CEMF„Raisa Pacalo”

Referat
Tema:Igiena copiilor și adolescenților-
disciplină științifică și ramură practică a
medicinei profilactice

A realizat:Eugenia Rusu
A verificat:Cristina Nirca

Chișinău,2020

Сuprins:
1
1.Definiție, scop... pag.3
2.Sarcini, orientarea ... pag.4-5
3.Compatimentele ICA ... pag.6
4. Metode utilizate în ICA ... pag.7
5.Creșterea și dezvoltarea , legitățile ...pag.8-9
6.Concluzie pag.10
Bibliografie

Igiena copiilor și adolescenților prezintă o știință profilactică care se

ocupă de menținerea și fortificarea stării de sănătate a generației în
creștere. Ea studiază problemele de protecție a stării de sănătate a

2
copiilor în cea mai intensă perioadă de creștere și perfecționare a
funcțiilor organismului în condițiile de educație și învățămînt.
Spre deosebire de alte discipline medicale și mai ales de pediatrie, igiena
copiilor și adolescenților studiază starea de sănătate anume a copiilor și
adolescenților sănătoși, care sunt instruiți în diferite instituții preșcolare
și preuniversitare.
Această disciplină profilactică studiază și supraveghează influența
factorilor mediului ambiant și a diferitor activități (orele
didactice,ocupațiile cu sportul,instruirea prin muncă, odihna etc.) asupra
organismului în creștere și în baza rezultatelor obținute elaborează
norme și reguli sanitare (”Regulamente igienice „) pentru toate condițiile
de mediu și activitate: microclimă,iluminare,ventilație; stabilește un
regim optim de activitate și odihnă etc. Condițiile optime de mediu se
vor crea atât la domiciliu, cât și în încăperile instituțiilor pentru copii și
adolescenți.
Stabilirea acestor condiții va contribui la dezvoltarea armonioasă a
organismului, la perfecționarea funcțiilor sistemului nervos central, la
fortificarea stării de sănătate a copiilor.Totodată, situația dată va favoriza
și stimula procesele de creștere și dezvoltare a organismului, va spori
capacitatea de muncă și aptitudinile fiziologice, reactivitatea generală și
imunobiologică, va extinde posibilitățile de adaptareetc.
Organismul copiilor și adolescenților dispune de o sensibilitate sporită la
acțiunea factorilor mediului ambiant și a diferitor activități. În funcție de
acțiunea lor asupra organismului, ei pot fidivizați în două grupe:
a.cu acțiuni pozitive –aer curat, zone verzi, raze solare, activitate
motorie suficientă, regim optim de activitate și odihnă etc.;
b.cu acțiuni negative-factorii:
-mediului ambiant-microclima, radiația, iluminarea naturală, iradierea;
-patogeni-chimicale toxice,microorganismele, viruși, helminți etc.;
-economici și sociali-condițiile de viață și trai, educație și intstruire,
asigurarea materială;
-alimentația echilibrată.
3
 Totodată, trebuie să se țină cont de faptul că, fiind instruiți și educați în
diferite instituții, copiii sunt uniți în grupe mari, ce urmează respectiv
condiții favorabile de răspândire a diferitor boli infecțioase transmisibile
cu o viteză sporită de răspândire.
În diferite instituții pot apărea anumite dereglări și maladii care sunt
influențate de condițiile și regimul procesului instructiv-educati, printre
care pot fi numite: miopia, scolioza, anemia, nevrastenia etc. Din aceste
motive societatea a insistat aupra existenței anei astfel de științe care s-ar
ocupa cu profilaxia dereglărilor și bolilor la copii cate frecventează
aceste instituții. Știința dată a primit numirea de igiena copiilor și
adolescenților, care inițial și până în 1954 se numea igiena școlară.
Sarcinile de bază ale ICA sunt:
1. soluţionarea problemelor supravegherii sanitare curente:
1.1. studierea procesului instructiv-educativ al preşcolarilor şi elevilor
(cu scopul de a optimiza regimul activităţilor, aplicând diferite măsuri de
asanare);
1.2. studierea procesului de instruire prin muncă şi a învăţământului în
şcolile profesionale (pentru crearea condiţiilor necesare de instruire,
regimului optim de activitate, profilaxia traumatismului, organizarea
orientării profesionale);
1.3. studierea folosirii diferitelor forme şi mijloace de educaţie fizică
(ţinând cont de faptul că ea este o sursă principală de asanare a sănătăţii,
de profilaxie a hipochineziei şi de creare a condiţiilor necesare pentru
ocupaţii); 1.4. studierea şi aprecierea organizării alimentaţiei copiilor şi
adolescenţilor în funcţie de vârstă, sex, consum de energie, starea de
sănătate, folosirea în raţia zilnică a produselor alimentare bogate în
vitamine şi săruri minerale, produselor cu valoare biologică sporită;

2.Soluţionarea problemelor supravegherii sanitare preventive:

2.1. supravegherea construcţiei şi reconstrucţiei diferitelor instituţii
pentru copii şi adolescenţi;
4
2.2. controlul folosirii materialelor sintetice şi maselor plastice ca
materiale de construcţie, la confecţionarea obiectelor de uz pentru elevi
etc.;
3.Studierea stării de sănătate:
3.1. analiza dinamicii stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor;
3.2. aprecierea nivelului de dezvoltare fizică a copiilor şi adolescenţilor
(ca criterii de eficienţă a măsurilor sanitaro-igienice şi de asanare);
4.Profilaxia diferitor devieri şi patologii :
4.1. aplicarea diferitor forme şi mijloace de educaţie igienică a copiilor
şi adolescenţilor în instituţiile respective.
Orientarea igienei copiilor și adolescenților în mare măsură depinde
de starea de sănătate și de nivelul de dezvoltare fizică și neuropsihică a
copiilor și adolescenților, care în prezent este destul de fragilă: a sporit
numărul de maladii cornice, malformații congenitale, retard mental etc.
Situația create necesită aplicarea măsurilor profilactice care ar contribui
la rezolvarea problemei în cauză.
Modificările care s-au produs în sistemul de învățământ impun igienei
copiilor și adolescenților aplicarea unor noi norme și reguli sanitare
pentru organizarea condițiilor și a unui regim rational de instruire etc.
Obiectul de studiu al igienei copiilor şi adolescenţilor este organismul
copilului în creştere şi dezvoltare, supus procesului instructiv-educativ în
diferite colectivităţi respective vârstei.În funcție de vârstă igiena copiilor
și adolescenților poate fi divizată îmn trei compartimente:
a.igiena copiilor de vârstă mică până la 6-7 ani – igiena preșcolară;
b.igiena copiilor de la 6-7 ani până la 17-18(19) ani –igiena școlară;
c.igiena adolescenților, juniorilor și tinerilor de la 17-18 (19) ani până la
23-24 de ani – igiena tineretului sau igiena universitară.
ICA studiază nu numai interacțiunile factorilor mediului ambiant asupa
tânărului organism, dar și elaborează măsuri profilactice pentru a
preveni acțiunea nocivă a factorilor dați. Însă pentru elaborarea
măsurilor profilactice sunt necesare sate științifice. Aceste date pot fi
5
obținute în urma realizării diferitor investigații de laborator și
determinări instrumentale.
Bazele teoretice și științifice ale ICA sunt: morfologia, fiziologia și
biochimia vîrstei. Pornind de la aceasta, se confirmă că ICA este o
disciplină științifică, deoarece stabilirea regulilor igienice,
recomandărilor și indicațiilor metodice, normelor sanitare etc. necesită
efectuarea diferitor cercetări științifice.
Către cercetările științifice se vor înainta următoarele sarcini:
 De a prognostica starea de sănătate și nivelul de dezvoltare fizică
și neuropsihică;
 De argumenta cu date științifice normele igienice pentru diferite
feluri de activități (intelectuale și fizice) și factori ai mediului
ambiant (chimici, microbiologici etc.);
 De a stabili măsuri de profilaxie a diferitor dereglări și boli.
Principalele probleme de cercetări științifice ale ICA în prezent sunt în
funcție de sarcinile ei de bază.Totuși, una dintre cele mai importante
probleme este studierea dinamicii stării de sănătate și a nivelului de
dezvoltare fizică și neuropsihică a copiilor și adolescenților în diferite
colectivități, pentru a găsi cele mai reușite căi de ameliorare a acestei
stări.
Problemele științifice sunt destul de actuale, însă la rezolvarea lor se
cere o participare a unui număr mare de colaboratori științifici și
asigurarea lor cu aparataj modern.
Fiind o știință de sine stătătoare, ICA necesită metode de supraveghere
igienică preventive și curentă. Către toate metodele de supraveghere sunt
înaintate următoarele cerințe:
Rezultatele obținute să fie cât mai obiective și adecvate;
Răspunsurile la întrebările examinate să fie cât mai rapide;
Să fie ușor de însușit (simple);
Aparatajul și utilajul folosit să nu fie voluminos și costisitor etc.
În domeniul ICA se utilizează următoarele grupe de metode:

6
 a. Fizice (temperatura,umiditatea relativă și viteza curenților de aer,
radiația termică, iluminarea naturală și artificilală etc.);
b. Chimice (calitatea apei potabile, conținutul chimic al produselor
alimentare, prezența diferitor compuși în aer-CO etc.);
c. Fiziologice, biochimice, clinice (starea funcțională a organismului,
capaciatea de muncă, eficacitatea întremării stării de sănătate în
taberee de odihnă etc.);
d. Microbiologice și helmintologice (însămânțări bacteriologice și
helmintologice etc.);
e. Sanitaro-statistice (generalizarea datelor obținte, analiza și
aprecierea stării de sănătate, elaborarea standardelor etc. ).
Însă în activitatea practică a medicilor igieniști, ICA are aplicare
metoda experimentului igienic natural sau supravegherea igienică
(descriptivă). Ea permite de a studia acțiunea factorilor mediului
ambiant asupra organismului în condiții reale. De regulă, metoda data e
completată cu date ale investigațiilor de laborator și determinări
instrumentale.Totodată, ICA are strânse legături cu așa discipline, ca:
 discipline igienice- igiena general, igiena mediului, igiena
alimentației, igiena muncii etc.;
 discipline clinice- pediatria, ortopedia infantile, oftalmologia
infantilă, bolile infecțioase etc.;
 discipline morfofuncționale-anatomia și fiziologia vârstei etc.
ICA are unele particularități, ca:
 Disciplină de sine stătătoare;
 Deservește cea mai considerabilă și mai culnerabilă parte a
pooulației;
 Disciplină integrală- folosește datele obținute în alte domenii
(igiena alimentației, igiena mediului, igiena muncii) și le aplică în
diferite colectivătăți, ținând cont de vârstă, sex, starea sănătății și
modul de activitate.
Apariția diferitor tipuri noi de instituții, modificările ce s-au produs în
sistemul de învățământ și în ocrotirea sănătății necesită ca ICA să
participe mai active în soluționarea problemelor ce au survenit.
Creşterea şi dezvoltarea copiilor
7
Prin creştere se au în vedere modificările cantitative ale organismului
corelate cu majorarea dimensiunilor celulelor, volumului şi masei
corpului, cu modificările formei corporale cauzate de schimbarea
raportului de mărime a diferitelor segmente ale corpului.
Dezvoltarea este un proces unic, în care schimbările cantitative
evoluând treptat se transformă în modificări calitative (cum sunt
formarea noilor celule, funcţii).
Legităţile de bază ale creşterii şi dezvoltării copiilor şi adolescenţilor
Rezultatele cercetărilor din domeniul morfologiei şi fiziologiei denotă că
procesele creşterii şi dezvoltării nu se desfăşoară în mod anarhic,
întâmplător, identic şi uniform în diverse perioade de vârstă. Fiecare
organ şi sistem creşte şi se dezvoltă conform anumitor legităţi. Legităţile
creşterii şi dezvoltării reprezintă baza teoretică a normării igienice a
factorilor mediului ambiant pentru copii şi adolescenţi. Cunoaşterea lor
permite medicului să înţeleagă şi să explice activitatea organelor şi
sistemelor de organe, posibilităţile de funcţionare ale organismului
copilului ca un tot întreg, în diferite perioade de vârstă şi ca un tot întreg
cu mediu. La etapa maturizării creşterea şi dezvoltarea organismului
decurg în corespundere cu legităţile obiective existente:
1.Neuniformitatea ritmului de creştere şi dezvoltare. Cu cât copilul este
mai mic, cu atât mai intens decurg procesele de creştere şi
dezvoltare.
2. Neuniformitatea creşterii şi dezvoltării organelor şi sistemelor de
organe. Fiecărei perioade de vârstă îi sunt caracteristice anumite
particularităţi morfofuncţionale. Legitatea fundamentală a creşterii şi
dezvoltării constă în faptul că fazele de intensitate maximă a diviziunii
celulelor şi fazele diferenţierii lor la organismul în creştere nu coincid
după timp.
3. Creşterea morfofuncţională diferă în raport cu sexul -dimorfismul
sexual se manifestă prin procesele metabolice, ritmul de creştere şi
dezvoltarea diverselor sisteme funcţionale şi ale organismul în
întregime. La fete perioada prepubertară începe mai devreme, la vârsta
de 10 – 12 ani procesele de creştere şi dezvoltare se intensifică şi la 12 –
13 ani le depăşesc pe ale băieţilor. La băieţi, în perioada prepubertară
8
indicii antropometrici posedă valori mai mari şi la 13 – 14 ani depăşesc
din nou nivelul dezvoltării fetelor, care se menţine şi la vârsta adultă.
4.Procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii
ereditari.
Creşterea copilului este un proces programat de mărire a taliei şi
greutăţii corporale. Programul genetic asigură ciclul vital al dezvoltării
individuale.
5. Procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii de
mediu.
Asupra creşterii şi dezvoltării influenţează factorii mediului ambiant
(starea aerului atmosferic, compoziţia apei potabile, mărimea radiaţiei
solare etc.).
6. Accelerarea ritmului de creştere şi dezvoltare-grăbirea ritmului de
creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor în corelare cu ritmul
generaţiilor precedente poartă numele de аccelerare, deci, subînţelegem
anticiparea termenilor de creştere şi dezvoltare a copiilor şi
adolescenţilor. Esenţa constă în faptul că la generaţia actuală procesele
de creştere şi dezvoltare şi maturizarea biologică se finisează mai repede
în comparaţie cu generaţiile precedente.În ultimele decenii în toate ţările
dezvoltate se marchează fenomenul de acceleraţiе. Acceleraţia copiilor
în primul an de viaţă se manifestă prin indici mai mari ai greutăţii, taliei,
închiderea mai precoce a fontanelelor şi apariţia dentiţiei mai devreme.
Acceleraţia copiilor între 3 şi 7 ani se manifestă, pe lângă mărireа
dimensiunilor corporale, prin schimbarea precoce a dinţilor "de lapte" în
dinţi permanenţi.În perioada şcolară, acceleraţia se manifestă prin
osificarea mai timpurie a scheletului, având o disociere dintre
dezvoltarea sexuală şi dezvoltarea emoţională, dezvoltarea cognitivă şi
maturaţia socială.
Concluzie
Igiena copilului şi adolescentului este o ramură a igienei, care studiază
condiţiile habituale şi de activitate a copiilor şi influenţa acestora asupra
sănătăţii şi stării funcţionale a organismului în creştere. ICA elaborează
bazele teoretice şi măsurile practice, direcţionate spre păstrarea şi
9
fortificarea sănătăţii, menţinerea nivelului optim al funcţiilor şi o
dezvoltare armonioasă a organismului copiilor şi adolescenţilor.
Spre deosebire de alte discipline medicale și mai ales de pediatrie, igiena
copiilor și adolescenților studiază starea de sănătate anume a copiilor și
adolescenților sănătoși, care sunt instruiți în diferite instituții preșcolare
și preuniversitare.
Această disciplină profilactică studiază și supraveghează influența
factorilor mediului ambiant și a diferitor activități (orele
didactice,ocupațiile cu sportul,instruirea prin muncă, odihna etc.) asupra
organismului în creștere și în baza rezultatelor obținute elaborează
norme și reguli sanitare (”Regulamente igienice „) pentru toate condițiile
de mediu și activitate: microclimă,iluminare,ventilație; stabilește un
regim optim de activitate și odihnă etc. Condițiile optime de mediu se
vor crea atât la domiciliu, cât și în încăperile instituțiilor pentru copii și
adolescenți.
Obiectul de studiu al igienei copiilor şi adolescenţilor este organismul
copilului în creştere şi dezvoltare, supus procesului instructiv-educativ în
diferite colectivităţi respective vârstei.

10
Bibliografie:
1. https://igienagenerala.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/151/files/sites/151/2016/09/Igiena-
copiilor-si-adolescentilor_1.pdf
2. Igiena copiilor și adolescenților –Ion Hăbășescu
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Igien%C4%83

11