PERIRECTITA sau PARAPROCTITA

DEFINIȚIE:
Inflamație purulentă acută a țesutului celulo-adipos perirectal. Afectează adulții, 30-50 de ani.

ETIOLOGIE:
Microflora asociată aerobă și anaerobă (colibacili, stafilococi, bacili gram+/gram-, anaerobi sporogeni și
nesporogeni).

PATOGENIE:
Calea de pătrundere a infecției sunt glandele anale. Inflamația mucoasei este o cauză a ocluziei
glandulare, care se transformă în chist retențional abcedant, care se erupe în spațiile perianale și
perirectale.

CLASIFICARE:
- Etiologic: banal, anaerob, specific, traumatic
- Sediul: submucos, subcutanată, ischiorectal, pelviorectal, retrorectal
- Raportul dintre traiectul fistulei și aparatul sfincterian: intrasfincterian, transsfincterian,
extrasfincterian
- Complexitate: simplu, complicat.

CLINICA:
Pielea perineului hiperemiată, dispare pliurizarea radială în regiunea anală. Vizual, tumefacție de formă
sferică. Dureri intense, febră și frisoane, slăbiciune, cefalee, insomnie, inapetență.

EVOLUȚIE:
Formarea fistulei rectale (perirectita cronică), dezvoltarea perirectitei recidivante, însănătoșire.

TRATAMENT:
Chirurgical – deschiderea și drenarea focarului purulent, lichidarea orificiului intern prin care focarul
purulent comunică cu rectul.

Perirectita cronică este consecința celei acute, se caracterizează prin:

- Prezența orificiul intern în intestin
- Traiect fistulos cu inflamație perifocală
- Schimbări cicatriceale în peretele intestinului
- Fibroză în spațiile celulo-adipoase perirectale
- Prezența orificiului extern pe piele.