Bronsita cronica

Aparatul respirator. Anatomie si fiziologie

Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii si plamanii. Caile respiratorii sunt

reprezentate de cavitatea nazala , faringe, laringe, trahee si bronhii.
Cavitatea nazala este formata din fose nazale, situate sub baza craniului si deaspura
cavitatii bucale. Fosele nazale sunt despartite de septul nazal si comunica cu exteriorul prin
orificiile narinare.
Din cavitatile nazale, aerul trece prin faringe, care reprezinta calea comunica intre calea
respiratorie si calea digestiva.
Laringele este un organ cu dubla functie: respiratorie si fonatorie. Laringele este un
organ al vorbirii datorita corzilor vocale.
Larigele este format din cartilaje legate intre ele prin ligamente si articulatii.
Traheea este un organ sub forma de tub care continua laringele pana la vertebra toracala
T4, unde se imparte in cele doua bronhii.
In strucutra traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos, format din inele cartilaginoase
incomplete posterior, la acest nivel existand muschiul traheal cu fibre musculare netede.
Bronhiile se desprind din trahee la nivelul vertebrei T4 si se impart in cele 2 bronhii
principale: stanga si dreapta. Acestea patrund in plamani prin hil, unde se ramifica
intrapulmonar, formand arborele bronsic. Strucutra bronhiilor principale este asemanatoare
traheei, bronhiile principale fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior.
Cele doua bronhii principale sunt vascularizate de ramurile bronsice ale arterei toracice.
Inervatia bronhiilor este asigurata de ramurile vegetative ale nervilor bronsici, aflati in
structura plexului nervos pulmonar
Cea mai frecventa patologie intalnita la acest nivel, atat in randul copiilor cat si in randul
persoanelor adulte, este patologia inflamatorie acuta sau cronica (bronsita acuta sau cronica
la adulti, traheobronsita acuta sau cronica la copii).

Plamanii sunt principalele organe ale respiratiei. Sunt situati in cavitatea toracica si au o
consistenta elastica, buretoasa.
Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele.
Plamanul drept prezinta doua scizuri, care il impart in trei lobi: superior, mijlociu si inferior.
Plamanul stang are o singura scizura, care il imparte in 2 lobi: superior si inferior.
Pe fata interna se afla hilul pulmonar, pe unde intra sau ies din plamani vasele, nervii si
bronhia principala.
Baza plamanilor vine in raport cu diafragma, iar varful plam vine in raport cu organele de la
baza gatului.
Plamanii sunt alcatuiti din: arborele bronic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si bronsice,
nervi si vase limfatice, toate cuprinse in tesut conjunctiv.

Aparatul respirator

Bronsita cronica. Definitie.

Bronsita cronica reprezinta inflamatia cronica a mucoasei bronsice caracterizata din
punct de vedere clinic prin tuse si hipersecretie de mucus la nivelul traheei si a bronhiilor,
prezenta minim 3 luni in fiecare an, timp de cel putin 2 ani consecutivi.
 Epidemiologie
Bronsita cronica este o afectiune mult mai frecvent intalnita in randul barbatilor decat al
femeilor. Incidenta maxima a bolii se afla peste varsta de 40 de ani.
Studiile efectuate in acest sens au aratat ca in fiecare an, din 1000 de adulti, 44 sunt
diagnosticati cu bronsita cronica. Aproximativ 82% din aceste cazuri de bronsita cronica apar
in sezonul rece.

Etiologie
Factorii etiologici care determina aparitia inflamatiei cronice la nivelul bronhiilor sunt
urmatorii:
1. Fumatul
La 30 tigarete/zi exista un risc de 20 de ori mai mare de deces prin bronsita cronica, fata de
nefumatori
Efectele patogenice ale fumatului:
 Bronhoconstrictie;
 Efect toxic asupra cililor mucoasei bronsice cu stagnarea secretiilor bronsice;
 Deprimarea activitatii antibacteriene a macrofagelor alveolar;
 Scaderea cantitatii de surfactant pulmonar, ceea ce afecteaza
proprietatile elastice ale plamanului.

2. Profesia
 Prin inhalarea cronica a diferitilor iritanti bronsici atmosferici profesionali -
praf organic si anorganic din industria materialelor plastic si a bumbacului:
maturatorii, viticultorii, fermierii, muncitorii din industria materialelor de
constructii fac mai frecvent bronsite cronice (bronsite profesionale).
3. Factorii genetici sau imunologici
 Sindromul de imunodeficienta
 Hipogammaglobulinemia.
4. Factorii infectiosi
 Bacterii: Stafilococoul aureus hemolitic, Streptococul beta-hemolitic,
enterococul, pneumococul.
 Virusuri: rhinovirusurile, virusul gripal.
 Anatomie patologica
La examinarea macroscopica (cu ochiul liber), se poate observa ingrosarea peretilor
bronsici, acoperiti de secretii mucoase sau muco-purulente abundente cu risc de obturare a
lumenului.
In caz de suprainfectie, cantitatea de secretii prezente la nivel bronsic creste, iar mucoasa
bronsica se hiperemiaza.
Pot fi observate cu usurinta modificarile aparute in structura tesutului pulmonar care pot
indica aparitia emfizemului in stadiile incipiente ale bolii , iar mai apoi in stadiile avansate,
aparitia fibrozei.
La examinarea microscopica, in structura epiteliului bronsic poate fi observata cresterea
numarului celulelor secretoare de mucus. La nivelul peretelui bronsic pot fi identificate zone
de scleroza epiteliala, cu alterarea fibrelor musculare si elastice aflate in componenta acestuia.
La nivelul tesutului pulmonar pot fi identificate leziuni inflamatorii , emfizem si fibroza.
 Semne si simptome
Simptomatologia se caracterizeaza prin:
 Tuse insotita de hipersecretie de mucus, care preceda dispneea;
 Sputa abundenta de culoare albicioasa,galbuie sau verzuie;
 Dispnee;
 Disconfort toracic;
 Episoade frecvente de insuficienta respiratorie acuta.
Toate manifestarile se accentueaza in timpul efortului fizic si se amelioreaza in repaus.
Principala manifestare clinica care apare in bronsita cronica este tusea, prezenta initial
dimineata, la trezirea bolnavului din somn, fiind insotita de expectoratie mucopurulenta.
Pe parcursul evolutiei bolii tusea devine permanenta. In majoritatea cazurilor de boala,
pacientii nu prezinta febra. Dispneea apare pe parcursul evolutiei bolii si se agraveaza
progresiv. Aceste manifestari sunt mai severe in perioada anotimpului rece.
La examinarea fizica medicul poate decela prezenta tegumentelor cianotice. In general
bolnavii diagnosticati cu bronsita cronica sunt supraponderali. La examinarea aparatului
respirator, la percutie medicul poate degela hipersonoritate pulmonara, iar la ascultatie,
prezenta ralurilor umede (sibilante si rolflante). In stadiile avansate pot aparea suflu
holosistolic si galop diastolic, mai accentuate in timpul inspirului.
In stadiile avansate boala poate avansa spre bronhopneumopatie cronica obstructiva, cu
agravarea dispneei si aparitia disfunctiei ventilatorii obstructive. In forme grave boala poate
evolua spre insuficienta respiratorie acuta caracterizata prin hipoxemie si hipercapnie
In general, bolnavii cu bronsita cronica sunt fumatori de zeci de ani si acuza de mai
mult timp aparitia unei tuse productive insotita de sputa galbena, albicioasa. Initial tusea apare
in timpul sezonului rece pentru ca mai apoi sa devina permanenta. Ulterior apare dispneea de
efort care pe parcursul evolutiei bolii, in absenta tratamentului corespunzator, se agraveaza.
De multe ori acesti bolnavi se prezinta la medic dupa aparitia complicatiilor, prezentand
semnele insuficientei cardiace drepte:
 Turgescenta jugulara;
 Hepatomegalie;
 Reflux hepato-jugular;
 Edeme periferice;
 Degete cu aspect hipocratic/

Forme clinice
Se sistematizeaza dupa prezenta si asocierea la sindromul bronsitic cronic al sindromului de
obtructie de cai aeriene.
Se pot astfel deosebi mai multe tipuri de boala:
Bronsita cronica simpla
 Bolnavii au varsta medie de 40 ani.
 La inceput tusea este mai frecventa dimineata, apoi este prezent a si in
cursul zilei si seara.
 Expectoratia este mucoasa, dispneea absenta si testele ventilatorii uzuale
normale.
Bronsita cronica recurent purulenta
 sindromul bronsitic este mai prelungit, iar expectoratia este mucopurulenta si
purulenta, in legatura de cele mai multe ori cu infectii respiratorii acute
suprapuse.
 asocierea clinica a sindromului obstructiv bronsic este rara si posibila in
perioadele de acutizare bronsitica.
Bronsita cronica obstructiva
 Caracterizata anatomic prin leziuni ale bronhiilor mari si mici
 Clinic prin sindromul bronsitic cronic asociat cu sindromul obstructiv de cai
aeriene, cronic si progresiv.
 Boala se manifesta prin dispnee progresiva, expir prelungit cu durata eliminarii
fortate a capacitatii vitale > 5 secunde, semne de hiperinflatie (respiratie
diminuata, hipersonoritate, murmur vezicular indepartat) in sindromul
obstructiv sever.
Bronsita cronica asmatiforma
 Forma particulara a bronsitei cronice obstructivecaracterizata prin variatii mari
ale VEMS-ului pe fondul scaderii constante si progresive a acestuia, cu ritm de
40-75 ml/an.
 Apare la persoane cu hiperactivitate bronsica la stimuli iritanti de natura
diferita, dar mai ales la infectii acute respiratorii
 Tabloul clinic consta in semne de bronsita cronica recurent purulenta cu
sindrom obstructiv asmatiform in perioadele de recurenta ale bronsitei si cu
dispnee de efort intre aceste perioade

Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, si anume:
 prezenta simptomelor;
 antecedente familiale - membru al fam recent diagnosticat cu bronsita cronica
sau alte infectii cronice de tract respirator;
 antecedente personale - daca persoana in cauza a prezentat recent episoade de
raceala sau gripa sau este cunoscuta cu afectiuni resp cronice;
 conditiile de viata- mediul in care locuieste bolnavul, expunerea la vapori, fum,
substante toxice, aer poluat;
 comportamentul-daca bolnavul fumeaza sau consuma alcool.
Pe baza examenului clinic si a investigatiilor paraclinice:
 teste functionale respiratorii;
 examen radiologic.
Coroborarea acestor date perminte diagnosticarea bronsitei cronice.
Diagnosticul diferential
Se face in mod principal cu doua categorii de boli: afectiuni care produc cronic sau prelungit
tuse si expectoratie si boli asociate cu dispnee.
Boli care produc tuse cu expectoratie:
 Bronsiectazia (hemoptizii recurente, pneumonii);
 Fibroza chistica - cresterea concentratiei de ci in sudoare;
 Boli ale parenchimului pulmonar care se manifesta ca un sindrom fals bronsic
(tuberculoza pulmonara, staza pulmonara din insuficienta pulmonara stanga,
neoplasmul bronsic).
Diagnosticul bronsitei cronice obstructive cu boli dispneizante:
 astmul bronsic,;
 enfizemul pulmonar sever.
 Investigatii paraclinice
Analizele generale ale sangelui pot indica prezenta sindromului inflamator caracterizat
prin cresterea numarului de leucocite (leucocitoza), cresterea valorilor VSH-ului, a
fibrrinogenului si a proteinei C reactive.
Examenul sputei poate indica prezenta leucocitelor, care semnifica aparitia infectiei.
Hemocultura este utila in cazul in care suspicioneaza aparitia unei suprainfectii de
natura bacteriana.
Bronhoscopia este o investigatie care permite explorarea arborelui respirator, a traheei
si a bronhiilor si este deosebit de utila pentru excluderea diagnosticului de tuberculoza,
aspiratie de corpi straini sau tumori bronsice.
Laringoscopia este utila pentru excluderea diagnosticului de epiglotita.
Determinarea procalcitoninei, nivelul acesteia ofera informatii cu privire la gradul de
inflamatie si raspunsul inflamator al organismului. Endotoxinele bacteriene determina
cresterea procalcitoninei inca din primele 2 ore de la infectie. Valorile maxime ale
procalcitoninei au fost inregistrate in primele 12-24 ore din momentul infectarii.
Spirometria – in cazul bolnavilor cu bronsita cronica poate fi identificata scaderea
VEMS (volumul expirator maxim pe secunda), scaderea CV ( capacitatea vitala) si scaderea
debitului ventilator maxim pe minut.
Examenul radiologic poate indica aparitia complicatiilor si este utila diferentierea
bronsitei cronice de alte afectiuni pulmonare asociate bronsitei cronice sau carea au ca
manifestare principala sindromul bronsitic ( tuberculoza pulmonara activa sau sechelara,
cancer bronsic, bronsiectazii, fibroze pulmonare). Pe radiografie poate fi observata ingrosarea
peretilor bronsici cu aspectul sinelor de tren si accentuarea desenului bronhovascular cu
mairea opacitatii cardiace (cord marit). In cazul instalarii hipertensiunii pulmonare se poate
observa largirea trunchiului arterei pulmonare si cresterea in dimensiuni a siluetei cordului
prin dilatarea cavitatilor cardiace.

Tratament
Tratamentul in cadrul bronsitei cronice se administreaza in functie de severitatea sindromului
obstructiv existent la nivelul cailor respiratorii si de reversibilitatea bolii.
Tratamentul cu bronhdilatatoare.
Medicamentele bronhodilatatoare ajuta la ameliorarea sindromului obstructiv. Sunt
descrise 3 clase de medicamente bronhodilatatoare: simpaticomimetice, derivati de teofilina si
anticolinergicele.
 Medicatia simpaticomimetica – albuterol (Salbutamol, Ventolin), orciprenalina
(Astmopent). Se prefera administrarea inhalatorie, cu o tehnica adecvata. Introducerea
unor dispozitive de dirijare a aerosolilor „spacer” cuplata pe ispirul bolnavului a
ameliorat eficienta acestei medicatii. Efectele secundare ale simpaticomimeticelor
raman importante la acesti bolnavi (hipopotasemie, aritmii cardiace, tahifilaxie), astfel
incat in numeroase cazuri este necesara o terapie alternativa.
 Medicatia anticolinergica – prin efectul sau bronhodilatator si de reducere a secretiei
mucoase, tinde sa treaca in prezent ca medicatie de prima treapta in tratamentul
sindromului obstructiv din bronsitele cronice si BPCO. Se prefera bromura de
 ipratropium (Atrovent) cu efecte secundare minime si bine suportata de bolnavii cu
cord pulmonar sau cardiopatie ischemica.
 Derivatii de teofilina – se administreaza de obicei cu simpaticomimeticele sau cu
anticolinergicele sub 2 forme: intravenos (Miofilin) si per os (Miofilin, Teofilina).
Ameliorarea dupa bronhodilatatoare se apreciaza clinic (reducerea dispneei,
ameliorarea expirului) si prin masurarea VEMS-ului si a capacitatii vitale care cresc.
Corticoterapia este utilizata in cazul lipsei de raspuns la medicamentele
bronhodilatatoare sau cand se observa o imbunatatire a testelor functionale respiratorii la
administrarea corticosteroizilor. Corticoterapia este eficienta in cazul bolnavilor cu
hiperreactivitate bronsica prin actiunea de relaxare a musculaturii bronsice. Cele mai frecvent
utilizate sunt: per os (Prednison),aerosoli (Beclomethazone – Becotide ), intravenos
(Hemisuccinat de hidrocortizon).
Drenajul bronhopulmonar este indicat bolnavilor cu hipersecretie mucoasa sau muco-
purulenta, cu accese de tuse neproductiva care obosesc bolnavul. Aceasta manevra presupune
administrarea orala a unor medicamente expectorante sau administrarea pe cale inhalatorie a
unor substante mucolitice, sub forma de aerosoli, care fluidifica secretiile existente la nivel
bronsic, facilitand eliminarea lor.
Ventilatia mecanica este indicata bolnavilor BPOC, cu sindrom obstructiv sever sau
celor cu insuficienta respiratorie acuta.

Profilaxia
Prevenirea reaparitiei bronsitei cronice impune respectarea unor reguli igieno-dietetice
precum:
Oprirea permanenta a fumatului – prin aceasta masura productia de mucus si rata de scadere
a VEMS-ului se micsoreaza. Sevrajul tabagic se poate usura utilizand guma de mestecat cu
nicotina, plasturi cu nicotina sau cu clonidina.
Intreruperea consumului de alcool.
Evitarea expunerii la factorii alergeni care pot favoriza declansarea inflamatiei: in special a
prafului si a diversilor aerosoli (insecticide, deodoranti, spray-uri pentru par), puf, polen,
alergeni alimentari.
Evitarea expunerii la factori infectiosi – evitarea contacului cu persoanele bolnave, evitarea
aglomeratiilor pe perioada epidemiei, vaccinarea anuala antigripala, vaccinare
antipneumococica la 4-6 ani, tratamentul focarelor de infectie la nivelul gurii si al cailor
respiratorii extratoracice.
Chimioprofilaxie pe perioada iernii – la bolnavii cu bronsita cronica tratamentul se face cu
antibioticele active pe germenii gasiti mai frecvent in suprainfectiile bacteriene: Ampicilina,
Amoxicilina, Eritromicina, Tetraciclina sau Doxicilcina, Biseptol. Ca antibiotice de rezerva se
folosesc aminoglicozidele (Gentamicina) si cefalosporinele.
Cresterea eliminarii secretiilor bronsice – se obtine cu: hidratare corecta, aerosoli cu apa
distilata si ser fiziologic, mucoliticele reduc dopurile de mucus si reduc disconfortul toracic
produs de tuse (acetilcisteina, bromhexinul), expectorantele orale (guaiafenazina-trecid solutie
sau tablete). Bolnavul trebuie invatat sa tuseasca eficient.
 Rolul asistentei medicale

Rol propriu

 asigurarea conditiilor de mediu;

 supravegherea indeaproape a pacientiilor;
 monitorizarea functiilor vitale si notarea valorilor acestora in Foaia de Temperatura;
 asigurarea unui regim alimentar in perioada de evolutie a bolii;
 asigurarea hidratarii pacientului;
 incurajarea pacientului si sustinerea psihica a acestora;
 asigurarea confortului psihic;
 educarea pacientului in vederea evitarii crizelor de astm bronsic.

Rol delegat

 insotirea pacientului la examenele paraclinice (spirometrie, erixtoracic, spirografie,

EKG);
 va avea grija de modul de transport al bolnavior;
 recoltarea de produse biologice (sange, sputa in vederea examenului de laborator)
 administarea medicamentelor prescrise de medic.