SCARLATINA

Definiţie
Boală infecto-contagioasă specific umană
autolimitantă, caracterizată prin febră, angină,
enantem şi exantem (erupție care apare pe piele)
caracteristic şi imunitate specifică pe viaţă.
 Etiologie

Agentul etiologic, streptococul betahemolitic

grup A, coc gram-prozitiv, aerob, aşezat
caracteristic în lanţuri.
 Patogenie
Toxina eritrogenă eliberată de streptococul
cantonat la poarta de intrare difuzează cu
uşurinţă în organism şi determină alterările
specifice cutanate şi mucoase; toxina antigenică,
duce la apariţia de anticorpi specifici ce induc
imunitate antitoxică durabilă.
 Epidemiologie
Sursa de infecţie este bolnavul, sau purtător
sănătos de streptococi la nivel faringian (portajul
este deosebit de frecvent). sau tegumentar, cu
rol epidemiologic la fel de mare.
Calea de transmitere este aerogenă (prin picături
de secreţie nazofaringiană), prin contact direct şi
mai rar indirect (prin obiecte proaspăt
contaminate de bolnav).
 Epidemiologie
Poarta de intrare este faringiană.
Receptivitatea începe după primele 6-12 luni de
la naştere, cu un maximum în prima copilărie.
Contagiozitatea pacientului se întinde între 24h
înaintea debutului şi 1-2 zile după începerea
tratamentului.
 Tablou clinic
Incubaţie: 3-5 zile.
Invazie: 1-2 zile; debutează brusc cu febră 38-40°C,
frisoane, odinofagie(durere la înghițire), curbatură moderată şi
cefalee, afectare digestivă (greaţă, vomă, inapetenţă) şi
stare de curbatură, iar la examenul obiectiv se
depistează angina(afectează faringele) (roşie sau cu exudat
purulent), adenopatii submandibulare,
hepatosplenomegalie.
Faza de stare: începe odată cu apariţia exantemului şi
completarea enantemului (prin ciclul lingual).
 Tablou clinic
Exantemul: apare într-un puseu, este caracteristic, micropapulos,
aspru la atingere, nepruriginos. Nu apare niciodată pe faţă. Este
prezent la nivelul trunchiului, gâtului, membrele superioare,
regiunile axilare, treimea superioară a coapselor. Descuamarea
este fină pe trunchi şi uneori pe faţă, dar poate forma lambouri
pe palme şi plante.
Cu o valoare diagnostică definitorie amintim:
• „masca” descrisă de Filatov, figura bolnavului fiind asemuită cu un
facies pălmuit: hiperemie intensă a obrajilor care vine în contrast
evident cu paloarea perioronazală şi buzele carminate.
• semnul Grozovici-Pastia – constând din dungi hemoragice orizontale la
nivelul plicilor de flexiune (cot, pumn, genunchi, abdomen, regiunile
axilare). Acestea sunt considerate patognomonice, durează şi după
retragerea exantemului.
 Tablou clinic
Enantemul este prezent chiar de la debut (prin angină).
În prima zi a fazei de stare limba este acoperită integral
de un depozit sabural, alb, aderent (limbă de „porţelan”)
după 24h începe un proces lent de descuamare, iar în
jurul zile a cincea întreaga suprafaţă apare denudată, de
un roşu intens, iar papilele gustative sunt proeminente –
aspect ce a sugerat denumirea de „limbă zmeurie”.
 Forme clinice
Forma clasică este rară, predomină formele atenuate şi
uşoare uneori nesesizate de părinţii copilului. Adulţii fac
mai frecvent forme clinice medii, bine manifestate.
Ale forme mai rare sunt:
• scarlatina extrafaringiană cu poartă de intrare la nivelul altor
mucoase sau al unor plăgi cutanate infectate.
• scarlatina severă, malignă, în cursul căreia se dezvoltă o
stare toxemică intensă cu complicaţii cardiocirculatorii,
renale, chiar şoc septic, necesitând tratamente intensive cu
corticoterapie, susţinere cardiacă, reechilibrare
hidroelectrolitică şi acidozabică, etc.
 Diagnosticul
Se sprijină pe date epidemiologice, clinice şi de
laborator.

Epidemiologic, este sugestiv contactul cu orice formă

de boală streptococică, frecventarea de către copil a unei
colectivităţi.

Anamnestic(istoric), este important să ştim dacă există

această boală în antecedentele personale patologice.
DIAGNODTICUL

Clinic au semnificaţie următoarele aspecte:

⦿evoluţia ciclică
⦿cu: febră, angină faringiana , vărsături
⦿în faza de stare: febra, exantemul şi enantemul
caracteristic
⦿în convalescenţă: limba lăcuită, descuamarea şi restul
de semn Pastia
 Diagnosticul
Laboratorul poate contribui la completarea
diagnosticului prin:
⦿evidenţierea prin culturi de la poarta de intrare a
steptococului betahemolitic de grup A
⦿evidenţierea sindromului biologic inflamator
(leucocitoză cu neutrofilie, VSH accelerat, fibrinemie
crescută)
 Diagnosticul
Titrul ASLO nu este modificat în boala acută,
dar creşterea după boală exprimă evoluţia către
sindrom poststreptococic sau către complicaţii
tardive.
 Diagnosticul
Pentru creşterea şanselor de diagnostic serologic
retroactiv – în convalescenţa scarlatinei, a fost lansat
testul Streptozym care evidenţiază prezenţa
concomitentă a anticorpilor specifici pentru 5
determinanţi antigenici aparţinând enzimelor
streptococice:
• antistreptolizinele O – ASLO
• antihialuronidaza
• antistreptodornaza
• antistreptokinaza
• anti-dezoxiribonucleaza B
 Diagnosticul diferential
Intră frecvent în discuţie:
⦿exantemele alergice (de obicei pruriginoase, corelate
cu administrarea unui medicament)
⦿dermitele de contact după aplicarea locală a unor
substanţe, pomezi
⦿alte boli eruptive (rubeola, exanteme virale)
⦿dermita exfoliativă stafilococică
⦿sindromul şocului toxic stafilococic cu evoluţie
extrem de gravă, chiar letală, pe lângă eritemul difuz
se produce rapid şoc, febră, detresă respiratorie, IRA,
comă
 Complicaţiile
Se grupează după momentul apariţiei şi mecanismul
patogenic în:
⦿toxice care apar în fază de stare: nefrită în focar,
miocardită şi afectare vasculară cu colaps,
microhemoragii, rar hepatită sau encefalită
⦿septice: prin depăşirea porţii de intrare, streptococul
afectează ţesuturile învecinate (flegmon pariamigdalian,
al planşeului bucal, sinuzite, otite acute) migrează
limfatic la distanţă (adenoflegmoane) şi chiar hematogen
(meningite, septicemii, endocardite, abcese metastatice),
se manifestă în perioada de convalescenţă.
 Complicaţiile
⦿alergice la mai mult timp după boală (1-2 luni) prin
diverse mecanisme imunologice:

⚫cardita reumatismală
⚫reumatismul articular acut
⚫glomerunonefrita acută difuză poststreptococică
 Tratament
În orice formă de boală scarlatina se spitalizează
obligatoriu. Tratamentul începe prin măsuri etiologice.
Se va administra Penicilina G în dozele uzuale 50.000 –
100.000 U/kg corp/zi, 10 zile pentru a asigura
sterilizarea focarelor de infecţie.

Se obişnuieşte înlocuirea cu Penicilina V în ultimele

zile, şi cu Moldamim în ziua 7-a sau a 10-a, repetându-
se 1/săptămână, încă 2-3 săptămâni.
 Tratament
Persoanele sensibilizate la Penicilină vor primi
Eritromicină, cefalosporine de generaţie I, II,lll. în
dozele recomandate, macrolide de generaţie nouă
(Azitromicina, Claritromicina),Lincosamide
În funcţie de gravitate se vor adăuga şi alte măsuri
terapeutice:
• repaus la pat
• dietă de cruţare în perioada de intoleraţă gastrică, aport
lichidian, caloric, electrolitic, alimente bogate în
vitamine şi săruri minerale
• terapie antiinflamatoare locală (calmante
decongestionanate ale mucoasei bucofaringiene,
antitermice)
 Tratament
Formele severe vor fi tratate intensiv cu doze
ridicate de antibiotic, gamaglobuluine standard şi
terapie antiinflamatorie steroidiană, inclusiv
asigurarea funcţiilor vitale şi a echilibrelor
hidroelectrolitic, azotat, acidobazic.
 Alte infecţii
streptococice
 Infecţii de suprafaţă
b. Erizipelul este o infecție, o formă de celulită
infecţioasă, care apare la nivelul stratului superficial
al pielii. Erizipelul cuprinde căile limfatice, fiind
provocată de bacterii ce se află în mod normal la
suprafaţa pielii: streptococi beta-hemolitici de grup
A (cel mai frecvent), stafilococi.
Durerea este întotdeauna prezentă în zona în care
urmează să apară infecția precedată de frisoane, febră
înaltă, stare generală infleunţată. Slăbește imunitatea.
 Infecţii de suprafaţă
În patogenia erizipilelului şi mai ales a formelor
recidivante este acceptată o componentă de
sensibilizare, explicând rapiditatea evoluţiei şi
intensitatea fenomenelor generale (debut brusc frison
intens, hipertermie, stare toxică).
În timp recidivele adaugă progresiv tot mai multe
tromboze microvasculare, ducând la tulburări trofice
majore (edeme cronice).
Erizipelul recidivant poate fi declanşat şi de alţi germeni
(stafilococi, pneumococi, bacili gram-negativi).
 Infecţii de suprafaţă
Forme clinice:
• erizipel pustulos, bulos
• flegmonos
• şerpiginos
• erizipel hemoragic
• erizipel necrotic, o formă mai rară, severă, care
evoluează spre necroză. În toate cazurile este
determinat de asocieri bacteriene, streptococ + bacili
gram-negativi.
 Infecţii de suprafaţă
Localizare: cele mai frecvente localizări sunt membrele
inferioare, superioare, faţă (aspect de „fluture”), scalp,
periombilical al nou născuţilor.
Complicaţii:
• locale: necroze, gangrene, abcese, flegmoane, flebite,
suprainfecţii, edemul cronic
• generale: septicemie, limfangite, adenite, pleurezii,
RAA
 Infecţii de suprafaţă
Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe debutul brusc cu

frison , febră înaltă urmată de apariţia unei infecții
dermice şi cu extensie rapidă în suprafaţă.

Diagnostic diferenţial: eriteme actinice, solare,

medicament. herpes zoster,
 Infecţii de suprafaţă
Tratament
⦿izolare şi repaus
⦿tratament etiologic: Penicilina G: 50.000-100.000
U/kg corp/zi, Eritromicina: 30mg/kg corp/zi,
Azitromicină, Claritromicina, Amoxicilină + Acid
Clavulanic,Clindamicina, Lincomicina Cefalosporine
de generaţie III (la cei alergici la Penicilină, cu forme
severe). Însă Penicilina constituie tratamentul de
elecţie a erizipelului. Moldaminizarea pacinetului: 4-6
săptămâni.
 Infecţii de suprafaţă

Tratament
⦿tratament patogenetic: antiinflamatoare nesteroidiene
în formele uşoare, corticoterapie în cazurile severe
⦿tratament simptomatic: antitermic, antialgic, aplicaţii
locale cu soluţii antiseptice (Rivanol, acid boric, ceai de
muşeţel), antiagregante (Aspenter), trofice vasculare
(Detralex, Ginco forte).