Sef de lucrari

Dr. Daniela Leca

1
 Introducere
 Enterovirusurile sunt un grup major de
picornavirusuri, cu dimensiuni mici (22-30 nm) şi
includ virusurile poliomielitice, Coxsackie grup A,
grup B, echovirusurile şi enterovirusurile noi.
 Dacă virusurile poliomielitice determină poliomielita,
celelalte enterovirusuri au o expresie clinică variată de
la boala febrilă nespecifică până la manifestări
neurologice (meningita aseptică, paralizia flască,
encefalita), cardiace (miopericardita) exanteme etc.

2
 Epidemiologie
 Enterovirusurile au o distribuţie globală. Boala apare la 2-
100% dintre indivizii infectaţi în funcţie de serotipul sau
tulpina implicată, statusul imun anterior şi vârsta
pacientului (două treimi din cazuri - copii sub 9 ani).
 Epidemiile au o predominaţă sezonieră (vara şi toamna în
zona temperată, cu extindere până iarna în regiunile
tropicale şi subtropicale).
 Cea mai frecventă cale de transmitere este cea fecal-orală
prin contact direct sau indirect. Virusul persistă în
orofaringe timp de 1-4 săptămâni după infecţie, cu o
eliminare fecală până la 18 săptămâni.
 Imunitatea este specifică de tip, reinfecţiile sunt posibile,
dar cu manifestări uşoare sau infecţie subclinică.
3
 Tablou clinic
1. Exanteme
 Exantemele descrise în infecţiile cu virusurile Coxsackie şi ECHO au
fost asociate sau nu cu afectarea SNC şi prezintă aspecte variate:
 exanteme maculare şi maculo-papuloase, rubeoliforme.
 stomatita veziculară enterovirală cu exantem sau boala gură-mână-
picior este o boală foarte contagioasă (cu izbucniri epidemice la
fiecare 3 ani), care apare predominant la copiii cu vârsta sub 10 ani;
 perioada de incubaţie este de 3-6 zile;
 perioada prodromală de 12-36 de ore se caracterizează prin febră,
transpiraţii, tuse, inapetenţă, urmate de
 apariţia de vezicule înconjurate de un halou eritematos la nivelul
cavităţii orale şi linguale, mâini, picioare;
 evoluţie benignă, cu vindecare în 5-7 zile;
 erupţii veziculare generalizate - la nivelul extremităţilor şi trunchiului.
 erupţii peteşiale şi purpurice
 Tablou clinic

2. Herpangina
 Afectează în special copii de 3-10 ani;
 Debut brusc cu febră (2-4 zile), disfagie;
 Enantem reprezentat iniţial de macule mici, ce evoluează
într-o zi către vezicule de 1-2 mm, apoi ulceraţii dureroase,
înconjurate de halou eritematos, localizate la nivelul
palatului moale şi pilierii anteriori, cu o durată de 4-7 zile;
 Se pot asocia: dureri abdominale, vărsături, mialgii.

5
 Tablou clinic

3. Pleurodinia epidemică (boala de Bornholm)

 Este cauzată cel mai frecvent de virusurile Coxsackie B.
 Epidemiile au fost raportate la 10-21 ani.
 Debutul este brusc, cu durere spastică la nivelul toracelui
şi abdomenului superior care limitează inspirul profund
 Respiraţiile sunt superficiale şi rapide.
 Febra creşte în paralel cu accentuarea durerii, cu un
maxim (38-39° C) la o oră de la debutul paroxismului şi
regresează odată cu cedarea durerii.
 Simptomele respiratorii lipsesc.
 Auscultaţia pulmonară este normală.
 Durata bolii este de 3-6 zile.
 Tablou clinic
4. Boli ale aparatului respirator
 Afecţiuni similare cu răceala comună sau guturaiul se
manifestă cu coriză, dureri faringiene, tuse, rar febră şi
crup.
 Laringotrahebronşita acută .
 Pneumonie interstiţială - la sugari şi copii.

5. Boala febrilă nespecifică (gripa de vară)
 Febra este continuă sau bifazică şi durează o săptămână.
 Se pot asocia mialgii, cefalee, transpiraţii, greţuri,
vărsături, dureri abdominale, diaree, congestie
faringiană moderată.
 Tablou clinic
6. Miopericardita
 Infecţia enterovirală este predominant miocardică la nou-născut,
copii mai mari şi adulţii prezintă simptome de pericardită.
 Simptomele cele mai frecvente sunt: febra, dispneea, durerea
toracică şi alterarea stării generale, rar frecătură pericardică
tranzitorie.
 Precedate de infecţii de căi respiratorii superioare (cu 7-14 zile),
miocardita enterovirală se poate prezenta ca un infarct miocardic
acut asociat cu aritmii şi insuficienţă cardiacă.
 Enzimele cardiace au nivele serice crescute.
 Prognosticul este bun, complicaţii apar doar în cazurile severe
 Riscul de sechele este mai crescut la copii.
 Mortalitatea este de 0-4%.
 Tablou clinic

7. Conjunctivita acută hemoragică

 - Este o infecţie oculară contagioasă.
 - Boala este epidemică sau pandemică.
 - Debut brusc, cu dureri oculare, edemul pleoapelor,
hemoragie subconjunctivală, senzaţie de corp străin,
fotofobie, lăcrimare.
 - Simptomele se extind la celălalt ochi în câteva ore.
 - Febra, cefaleea, alterarea stării generale- pot fi prezente.
 - Vindecare în 7-10 zile.
 Tablou clinic
8. Meningita acută aseptică
 - Virusurile Coxsackie B şi ECHO
 - Debut brusc sau insidios cu febră, frisoane, cefalee,
manifestări de infecţii de căi respiratorii superioare, semne
de iritaţie meningeană.
 - Evoluţie bifazică uneori, cu reluarea febrei şi a cefaleei şi
instalarea sindromului meningean după o perioadă
asimptomatică de 2-10 zile de la debut.
 - LCR este clar, cu număr de 10-500 elemente/mmc.
 - În sedimentul LCR predomină limfocitele.
 - Febra şi semnele meningeene se reduc în 2-7 zile.
 - 5-10% din copii - convulsii febrile, mioclonii, comă.
 - Evoluţie favorabilă fără sechele.
 - Prognostic benign în 90% din cazuri.
 Tablou clinic

9. Encefalita
 - Este o manifestare rară a infecţiei enterovirale.
 - Enterovirusurile determină 10-20% din cazurile de
encefalită virală.
 - În encefalita difuză, tabloul clinic include ameţeli,
letargie, tulburări de comportament, convulsii, pareze,
comă.
 - În encefalita focală apar convulsii motorii parţiale, ataxie
cerebeloasă acută.
 - Modificările LCR sunt similare cu cele din meningita
aseptică.
 - Encefalita enterovirală poate complica evoluţia unei
meningite aseptice.
 Tablou clinic

10. Paralizii
 -Boala paralitică asemănătoare poliomielitei este
determinată de enterovirusul 71 şi Coxsackie A7, a
produs epidemii în Europa de Est, Rusia, Thailanda;
evoluţie severă în unele cazuri, cu encefalită, edem
pulmonar noncardiogenic şi deces.
 -Paralizie unilaterală completă de oculomotor este
cauzată de alte nonpoliovirusuri decât enterovirusul
71, evoluţie mai puţin severă.
 -Sindromul Guillain – Barré şi mielita transversă.
 Tablou clinic

11. Enterita de vară este provocată de virusurile ECHO,

au caracter epidemic în colectivităţile de copii, cu
evoluţie benignă.

12. Hepatita şi pancreatita pot să apară în infecţiile cu

virusurile Coxsackie B la copiii mari şi adulţi.

13. Nefrita acută a fost descrisă în infecţiile cu Coxsackie

B.

14. Orhita poate fi forma de manifestare a infecţiei cu

Coxsackie B.
 Forme clinice după vârstă
 Infecţiile cu enterovirusuri mai frecvent întâlnite la copil
sunt boala gură-mână-picior, meningita aseptică, miocardita.
La adulţi se întâlnesc predominant faringite cu exantem,
pericardită, conjunctivită şi mai rar boala paralitică. Evoluţia
este favorabilă în majoritatea cazurilor, cu excepţia
persoanelor cu imunodeficienţă, care dezvoltă forme severe,
uneori letale (meningoencefalita, mielită).
 La nou-născuţi, infecţiile enterovirale cu unele serotipuri
(Coxsackie grup B, 2-5 şi echovirusul 11) pot avea un caracter
sistemic (boala enterovirală generalizată la nou-născut), cu
afectare miocardică, hepatică, meningoencefalitică şi
evoluţie fulminantă, fatală.
 Unele enterovirusuri pot fi implicate în patogeneza
diabetului zaharat insulino-dependent, artritei acute,
polimiozitei, sindromului hemolitic uremic şi nefritei acute
idiopatice.
 Diagnostic de laborator
 Izolarea virusului din exudatul faringian, materii fecale, sânge,
LCR; enterovirusurile produc un efect citopatic caracteristic în
culturile de celule, care este confirmat prin imunofluorescenţă
indirectă, cu anticorpi monoclonali.
 PCR permite detectarea ARN enteroviral în LCR şi ţesuturi; este
cel mai rapid şi specific test.
 Serodiagnosticul- creşterea de cel puţin 4 ori a titrului
anticorpilor neutralizanţi în serul de convalescent faţă de faza
acută.
 VSH şi numărul de leucocite sunt uşor crescute.
 TGP, bilirubinemie, fosfatază alcalină crescute (în hepatită)
 Enzime cardiace crescute- în miopericardită.
 Examen LCR- pleiocitoză cu predominanţă limfocitară (în
meningita aseptică).
 Radiografia toracică- normală în pleurodinie.
 EKG- tulburări de ritm şi de conducere, microvoltaj.
 Profilaxie şi tratament

 Măsurile de igienă personală riguroasă, carantină şi

izolare pot contribui la prevenirea răspândirii
infecţiilor enterovirale.
 Tratamentul este simptomatic şi suportiv.
 Agenţii antivirali disponibili în mod curent nu sunt
eficienţi în infecţiile enterovirale.
 Imunoglobulinele intravenoase au fost eficiente în
unele cazuri de infecţie ale SNC la nou-născuţi şi
pacienţi imunodeprimaţi.
 Glucorticoizii sunt contraindicaţi.