism care provoaca si
faringita streptococica. Cativa dintre pacientii cu infectii cu streptococi, cum ar fi
faringita streptococica sau impetigo, ajung sa dezvolte si scarlatina.
ETIOLOGIE
Agentul etiologic, streptococul betahemolitic grup A, coc gram-prozitiv,
aerob, este aşezat caracteristic în lanţuri.
PATOGENIE
Toxina eritrogenă eliberată de streptococul cantonat la poarta de intrare
difuzează cu uşurinţă în organism şi determină alterările specifice cutanate şi
mucoase; antigenică, duce la apariţia de anticorpi specifici ce induc imunitate
antitoxică durabilă.
EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecţie este bolnavul, sau purtător sănătos de streptococi la nivel
faringian (portajul este deosebit de frecvent) sau tegumentar, cu rol epidemiologic
la fel de mare.
 Calea de transmitere este aerogenă (prin picături de secreţie nazofaringiană),
prin contact direct şi mai rar indirect (prin obiecte proaspăt contaminate de
bolnav).
Poarta de intrare este faringiană.
Receptivitatea începe după primele 6-12 luni de la naştere, cu un maximum
în prima copilărie.
Contagiozitatea pacientului se întinde între 24h înaintea debutului şi 1-2
zile după începerea tratamentului.

TABLOU CLINIC

Incubaţie: 3-5 zile.

Invazie: 1-2 zile; debutează brusc cu febră 38-40°C, frisoane, odinofagie,
curbatură moderată şi cefalee, afectare digestivă (greaţă, vomă, inapetenţă) şi stare
de curbatură, iar la examenul obiectiv se depistează angina (roşie sau cu exudat
purulent), adenopatii submandibulare, hepatosplenomegalie.
Faza de stare: începe odată cu apariţia exantemului şi completarea enantemului
(prin ciclul lingual).

Exantemul: apare într-un puseu, este caracteristic, micropapulos, aspru la atingere,

nepruriginos. Nu apare niciodată pe faţă. Este prezent la nivelul trunchiului,
gâtului, membrelor superioare, regiunilor axilare, treimei superioare a coapselor.
Descuamarea este fină pe trunchi şi uneori pe faţă, dar poate forma lambouri pe
palme şi plante.
Cu o valoare diagnostică definitorie amintim:
• „masca” descrisă de Filatov, figura bolnavului fiind asemuită
cu un facies pălmuit: hiperemie intensă a obrajilor care vine
în contrast evident cu paloarea perioronazală şi buzele
carminate.
semnul Grozovici-Pastia – constând din dungi hemoragice orizontale la nivelul
plicilor de flexiune (cot, pumn, genunchi, abdomen, regiunile axilare). Acestea sunt
considerate patognomonice, durează şi după retragerea exantemului

Enantemul este prezent chiar de la debut (prin angină). În prima zi a fazei de stare
limba este acoperită integral de un depozit sabural, alb, aderent (limbă de
„porţelan”) după 24h începe un proces lent de descuamare, iar în jurul zilei a
cincea întreaga suprafaţă apare denudată, de un roşu intens, iar papilele gustative
sunt proeminente – aspect ce a sugerat denumirea de „limbă zmeurie”. Enantemul
are o mare valoare dignostică, ciclu lingual.

FORME CLINICE

Forma clasică este rară, predomină formele atenuate (fruste şi abortive) şi

uşoare uneori nesesizate de părinţii copilului. Adulţii fac mai frecvent forme
clinice medii, bine manifestate.
Ale forme mai rare sunt:
• scarlatina extrafaringiană cu poartă de intrare la nivelul altor
mucoase sau al unor plăgi cutanate infectate.
• scarlatina severă, malignă, în cursul căreia se dezvoltă o stare
toxemică intensă cu complicaţii cardiocirculatorii, renale,
chiar şoc septic, necesitând tratamente intensive cu
corticoterapie, susţinere cardiacă, reechilibrare
hidroelectrolitică şi acidozabică, etc.
 DIAGNOSTICUL
Se sprijină pe date epidemiologice, clinice şi de laborator.
Epidemiologic, este sugestiv contactul cu orice formă de boală streptococică,
frecventarea de către copil a unei colectivităţi.

Anamnestic, este important să ştim dacă există această boală în antecedentele

personale patologice.

Clinic au semnificaţie următoarele aspecte:

 evoluţia ciclică
 triada: febră, angină faringiana , vărsături
 în faza de stare: febra, exantemul şi enantemul caracteristic
 în convalescenţă: limba lăcuită, descuamarea şi restul de semn Pastia

Laboratorul poate contribui la completarea diagnosticului prin:

 evidenţierea prin culturi de la poarta de intrare a steptococului
betahemolitic de grup A
 evidenţierea sindromului biologic inflamator (leucocitoză cu neutrofilie,
VSH accelerat, fibrinemie crescută)
.
Titrul ASLO nu este modificat în boala acută, dar creşterea după boală
exprimă evoluţia către sindrom poststreptococic sau către complicaţii tardive.

Pentru creşterea şanselor de diagnostic serologic retroactiv – în convalescenţa

scarlatinei, a fost lansat testul Streptozym care evidenţiază prezenţa concomitentă a
anticorpilor specifici pentru 5 determinanţi antigenici aparţinând enzimelor
streptococice:
• antistreptolizinele O – ASLO
• antihialuronidaza
• antistreptodornaza
• antistreptokinaza
• anti-dezoxiribonucleaza B

Intră frecvent în discuţie:

 exantemele alergice (de obicei pruriginoase, corelate cu administrarea unui
medicament)
  dermitele de contact după aplicarea locală a unor substanţe, pomezi
 arsurile actinice
 alte boli eruptive (rubeola, exanteme virale)
 dermita exfoliativă stafilococică
 sindromul şocului toxic stafilococic cu evoluţie extrem de gravă, chiar letală,
pe lângă eritemul difuz se produce rapid şoc, CID, febră, detresă respiratorie,
IRA, IHA, comă

COMPLICATIILE
Se grupează după momentul apariţiei şi mecanismul patogenic în:

 toxice care apar in fază de stare: nefrită în focar, miocardită şi afectare

vasculară cu colaps, microhemoragii, rar hepatită sau encefalită
 septice: prin depăşirea porţii de intrare, streptococul afectează ţesuturile
învecinate (flegmon pariamigdalian, al planşeului bucal, sinuzite, otite acute)
migrează limfatic la distanţă (adenoflegmoane) şi chiar hematogen
(meningite, septicemii, endocardite, abcese metastatice), se manifestă în
perioada de convalescenţă.
 alergice la mai mult timp dupa boala(1-2 luni) prin diverse mecanisme
imunologice:
 cardita reumatismală
 reumatismul articular acut
 glomerunonefrita acută difuză poststreptococică

TRATAMENTUL
În orice formă de boală scarlatina se spitalizează obligatoriu. Tratamentul
începe prin măsuri etiologice. Se va administra Penicilina G în dozele uzuale
50.000 – 100.000 U/kg corp/zi, 10 zile pentru a asigura sterilizarea focarelor de
infecţie.
Se obişnuieşte înlocuirea cu Penicilina V în ultimele zile, şi cu Moldamim în
ziua 7-a sau a 10-a, repetându-se 1/săptămână, încă 2-3 săptămâni.
 Persoanele sensibilizate la Penicilină vor primi Eritromicină, cefalosporine
de generaţie I, II,lll. în dozele recomandate, macrolide de generaţie nouă
(Azitromicina, Claritromicina),Lincosamide
În funcţie de gravitate se vor adăuga şi alte măsuri terapeutice:
• repaus la pat
• dietă de cruţare în perioada de intoleraţă gastrică, aport
lichidian, caloric, electrolitic, alimente bogate în vitamine şi
săruri minerale
• terapie antiinflamatoare locală (calmante decongestionanate
ale mucoasei bucofaringiene, antitermice)

Formele severe vor fi tratate intensiv cu doze ridicate de antibiotic,

gamaglobuluine standard şi terapie antiinflamatorie steroidiană, inclusiv asigurarea
funcţiilor vitale şi a echilibrelor hidroelectrolitic, azotat, acidobazic.

Preventie
Nu exista un vaccin care sa previna scarlatina. Cea mai buna strategie de
preventie a scarlatinei este respectarea masurilor universale de precautie impotriva
infectiilor:
BIBLIOGRAFIE:
1. https://emedicine.medscape.com/article/1053253-overview
2. Curs de Microbiologie Speciala, Vol.I Bacteriologie, Editura Victor Babes,
UMFVB, Timisoara, 2020
3. Tratat de Pediatrie, Prof. Univ. Dr. Eugen Pascal Ciofu, editia II, Editura
Medicala,