SISTEMUL

RESPIRATOR LA
COPII

Arborele bronhial
La momentul nasterii este format.
Bronhiile la nou-nascut sunt
inguste insa dimensiunile lor se
maresc intens in primul an de
viata si in perioada pubertara.
Cartilajele bronhiilor sunt foarte
elastice, moi, usor se
deformeaza. Bronhia dreapta
ocupa o pozitie aproape verticala,
fiind ca o prelungire a traheii,
este mai larga ca bronhia stinga.
Peretii bronhiilor sunt
asemanatori cu ai traheii, sint
alcatuiti din semiinele
cartilaginoase, epiteliul lor este
cilindric asezat in mai multe
rinduri.

Plaminii
Cintaresc 50 gr., sunt alcatuiti
din tesut conjunctiv, bine
vascularizati, bogati in vase
limfatice si saraci in tesut elastic.
Plaminul drept este putin mai
mare ca cel sting. Plaminii au o
structura segmentara. Unitatea
structurala a plaminului este
acinul, care la nou-nascut nu
prezinta un strugure de alveole,
ca la matur, ci un saculet.
Numarul alveolelor la nounascuti este de 10 ori mai mic
decit la maturi. Tesutul
interstitial in plaminii copilului
este poros, bogat vascularizat,
contine putine fibre elastice.

Pleura si cavitatea pleurala

Pleura viscerala este
relativ groasa,
poroasa, asezata in
cute, contine
vilozitati si
exrescente, mai ales
in sinusuri si in
fisurile dintre lobi.
Cavitatea pleurala la
copil este usor
extensibila.

Radacina plaminului
Consta din bronhii de
calibru mare, vase
sangvine si ganglioni
limfatici. Radacina
plaminului este o parte
componenta a
mediastinului, care se
caracterizeaza, la rindul
sau, printr-o mobilitate
mare si deseori este locul
de dezvoltare a focarelor
inflamatorii si raspindirea
lor spre bronhii si plamini.

Diafragma
Diafragma la copil joaca
un rol deosebit in
mecanismul respiratiei,
asigurind profunzimea
inspiratiei. Contractiile ei
slabe se explica partial
prin respiratia deosebit
de superficiala a nounascutului. Orice proces,
ce creeaza dificultati ale
miscarii diafragmei,
micsoreaza ventilarea
plaminilor.

Bronsita acuta
Este o afectiune
inflamatorie a
arborelui bronsic
cauzata de dferiti
factori etiologici.

Clasificarea:
Bronsita acuta simpla;
Bronsita acuta obstructiva;
Bronsita acuta.
Se mai intilneste bronsite acute:
Iritative;
Alergice.

Epidemiologia
Este legata de legatura lor cu infectiile
respiratorii virale acute. Morbiditatea
copiilor cu forme obstructive sporeste
primavara si toamna, ce coreleaza cu
izbucnirea infectiilor provocate de
virusul respirator-sincitial si paragripal.
Frecventa bronsitelor provocate de
micoplasme sporeste la sfirsitul verii si
toamna.

Bronsita acuta simpla

Este un proces
inflamator infectios
acut al mucoasei
arborelui bronsic care
evolueaza fara semne
clinice de obstructie
bronsica. Apare
frecvent ca o
manifestare clinica a
unei viroze si rareori
ca maladie separata.

Etiologie
Factorii declansatori sunt:
Virusul paragripei tipul 3;
Citomegalovirusul;
Rinovirusul;
Virusul gripei;
Virusul rubeolei;
Adenovirusul;
Micoplasma;
Uneori poate fi provocata de bacilul hemofilic,
pneumococi, stafilococi, streptococi, bacterii
gram-negative.

Factorii predispozanti sunt:

Raceala;
Aerul poluat;
Fumatul pasiv.

Tabloul clinic
Semnele de debut ale
bolii sunt:
Cefaleea;
Adinamia;
Cresterea
temperaturii
corpului.

Apare rinita, faringita, uneori laringita,

conjunctivita. Tusea este simptomul
patognomic- la inceput seaca, apoi la a 3-5a zi devine umeda. Bolnavii acuza dureri in
cutia toracica, care se intensifica in timpul
tusei. Percutia pune in evidenta un sunet
pulmonar clar, uneori cu o timpanita.
Auscultativa se constata o respiratie aspra
pe fundalul careia apar raluri uscate sau
umede de calibru mediu, cu disparitia la
tuse fortata.

Explorari paraclinice
Analiza hmogramei: leucopenie sau
leucocitoza moderata, VSH majorata;
Radiologie: amplificarea desenului
pulmonar in zonele hilului si
postmediale ale plaminilor.
Functia respiratiei externe moderat
modificata, capacitatea vitala si
ventilarea maximala a plaminilor
redusa cu 15-20%.

Tratamentul
Repaus la pat in perioada febrei si 2-3 zile dupa
normalizarea temperaturii corporale;
Dieta cu includerea produselor lactate si vegetale,
excluderea ingredientelor extractive si alergice;
Interferon leucocitar. In primele 2 zile 2.5 ml in
ductul nazal fiecare 1.5-2 ore.
In febra- remedii antipiretice in doze
corespunzatoare virstei;
Mucoliticele se administreaza in debutul bolii(Efidex
o lingura la fiecare ora, maximum 30ml/24h;
Efitusino lingurita de 3 ori/zi). La ameliorarea tusei
se indica decocturi expectorante din plante
medicinale;

Terapia de sustragere- sinapisme pe cutia

toracica, frectii cu unguent de calendula;
Vitaminoterapia (C, B1, B2) per os in doze majore
de 2-3ori;
Preparate antihistaminice pacientior cu
manifestari alergice sau cu persistenta ralurilor
umede in plamini;
Terapia cu antiiotice nu este indicata.
Fizioterapia se administreaza in stationar in
perioada acuta a bolii- microunde, iar in perioada
de convalescenta- electroforeza, iradiere cu raze
ultraviolete.

Pneumonia acuta
Este un proces
inflamator al
parenchimului
pulmonar cu afectarea
alveolelor sau a
tesutului interstitial.

Din totalul afectiunilor respiratorii la copii

pneumoniile acute reprezinta 1-3%,
incidenta maxima fiind la sugar si copilul
mic. Morbiditatea prin pneumonii acute la
copii in primul an de viata este de 10-15%
la 1000 populatie infantila, la copiii de la
1-3 ani- de 15-20% si la copiii mai mari de
4 ani este de 5-6%.
Morbiditatea prin pneumonii sporeste in
perioada epidemiilor de viroze, in special
la sugari cu conditii precare ale sanatatii
si la copii cu infectii nosocomiale.

Clasificarea
1. Dupa factorul clinico-morfologic:
.Bronhopneuonie lobulara(focala);
.Pneumonie lobular-confluenta;
.Pneumonie crupoasa;
.Pneumonie interstitiala;
.Pneumonie segmentara;
2. Dupa etiologie:
Provocate de bacterii de domiciliu,
intraspitalicesti, infectii perinatale, la copii
cu stari imunodeficitare.

3. Dupa evolutie:
Acuta (pina la 6 saptamini);
Trenanta (6 saptamini- 6 luni).
4. Dupa complicatii:
Pulmonare: pleurezii, abcese, pneumotorax,
edem pulmonar, atelectazie, distrctii
pulmonare.
Extrapulmonare: encefalopatie, insuficienta
cardiaca, nefrite toxice, hepatite toxice,
otita, meningita, peritonita, artrita etc.

Etiologia
Factorii etiologici sunt de caracter microbian, mai rar viral.
Factorii predispozanti:
Prematuritatea;
Sindromul vomei si a regurgitatiei;
Alimentatia mixta si artificiala;
Anomaliile de constitutie;
Maladiile nutritionale;
Malformatii congenitale de cord;
Anomalii de dezvoltare ale aparatului bronhopulmonar;
Hipovitaminozele;
Raceala;
Situatiile de stres;
Focare cronice de infectii.

Patogenia
In evolutia pneumoniei acute se cunosc
urmatoarele stadii:
Faza I: microorganismele patrund in focarul
inflamator obstructiv al cailor respiratorii
superioare, afecteaza mucoasa, ceea ce conduce
la hipersecretia mucusului viscos traheobronsic.
Se reduce functia imuna locala, ceea ce duce la
patrunderea microbilor in tesutul pulmonar.
FazaII: este o etapa a inflamatiei nespecifice.
Apare edemul teutului, creste permeabilitatea
vasculara, se contracta muschii netezi
intraalveolari, generind obstructia.

Faza III: are loc activare proceselor de oxidare a

lipidelor, acizilor grasi nesaturati si mai ales oxidarea
surfactantului, care are functia de a proteja alveolele
prin distrugerea microbilor. Astfel reducerea
surfactantului contribuie la acumularea lichidului in
alveole si dereglarea schimbului de gaze.
Faza IV: se micsoreaza ventilarea pulmonara ceea ce
conduce la hipoxie si hipoxemie in organism cu
dereglarea tuturor tipurilor de metabolism. Aceasta
explica dezvoltarea insuficientei respiratorii prin
aparitia tahipneei.
Faza V: plaminii nu sunt in stare sa asigure la nivel
normal componenta gazoasa a singelui, caracterizata
prin cianoza.
Faza VI: se deregleaza functia si metabolismul diferitor
organe si sisteme.

Manifestarile clinice
Debutul pneumoniei este progresiv. Se
manifesta prin obstrctie nazala, secretii
nazofaringiene, conjunctivite, otite
medii, scaderea poftei de mincare, tuse.
Cu cit copilul este mai mic cu atit
semnele caracteristice sunt mai putin
relevante sau chiar lipsesc.

Tusea
Devine mai
persistenta, atit ziua
cit si noaptea,
depaseste 7-10 zile.
Este productiva, insa
copilul expectoreaza
rar. Tusea persistenta
duce la cresterea
presiunii
intraabdominale ce
explica aparitia
varsaturilor dupa tuse.

Dispneea de tip expirator

Geamatul expirator este un semn
caracteristic in pneumonii, fiind un
mecanism adaptiv. Dispneea conduce la
adinamie, somnolenta, constienta
deprimata, tonus muscular exprimat
scazut, convulsii, coma.

Alte semene ca:

Starea toxica: inapetenta sau refuzul hranei,
paliditate, ochi incercanati, cefalee, apatie,
astenie, diaree, meteorism;
Febra 38-39 depaseste 2-3 zile, poate fi cu
oscilatii;
Durerea toracica intensa, sub forma de junghi,
fiind determinata de iritara pleurei;
Tahipnee;
Cianoza;
Respiratie aspra;
Tahicardie;
TA scazuta;

Diagnosticul
Hemograma: leucocitoza,
neutrofiloza, majorarea VSH;
Examenul radiologic:
1. Imbogatirea desenului pulmonar;
2. Reactia hilului pulmonar;
3. Opacitati omogene focare,
confluente, segmentare, lobare.

Tratamentul
Inculde:
Regim igieno-sanitar;
Regim alimentar;
Tratamentul insuficentei respiratorii;
Terapia antibacteriana care se
administreaza in functie de virsta
copilului;
Fizioterapia;
Terapia sindromatica.