Școala Postliceala Sanitară “ Grigore Ghica Vodă” Iași

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a școlii postliceale sanitare

Calificarea profesonală:asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu adenom de hipofiză

Îndrumător,
Prof.Nicu Gurzun Absolvent,
Ignat Ecaterina-Elena

Promoția 2019
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU ADENOM DE HIPOFIZĂ
 ARGUMENT
Adenomul hipofizar este o boala caracterizată prin tulburările endocrine,cefalee.
Scopul prezentului proiect este a identifica problemele de îngrijire
specific pentru un pacient cu adenom hipofizar.
Probleme pe care le poate prezenta un pacient cu adenom hipofizar și de
care trebuie să țină seama asistentul medical la intocmirea planului de îngrijire
sunt:
Obiectivele prezentului proiect sunt :
Obiectiv 1-Noțiuni generale de anatomie și fiziologie.
Obiectiv 2.Prezentarea general a afecțiunii.
Obiectiv 3.Rolul autonom și delegate al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu adenom hipofizar.
Obiectiv 4 Proces de îngrijire alunui pacient cu adenom hipofizar.
Obiectiv 5 Educația pentru sănătate la un pacient cu adenoma
hipofizar.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza următoarele competențe
profesionale:
1.Urmărirea și notarea în foaia de observație a funcțiilor vitale ți vegetative.
2.Cunoaștereași aplicarearegimurilor dietetice în diferite boli.
3.Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităților în îngrijirea
pacientului și clasificarea unui plan al tuturor activităățților de îngrijire.
4.Cunoașterea stilului de viață,a condițiilor de trai și de muncă,a efectelor asupra
stării de sănătate.
5.Asigurarea mediului adecvat odihnei și supravegherea bolnavului.
6.Cunoașterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7.Acordarea de ingrijiri pentru prevenirea complicațiilor în diferite afecțiuni.
8.Cunoașterea pregătirii bolnavilor și a materialelor necesare pentru recoltări de
produse biologice,patologice .Explorări funcționale ,examen radiologie etc.
9.Acordarea de îngrijiri în situații de urgență.
10.Realizarea educației în scopul prevenirii complicațiilor și menținerea unui
grad ridicat de sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu adenom hipofizar s-a
finalizat prin analiza unui caz cu adenom hipofizar -caz pentru care s -a elaborate
un interviu.Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de dependență
specifice.
 În final a fost elaborate planul de îngrijire la un pacient cu adenoma
hipofizar,respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost
evidențiate problemele de dependență,obiectivele de îngrijire,intervențiile
autonome și delegate aplicate precum și evaluarea intervențiilor aplicate.
 Hipofiza

Glandele endocrine, glandulae endocrinae, sau glandele cu secreţie

internă, spre deosebire de glandele cu secreţie externă, nu au canal excretor şi
produsele elaborate de ele – hormonii – se varsă nemijlocit în vasele sangvine
şi cele limfatice.Hipofiza este o glandă endocrină cu structură complexă şi cu
funcţii, de asemenea, multiple şi complexe.
Hipofiza este situată în fosa hipofizară a şeii turceşti a osului sfenoid,
pe faţa inferioară a encefalului, înaintea tuberculilor mamilari şi
înapoia chiasmei optice (fig. 253). Ea este acoperită de o formaţiune
a durei mater – diafragmul şeii, diafragma sellae, înzestrat cu un mic
orificiu prin care trece infundibulul ce uneşte hipofiza cu tuber cinereum.

Hipofiza este o glandă de formă elipsoidală cu masa de circa 0,5 – 0,6 g,

fiind mai mare la femeie decât la bărbat.Diametrul transversal este 12 – 15 mm,
iar cel vertical de 5 – 8 mm.
Prin infundibul ea este strâns legată de hipotalamus. Dispune de doi
lobi: anterior şi posterior. Cel mai voluminos este lobul anterior, căruia
îi revine circa 70% din masa totală a glandei. Având o origine şi structură
diferită, lobii hipofizei îndeplinesc şi funcţii diferite.
Lobul anterior sau adenohipofiza, lobus anterior; adenohypophysis,
provine din ectodermul peretelui posterior al gurii primitive (punga
Rathke) şi este constituit din trei porţiuni: porţiunea distală, pars distalis,
cea mai voluminoasă; partea tuberală, pars tuberalis, reprezintă
sectorul superior al lobului anterior care trimite o prelungire ataşată
infundibulului hipotalamusului; porţiunea intermediară, pars intermedia,
aşezată la frontiera cu lobul posterior al hipofizei. În lobul anterior al
hipofizei se produc câţiva hormoni, fiecare influenţând activitatea unei
glande-ţintă: hormonul tireotrop (TTH) exercită influenţă asupra dezvoltării
glandei tiroide şi stimulează producerea hormonilor acesteia;
hormonul adrenocorticotrop (ACTH) stimulează secreţia hormonilor
steroizi de către glandele suprarenale; hormonul pancreatotrop (PTH),
hormonii gonadotropi, influenţează maturizarea sexuală a organismului,
stimulează activitatea glandelor sexuale masculine şi feminine, creşterea
glandelor mamare şi secreţia laptelui, procesul de spermatogeneză,
dezvoltarea foliculelor în ovar, ovulaţia: hormonul foliculostimulent
(FSH), hormonul luteinizant (LH) declanşează ovulaţia şi formarea
corpului galben; hormonul lactotrop sau prolactina (LTH) stimulează
creşterea glandelor mamare în timpul sarcinii, biosinteza laptelui; hormonul
somatotrop (HST) participă la reglarea proceselor de dezvoltare
şi creştere a organismului tânăr.
În porţiunea intermediară a hipofizei se produc doi hormoni:
melanocorticotropina, care reglează cantitatea de pigment (melanină) în
organism, şi lipotropina stimulează metabolismul lipidelor.
Lobul posterior sau neurohipofiza, lobus posterior; neurohypophysis,
este constituit din partea nervoasă, lobus nervosus, care se află în
partea posterioară a fosei hipofizare, şi infundibul, infundibulum, situat
posterior de partea tuberală a adenohipofizei. Lobul posterior, prin intermediul
tractului hipotalamo-hipofizar, se află în strânsă legătură morfofuncţională
cu hipotalamusul şi, anume, cu celulele neurosecretoare ale nucleilor supraoptic
şi paraventricular. În lobul posterior al hipofizei se acumulează hormonii
vasopresina şi oxitocina, produsi de celulele neurosecretoare ale nucleilor
supraoptic şi paraventricular ai hipotalamusului.
Vasopresina posedă facultăţi vasoconstrictoare şi antidiuretice, fiind numit şi
hormon antidiuretic (A.D.H.). Oxitocina stimulează capacităţile contractile ale
musculaturii netede a organelor cavitare, îndeosebi a uterului, necesară în
decurgerea normală a naşterii, intensifică secreţia de lapte a glandei mamare în
lactaţie, inhibă dezvoltarea şi funcţionarea corpului galben.
Rolul principal al hipotalamusului şi al hipofizei în activitatea sistemului
endocrin este determinat de particularităţile vascularizării; adenohipofiza
şi neurohipofiza fiind vascularizate independent.La nou-născut masa hipofizei
constituie 0,10 – 0,12 g; o accelerare a creşterii are loc în perioada pubertăţii,
atingând la vârsta de 20 ani greutatea de la 0,5 – 0,6 g. În următoarele perioade
masa ei rămâne neschimbată. După 60 de ani are loc o reducere uşoară în masa
acestei glande.
În hiperfuncţia adenohipofizei la adolescenţi se dezvoltă gigantismul
aceşti bolnavi depăşesc 2 m; la adulţi se dezvoltă acromegalia are loc creşterea
intensă a oaselor extremităţilor şi a oaselor late ale craniului.
În hipofuncţia hipofizei la adulţi uneori apar tulburări serioase
ale metabolismului, care se pot manifesta prin obezitate pronunţată.
Hipersecreţia vasopresinei produce diabetul nezaharat sau insipid, când
bolnavii elimină până la 10 l de urină pe zi şi suferă de o sete nestăvilită.
Ţinând sub controlul său metabolismul apei, vasopresina are şi acţiune
hipertensivă – măreşte tensiunea arterială.
 Fig. 253. Hipofiza(schemă după R. D. Sinelinikov, Ia. R
Sinelinikov):

1 – lobus anterior (adenohypophysis);

2 – lobus
posterior (neurohypophisis);
3 – infundibulum;
4 – pars tuberalis; 5 – pars
intermedia; 6 – pars distalis.

FIZIOLOGIA GLANDEI HIPOFIZE

1. SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR

HIPOTALAMUS vine din termenii greceşti “HYPO” (sub) şi

“PHYSIS”(creştere)
PITUITARĂ vine de la termenul grecesc “PTUO” (a scuipa) şi termenul
latin “PITUITA” (mucus).
Este o glanda cu secretie interna, localizata la baza encefalului, inapoia
chiasmei optice, in saua turceasca. Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile
unui bob de fasole si forma ovala. Cantareste 500mg. Este alcatuita din trei lobi:
anterior, mijlociu (intermediar) si posterior. Lobul anterior si cel mijlociu
constituie adenohipofiza, iar lobul posterior neurohipofiza.

Hormonii hipotalamici se împart în 2 categorii:

- RH (releasing hormone), hormoni de eliberare ce stimulează sinteza şi

secreţia hormonilor adenohipofizari.
- R1H (release inhibiting hormone), hormoni inhibitori ai eliberării
tropinelor hipofizare
Concentraţia hormonilor hipotalamici şi a celor hipofizari corespunzători,
este reglată prin mecanism de feedback direct sau de către concentraţia
plasmatică a hormonilor periferici .Mecanismul acesta constă în următoarele: un
 nivel scăzut al hormonului circulant constituie semnal pentru secreţia unui
hormon hipotalamic eliberator (RH), ajuns la hipofizâ prin sistemul vascular
port, stimulează secreţia tropinei specifice, care acţionând la nivelul unei glande
endocrine periferice (ţintă) determină secreţia hormonului circulant.

Creşterea concentraţiei hormonului periferic, redresează un parametru

biologic şi în acelaşi timp inhibă atât secreţia de tropină hipofizară cât şi secreţia
de hormon de eliberare (RH) la nivelul hipotalamic. Există şi o buclă scurtă
inhibitorie între hipofiză şi hipotalamus.

2. HORMONII LOBULUI ANTERIOR HIPOFIZAR:

ADENOHIPOFIZA

Este situata in partea anterioara,dar se intinde si posterior,inconjurand aproape

complet neurohipofiza.

Sistemul port hipotalamo-hiofizar

Vasele portale, situate in lungul tijei pitulare, conecteaza plexul de capilare

(provenind din arterele hipofizare superioare) de la nivelul eminentei mediane
din hipotalamus cu un al doilea plex de capilare sinusoide din lobul anterior al
hipofizei.

Celule
Axonii capilarelor
primare

V. portale

Capilare primare

Tija pituitara

Capilare
secundare H. posterioara

H. anterioara
 Adenohipofiza se formeaza in timpul vietii uterine.
In faza matură a organismului are o structură tipic glandulară și este constituită
din trei categorii de celule:
1. Celulele cromofile:
a) celulele acidofile secretă hormonal somatotrop (STH) si prolactină
(hormonul manotrop=PRL);
b) celulele bazofile secretă hormonii glandulatropi (ACTH, FSH, LH,TSH)
2.Celule cromofobe, cu semnificație funcțională disputată.

Aceasta clasificare are drept criteriu interacțiunea dintre celule si unii

coloranți organici:celulele cromofobe nu rețin nici coloranți acizi nici coloranți
bazici, ele nu au activitate hormonala si probabil au rol de precursor pentru
formarea celorlalte categorii de celule,celulele acidofile interactioneaza cu
colorantii acizi ,celulele bazofile interactioneaza usor cu colorantii bazici.

1.1 HORMONII GLANDULOTROPI

1.1.1 ACTH
Hormonul adenocorticotrop (ACTH,corticotropina) este secretat de
celulele bazofile. Este un polipeptid format din 39 aminoacizi si a fost preparat
sintetic.
Actiunea acestui hormon este de a stimula activitatea secretatorie a
zonelor fasciculata si reticulata a glandei corticosuprarenale.Produce cresterea
concentratiei sangvine a glucocorticoizilor si hormonilor androgenitali.Asupra
secretiei de mineralocorticoizi,efectele ACTH sunt mai reduse. In afara actiunii
indirecte, ACTH stimuleaza direct melanogeneza si expansiunea pigmentului
malanic in celulele pimentare (melanocite),producand pigmentarea pielii.
Hipersecretia de corticotropina produce atat efectele excesului de
glucocorticoizi (exagerarea catabolismului proteic,hiperglicemie,obezitate),cat
si efectele melanocitostimulatoare,pigmentarea pielii (diabet bronzat).Aceste
modificari se intalnesc inboala Cushing,provocata de tumori ale celulelor
bazofile.
Hiposecretia de ACTH produce efectele deficitului de
glucocorticoizi.Secretia de ACTH este controlata de hipotalamus prin
CRH,hormone de eliberare a corticotropinei,si de glucocorticoizi.

1.1.2 TSH
Hormonul tireotrop (tireostimulina TSH),secretat de celulele
bazofile,stimuleaza sinteza si secretia de hormone tiroidieni.Efectele
administrarii TSH sunt indirecte,fiind mediate de tiroxina si
triiodotironina.TSH stimuleaza atat captarea iodului de catre celulele foliculului
tiroidian,cat si sinteza si eliberarea hormonilor iodati din molecula de
tireoglobulina.
Hipersecretia de TSH duce la hipertiroidism (ex.boala Basedow),iar
hiposescretia duce la insuficienta tiroidiana.Secretia de TSH este reglata de
hipotalamus si de nivelul tiroxinei sangvine.Hipotalamusul secreta un hormon
de eliberare a tireostimulinei (TRH).

1.1.3 FSH
Hormonul foliculostimulant (FSH),este secretat de celulele bazofile.La
barbat stimuleaza dezvoltarea tubilor seminiferi si a spermatogenezei,iar la
femei determina cresterea si maturarea foliculului de Graaf si secretia de
estrogeni.

1.1.4 LH
Hormonul luteinizant (LH),este secretat de celulele bazofile.Actioneaa
la barbat prin stimularea secretiei de androgeni de catre celulele interstitiale ale
testiculului.La femei determina ovulatia si aparitia corpului galben,a carui
secretie de progesterone si estrogeni o stimuleaza.Hipotalamusul stimuleaza
secretia de LH si FSH printr-un hormone de eliberare a gonadotropiei (LHRH).
Reglarea secretiei de hormoni adenohipofizari se face printr-un
macanism de autoreglare.
Rolul cel mai important il are hipotalamusul,ai carui neuroni secreta o
serie de oligopeptide,numiti hormonii de eliberare si de inhibare.Ei ajung pe
calea axonilor pana la in eminenta mediala,unde,pe calea sistemului port
hipotalamo-hipofizar,ajung la adenohipofiza.Pentru fiecare tip de hormon
adenohipofizar,hipotalamusul secreta cate un factor specific de eliberare
(RH=releasing hormon) sau de inhibare (IH=inhibiting hormon).
Cantitatea de RH eliberata de hipotalamus este in functie de
concentratia sangvina a hormonilor hipofizei sau ai glandelor periferice pe care
hipofiza le stimuleaza.
Cand concentratia acestor hormoni creste in sange,are loc blocarea
hormonilor de eliberare si stimularea hormonilor de inhibare,iar cand
concentratia hormonilor hipofizari sau ai glandelor periferice
scade,neurosecretia hipotalamica isi inverseaza sensul.Din echilibrul acestor
mecanisme rezulta o functie normala a tuturor glandelor endocrine.IN acelasi
timp,secretia hipotalamica este influentata direct,pe cale nervoasa,prin stimuli
veniti de la sistemul limbic,sau reflex,prin stimuli veniti de la receptori.
1.2 HORMONII NON-GLANDULOTROPI

1.2.1 HORMONUL SOMATOTROP

Hormonul somatotrop (STH), denumit si hormon de crestere (GH),
este secretat de celulele acidofile. STH determina o retentie de saruri de Ca,
Na, K si P, precum si de substante azotate.
Actiunea STH este de a stimula cresterea armonioasa a intregului
organism. STH stimuleaza condrogeneza la nivelul cartilajelor de crestere
metafizare, determinand cresterea in lungime a oaselor. Majoritatea efectelor
STH se exercita indirect, prin actiunea unui sistem de factori de crestere numiti
somatomedine .Dupa pubertate, STH produce ingrosarea oaselor lungi si
dezvoltarea oaselor late. Stimuleaza cresterea muschilor si a viscerelor, cu
exceptia creierului.
Efectele metabolice ale STH asupra metabolismului glucidic si lipidic
sunt antagonice in raport cu insulina,avand efect diabetogen.
Pe metabolismul lipidic are efect cetogen prin stimularea eliberarii
acizilor grasi din tesutul adipos, cresterea concentratiei acizilor grasi liberi in
sange prin stimularea oxidarii lor hepatice, si cresterea productiei de corpi
cetonici.

Reglarea secretiei de STH. Cresterea secretiei STH inhiba celulele

somatotrope adenohipofizare si structurile hipotalamice secretoare de hormoni
peptidici reglatori: STH-RH (somatoliberina) si stimuleaza celulele secretoare
de STH-IH (somatostatina). Varful fiziologic al ritmului nictemeral al STH se
situeaza noaptea, in primele ore de somn profound.
Factori metabolici:
- stimulatori - hipoglicemia, cresterea concentratiei unor aminoacizi circulanti,
inanitia, somnul, stresul psihic, febra, glucagonul, noradrenalina, dopamina,
vasopresina;
- inhibitori – hiperglicemia, absenta emotiilor, hipotiroidism, cresterea acizilor
grasi liberi circulanti.
STH este un hormon activat de stres.
Secretia STH este influentata de interactiunea cu mediatori si hormoni:
dopamine si noradrenalina care stimuleaza, iar cortizolul inhiba secretia STH.

1.2.2 PROLACTINA
Prolactina,numita si hormonul mamotrop,este secretat de celulele
acidofile.Nu se cunoaste actiunea acestui hormone la barbat.La femei
stimuleaza secretia lactica a glandei mamare,sensibilizata de estrogeni si
progesteron.Prolactina este un inhibitor al activitatii gonadotrope,fiind
capabilsa previna ovulatia.Secretia de prolactina este inhibata de hipotalamus
prin hormonul PIH,care are rol essential in reglarea secretiei,chiar daca se
stipuleaza si un hormone eliberator.Dopamina asigura reglarea secretiei de
prolactina,in functie de nivelul circulant al prolactinei.

1.2.3 HORMONUL MELANOCITO-STIMULATOR.

Lobul intermediar hipofizar reprezinta 2% din masa hipofizei. Anatomic,
face parte din adenohipofiza. El secreta un hormon de stimulare a
pigmentogenezei numit hormon melancitostimulant (MSH), care are acelasi
precursor ca si ACTH-ul. Hipotalamusul secreta un hormon de inhibare a
melanocitostimulinei.

1.2.4. Hormonii gonadotropi (gonadostimulinele) controleaza functia

gonadelor.

3. HORMONII LOBULUI POSTERIOR HIPOFIZAR:

Lobul posterior (neurohipofiza), ontogenetic, neurohipofiza se dezvolta
din planseul ventriculului al III-lea. Are conexiuni cu hipotalamusul. Spre
deosebire de lobul anterior, principala conexiune este de natura nervoasa:
tractul hipotalamo-hipofizar, cale de transport transaxonal a secretiilor
neuronilor cu soma in nucleul supraoptic si nucleul paraventricular.
Hormonii eliberati in circulatie de catre neurohipofiza sunt vasopresina
si oxitocina. Ei sunt,de fapt, secretati in hipotalamusul anterior (nucleii
supraoptic-sursa primara de vasopresina si paraventriculari-sursa principala de
oxitocina). De aici,calea axonilor tractului hipotalamo-hipofizar, ajung in lobul
posterior, unde se depoziteaza. Eliberarea in circulatie a acestor hormoni se
face sub influenta hipotala-musului.

3.1 HORMONUL ANTIDIURETIC

Hormonul antidiuretic (ADH),denumit si vasopresina,este un peptid
cu lant scurt de aminoacizi. Actiunea sa principala este cresterea absorbtiei
facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronului.In afara de
reducerea si concentrarea urinii,ADH produce si reducerea secretiilor tuturor
glandelor exocrine si,prin aceasta,contribuie la mentinerea volumului lichidelor
organismului si la reglarea pe termen lung a presiunii arteriale.In doze mari,
ADH-ul produce vasoconstrictie arteriolara.
 Hiposecretia acestui hormon determina pierderi mari de apa,in special prin
urina,a carei cantitate poate ajunge pana la 20 de litri in 24 de ore.Boala se
numeste diabet insipid. Survine in leziuni ale hipotalamusului sau
neurohipofizei.

3.2 OCITOCINA
Oxitocina (ocitocina) este tot un hormon peptidic cu 9 aminoacizi.
Actiunile oxitocinei sunt: stimularea concentratiei musculaturii netede a
uterului gravid, mai ales in preajma travaliului, expulzia laptelui din glanda
mamara datorita concentratiei celulelor mioepiteliale care inconjoara alveolele.
Reglarea secretiei de oxitocina o face hipotalamusul care primeste stimuli
excitatori de la organele genitale interne sau de la receptorii din tegumentele
glandei mamare. In lipsa secretiei de oxitocina, nasterea se produce dificil, iar
alaptarea este imposibila.