OXIGENOTERAPIE

ADMINISTRAREA OXIGENULUI
OXIGENOTERAPIE

Scop:
- terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a
tesuturilor)
= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange

Hipoxia poate fi:

= anemica prin reducerea hemoglobinei
= histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor
= circulatoare prin tuburari de circulatie
La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen
la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O 2 sub o
atmosfera.

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie

= butelie de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune
(debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

a — butelia de oxigen cu : 1 — robinetul bombei ; 2 — reductor de presiune ; 3,4 — manometre ;

5 — robinet de închidere ; 6 — robinet de reglare a presiunii de ieşire a oxigenului ; 7 — lanţ
de fixare ; b — umidificator (detal i u ) c u 8 — o x i g e n d e l a b u t e l i e ; 9 — tub spre bolnav.

Administrarea oxigenului se face cu:

 sonda sau cateter nazal
 ochelari
 masca
 cort de oxigen
 balon Ambu sau Ruben

1
 OXIGENOTERAPIE

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe,
schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.
Tehnica:
 se dezobstrueaza caile aeriene
 se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
 se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza
superioara
 se fixeaza sonda cu leucoplast
 se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

 se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

 se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in
nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

2
 OXIGENOTERAPIE

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general
este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
 se verifica scurgerea oxigenului din sursa
 se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana.
Debitul de 10-12 l/minut.
 se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
 cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie

deficitara a
aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Incidente la administrarea oxigenului:

 distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag
 enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea
mucoasei.
Se va sti ca:
 nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)

3
 OXIGENOTERAPIE

 bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita

loviturile
 oxigenul nu se foloseste fara manometru
 barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile
respiratorii ale bolnavului
Sistem de administrare oxigen

Sonda de intubat Traheostoma

Balon Ambu sau Ruben

4
OXIGENOTERAPIE