LP9 Microbiologie

Microbiologie LP 9 Diagnosticul de laborator al infecţiilor produse de Genul Mycobacterium

(Mycobacterium tuberculosis). Diagnosticul de laborator la infecţiilor produse de bacterii
anaerobe endogene
(Genul Bacteroides şi Fusobacterium) şi bacterii anaerobe exogene (Genul Clostridium)
Diagnosticul de laborator al infecţiei produse de Treponema pallidum.

Diagnosticul de laborator al infecţiilor

produse de Mycobacterium tuberculosis
Familia Mycobacteriaceae cuprinde bacili în compoziţia cărora intră o concentraţie mare
de lipide, acizi micolici.
Din acest motiv se colorează cu fuxină concentrată, la cald şi rezistă la decolorarea cu
amestecul de acid mineral şi alcool.
Bacilii genului Mycobacterium poartă din acest motiv numele de bacili acido-alcoolo
rezistenţi (BAAR).
Patogenitate
Mycobacterium tuberculosis este agentul etiologic al tuberculozei.
Există două forme de tuberculoza, forma primară ce reprezintă infecţia iniţială la indivizii
neexpuşi anterior, infecţie localizată pulmonar care de obicei este asimptomatică cu evoluţie spre
vindecare prin calcificare.
Tuberculoza secundară apare ca urmare a reactivării bacililor din leziunile primare sau ca
urmare a unei reinfecţii, legate şi de un status imun scăzut.Tuberculoza secundară poate fi
pulmonară în 80% cazuri dar şi extrapulmonară (digestivă, osoasă, renală, genitală, ganglionară,
meningeală, cutanată, peritoneală.).

Diagnosticul de laborator
1. Recoltarea produselor patologice: se recoltează: spută, aspirat bronşic, lichid pleural,
urină, sânge, aspirat ganglionar, lichid articular, LCR etc.
2. Examen microscopic
 Pe frotiurile colorate Ziehl-Neelsen se evidenţiază bacilii acido-alcoolo rezistenţi
(coloraţi în roşu pe fond albastru), subţiri, rectilinii, cu aspect granular. Frotiurile se
examinează la microscopul optic cu imersie. Trebuie examinate cel puţin 100 câmpuri
deorece produsele patologice sunt paucibacilare.

M.O. x 1000 Coloraţie Ziehl Neelsen

1
LP9 Microbiologie

• Microscopia cu lumină fluorescentă (microscop dotat cu examinare pentru fluorescență

la care se anexeaza sursa UV, în camera întunecată) este Colorația cu ajutorul
fluorocromilor (auramina-rodamină)
• rezultatele se exprimă semicantitativ

Coloraţie auramină Imunofluorescenta directa

3. Cultura
Înainte de însămânţare pe medii de cultură; sputa trebuie spălată în ser fiziologic steril,
fluidificată (pentru eliberarea celulelor şi a bacteriilor din mucus) cu acetil-cisteină şi
decontaminată de. alte bacterii cu NaOH 4%. NaOH este neutralizat cu HCl şi apoi produsul este
concentrat prin centrifugare.

2
LP9 Microbiologie

Mediile de cultură Lowenstein-Jensen au o compoziţie special alcătuită din agar, glicerol,

ou, amidon, verde malachit şi asparagină.
Incubarea se realizează la 35-37°C în atmosferă de 8-10% CO2, în prima săptămână
mediile se examinează zilnic apoi săptămânal până la două luni.
Pentru dezvoltare pe suprafaţa mediului solid cultura are nevoie de minim 3 săptămâni
(Mycobacterium tuberculosis).
Bacilul tuberculos formează colonii de tip R, conopidiforme, grunjoase, de culoare crem,
greu emulsionabile, "uscate".

Mycobacterium tuberculosis pe mediu Lowenstein-Jensen

4. Teste specifice
 Pentru identificare se face examen microscopic pe frotiu colorat Ziehl-Neelsen
 Teste biochimice: Niacin-test pentru evidenţierea producerii de niacină, Testul nitrat-
reductazei pentru evidenţierea reducerii nitraţilor în nitriţi, Testul catalazei, termolabilă
în cazul Mycobacterium tuberculosis.
 Se pot utiliza şi sisteme de cultivare "rapidă" (MB-Bact, Bactec) cu depistarea prezenţei
de mycobacterii în 4-25 zile.
5. Antibiograma
Metoda clasică constă în încorporarea antibioticelor antituberculoase în diferite
concentraţii în mediul de cultură Lowenstein- Jensen. Sensibilitatea tulpinii izolate se apreciază în
funcţie de densitatea culturii (numărul colonii care se dezvoltă). Bacteriile izolate din prima
infecţie pot fi sensibile la numeroase substanţe, dar pentru că rezistenţa la monoterapie apare foarte
repede, tratamentul este combinat şi întotdeauna pacientul va primi “cocktailuri”de
antituberculoase pentru a preveni apariţia rezistenţei la tratament. Tratamentul este de lungă
durată, cuprins între 9 luni- 2ani. Substanţele testate la antibiogramă sunt izoniazida, rifampicina,
pirazinamida, etambutolul, streptomicina, tiacetazona.

Identificarea Mycobacteriilor prin metode moderne

• Identificarea acizilor nucleici
• Reacţia de polimerizare în lanţ PCR

6. Intradermoreacţia la PPD
P.P.D (“Purified Protein Derivate”) este un extract proteic purificat de tuberculină.
Se realizează prin injectarea în zona antebraţului a 0,1 mI, având 2 unităţi tuberculină.

3
LP9 Microbiologie

După 72 ore se citeşte reacţia urmărindu-se aspectul tegumentului şi diametrul zonei de eritem şi
induraţie.
Dacă diametrul este mai mic de 10 mm, reacţia este negativă, se poate repeta testarea cu
10 unităţi după minim 15 zile. O reacţie cu diametrul mai mare de 10 mm, cu apariţia de edem,
induraţie, flictenă sau chiar necroză constituie un argument pentru diagnosticul de tuberculoză.
(Gradele Palmer I, II, II, IV)

Reacţia IDR la PPD semnifică existenţa hipersensibilităţii (pacientul a făcut complexul

primar care s-a vindecat, a fost vaccinat sau are tuberculoza activă.
Deci o reacţie pozitivă nu este echivalentă numai cu boala ci reprezintă o reacţie de
hipersensibilitate iar pacientul urmează sa fie investigat suplimentar.

IDR la PPD este util pentru vaccinarea BCG.

Numai copiii nou născuţi se vaccinează fara IDR în maternitate.
Orice vaccinare sau revaccinare ulterioară BCG trebuie precedată de IDR la PPD. În cazul
în care această testare este pozitivă, nu se va face niciodată vaccinul.

Execuţia IDR la PPD (Reacţia Mantoux) Citirea Reacţiei Mantoux la 72 ore

QuantiFERON TBC test

• Test in vitro cu utilitate in diagnosticul infecției cu Mycobacterium tuberculosis, pentru
forma latentă și pentru cea activă.
• Sângele heparinat al pacientului se incubeaza timp de 24 ore impreuna cu un amestec de
peptide sintetice ce simuleaza cele 3 proteine specifice pentru M. tuberculosis : ESAT- 6,
CFP- 10 si TB 7.7
• Aceste proteine sunt produse de toate tulpinile de Mycobacterium tuberculosis si de
tulpinile patogene de Mycobacterium bovis, dar nu și de tulpinile incluse în vaccinul
BCG .
• Astfel, QuantiFERON este mai specific decat testul la tuberculina în detectarea infecției
cu M. tuberculosis.
• Dacă în proba de sânge sunt limfocite T cu memorie pentru aceste proteine (ceea ce se
intampla si in cazul unei infectii cu multi ani in urma), aceste celule vor produce γ-
interferon în contact cu antigenul specific.
• Determinarea cantitativa a γ-interferonului eliberat in plasma se face printr-o metoda
imunoenzimatica inalt sensibila (ELISA).
• Cantitatea de γ-interferon eliberata este exprimata in UI/mL

4
LP9 Microbiologie

• Rezultat pozitiv (cantitatea de γ-interferon eliberata ≥ 0.35 UI/mL)

• Un rezultat pozitiv indica o infectie cu M. tuberculosis.

Diagnosticul de laborator al infecţiilor

produse de bacterii anaerobe (Bacteroides, Clostridium)
Bacteriile anaerobe sunt bacterii care trăiesc în absenţa oxigenului deoarece acesta este
toxic pentru ele.
Cuprind numeroase specii bacteriene, foarte diferite din punct de vedere morfotinctorial:
coci şi bacili, Gram pozitivi şi Gram negativi.
Infecţiile pot fi produse de anaerobi endogeni şi anaerobi exogeni.

Anaerobii endogeni
• Fac parte din flora normală a intestinului
• Se găsesc şi la nivelul cavităţii bucale, pe mucoase şi tegument
• Produc infecţii cand ajung in situsuri normal sterile
• De obicei produc infecţii mixte, anaerobi-anaerobi sau anaerobi cu aerobi facultativ
anaerobi
• Peste 30 genuri, 300 specii anaerobe
• Coci Gram pozitivi: Peptococcus, Peptostreptococcus: habitat în colon; pot produce
infecţii biliare, pulmonare, abcese
• Coci Gram negativi: Veilonella: habitat în colon, cavitate bucală , pot da infecţii
polimcrobiene
• Bacili Gram pozitivi Lactobacillus: Vagin; Propionibacterium: tegument; Acnee;
Eubacterium, Bifidobacterium: habitat în colon, cavitate bucală; infecţii biliare,
orofaringiene
• Bacili Gram negativi: Bacteroides, Fusobacterium: habitat în colon, cavitate bucală;
pot produce abcese abdominale, pulmonare, cerebrale, peritonite, colecistite,
septicemii, endocardite.
Diagnostic:
• Recoltare produse patologice: cu seringa, tampon, transportate astfel încat să nu vină
in contact cu aerul
• Însamânţare pe medii speciale cu substanţe reducătoare sau geloză sânge Schaedler;
incubare în anaerobioză, 48 h- 5 zile
• Antibiogramă pentru anaerobi la antibiotice ca: metronidazole, clindamicin,
cloramfenicol, imipenemi, carbapenemi.

A. Anaerobi endogeni
A.1.Genul Bacteroides
Genul Bacteroides cuprinde în acest moment foarte multe specii, se găsesc în număr foarte
mare în flora intestinului gros >1010 şi pot produce infecţii prin diseminarea de la acest nivel

5
LP9 Microbiologie

(infecţii de plagă accidentală sau chirurgicală, infecţii asociate tumorilor maligne) 80% dintre
bacterii aparţin grupului fragilis, dar numai 10% sunt Bacteroides fragilis.
Dintre anaerobii Gram negativi din flora vaginală majoritatea aparţin speciilor
B.melaninogenicus şi B.oralis.
În cavitatea bucală cea mai frecventă specie este B. oralis (80%), 20% fiind fusobacterii.
1. Recoltarea produselor patologice ( lichid peritoneal, puroi) se transportă în condiţii de
strict anaerobioză .
2. Examen microscopic Pe frotiu se observă prezenţa bacililor Gram negativi cu
dimensiuni de 1-3 microni, ovali şi nesporulaţi.

Coloraţie Gram Bacteroides

Cultură Bacteroides Cultură pe mediul BBE (Bacteroides Bile Esculine Agar)

3.Identificare.
Genul Bacteroides fermentează zaharoza, lactoza, maltoza.
4.Antibiograma
Antibiograma este obligatorie. Ca şi ceilalţi anaerobi sunt sensibili la metronidazol, mulţi
sunt sensibili la lincomicină, cloramfenicol şi cefoxitin.
Grupul fragilis este rezistent la penicilină datorită producerii de betalactamază şi toţi sunt
rezistenţi la aminoglicozide.

A.2.Fusobacteriile sunt lungi, cu capetele ascuţite, dar aceste bacterii sunt deseori
pleomorfe.

6
LP9 Microbiologie

Frotiu Gram Fusobacterium

Cultura necesită pentru dezvoltare o perioadă mai îndelungată (3-5 zile) pe medii
îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă în strictă anaerobioză.
Coloniile sunt fine, translucide, regulate şi înconjurate de o zonă de hemoliză.

Identificarea se mai poate realiza prin cromatografie, dar raportarea genului este suficientă în
majoritatea laboratoarelor.

B.Anaerobii exogeni sporulaţi

Genul Clostridium: bacili Gram pozitivi, de dimensiuni mari, 3-8/0.5 microni, sporulaţi,
habitat natural solul şi intestinul omului şi animalelor. Cele mai multe specii sunt mobile datorită
flagelilor peritrichi cu excepţia C. perfringens care este imobil.
I. Clostridium perfringens
Bacteriile acestui gen sunt foarte răspândite în natură, sporii rezistând în praf o perioadă
îndelungată (ani). Sporii se găsesc pe sol, în materii fecale iar formele vegetative în intestin, vagin
la 25-30% persoane sănătoase.
Patogenitate
Plăgile profunde, asociate cu necroză şi contaminare cu bacteria aerobe pot să se infecteze
şi cu Cl. perfringens sau alte specii de c1ostridii, producându-se o infecţie severă, cu evoluţie
rapidă spre diseminare intramusculară şi care pune în pericol viaţa pacientului (gangrenă gazoasă)
Dacă bacteria este ingerată în număr mare odată cu alimentele contaminate, unele tulpini
de Cl. perfringens pot produce la nivelul colonului o toxină răspunzătoare de apariţia diareei şi a
altor simptome caracteristice toxiinfecţiilor alimentare.
Morfologie: bacili Gram pozitivi, lungi şi groşi, capete rotunjite, sporulaţi, încapsulaţi,
imobili, sporul subterminal, deformant.

Cl. perfringens frotiu Gram microscopie optică

7
LP9 Microbiologie

Caractere de cultură
Se cultivă pe geloză sânge, mediu care devine selectiv prin adăugarea de aminoglicozide.
Se cultivă în anaerobioză, incubaţie 2- 5 zile.
Coloniile variază ca aspect, unele S altele R. Nu are activitate proteolitică şi nu produce un
miros caracteristic.

Cl. perfringens pe geloză-sânge

Formează colonii de dimensiuni mari, rotunde, cu margini regulate, convexe de tip S sau
cu aspect rugos. Majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă.
Majoritatea tulpinilor sunt zaharolitice, proteolitice, lichefiază gelatina şi serul coagulat.
Pe baza celor 12 toxine formate s-au caracterizat 5 tipuri de Cl.perfringens: A, B, C, D şi
E. Toate cinci produc o toxină (fosfolipaza C).
Tipul A este patogen uman, celelalte tipuri fiind patogene pentru animalele domestice.
Identificarea se face pe baza reacţiei Nagler: neutralizarea toxinei cu antitoxine specifice
(fosfolipaza C.perfringens produce turbiditate în jurul coloniilor pe mediul cu gălbenuş de ou.
Reacţia e inhibată de antiserul specific)

Reacţia Nagler

Tratamentul constă în: administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol) pentru a

preveni formarea de toxină, administrarea de antitoxină (în doze mari, pe cale intravenoasă) pentru
neutralizarea toxinei, tratamentul chirurgical cu debridarea şi toaleta chirurgicală a plăgii cu apă
oxigenată.

8
LP9 Microbiologie

II. Clostridium tetanii

Este agentul etiologic al tetanosului, o toxiinfecţie produsă prin infectarea plăgilor cu
Clostridium tetani. Toxina tetanică este o exotoxină. Are două componente:
• Tetanospasmina care se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul SNC,
blochează eliberarea mediatorilor chimici rezultând contractura musculară spastică
• Tetanolizina care este o hemolizină
Infecţia se produce prin contaminare la nivelul plăgilor produse accidental prin înţepare, accidente,
bont ombilical sau operator cu intrumentar nesteril. Germinarea e favorizată de plăgile profunde,
anfractuoase, devitalizate, lipsa de oxigen.
Toxina tetanică difuzează pe cale sanguină şi nervoasă, retrograd la nivelul SNC.
Morfologie
Bacili Gram pozitivi, lungi, groşi, cu capete rotunjite, sporulaţi, mobili. Sporul este
subterminal deformant (aspect de rachetă de tenis)

Clostridium tetani frotiu colorat Gram MO

Diagnostic de laborator
1. Recoltarea produselor patologice
Produsele biologice sunt reprezentate de secreţiile din plăgile infectate.
2. Cultura
Se dezvoltă pe geloză sânge, mediu care devine selectiv prin adăugarea de aminoglicozide
sau pe mediul Robertson. Are nevoie de anaerobioză strictă. Datorită mobilităţii sale deosebite
produce creştere în valuri şi invazia mediului de cultură. Cultura are miros de corn ars.

3. Teste specifice

9
LP9 Microbiologie

Prezenţa antitoxinei tetanice în titruri protective se poate determina prin ELISA sau prin
hemaglutinare.
4. Antibiograma
Bacilul este sensibil la penicilină, cloramfenicol, eritromicină, metronidazol.
5. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol), pentru
a preveni formarea de toxină, administrarea de antitoxină (în doze mari, pe cale intravenoasă),
pentru neutralizarea toxinei, ventilaţie artificială, miorelaxante pentru a controla contracţiile
tonicoclonice, tratamentul chirurgical: toaleta chirurgicală a plăgii.

III. Clostridium botulinum

Bacteriile acestui gen, foarte răspândite în natură, produc o neurotoxină deosebit de
puternică care prin consumul o dată cu alimentele poate duce la o toxiinfecţie cu evoluţie rapidă şi
letală. Sporii contaminează alimentele (carne, legume, fructe). În alimentele conservate sau în
mezeluri are loc germinarea (sporul se transforma in forma vegetativă) favorizată de anaerobioză
şi păstrarea la temperatura camerei. Se produce toxina botulinică, care este o neurotoxină cu 8
serotipuri. Serotipurile A, B, E, F provoacă botulismul la om.
Toxina este termolabilă şi poate fi distrusă prin fierbere 20 minute.
Morfologie
Are dimensiuni de 0,5-1,5/3-20 microni şi poate prezenta un spor localizat central sau
subterminal.

Clostridium botulinum
Imagine microscopie optică coloraţie Gram

Cultura se face în anaerobioză strictă. Coloniile sunt semitransparente de aproximativ 3

mm diametru.

Cultură Clostridium botulinum

Clostridium botulinum produce lipază. Există şapte tipuri serologice: A, B, C, D, E, F şi G

între care nu există şi diferenţe farmacologice. Toxiinfecţia la om este produsă de serotipurile A,
B şi E.
Teste specifice
Prezenţa toxinei botulinice poate fi titrată prin metoda ELISA.

10
LP9 Microbiologie

Tratament. Antibioticele nu au efect asupra toxinei botulinice, tratamentul constând în

administrare de antitoxină în funcţie de rezultatele testelor biologice. Trebuie evitat consumul de
alimente conservate în condiţii improprii. Pentru distrugerea sporilor de Cl. Botulinum este foarte
importantă sterilizarea la 120°C, timp de 20 minute.

Diagnosticul de laborator al infecţiilor

produse de Treponema pallidum.
Genul Treponema cuprinde specii patogene şi nepatogene pentru om, cele nepatogene fac
parte din flora normală a cavităţii bucale, a regiunii genitale şi a tractului intestinal.
Există trei specii patogene pentru om: T. pallidum, T. pertenue şi T. carateum.
Treponema pallidum este agentul etiologic al sifilisului.
Morfologie
Bacterii spiralate, subţiri, 6-15 microni lungime/ 0.1-0.2 diametru, formate din spire
regulate, la distanţă de aproximativ 1 micron între ele. Prezintă mişcări active, în jurul axei, de
pendulare, de progresie şi de flexie.

Treponemele nu se colorează în coloraţia Gram, ci doar prin metoda de impregnare

argentică Fontana Tribondeau sau cu fluorocromi.

Impregnare argentică
Pot fi evidenţiate la microscopul cu câmp întunecat. La examinarea în camp întunecat,
treponemele apar albe, refringente, strălucitoare.
Caractere de cultură
Treponemele patogene nu pot fi cultivate pe medii artificiale, nici pe oul de găină
embrionat sau culturi celulare. Ele se pot dezvolta doar pe testiculul de iepure.

11
LP9 Microbiologie

Treponema Reiter, o treponema saprofită înrudită antigenic cu T. pallidum, este cultivabilă

in vitro în condiţii de anaerobioză în mediu ce conţine aminoacizi, vitamine, albumină serică.
În medii lichide adecvate, cu adaus de substanţe reducătoare, T.pallidum poate rămâne
viabilă în sângele integral sau în plasmă păstrate la 4° C cel puţin 24 ore, ceea ce face posibilă
transmiterea bolii prin sangele transfuzat (la centrele de transfuzii evidenţierea anticorpilor
antitreponemici face parte din testarea obligatoriea sângelui transfuzabil).
Structura antigenică este reprezentată de:
• Cardiolipina antigen de natură fosfolipidică, prezent la toate treponemele (patogene şi
nepatogene), precum şi în unele ţesuturi animale sau umane.
• Antigene proteice, comune tuturor treponemelor utilizate în reacţia de fixare de
complement.
• Antigene ale corpului bacterian, foarte specifice, caracteristice treponemelor patogene.
• Antigene de suprafaţă, determină apariţia de anticorpi ce reacţionează în reacţiile de
imunofluorescenţă.
Patogenitate:
Sifilisul este o boală specifică omului. Transmiterea se face:
• pe calea sexuală,
• prin transfuzii sau manipulare de produse patologice contaminate,
• transmitere de la mamă la făt (sifilisul congenital)
Evoluţia sifilisului dobândit are loc în trei stadii: sifilisul primar, secundar şi terţiar.

Diagnosticul de laborator al sifilisului

I. Direct
În sifilisul primar, în cazul şancrului de inoculare, treponemele se pot evidenţia direct prin:
 microscopia în câmp întunecat (treponemele apar albe, refringente, strălucitoare)
 imunofluorescenţa directă
Deoarece treponemele nu se colorează în coloraţiile uzuale iar cultivarea pe medii
artificiale nu este posibilă, metodele de diagnostic sunt metode imunologice.

II. Diagnosticul serologic

Există două tipuri de teste serologice:
1. Teste serologice non-treponemice (nespecifice)
Antigenul folosit este cardiolipina, lipid extras din cordul bovin, asemănător structural cu
antigenele treponemice.Reacţionează cu reaginele sau anticorpii de tip IgM şi IgA. Aceşti anticorpi
se găsesc în serul pacientului la 2-3 săptămâni de la infecţie.
1.a. Teste de aglutinare
1.a.1. VDRL reacţie de aglutinare pe lamă în care antigenul reprezentat de cardiolipină
adsorbită pe particule de colesterol este pus în contact cu serul pacientului.
Dacă pacientul are anticorpi anticardiolipinici se vor forma agregate (aglutinate) în câteva
minute.
1.a.2. RPR se amestecă pe lamă cardiolipina adsorbită pe particule de carbon cu serul
pacientului.
Se folosesc plăcuţe de carton plastifiat, de unică utilizare.
Se utilizează obligatoriu un ser control pozitiv şi un ser control negativ. În momentul
efectuării testului serurile şi reactivii trebuie să fie la temperatura camerei.

12
LP9 Microbiologie

În fiecare cerculeţ se pipetează cu vârfuri separate cîte 50 microlitri ser în fiecare cerculeţ:
ser control pozitiv, ser control negativ şi serurile de cercetat.

Se dispersează fiecare ser pe întreaga suprafaţă a cerculeţului.

Suspensia antigenică se omogenizează prin agitarea 10-15 secunde a sticluţei-dispenser.

Cu sticluţa în poziţie verticală se depune câte o picătură de antigen în fiecare cerculeţ, peste ser.
Se agită prin mişcări rotative, cu rotatorul automat la 100 rpm sau manual, timp de 8 minute.
Citirea rezultatelor se face strict după oprirea rotaţiei.
Rezultat pozitiv: aglutinare prezentă, în orice grad. Minimă, moderată, sau marcată,
intensă. Serul se clarifică şi se observă grunjii de culoare neagră.
Rezultat negativ: lipsa aglutinării, cu prezenţei undei de antigen.

RPR

13
LP9 Microbiologie

VDRL şi RPR sunt teste de screening, rapide şi simple din punct de vedere tehnic,
VDRL este util şi pentru LCR. Sunt teste utile ca indicator de reinfecţie.

Pot fi efectuate cantitativ, urmărind scăderea titrului ca urmare a unui tratament adecvat.
Limitări ale metodei: se pozitivează la 1-4 săptămâni după apariţia şancrului; pot da
rezultate fals pozitive în boli virale, parazitare (malarie), lepră, autoimune (lupus eritematos
sistemic, tiroidita), sarcină, hepatite cronice, neoplasme în stadiu avansat.

Pot da rezultate fals negative în până la 40% din cazuri în sifilisul primar şi 25% din cazuri
în sifilisul secundar.

1.b. Reacţii de fixare a complementului RFC Wasserman, care se bazează pe proprietatea

complementului de a se fixa pe complexul antigen-anticorp. Este o metodă mai laborioasă şi se
preferă testele de aglutinare pentru rapiditatea tehnicii.
2. Teste treponemice (specifice)
Utilizează ca antigen extras din treponemele patogene.
Se folosesc ca test de confirmare a RPR sau VDRL pozitiv.
Sunt teste specifice dar mai puţin sensibile (se pozitivează mai târziu în cursul evoluţiei
infecţiei decât testele nespecifice).

2.a. FTA (fluorescent treponemal antibody) utilizează imunofluorescenţa indirectă.În

reacţie particpiă antigen treponemic inactivat cu serul pacientului şi anticorpi anti-imunoglobulină
umană. Este o reacţie foarte specifică şi sensibilă, fiind primul test care se pozitivează în sifilisul
primar.

2.b.FTA-abs Serul pacientului aste absorbit cu un extract de antigen obţinut din tulpina
Reiter pentru îndepărtarea anticorpilor îndreptaţi împotriva treponemelor saprofite.

2.c.TPHA (Treponema Pallidum Haemagglutination Reaction) reacţia de hemaglutinare

treponemică. Eritrocitele sunt tratate să adsoarbă pe suprafaţa lor treponemele.
În contact cu serul pacientului ce posedă anticorpi antitreponemici, apare reacţia de
aglutinare a hematiilor.

14
LP9 Microbiologie

TPHA

Reacţia poate fi efectuată calitativ sau cantitativ.

 Tehnica testului calitativ

Pentru fiecare ser de testat se foloseşte un şir de 4 godeuri.Se utilizează obligatoriu un ser
control pozitiv şi un ser control negativ.
1. Pentru fiecare ser se pipetează diluent: 25 microlitri în godeurile 1, 3 şi 4 şi 100 microlitri
în godeul 2.
2. Se adaugă 25 microlitri ser în godeul 1, se· amestecă şi se transferă 25 microlitri în
godeul 2; se amestecă şi se transferă câte 25 microlitri în godeurile 3 şi 4. Se amestecă şi se aruncă
25 microlitri din godeurile 3 şi 4.
Se realizează astfel diluţii de ser de 1:20
3. Se adaugă 75 microlitri suspensie hematii de control (nesensibilizate) în godeul 3 şi 75
microlitri suspensie hematii sensibilizate (hematii test) în godeul 4.
4. Se amestecă prin lovire uşoară sau prin folosire unui agitator mecanic 30 secunde.
5. Se acoperă placa şi se incubează la temperatura camerei timp de 1 h, nemişcată.
6. Se citeşte reacţia.
 Tehnica testului cantitativ
Pentru fiecare ser de testat se foloseşte un şir de 8 godeuri.
Se realizează diluţii binare de ser, ultima fiind de 1:80
TPHA aspectul martorilor şi schema de interpretare a rezultatelor
Reacţie negativă: buton de hematii
Reacţie +/-: buton de hematii cu centrul gol
Reacţie 1+: peliculă înconjurată de un inel gros de hematii
Reacţie 2+: peliculă înconjurată de un inel subţire de hematii
Reacţie 3+: peliculă omogenă ce acoperă parţial fundul godeului
Reacţie 4+: peliculă omogenă de celule, ce acoperă tot fundul godeului

15
LP9 Microbiologie

 Interpretare:
Rezultatul pozitiv (1-4+), indică prezenţa anticorpi lor specifici antitreponemici,
semnificând o infecţie actuală sau în antecedente (anticorpii antitreponemici pot rămâne prezenţi
câţiva ani sau chiar toată viaţa chiar dacă infecţia a fost tratată, semn al trecerii prin boală).
Rezultatul negativ indică absenţa anticorpilor, semnificaţia fiind, în funcţie de rezultatul
VDRL, fie absenţa infecţiei, fie o infecţie foarte recentă.
Rezultatele +/- sunt considerate fie ca negative, fie rezultate la limită, corespunzătoare unui
stadiu precoce sau ca anticorpi reziduali în sifilisul tratat. Se va repeta testarea după o perioadă de
timp.
2.d. ELISA (Enzyme Linked immunosorbent Assay) Reacţia imunoenzimatică de detecţie
a anticorpilor specifici în serul pacientului
2.e Teste rapide imunocromatografice
2.f. PCR (reacţia de amplificare a genomului) este disponibilă în anumite centre
specializate.

https://labpedia.net/syphilis-part-1-diagnosis-vdrl-fta-abs-tpha-rpr-treponema-pallidum/

16