• Lecţia la tema: Igiena locuinţei şi

relaţia sa cu sănătatea.

• PLANUL LECŢIEI:

• 1.Amplasarea şi orientarea locuinţei.

• 2.Materiale de construcţie.
• 3.Planificarea interioară şi dotarea
locuinţei.
 Igiena locuinţei şi relaţia sa cu sănătatea

Locuinţa reprezintă unul din cei mai importanţi

factori de mediu, care împreună cu alimentaţia şi
îmbrăcămintea determină însuşi nivelul de viaţă a
populaţiei.
Dacă iniţial locuinţa a constituit un element de
protecţie faţă de condiţiile nefavorabile ale naturii
înconjurătoare, ulterior ea s-a dezvoltat şi a
îmbrăcat un caracter cu totul diferit.
În prezent, aşa cum arată Organizaţia Mondială a
Sănătăţii , locuinţa reprezintă spaţiul în care omul
se odihneşte şi îşi reface forţele de muncă, se
distrează şi lucrează cu vigoare şi eficacitate.
• Locuinţa constituie elementul de legătură
între individ şi familia sa şi între aceasta
şi societate.
• Ea are un caracter social nou, de masă, în
care nu locuieşte numai o singură familie,
ci mai multe cu interese convergente sau
antagonice.
• Ea nu se limitează doar la localul propriu-
zis, ci cuprinde şi toate serviciile,
instalaţiile şi dispozitivele necesare.
• Locuinţa are multiple valenţe economice,
sociale, culturale, sanitare etc. ea influenţează în
mod deosebit sănătatea locatarilor prin
caracteristicile sale constructive şi funcţionale.
• Preocupările pentru igiena locuinţei au existat
din cele mai vechi timpuri, dar ele s-au
intensificat o dată cu dezvoltarea fenomenului
de urbanizare şi creşterea presiunii demografice.
• Este binecunoscută, astfel, relaţia între locuinţa
insalubră şi apariţia sau agravarea unor afecţiuni
mai ales infecţioase.
• . Studii aprofundate au fost efectuate încă
din secolul trecut privitor la relaţia locuinţei
cu tuberculoza, scoţând în evidenţă
importanţa deosebită a aglomerării. În
aceleaşi condiţii, a fost pus în evidenţă
rolul locuinţei în transmiterea unui mare
număr de afecţiuni aerogene ca gripa şi
virozele respiratorii, scarlatina, difteria,
rujeola, varicela şi altele.
• Lipsa unor condiţii elementare de
aprovizionare cu apă şi îndepărtarea
corectă a reziduurilor, de păstrare şi
conservare a alimentelor constituie factori
hotărâtori în construcţia de locuinţe care
determină apariţia unor boli digestive
microbiene şi parazitare ca dizenteria,
febra tifoidă, hepatita epidemică,
ascaridioza ca şi a toxiinfecţiilor
alimentare.
• Prezenţa unei umidităţi crescute şi
întreţinerea igrasiei în locuinţă este
cunoscută ca unul din factorii favorizanţi în
apariţia reumatismului articular şi a bolilor
cardiovasculare.
• Insuficienţa radiaţiilor solare, atât a celor
ultraviolete cât şi a celor luminoase
constituie un element cu rol deosebit în
producerea rahitismului şi unor tulburări de
creştere şi dezvoltare a organismului ca şi
afecţiuni ale analizatorului vizual.
• Poluarea interioară şi îndeosebi prezenţa
pulberilor, a unor gaze ca oxidul de carbon
şi bioxidul de sulf, a germenilor şi
ciupercilor etc. constituie factori
declanşatori pentru unele afecţiuni sau
manifestări alergice, a unor intoxicaţii
acute sau mai ales cronice, a unor
tulburări respiratorii până la bronşită
cronică.
• Condiţiile necorespunzătoare de
conlocuire, prezenţa unor noxe ca
zgomotul şi vibraţiile, existenţa stresului în
general stau la baza apariţiei şi dezvoltării
unor tulburări neuropsihice până la
favorizarea unor boli psihice între care
psihastenia ocupă locul principal.
• În fine, accidentele care au loc în locuinţă,
reprezintă unul din aspectele cele mai
importante ale patologiei habitatului
modern.
• Studii efectuate de O.M.S., în acest sens,
au arătat că accidentele din locuinţe ocupă
în prezent locul al doilea în grupa mare a
accidentelor, după accidentele de
circulaţie şi să găsesc înaintea
accidentelor de muncă.
• Cele mai frecvente accidente de locuinţă
sunt căderile şi alunecările care determină
un mare număr de luxaţii şi fracturi, mai
ales vârstnicilor.
• Electrocutările datorate construcţiei
defectuoase a instalaţiilor electrice sau
neasigurării lor ca şi cauze ale acestor
leziuni.
• Exploziile, combustiile, accidentele
produse de substanţe inflamabile sau
corosive, rănirile prin arme de foc şi chiar
înecul pot constitui accidente legate de
condiţiile de locuit.
• Cei mai expuşi accidentelor din locuinţe
sunt copii şi persoanele în vârstă.
• Ca urmare a cunoaşterii acestor relaţii
dintre locuinţă şi sănătate, s-a ajuns la
elaborarea unor cerinţe igienice pe care
trebuie să le îndeplinească locuinţa
pentru a fi corespunzătoare şi care au fost
sintetizate de O.M.S. în:
• -satisfacerea nevoilor fiziologice ale
populaţiei;
• -prevenirea bolilor transmisibile, a
intoxicaţiilor şi accidentelor;
• -realizarea confortului social necesar
individului şi familiei sale.
• În cele ce urmează, ne vom referi la cele
mai importante elemente care
caracterizează locuinţa din punct de
vedere sanitar şi care se încadrează în
recomandările arătate mai sus.
 Amplasarea locuinţei
• Amplasarea locuinţei reprezintă unul din
factorii hotărâtori în determinarea stării
sanitare a acesteia.
• Sub acest aspect, locuinţa se amplasează
în zona de locuit a localităţii, pe teritoriul
cel mai salubru.
• Terenul pe care se construieşte locuinţa
trebuie să fie uşor înclinat pentru a favoriza
scurgerea apelor meteorice şi cu nivelul
ape subterane la cel puţin 1m de fundaţia
clădirii.
• Ca structuri, solul trebuie să fie suficient
de permeabil pentru a nu favoriza
stagnarea apelor meteorice, iar ca natură
se preferă solul argilo-nisipos.
• Solul argilos nu e recomandabil, deoarece
reţine apa şi favorizează ingrasia, iar cel
nisipos nu conferă suficientă stabilitate
construcţiei, mai ales în cazul celor cu mai
multe etaje.
 Orientarea locuinţei

• Orientarea locuinţei faţă de punctele

cardinale este necesar a fi bine precizată
pentru evitarea unor inconveniente legate,
fie de o istorie insuficientă sau excesivă,
fie existenţa unor curenţi de aer puternici.
• Pentru zona noastră climatică, orientarea
cea mai bună este cea sudică, sud-estică
sau sud-vestică.
• Orientarea nordică nu permite pătrunderea
în încăpere a radiaţiei solare directe; se va
evita, de asemenea, orientarea vestică
care supraîncălzeşte încăperile, mai ales
în perioada de vară precum şi cea estică
şi sud-estul Moldovei pentru evitarea
vântului puternic din anotimpul de iarnă.
• Aceste orientări sunt indicate pentru
încăperile principale ale locuinţei ca
dormitor şi cameră de zi, în care locatarii
îşi petrec cea mai mare parte a timpului.
• Cu cât numărul de încăperi ale unei
locuinţe este mai redus, cu atât acestea
trebuie să aibă o orientare mai bună.
 După datele preconizate ,încăperile unei
locuinţe pot fi grupate în 3 categorii şi
anume:
• încăperi cu orientare obligatorie către
soare, ca dormitorul şi camera de zi,
• încăperi cu orientare ferită de soare, ca
bucătăria şi cămara,
• şi încăperi indiferente ca orientare, ca
anexele sanitare şi altele.
 Materiale de construcţie
• Materialele de construcţie trebuie, de
asemenea, să îndeplinească o serie de
condiţii sanitare.
• În linii mari, materialele utilizate pot fi
naturale ca lemnul, piatra şi altele sau
artificiale ca betonul, cărămida, materialele
plastice etc.
• Atât materialele naturale cât şi cele
artificiale trebuie să fie termoizolante,
păstrând o temperatură interioară cât mai
constantă.
• Idependent de variaţiile temperaturii
exterioare, hidroizolante, neângăduind
apei să pătrundă în fundaţie sau pereţii şi
acoperişul clădirii şi fonoizolante,
asigurând o bună protecţie faţă de
zgomotele existente, în afara locuinţei sau
care se produc în interiorul acesteia. În
acelaşi timp, materialele utilizate în
construcţie trebuie să fie cât mai
rezistente, neinflamabile sau greu
inflamabile şi uşor de întreţinut.
• Cele mai utilizate materiale sunt, aşa cum
am văzut, betonul, cărămida ( inclusiv cea
celulară), lemnul, sticla şi din ce în ce mai
mult masele plastice.
• Acestea din urmă prezintă o serie de
avantaje ca: suprafaţa netedă uşor de
spălat, conductibilitatea termică mică,
izolare fonică bună etc. au însă şi unele
neajunsuri care până în prezent nu au
putut fi înlăturate.
• Astfel, sub acţiunea temperaturilor ridicate,
a radiaţiilor solare directe sau a umidităţii
scăzute, unii aditivi, mai ales plastifianţi şi
acceleratori care întră în compoziţia
maselor plastice se pot elibera producând
efecte iritante, narcotice nespecifice,
sensibilizate sau chiar toxice la
concentraţii extrem de mici.
• Unele materiale sintetice, larg folosite în
prezent, pot produce senzaţii neplăcute.
 Planificarea interioară

• Planificarea interioară a locuinţei se

referă la câteva elemente constructive, de
importanţă sanitară deosebită.
• Numărul încăperilor de locuit este
recomandabil să corespundă numărului de
locatari pentru asigurarea spaţiului
suficient diverselor activităţi şi satisfaceri
intimităţii indispensabile oricărei persoane,
dar cu deosebire persoanelor în vârstă.
• În măsura în care acest deziderat nu
poate fi realizat, este admis ca numărul
încăperilor de locuit să corespundă cu
numărul locatarilor minus 1 (unu) în sensul
ca cei 2 părinţi sau 2 copii de acelaşi sex
să locuiască în aceeaşi încăpere.
• În ceea ce priveşte suprafaţa necesară
pentru o persoană, aceasta trebuie
cuprinsă între 8 şi 16 m2 cu o medie de
10-12 m2.
• Această suprafaţă asigură o înălţime de
2,60-2,70 m (un metru peste înălţimea
medie a unei persoane), un cubaj de 30-
35 m3 de persoană, cubaj considerat ca
absolut obligatoriu pentru asigurarea
cantităţii de aer necesară.
• De mare importanţă însă, alături de
aceste considerente fiziologice bine
cunoscute, sunt şi cerinţe legate de unele
nevoi psihice ale locatarilor.
• Menţionăm astfel relaţia între anumite
dimensiuni ale încăperilor (înălţime,
lungime, lăţime).
• Ruperea raporturilor între aceste
dimensiuni poate produce senzaţii
deformate, urmate de sentimente
dezagreabile ca cele de izolare şi
singurătate în cazul încăperilor prea mari
şi din contra, de presiune şi claustraţie în
cazul celor prea mici.
• Diferiţi cercetători au propus diverse
raporturi considerate ca optime cum sunt:
înălţimea să fie inferioară a 2/3 din
lungime şi superioară a 2/3 din lăţime.
 Dotarea locuinţei

• Dotarea locuinţelor apare ca un alt

element esenţial în păstrarea şi
promovarea sănătăţii populaţiei. În acest
sens, unele anexe apar ca absolut
indispensabile cum sunt baia şi W.C.
separat sau în aceeaşi încăpere şi
bucătăria cu sau fără loc rezervat pentru
luarea mesei.
• Aceste două anexe necesită obligatoriu o
bună ventilaţie datorită producerii unor
elemente ca aburi, miros, gaze etc., care
pot produce inconveniente sau pot deveni
chiar nocive, cum este gazul oxidului de
carbon rezultat din arderea cu flacără
liberă a aragazului.
• Multiplul de schimb sau cantitatea de aer
care se primeşte în timp de o oră trebuie
să nu depăşească de 5 ori volumul
încăperii pentru bucătărie şi de 10 ori
volumul încăperii pentru W.C.
• În ceea ce priveşte celelalte anexe cum
sunt camera, spălătoria, uscătoria,
debaraua, garajul şi altele, punctele de
vedere ale diverşilor autori nu sunt unitare.
• Cămara, spre exemplu, este contestată,
datorită imposibilităţii în condiţiile
actualelor construcţii multifamiliale a
asigurării unui regim termic convenabil şi
se propune a fi înlocuită cu frigiderul de
mare capacitate.
• Spălătoria şi uscătoria, a căror utilizare se
pare că este din ce în ce mai scăzută, se
propune a fi desfiinţate şi înlocuite cu
unităţi publice de spălare a lingeriei şi
îmbrăcămintei.
• În fine, garajul a cărui utilizare este în
creştere pare a deveni o anexă obligatorie,
dar datorită nocivităţilor pe care le produce
ca zgomot şi gaze de eşapament, este
recomandat a se construi în afara clădirii
de locuit propriu-zise, la distanţă
convenabilă.
• În cadrul datelor unei locuinţe sunt
cuprinse şi unele instalaţii ca cele de apă
şi canal, de iluminat, de încălzit, de
depozitarea reziduurilor etc. în funcţie de
cerinţele diferitelor categorii de populaţie,
locuinţele pot fi diversificate atât în ceea
ce priveşte suprafaţa şi cubajul, cât şi
dotările cu condiţia că diversificarea să nu
coboare sub un minim necesar asigurării
condiţiilor sanitare arătate mai sus.