SCARLATINA

DEFINIŢIE
Boală acută infecto-contagioasă determinată de streptococul beta-
hemolitic de grup A toxigen, caracterizată clinic prin febră, exantem
si enantem caracteristice.
ETIOLOGIE
Streptococul  hemolitic, grup A (există mai multe
serotipuri), care secretă toxina eritrogenă (toxina DICK).
 EPIDEMIOLOGIE
 Răspândirea scarlatinei este universală, domină în zonele temperate, mai frecvent în sezonul rece.

 În zonele tropicale şi subtropicale, domină formele uşoare şi cele subclinice.

 În ultimii ani s-a observat un nivel relativ constant al morbidităţii prin scarlatină, incidenţa în Romania la
100.000 locuitori, în 1998: 13,42.

 Evoluţia bolii este sporadică-endemică, cu apariţia de focare epidemice mai ales în colectivităţi de copii
preşcolari sau şcolari.

 Prezintă periodicitate sezonieră de toamnă-iarnă şi multianuală, cu epidemii la 5-6 ani.

 Cea mai afectată:

◦ Grupa de vârstă 5-9 ani (excepţional sub 1 an sau peste 50 de ani),
◦ Sexul masculin,
◦ Cazurile fiind de 4-5 ori mai frecvente în urban faţă de rural.
 Sursa de infecţie reprezentată:
◦ omul bolnav de scarlatina
◦ purtători sănătoşi de streptococ.
 Căile de transmitere sunt:
◦ respiratorie,
 contact direct (picături Flügge sau particule de praf purtătoare de streptococ) sau
 indirect prin obiecte contaminate,
◦ digestivă prin lapte sau produse lactate contaminate
◦ cutaneo-mucoasă prin plăgi operatorii sau uterine contaminate cu streptococ (postpartum,
postabortum).
 Contagiozitatea
◦ începe aproximativ 24 ore înainte de debutul clinic al bolii
◦ durează 24-36 ore după începerea tratamentului cu penicilină
◦ în cazurile netratate poate dura indefinit.
 Receptivitatea începe după 1 an şi este maximă între 4 şi 10 ani.
 Imunitatea după scarlatină:
◦ este antitoxică
◦ durează toată viaţa
◦ reîmbolnăvirile de scarlatină sunt foarte rare (2-3%), - sunt produse de alte serotipuri de streptococ
beta hemolitic grup A.
 TABLOUL CLINIC
 Incubaţia: este in medie de 3- 6 zile.

 Prodromul (perioada preeruptivă) cu durată de 36-48 ore se instalează brusc, uneori

brutal, cu febră, angină, vărsătură.
◦ febra este frecvent precedată de frisoane, atinge valori mari (39-40°C), fiind însoţită de tahipnee, tahicardie,
agitaţie, convulsii la copilul mic;
◦ angina (enantemul) debutează cu o senzaţie de uscăciune în gât, deglutiţie dureroasă. Aspectul anginei este
roşu-intens (ca “flacara”) şi cuprinde amigdalele, pilierii, lueta, prezentând o linie netă de demarcaţie între
palatul moale congestionat şi restul mucoasei palatine, care are aspect normal;
◦ vărsăturile pot fi unice sau repetate, însoţite şi de alte manifestări digestive: greţuri, dureri abdominale;
◦ adenopatia satelită este intotdeauna prezentă, submaxilar, latero- cervical;
◦ limba urmează un ciclu caracteristic de-a lungul evoluţiei bolii, în prodrom fiind încărcată cu un depozit
albicios (limbă de porţelan/saburala);
◦ faciesul bolnavului este tipic, cu paloare peri-buco-mentonieră, cu congestia pomeţilor obrajilor, semn
descris ca “masca lui Filatov” sau “faciesul pălmuit al lui Trousseau”.
 EXANTEMUL
 Perioada de stare (eruptivă): are o durată de 4-6 zile - debutează
prin apariţia unui eritem punctat, pe gât şi torace.
❖ Generalizarea erupţiei se realizează în 24- 48 de ore, fără a afecta faţa,
care păstrează aspectul de mască Filatov.
❖ Tegumentul este aspru la palpare.
❖ Culoarea exantemului micro-maculo-papulos este intens roşie, mai bine
exprimată la rădăcina membrelor, în zonele de flexie, pe torace şi în axile,
fără să lase porţiuni de tegument neafectat.
❖ Semnul Grozovici Pastia - la nivelul plicilor de flexie .
ENANTEMUL
❖ Limba îşi continuă ciclul, prin descuamare de la vârf către bază şi
pe margini, fiind complet descuamată la sfârşitul perioadei de
stare - aspect de “limbă zmeurie”;

❖ Angina persistă şi este însoţită de adenopatiile cervicale şi

submaxilare, cu ganglionii măriţi în volum, sensibili la palpare, dar
fără fenomene supurative;
SEMNE GENERALE
❑ Semnele generale se menţin, febra persistând încă 2-3 zile de la
introducerea antibioticului. În formele severe, toxice, se
menţionează:
❖ modificări cardio-circulatorii, cu tahicardie,
❖ asurzirea zgomotelor cardiace,
❖ hipotensiune arterială, colaps,
❖ hepatomegalie, uneori însoţită de subicter,
❖ nefrita în focar,
❖ simptome neuro-psihice (agitaţie, delir, convulsii, meningism)
❖ artralgii toxice.
Perioada de convalescenţă
❖descuamaţia furfuracee la nivelul feţei,
❖descuamaţia lamelară sau în lambouri, la nivelul extremităţilor.
❖Limba se reepitelizează, având o culoare roşie-închisă, lucioasă
(“limba lăcuită” sau “limba de pisică”).
❖În scarlatina tratată precoce cu antibiotice, descuamaţia este
discretă.
FORME CLINICE
1. După intensitatea simptomelor:

◦ Forme uşoare: forme fruste, abortive, fără erupţie

◦ Forme de gravitate medie (forma descrisă)

◦ Forme severe:
◦ Forma toxica
◦ Forma septica
◦ Forma toxico-septica
 FORME SEVERE
 Forma toxică:
 debut brusc,
 erupţie intensă, cianotică sau hemoragică, sângerări (epistaxis, hematemeză),
 simptome digestive (vărsături) şi neuropsihice intense (agitaţie, delir, convulsii, comă),
 insuficienţă circulatorie (colaps),
 evoluţia este fulgerătoare, decesul survenind în câteva ore.

 Forma septică:
 angină ulceronecrotică (uneori cu perforarea vălului palatin sau amigdalelor, deschiderea unei artere şi
hemoragie masivă cu evoluţie spre exitus),
 adenite submaxilare enorme,
 sepsis

 Forma toxicoseptică:
 extrem de severă,
 reprezintă o combinaţie a celor 2 forme descrise mai sus.
2. După poarta de intrare:
Scarlatină cu poartă de intrare orofaringiană

Scarlatină cu poartă de intrare:

◦ cutanată (plagă chirurgicală infectată);
◦ uterină (postpartum, postabortum).
 COMPLICAŢII
1. Complicaţii toxice (apar precoce, în primele zile de boală):
o miocardită, nefrită, hepatită,
o encefalită,
o erupţie hemoragică,
o artrită toxică, şoc toxic.
COMPLICAŢII
2. Complicaţii septice sunt cele mai frecvente şi apar în
urma invaziei locale sau regionale a infecţiei streptococice:
◦ flegmon periamigdalian, flegmon retrofaringian sau al planşeului
bucal (angina Ludwig), adenoflegmoane submaxilare sau
laterocervicale
◦ sinuzite, otite medii catarale sau supurate, otomastoidite;
◦ meningite purulente, abces cerebral;
◦ bronhopneumonii, abces pulmonar;
◦ septicemii.
 COMPLICAŢII
3. Complicaţii alergice (tardive, poststreptococice), apar de obicei
între a 15-a şi a 25-a zi de boală:

❖ nu s-a administrat tratament antibiotic,

❖ acesta a fost incorect sau incomplet.

➢reumatism articular acut (RAA);
➢glomerulonefrită acută difuză;
➢eritem nodos;
➢purpură.
DIAGNOSTIC POZITIV
 Date epidemiologice: absenţa scarlatinei în antecedente, contact infectant recent.
 Date clinice: febră înaltă, angină streptococică, exantem şi enantem caracteristic.
 Date de laborator:
Nespecifice:
 leucocitoză cu neutrofilie şi uşoară eozinofilie
 VSH, fibrinogen, crescute
 proteina C reactivă
Specifice:
 Izolarea Streptococului beta hemolitic grup A prin culturi din exsudatul faringian
 ASLO, crescut în dinamică, poate ajuta diagnosticul de infecţie recentă streptococică (creşte la 2 săptămâni de la
debutul bolii)
 Intradermoreacţia Dick, efectuată la începutul bolii şi după 10-14 zile arată un viraj al reacţiei de la pozitiv la negativ.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
 Diagnosticul diferenţial se poate face cu:
◦ alte boli eruptive virale: rujeola, rubeola, roseola infantum, boli eruptive
produse de virusurile ECHO, Coxsackie, Epstein-Barr;
◦ erupţii alergice postmedicamentoase (betalactamine, sulfamide, aspirină),
boala serului;
◦ “scarlatina stafilococică”: apare iniţial în jurul unui focar septic stafilococic;
◦ eritem solar, dermite de contact, eritemul pudic;
◦ în perioada de descuamaţie se poate face cu:
◦ eritem descuamativ recidivant,
◦ descuamaţia după dermite de contact sau solare,
◦ dishidroză palmo-plantară.
TRATAMENT
1. Tratament simptomatic:
◦ antitermice (Algocalmin, Paracetamol),
◦ antiemetice,
◦ antialgice.
2. Tratament igieno-dietetic:
◦ izolare obligatorie în spital;
◦ repaus la pat în special în perioada febrilă,
◦ dietă hrănitoare;
◦ gargară cu ceai de muşeţel;
◦ antiseptice locale (Faringosept, Oropivalone, Strepsils);
◦ prişniţe local;
3. Tratament patogenic - în formele severe:
◦ corticoizi: prednison (1mg/kg/zi) sau hemisuccinat de hidrocortizon (5mg/kg/zi);
◦ antihistaminice (Claritine, Aerius, Romergan, Zyrtec).
4. Tratament etiologic:
 Penicilina G (50 000 – 100 000 UI/kg/zi la copil, 2.000.000-4.000.000 UI la adult), la interval de 6-8
ore, timp de 7 zile.

 La sfârşitul acestei perioade se va administra o doză de Moldamin (600.000 UI la copil; 1.200.000 UI la

adult), care va fi repetată după 7 zile.

 În caz de intoleranţă la penicilină sau ineficienţă terapeutică, se va administra:

◦ Eritromicină 30-50 mg/kg la copil şi 2 g/zi la adult, timp de 10 zile,
◦ Roxitromicină (Rulid, 5-8mg/kg/zi la copil, 300 mg/zi la adult, divizate în 2 prize)
◦ Claritromicină (Klacid: 7,5 mg/kg/zi la copil, 500 mg la adult, în 2 prize)
◦ Azitromicină (Sumamed: 10 mg/kg/zi la copil, 500 mg la adult)
PROFILAXIE
❖ Izolarea şi tratarea corectă a bolnavilor;
❖ Anchetă epidemiologică pentru descoperirea sursei de infecţie;
❖ Supravegherea clinică a contacţilor, culturi din exsudatul faringian, chimioprofilaxie cu
penicilina V sau macrolide, 7 zile, în cazul pacienţilor imunodeprimaţi;
❖ Profilaxia sindromului poststreptococic prin administrare de Moldamin (Benzatin penicilină) şi
supravegherea clinică şi paraclinică timp de 3 săptămâni a foştilor bolnavi de scarlatină.