Exotoxine si endotoxine bacteriene ;particularitati fizico-

chimice si actiune biologica

Comparativ cu alte substante toxice, exotoxinele bacteriene

au o toxicitate foarte inalta, atat in stare bruta sub forma filtratelor
de cultura, dar mai ales in forma purificata. Astfel, toxina
botulinica de tip D este de trei milioane de ori mai puternica decat
stricnina luata ca etalon. Efectul toxic este variabil nu numai in
functie de specia bacteriana producatoare, ci si de tulpina, chiar
pe medii optime. In multe cazuri, toxigeneza se atenueaza sau
chiar dispare prin subcultivare repetata.

In general, efectul toxinelor este variabil in functie de

natura, varsta, greutatea, sexul si linia genetica a animalelor pe
care sunt testate, ca si de tehnica si calea de administrare
folosite.

Datele referitoare la toxigeneza se refera la administrarea

lor parenterala, deoarece cu exceptia enterotoxinelor, toxinele
uzuale sunt distruse de modificarile de pH sau de activitatea
enzimelor digestive.

Potentialul toxic al toxinelor este ilustrat de date teoretice

!" toxina botulinica de tip A purificata si cristalizata ar contine

intr#un miligram, ! $$$ $$$ D%& 'doze limite mortale" pentru un
(g corp cobai, ceea ce inseamna ca ! mg de toxina poate sa
omoare l )$$ tone de cobai sau doua milioane de soareci*

)" )$$ g neurotoxine 'botulinica sau tetanica" ar putea omori

intreaga populatie a globului.

Potentialul toxic al toxinelor bacteriene este dependent de

calea de administrare. Dozele letale pentru caile respiratorie si
digestiva sunt de l$$ # l$$$ de ori mai maridecat pentru caile
intravenoasa, intramusculara, intraperitoneala sau subcutanata.
Pielea intacta este o bariera eficienta fata de toxine.

Determinismul genetic al sintezei toxinelor. +inteza toxinelor

bacteriene estecodificata de gena tox, a carei localizare este
cromosomala, plasmidiala sau fagica. %aV. cholerae, subunitatile
toxinei holerice sunt codificate de gene cromosomale, asociate cu
alte gene ce codifica alti factori de virulenta. Astfel de grupe de
gene de virulenta se numesc insule de patogenitate. +ecventa lor
difera mult de a altor gene cromosomale, ceea ce denota ca ele
sunt achizitii relativ recente in evolutie. Ar puteasa aiba srcinea
prin integrarea unui element genetic exogen # fagul.

%a Cl. botulinum , gena tox, cu situs cromosomal, prezinta

mai multe alele, care codifica sinteza a serotipuri de toxina
'notate A ### -", care nu dau reactie incrucisata semnificativa cu
anticorpii obtinuti fata de una dintre ele.

Enterotoxinele si hemolizinele de E. coli , toxina dermo#

exfoliativa stafilococica sunt codificate de gene plasmidiale.

-ena tox, codificatoare a toxinei difterice este localizata in

genomul unor bacteriofagi AD '/, P, !, 0". Activitatea
ei este controlata de o gena situata pe cromosomul bacterian.

1agii purtatori ai genei tox se gasesc in celulele de C.

diphteriae in stare integrata 'profag", de fag virulent replicativ sau
sub forma de replicon autonom represat. Este cunoscut modul de
functionare a genei tox, purtata de fagul /, ce se integreaza ca
profag. Ea se gaseste aproape de situsul de insertie a genomului
fagic in cromosomul bacterian, dar are propriul sau promotor si se
poate exprima independent de alte gene fagice, dar poate fi
represata fara sa afecteze biosinteza altor proteine fagice.
Aceasta gena nu pare a fi esentiala pentru genomul
fagc. &odificarea ei mutationala nu influenteaza ciclul de
multiplicare a fagului. +e considera ca gena tox aacestui fag este
de srcine bacteriana, care a fost mobilizata prin procesul de
transductie fagica.

+inteza toxinei eritrogene streptococice 'scarlatinoasa",

precum si a toxinelor botulinice C si D este codificata de fagi
temperati. %a Cl. perfringens, toxigeneza estelegata temporal de
procesul sporularii. +porularea este o conditie obligatorie, dar
insuficienta pentru producerea toxinei. 2oxina pare a fi un produs
al unei gene de sporulare si este o proteina de structurata a tunicii
sporale.

2ermenul de 3endotoxina3 'introdus de Pffeifer,

l45)" este impropriu, deoarece lipopolizaharidele '%P+" sunt
componente ale suprafetei bacteriilor -ram negative, dar este
totusi folosit pentru ca, spre deosebire de exotoxine semnifica
asocierea %P+ cu celula.

1actorul toxic al bacteriilor -ram negative a fost extras de

6oivin si &esrobeanu 'l577". Ei au identificat complexul glico#
lipidic, cu antigenul somatic '8" al bacteriilor ceformeaza colonii
netede 'S#Smooth".

Endotoxinele %P+ sunt componente structurale ale

peretelui celular, la toate bacteriile -ram negative patogene si se
elibereaza dupa dezintegrarea celulei. +unt relativ termo#stabile si
mai putin toxice decat exotoxinele, iar efectele lor sunt lipsite de
specificitate. Din punct de vedere chimic, endotoxinele %P+ sunt
macromolecule complexe ce contin fosfolipide si
polizaharide. 2oxicitatea lor rezida in fractia fosfolipidica. u se
denatureaza si nu rezulta anatoxine.

Endotoxinele %P+ reprezinta )9: din moleculele de

suprafata ale celulei si sunt esentiale pentru integritatea
membranei externe.
 2ermenii de 3%P+3 si 3endotoxina3 sunt folositi cu sensuri
echivalente, dar %P+ semnifica moleculele purificate, iar
denumirea de 3endotoxina3 desemneaza complexul format din
%P+ si proteinele asociate din membrana externa.

+ursele ma;ore de endotoxine sunt urmatoarele

!"septicemia cu bacterii -ram negative* )"bacterii originare in
microbiota intestinala, datorita leziunilor mucoasei.

8 particularitate a %P+, in contrast cu actiunea

exotoxinelor, consta in aceea ca simptomele toxice nu se
datoreaza actiunii lor directe asupra celulelor sensibile, ci sunt
mediate, in mare parte, de citochinele sintetizate de novo de
macrofage, ca raspuns la %P+.

Efectele endotoxinei se manifesta atat in stare fizica legata

de celula, cat si dupa ce a fost eliberata prin moartea si liza
celulei sau printr#un proces de 3inmugurire3, care nu afecteaza
viabilitatea acesteia. Din aceasta cauza, cele doua
stari,endotoxemia si bacteriemiapot sa coexiste sau sa se
manifeste in etape distincte ale procesului infectios. Proprietatile
endotoxice ale celulelor bacteriene, vii sau omorate sunt aceleasi
cu ale preparatului de endotoxina. In organismul infectat nu este o
corelatie lineara intre nivelul bacteriemiei si endotoxemiei si
respectiv, intensitatea efectelor endotoxice. Capacitatea
organismului de a detoxifica este un factor modulator esential al
manifestarilor endotoxice. -lucocorticoizii au efect protector anti#
endotoxic, probabil prin modificarea permeabilitatii capilare.

Endotoxinele nu au rol in colonizarea si penetrarea

suprafetei mucoase, deoarece lipidul A are o localizare profunda
in membrana externa. 2ulpinile invazive si neinvazive
de Salmonella produc cantitati similare de endotoxina. Endotoxina
are rol in initierea infectiei, probabil prin inducerea unei scaderi
tranzitorii a capacitatii de aparare a gazdei, prin intarzierea

declansarii unui raspuns inflamator.

 Dozele mici de toxina maresc rezistenta organismului la
infectiile bacteriene si virale prin stimularea activitatii fagocitare si
respectiv, a producerii de interferon.

Endotoxinele initiaza calea alterna a activarii

complementului, dar efectul nu estebacteriocitoliza, deoarece
reactia se produce la distanta de membrana externa. I n vitro au
efect mitogenic asupra limfocitelor 6. %P+ au proprietati
ad;uvante, deoarece stimuleaza raspunsul imun specific fata
de un antigen administrat simultan.

Dozele mari de endotoxine determina o serie de manifestari

patologice sistemice, nespecifice

hipertermie 'febra", prin actiunea lor asupra centrilor termoreglarii,

chiar dupa administrarea unor doze minimale. Inducerea
febrei este semnul marcant al toxicitatii %P+. 1ebra este efectul
indirect al actiunii %P+ asupra macrofagului, care secreta cateva
citochine I%#!, 21 /, I1 <, cu actiune directa asupra
hipotalamusului. +tarea febrila se instaleaza
brusc, este monofazica, mediata de prostaglandine*

leucopenie urmata de leucocitoza. Efectul se exercita direct si

rapid asupra leucocitelor. Ele parasesc patul vascular si se retrag
aproape instantaneu in plaman si in alte tesuturi, in proportie de
circa =$:. Dupa circa > ore, numarul leucocitelor circulante
creste peste limitele normale. Creste numarul hematiilor
circulante, datorita eliberarii in circulatie a rezervelor celulare din
centrele de formare si depozitare aeritrocitelor*

modificari cardiovasculare legarea endotoxinei de celulele

hepatice sau de alte celule induce eliberarea rapida a aminelor
biogene 'histamina, serotonina" si a peptidelor 'bradi(inina" din
depozitele celulare. Aminele produc o hipertensiune tranzitorie,
urmata de hipotensiune severa, hipovolemie si formarea
cheagurilor vasculare de fibrina.Endotoxinele activeaza sistemul
de coagulare sanguina*

efecte metabolice inhiba sistemele enzimatice ale

gluconeogenezei si ale sintezei glicogenului.

Din punct de ve dere clinic, dozele mari de endotoxina

produc urmatoarea secventa de modificari frison, febra,
somnolenta, dispnee, modificari ale dinamicii tranzitului intestinal,
diaree sanguinolenta, hiperglicemie incipienta urmata de
hipoglicemie, paralizie, coma, moarte. Acest tablou de modificari
se succede in circa )> de ore dupa in;ectarea preparatului la
animalele sanatoase si corespund starii de soc endotoxic ,
consecinta a endotoxemiei. Endotoxemia este rezultatul
supraincarcarii celulelor cu rol de aparare, ca urmare a revarsarii
endotoxinelor in circulatie. +tarea de endotoxemie
nu este totdeauna urmata de soc si moarte. u se cunosc
cauzele marilor diferente de raspuns si reactivitate, la starea de
endotoxemie. +ocul fatal esteconsecinta interactiunii endotoxinei
cu sistemul de coagulare a sangelui, pe care il activeaza si il
amplifica. +#a emis ipoteza ca instalarea socului
ireversibil estefavorizata de absorbtia in sange a endotoxinelor
produse de microbiota intestinala. In mod normal, mecanismele
de detoxifiere a organismului sunt eficiente, dar starea de soc se
instaleaza consecutiv diverselor tulburari functionale, care
impiedica
negative. o reactivitate optima fata de infectia cu bacterii -ram