Mononucleoza

Infectioasa
 Mononucleoza infecţioasă
“boala sărutului”
 afecțiune umană, contagioasă;

 îmbracă diverse manifestări clinice –

febră, angină, adenopatie, și mai rar,
hepatosplenomegalie, exantem;

 caracterizată hematologic – sindrom

monomucleozic;

 imunologic – anticorpi specifici.

 Agentul etiologic – virusul
Epstein-Barr (VEB);

 Mod de transmitere – secreții

orale;
 Tablou clinic
 Incubaţia este de 20 – 60 zile;
 Debutul - insidios cu febră, cefalee, alterarea stării
generale, astenie importantă, mialgii;
 Perioada de stare este dominată de:
– Febră (80%) cu valori cuprinse între 38 - 39°C timp de 7 –
28 zile;
– Angină (80-95%) – eritematoasă, eritemato-pultacee și
pseudomembranoasă;
– Adenomegalia (80%) – poate afecta orice grupă ganglionară
– ggl laterocervicali și submandibulari; ganglionii sunt măriţi
de volum, fermi, nedureroşi şi nesupurativi;
– Splenomegalia (50%) – friabilă, cu risc de ruptură.
– Hepatomegalia (10- 20%) – este însoţită uneori de icter.
– Exantem – maculo-papulos, rujeoliform sau scalatiniform,
nepruriginos; poate apare spontan la 10% din pacienți, dar
în 90% din cazuri apare după administrarea de ampicilină).
 Complicații

 Hematologice – anemie hemolitică,

trombocitopenie, anemie aplastică;
 Respiratorii – infiltrate interstițiale;
 Neurologice – sindromul Guillain-Barre,
encefalită, meningită, mielită, etc.
 Cardiace – miocardită, pericardită;
 Hepatită, ruptură splenică.
 Diagnosticul MNI
 Se bazează pe date clinice şi paraclinice: leucocitoză
(10.000 – 20.000/mmc) cu predominanţa limfomonocitelor;
 Testele cu anticorpi nespecifici – reacţia Paul-Bunell-
Davidson-Hăngănuţiu – evidenţierea anticorpilor heterofili
faţă de eritrocitele de oaie;
 Izolarea virusului:
- cultura EBV – nu este de rutină;
- PCR permite evidențierea și cuantificarea ADN EBV în
limfocitele circulante și în salivă.
 Testele pentru Ac specifici:
- Ac anti capsidă virală (VCA) – IgM (persistă 3 luni) şi IgG (toată
viaţa);
– Anti Ag precoce (EA) – în perioada de stare (dispar după 6-36 luni);
– Anti Ag nuclear (EBNA) și fixatori de complement – apar în
perioada de convalescență (persistă toată viaţa);
 Tratament

 Simptomatic;

 Corticoterapie în formele complicate;

 Repaus fizic și dietă hidro-lacto-zaharată.

 Parotidita epidemică
- oreionul -

 Afecțiune virală caracterizată prin tumefierea

nesupurativă, dureroasă a glandelor
salivare;

 Agentul etiologic – virusul urlian;

 Mod de transmitere – saliva infectată sau

urină;
 Tablou clinic
 Incubaţia – durează în medie 14 zile;
 Debutul este brusc cu febră, cefalee, astenie;
 Perioada de stare
– După 24 – 36 ore apare tumefierea glandei parotide cu ştergerea
şanţului retromaxilar. În 50% din cazuri afectarea este bilaterală
(aspectul de „pară” al faciesului).
– Regiunea tumefiată este dură la palpare, dureroasă, pielea având un
aspect normal. Durerea iradiază spre ureche sau la baza gâtului
producând trismus; articulaţia temporomandibulară şi vârful
gonionului sunt dureroase.
– Enantemul oral: angină eritematoasă sau pultacee, congestie şi
eritem la orificiul canalului lui Stenon, limba este saburală. Pot fi
afectate şi glandele maxilare şi sublinguale.
– Inflamaţia glandelor salivare durează 7 – 14 zile.
 Localizările infecţiei urliene
– Salivare
– Extra-salivare care apar fie concomitent cu afectarea
parotidelor fie la 4 – 12 zile după. Uneori apar fără
afectare parotidiană dar există noţiunea de contact
epidemiologic
 Meningita urliană (20%) – meningită cu LCR clar, cu evoluţie
benignă; apare în a 4 – 7 –a zi de boală, cu febră, cefalee,
vărsături, semne de iritaţie meiningiană
 Encefalita urliană (0,2 – 0,5%) apare cam la 3 săptămâni de la
debut cu: febră, delir, convulsii, comă, paralizii de nervi cranieni
şi periferici; letalitatea este de 1- 2%.
 Mielită, poliradiculonevrită
 Orhita urliană (18 – 30%) apare concomitent cu parotidita sau
după 1 – 2 zile de boală; debutul este brusc cu febră, frisoane,
cefalee, vărsături, durere vie testiculară, tumefacţie, congestie;
sterilitatea apare numai în caz de afectare a ambilor testicoli
 Pancreatita apare în a 4 – 10-a zi de boală cu anorexie, vărsături,
diaree
 Complicaţii
– Miocardită, pericardită, surditate (afectarea nv. acustic),
pneumonie interstiţială, hepatită
 Diagnostic
– Clinic + istoric de expunere
– Paraclinic:
 izolarea virusului în primele 2 zile din sânge, LCR,
urină;
 Creșterea nivelului amilazei serice;
 Teste serologice – ELISA – prezența Ac IgM anti v.
urlian.
 Tratament
– Simptomatic + izolare la domiciliu, repaus la pat, regim
igieno-dietetic;
– Corticoterapia este indicată pentru pacienţii cu meningită
şi orhită (prednison 1 mg/kg/zi).
 Tusea convulsivă

 Una dintre cele mai frecvente 10 cauze de

deces prin boli infecțioase în intreaga
lume;

 Agentul etiologic – Bordetella pertussis;

 Mod de transmitere – picături respiratorii;

 Tablou clinic
 Incubația – 5-7 zile;
 Faza catarală (durează 7 zile) – rinoree, congestie
conjunctivală, lăcrimare, temperatură normală;
 Faza paroxistică (perioada de stare):
- inițial tuse uscată, emetizantă;
- accesul sau cvinta de tuse are 3 componente:
→ secusa expiratorie
→ repriza (inspir profund)
→ expectorația
 Tablou clinic
- Accesul → începe cu o serie de expirații scurte → inspir
zgomos (repriza)=> aspectul tipic de tuse lătrătoare;
- Aceste paroxisme:
→ pot fi anunțate de o aură – durere/gâdilitură
retrosternală, sufocare, strănut/căscat repetat, anxietate;
→ se pot repeta de peste 30 ori/24h (mai frecvente noaptea)
→ pot surveni spontan sau sunt precipitate de stimuli
externi;
→ pot fi urmate de vărsături sau cianoză, stare de epuizare
sau somnolență;
→ uneori se termină cu o expectorație albă, aderentă
Între accesele de tuse starea copilului poate fi bună
 Tablou clinic
- Numărul acceselor este în medie 10-15/zi → gravitatea
bolii este dată de intensitatea lor;
- Ascultația pulmonară – normală sau doar cu minime
modificări;
- Febra – lipsește (apariția ei indică o complicație);

 Faza de convalescență
- Durează 3-4 săptămâni;
- Începe odată cu scăderea intensității tusei și a frecvenței
paroxismelor;
 Complicații

 Infecții secundare: otită medie, sinuzită, traheobronșită,

pneumonie;
 Complicații mecanice - consecința creșterii presiunii:
- intracraniene: hemoragii cerebrale, conjunctivale
- Intratoracice: emfizem, pneumotorax, bronșiectazii
- Intraabdominale: hernia ombilicală, inghinală, prolaps rectal
 Complicații nervoase:
- Encefalopatia pertussis – în a 3-4-a săptămână de boală și se
manifestă prin febră, agitație psihomotorie sau somnolență, paralizii
de nervi cranieni, afazie, convulsii.
 Diagnostic pozitiv
 Clinic:
- prezența accesului cu cele 3 componente, cu o durată minimă de 21
zile;
- Ascultația pulmonară normală/săracă
- Absența febrei
- Prezența expectorației la copilul sub 2 ani

 Paraclinic:
- Leucocitoză cu limfocitoză
- Teste bacteriologice: izolarea microorganismului în culturile din
secrețiile nazofaringiene este cea mai importantă metodă de
diagnostic
- hipoglicemie
 Diagnostic pozitiv

- Radiografia pulmonară – imagini triunghiulare sau

imaginea de cord ”în flacără”
- Testul anticorpilor marcați cu floresceină – metodă
rapidă de detectare a B. Pertussis - în secrețiile
nazofaringiene
- Teste serologice – ELISA
- PCR
 Prognostic

 Este rezervat la sugarii mici și în formele cu

encefalopatie și bronhopneumonie
 Tratament
 Tratament etiologic – macrolide (eritromicină,
azitromicină, claritromicină) sau trimetoprim-
sulfametoxazol, timp de 14 zile
 Corticosteroizi – numai la sugarii cu afecțiuni
foarte severe
 Antitusivele nu sunt eficiente
 Izolarea la domiciliu 10 zile pentru cei tratați, iar
cei care nu au primit antibiotice se izolează 4
săptămâni
 Prevenție

 Vaccinul recomandat de OMS este un vaccin

celular inactivat combinat cu toxoid difteric și
tetanic în 3 doze primare începând cu vârsta de 6-8
săptămâni