Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LISTA COLABORATORILOR
Coloraţia Gram
Principiu: După colorare cu violet de metil şi mordanţare cu
soluţie iodo-iodurată (Lugol) unele bacterii rezistă la
decolorarea cu alcool şi rămân violete (sunt gram–pozitive),
altele se decolorează şi le putem recolora în roşu cu fucsină
(sunt gram–negative). Comportamentul diferit al bacteriilor în
coloraţia Gram îl numim afinitate tinctorială.
Indicaţii: aspectul morfotinctorial al bacteriilor în coloraţia
diferenţială Gram este caracter taxonomic primar util pentru
clasificarea preliminară a bacteriilor urmăriţi partea dreaptă a
figurii).
Procedura (urmăriţi partea stângă a figurii):
A.Colorare un minut cu soluţie 0,2% violet de metil. Spălare cu apă
de robinet.
B.Mordanţare 2 minute cu soluţie Lugol.
C.Decolorarea cu alcool-acetonă este timpul cheie al coloraţiei.
Alcoolul decolorează rapid. Adaosul de acetonă în proporţie de 1/3
face reactivul mai uşor de manipulat şi permite decolorarea
(diferenţierea) optimă în 5 secunde pentru frotiurile subţiri (e.g.
din culturi) şi 10-15 secunde pentru cele mai groase (e.g. din
prelevate patologice).
D.Recolorare cu fucsină fenicată Ziehl diluată 1/10.
Fig. 2-2:
Controlul de calitate
al coloraţiei Gram
Utilizăm un frotiu efectuat
dintr-o suspensie cu densi-
tatea 3 Mc Farland din
cultura peste noapte pe
agar nutritiv a Escherichia
coli ATCC 25922 şi Bacillus
megaterium.