UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA

AMG II B

SCARLATINA
Scarlatina este o boala eruptiva infecto-contagioasa acuta specifica copilariei, mai frecventa
sub varsta de 10 ani, determinata de variate tipuri de streptococi beta-hemolitici de grup A
toxigeni. Clinic, scarlatina se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, stare generala
modificata, angina si eruptie micropapuloasa eritematoasa caracteristica, urmata de
descuamare tegumentara.

Agentul cauzal este Streptococcus pyogenes, cu variate serotipuri toxigene din grupul A si
care produc beta-hemoliza (clasificarea Lancefield).

Scarlatina este raspandita pe intregul glob, dar epidemia domina indeosebi in zonele
temperate. In Romania in ultimii ani morbiditatea prin scarlatina a fost relativ constanta, de
13,42 la 100.000 locuitori.

Scarlatina prezinta un caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, cu incidenta maxima

in luna noiembrie si incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la 5-6 ani, cu
aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari.

Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, mai frecvent de 4-5 ori in
mediul urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina apare in mod exceptional.

Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte infectii
streptococice, cat si cu purtatorii de streptococ beta-hemolitic.
Raspandirea scarlatinei se face pe cale aerogena, prin norul Flügge si prin obiecte, maini
murdare si produse alimentare (lapte si lactate, inghetata, salata de oua, etc.) contaminate
cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Transmiterea scarlatinei este posibila si prin
infectarea arsurilor, a altor leziuni cutanate, a plagilor operatorii (in cadrul scarlatinei
extrafaringiene sau chirurgicale).

Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatina dureaza atata timp cat streptococul este
prezent in nas, faringe, tegumente, dupa aplicarea penicilinoterapiei ea reducandu-se foarte
mult, la cateva zile.
Receptivitatea este ridicata in scarlatina, 30-40%.
Dupa vindecarea bolii se obtine o imunitate antitoxica durabila, care confera protectie fata de
o noua imbolnavire de scarlatina, dar nu si fata de alte infectii cu alte serotipuri de streptococ
beta-hemolitic.

1
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

PATOGENIA SCARLATINEI

Poarta de intrare este orofaringiana (in mod exceptional extrafaringiana). Aici streptococul
se multiplica determinand un proces inflamator local (angina), acesta elaboreaza toxina
eritrogena, difuzata in organism pe cale sanguina, determinand sindromul toxic al
scarlatinei (febra, cefalee, greata, varsaturi, exantem caracteristic).
Fata de eritrotoxina, organismul formeaza anticorpi antitoxici, al caror titru creste progresiv in
2-3 saptamani, ajungand la nivelul maxim in a 28/36-a zi de boala, realizand imunitatea
specifica. Pe langa anticorpii fata de eritrotoxina, mai apar si alti anticorpi, dintre
care antistreptolizinele au un rol important pentru diagnosticul scarlatinei.
Incubatia: media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul: brusc, cu febra ridicata 39-40°C, angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare
generala modificata, uneori dureri abdominale.
Perioada preeruptiva dureaza 24-36 de ore, caracteristic fiind enantemul scarlatinos, de un
rosu intens, „ca flacara” si care cuprinde amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin, unde
se delimiteaza uneori net.
Angina imbraca aspecte variate, de la angina eritematoasa, eritematopultacee, pana la
angina ulceronecrotica in cazurile severe sau extrem de severe, provocand ulceratii in
profunzime si chiar perforatii ale amigdalelor, ale stalpilor amigdalieni, ale valului palatin, ale
luetei sau ale unor vase de sange, cu posibilitatea declansarii unei septicemii.
Exista un paralelism intre gravitatea anginei si severitatea scarlatinei.
Limba initial saburala, acoperita cu un depozit cenusiu albicios in prima zi, se depapileaza
de la varf spre baza, realizand la 4-5 zile de la debutul scarlatinei aspectul de „limba
zmeurie”, cu reepitelizare „limba lacuita”, in perioada de convalescenta. Acesta succesiune
reprezinta ciclul lingual, care dureaza 8-9 zile si care este atat de specific, incat permite de
multe ori stabilirea diagnosticului de scarlatina.
Faciesul este tipic, descris ca “masca lui Filatov”, cu paloare peri-buco-mentoniera,
hiperemie intensa a buzelor prin contrast „buze carminate” si cu congestia pometilor
obrajilor.
Perioada de eruptie a scarlatinei incepe odata cu exantemul scarlatinos, cu debut la baza
gatului si pe fata anterioara a toracelui, ulterior se generalizeaza rapid, in 24 ore pana la 2
zile, fara a afecta fata. Eruptia este micropapuloasa pe fond eritematos rosu intens, stacojiu,
dispare la vitropresiune si cu senzatie aspra la palpare.
La nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plica cotului, eruptia ia un aspect
caracteristic hemoragic, de linii echimotice, situate transversal, din cauza
microtraumatismelor produse de miscarea membrelor, semn descris de Grozovici si Pastia.

2
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

Semnul persista una sau mai multe zile si dupa stingerea eruptiei, fiind util in diagnosticul
retrospectiv al scarlatinei.
In scarlatina hipertoxica exantemul poate fi pal, trecand neobservat sau alteori este cianotic,
realizand aspectul de „scarlatina albastra”.
Angina persista si este insotita de adenopatii cervicale si submaxilare, cu ganglioni mariti in
volum, sensibili la palpare, dar fara fenomene supurative.
In cazul bolnavului de scarlatina febra se mentine ridicata, scazand la normal in 2-3 zile de
la introducerea penicilinoterapiei. In formele severe, toxice ale scarlatinei, apar:
 modificari cardio-circulatorii (tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune
arteriala)
 colaps
 hepatomegalie (uneori insotita de subicter)
 nefrita in focar sau un grad de nefroza (oligurie, azotemie,albuminurie, cilindrurie)
 simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism, coma)
 artralgii toxice.
Perioada de descuamatie in scarlatina netratata se caracterizeaza prin descuamatie
furfuracee la nivelul fetei, al trunchiului si lamelara sau in lambouri, la nivelul palmelor si al
plantelor. Descuamatia dureaza 2-3 saptamani si permite diagnosticul tardiv al scarlatinei. In
scarlatina tratata cu antibiotice descuamatia este de obicei discreta.

FORME CLINICE ALE SCARLATINEI

1. Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina poate fi:

 benigna (frusta, usoara)
 medie (comuna, hiperpiretica)
 severa (toxica, septica, toxicoseptica)

2. Dupa etiologie, scarlatina poate fi:

 streptococica
 stafilococica, extrem de rara cu poarta de intrare extrafaringiana, eruptia
scarlatiniforma fiind data de hemolizina si alte toxine produse de unele tipuri de
stafilococ.
Diagnosticul pozitiv al scarlatinei se face prin prezenta germenului, cresterea titrului de
antistafilolizine si absenta streptococului, respectiv absenta antistreptolizinei O.

3
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

3. Dupa varsta
 sub 1 an (foatre rar, atipica, cu complicatii septice frecvente)
 la varsta de 1- 3 ani (scarlatina apare inca sub frecvente forme atipice)
 la prescolari si scolari (forma comuna cu incidenta crescuta)
Recadere – reaparitia bolii in convalescenta, in primele 6 saptamani, determinata de
 persistenta streptococului in amigdale criptice, greu sterilizabile
 de reinfectii in familie sau colectivitate, fiind produsa de acelasi sau alt serotip de
streptococ.
Reimbolnavire – aparitia unei boli dupa mai mult de 6 saptamani de la prima imbolnavire
sau dupa mai multe luni sau ani, printr-o noua infectie cu streptococ beta-hemolitic (mai
frecvent la bolnavii tratati).

Complicatiile scarlatinei se pot sistematiza in:

 toxice (precoce) – artrita scarlatinoasa, nefrita toxica, miocardita toxica, hepatita
toxica, suprarenalita toxica, complicatii toxice nervoase.
 septice – de vecinatate ( adenita si periadenita cervicala si submaxilara,
adenoflegmoane, limfadenite necrotice, flegmon al planseului bucal, dacriocistita,
otita medie, mastoidita si prin propagare mai departe, meningita purulenta, abces
cerebral, tromboflebita de sinus cavernos).
o la distanta si sistemice (embolii microbiene, artrite septice,
glomerulonefrita in focar, bronhopneumonie, abces pulmonar, empiem,
pericardita, peritonita, meningita).
 alergice (tardive) – apar cel mai frecvent intre a 15-a si a 25-a zi de boala
(reumatismul articular acut si glomerulonefrita acuta).

DIAGNOSTICUL SCARLATINEI

Pozitiv, diagnosticarea se bazeza pe date epidemiologice, clinice si de laborator.

Teste de laborator nespecifice

 leucocitoza cu neutrofilie
 usoara eozinofilie
 VSH crescut
 sumar de urina uneori cu albuminurie
 pasager prezenta hematiilor
 rar cilindrurie.

4
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

Teste de laborator specifice

 Izolarea streptococului prin culturi de la poarta de intrare.

Exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele

pe dinti si inainte de inceperea tratamentului. Se sterg amigdalele si peretele posterior al
faringelui, evitandu-se atingerea cu tamponul faringian a limbii, luetei si contaminarea lui cu
saliva.

La purtatorii sanatosi se recolteaza exudat faringian si nazal.

Dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian si nazal se vor
transporta in maximum doua ore la laborator. Daca acest interval se va prelungi, tampoanele
se introduc in eprubete ce contin mediu selectiv imbogatit: mediu Pick sau bulion Todd-
Hewitt

 Diagnosticul serologic al scarlatinei deceleaza anticorpii ASLO

Titrul ASLO creste in convalescenta si mentinerea crescuta peste 200U, exprima evolutia
catre sindrom poststreptococic sau catre complicatii tardive.

Dupa o angina streptococica, titrul ASLO creste in 2-3 saptamani, atinge nivelul maxim la 5
saptamani si scade apoi lent, pana la 6-12 luni, in cazul in care boala se vindeca (in infectiile
streptococice netratate titrurile ating valori maximale pana la 2500 u/ml).

TRATAMENTUL SCARLATINEI SI PREVENIREA ACESTEIA

Scarlatina este o boala de izolare si internare obligatorie in spital, care dureza 7 zile.
Repausul la pat este indicat pentru primele 6-7 zile de boala. Nu se vor interna in acelasi
salon bolnavi noi impreuna cu cei convalescenti.

Regimul alimentar pentru bolnavul de scarlatina este hidro-lacto-zaharat si fructarian (dieta

de febril). Dupa 7 zile de la disparitia febrei caracteristice primelor zile de boala se trece la
regim normal, daca sumarul de urina este normal. Regimul desodat nu mai este considerat
necesar in forma comuna de scarlatina.

Izolarea, repausul relativ si controlul medical se vor prelungi inca 2-3 saptamani in
convalescenta, pentru a preveni si depista eventualele complicatii imunologice cauzate de
toxinele streptococului.

Tratamentul etiologic al scarlatinei: penicilina reprezinta antibioticul de electie,

administrandu-se intramuscular la 6 ore interval. Doza variaza in raport cu forma clinica si cu

5
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

varsta, intre 800 000 U si 1 600 000 U/zi, timp de 6 zile, a 7-a zi administandu-se in doza
unica, im. profund, benzatinpenicilina 600 000 U la copii sub 10 ani si 1 200 000 U peste 10
ani (sau la copii > 30kg), doza care se repeta la 7 si la 14 zile de la externare. In cazul
persoanelor alergice, penicilina poate fi inlocuita cu macrolide, in doza de 30 – 40
mg/kg.corp/zi, timp de 10 zile.

Tratamentul simptomatic: consta in administrarea de antipiretice. Sunt utile de asemenea,

dezinfectia nazo-faringiana, gargara repetata cu gargarisme.

Tratamentul de sustinere: vitaminoterapia din grupul C si B, necesare suplinirii carentelor

anterioare, cat si deficitului care apare in cursul infectiei.

PREVENIREA SI COMBATEREA SCARLATINEI

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA CU DEPISTAREA SURSEI DE INFECTIE

Cazurile de scarlatina se declara nominal si se spitalizeaza 7 zile, dupa externare se

mentine in izolare la domiciliu inca o saptamana.

Dupa externare bolnavii de scarlatina vor fi dipensarizati trei luni prin examen clinic lunar si
cu examen de urina, saptamanal in prima luna de convalescenta; VSH, ASLO si fibrinogen
la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii.

Suspectii de scarlatina vor fi tratati la fel ca bolnavii, pana la confirmare sau infirmare.

Purtatorii de streptococ sunt tratati cu penicilina sau macrolide timp de 7 zile, iar purtatorii
reumatici 10 zile, in doza dubla.

Contactii din focar (membri familiei, colegii, toti cei care au intrat in contact cu persoana
bolnava) vor fi supravegheati clinic timp de 10 zile, prin consult medical la 2-3 zile.

In colectivitatile de copii in care au aparut cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic, timp de
10 zile de la aparitia ultimului caz de boala.

Dezinfectia in focar de scarlatina se face cu dezinfectanti uzuali, cloramina 1%, bromocet

1%, formol 5%, etc.

Se va face educatie sanitara adresata in special personalului didactic, parintilor, copiilor si

angajatilor din sectorul alimentar, privind modalitatile de transmitere a scarlatinei si riscul
afectiunilor poststreptococice.

6
UNGUREANU (SADOVEI) NICOLETA MIHAELA
AMG II B

BIBLIOGRAFIE

 Epidemiologie Practica pentru Medicii de Familie, Coordonator, profesor universitar

Ioan Stelian Bocsan, Ed. Med. Univ. Iuliu Hatieganu 1999
 Tratat de Pediatire – Boli infectioase vol. 4 Sub redactia Conf. Dr. Claudiu Taindel
Ed. Medicala Bucuresti 1984
 Ghidul Angelescu, Terapie antimicrobiana 2005 Elisabeta-Otilia Benea, Cristina
Popescu, Gabriel-Adrian Popescu, Ed. MedicArt Bucuresti 2005
 Medicamente folosite in Terapeutica Pediatrica, Sub redactia Dr. Docent Gabriel
Vasiliu, Ed. Medicala Bucuresti 1979