GENUL SERRATIA

DEFINITIE, ÎNCADRARE
Genul Serratia este o grupare de enterobacterii mobile care cuprinde 11 specii,
10 fiind izolate la om, din care cele mai frecvente sunt:
Serratia marcescens
Serratia liquefaciens
Serratia rubidaea
Serratia odorifera
Serratia plymuthica
Serratia ficaria
Serratia fonticola.
Serratia marcescens este principalul exponent al genului.

CARACTERE GENERALE
Habitat
Germenii apartinând acestui gen sunt răspânditi în natură (apă, sol, plante),
n tractul intestinal al oamenilor si animalelor si ocazional îi întâlnim în alimente.

Caractere morfotinctoriale: Sunt parvobacili, Gram-negativi, cu cili peritrichi.

Caractere de cultură
Sunt germeni nepretentiosi, crescând bine pe medii simple. În bulion cresc foarte
bine, determinând aparitia unui inel rosu sau a unei pelicule la suprafata mediului. Pe
geloză simplă determină formarea de colonii de tip S, rotunde, bombate, cu diametrul de
1-2 mm, care au consistentă untoasă. După 48-72 ore de la însământare speciile
S.marcescens, S.rubidaea, S.plymuthica produc un pigment rosu aprins. Pe geloză-
sânge S.marcescens formează colonii hemolitice.

Caractere biochimice
Sunt enterobacterii mobile, lactozo-negative care fermentează glucoza cu
eliberare de acid si de gaz în cantităti mici. Speciile acestui gen produc proteaze,
decarboxilaze, dezoxiribonucleaze, lipaze. Nu produc indol, H 2S, fenilalanindezaminază.
Testul Voges-Proskauer si β-galactozidaza sunt pozitive.
Specific speciei S.odorifera este producerea de miros putred.

Rezistenta fată de factori fizici, chimici si biologici: Sunt bacterii foarte rezistente atât
fată de antiseptice si dezinfectante cât si fată de antibiotice.

Structură antigenică
Pe baza antigenelor O si H s-a întocmit o schemă antigenică ce cuprinde
70 serovaruri.

Răspuns imun: Se formează anticorpi neprotectivi anti-O si anti-H.

Caractere de patogenitate: Patogenitatea este datorată, probabil, unor pili de tip 2 si

enterotoxinelor.

PATOGENIE. BOALA LA OM
 Cel mai frecvent implicată în patogenie este S.marcescens. Ea a fost semnalată
ca agent etiologic ocazional în infectii urinare, enterocolite la nounăscuti si la sugari,
septicemie, endocardită, infectii nosocomiale.
Infectiile nosocomiale sunt datorate cel mai frecvent utilizării de truse perfuzabile
si catetere venoase (bacteriemii si septicemii), a echipamentelor de sustinere a ventilatiei
pulmonare si de realizare a traheostomiei (infectii ale tractului respirator), a cateterelor
urinare si a containerelor pentru urină (infectii urinare) etc. contaminate cu
S.marcescens.
La pacientii oncologici si la cei imunodeprimati aceste infectii pot evolua rapid
spre deces.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Diagnosticul de laborator se bazează pe izolarea din produsele patologice a
tulpinilor genului Serratia, pe studiul caracterelor de cultură si a celor biochimice, precum
si pe testarea serologică, bacteriofagică sau moleculară.