GENUL PSEUDOMONAS

DEFINITIE, ÎNCADRARE
Genul Pseudomonas (Familia Pseudomonaceae) reuneste bacili Gram negativi,
nesporulati, cu unul sau mai multi flageli polari, nepretentiosi nutritiv, strict aerobi,
oxidază pozitivi, incapabili să fermenteze glucoza, producători de pigment.
În genul Pseudomonas au fost incluse peste 60 de specii genul fiind în continuă
remaniere taxonomică. Multe specii ale genului au fost reclasificate în alte 11 genuri.
Palleroni si colegii săi de la Universitatea din California clasifică speciile de
Pseudomonas în cinci grupe pe baza omologiei ARN-ului ribozomal. După 1990 grupul I
rămâne ca gen Pseudomonas în timp ce membrii celorlalte grupuri au fost sau vor fi
reclasificati. În cele ce urmează, noile denumiri ale speciilor respective vor fi notate în
paranteze.
Grupul I este cel mai cuprinzător si include:
- specii fluorescente: Pseudomonas aeruginosa, Pseudomonas
fluorescens, Pseudomonas syringae, Pseudomonas cichorii, ultimele 2 specii fiind
patogeni ai plantelor.
- specii nefluorescente: Pseudomonas stutzeri, Pseudomonas
mendocina.
Pseudomonas aeruginosa este specia tip a genului, specia cel mai usor de
identificat, cea mai bine cunoscută din punct de vedere genetic, cel mai important
microorganism oportunist al omului.
Pseudomonas fluorescens poate fi subdivizată pe baza a numeroase criterii
taxonomice în biotipuri sau biovaruri.
Grupul II cuprinde specii patogene: Pseudomonas (Burkholderia) cepacia, specie
patogenă pentru plante, animale si accidental pentru om, Pseudomonas (Burkholderia)
pseudomallei si Pseudomonas (Burkholderia) mallei patogen al animalelor si accidental
al omului.
În grupul III de omologie ARNr sunt încadrate cinci specii: Pseudomonas
(Comamonas) acidovorans, Pseudomonas (Comamonas) testosteroni, Pseudomonas
saccharophila, P.facilis, P.delafieldii, P.alboprecipitans, P.palleroni.
Grupul IV este format din 2 specii, P.diminuta si P.vesicularis care, din punct de
vedere al proprietătilor pe care le exprimă, se apropie mai mult de Gluconabacter.
Grupul V a fost în cea mai mare parte inclus în genul Xanthomonas, mai cuprinde
si speciile P.geniculata, P.gardneri. Spre deosebire de celelalte specii ale genului
Xanthomonas care sunt patogene pentru plante, X.maltophilia este saprofit, izolat
ocazional din mediul spitalicesc. În prezent genul Xanthomonas a primit o nouă
denumire: Stenotrophomonas.
Tulpinile de Pseudomonas care nu au putut fi incluse în nici una din grupele de
omologie ARNr fac parte din genurile Sphingomonas, Chriseomonas, Flavimonas si din
grupul „Pseudomonas similare Grup-2”.

PSEUDOMONAS AERUGINOSA
CARACTERE GENERALE
Este numit si „bacilul piocianic” este specia izolată cel mai frecvent în
laboratorul de bacteriologie.
Habitat
Comensal al tubului digestiv, este un microorganism ubicuitar, prezent în sol, pe
plante. Este o bacterie căreia îi place apa. A fost izolată din apa de râu, de canal, de
piscină, de mare, din apa potabilă, minerală, termală etc. Se găseste pe vegetale,
legume, fructe, flori. Contaminează produsele alimentare sau farmaceutice chiar dacă
sunt stocate la frigider. Este din ce în ce mai frecvent izolat din mediul de spital de pe
diferite suprafete sau chiar de pe instrumente, dispozitive medicale, din solutii
antiseptice, injectabile, produse medicamentoase sau cosmetice.

Caractere morfotinctoriale
Pseudomonas aeruginosa este un bacil fin, Gram negativ, dispus izolat, în
perechi sau lanturi scurte, nesporulat, prezentând un cil polar care îi conferă mobilitate.

Caractere de cultură
Este un germen nepretentios care poate creste si în apă distilată. Poate creste pe
medii simple în strictă aerobioză. Temperatura la care se poate dezvolta variază în limite
largi pentru tulpinile patogene: 5 - 42°C. După 24 ore de incubare dezvoltă colonii S,
transparente. Atât colonia cât si mediul sunt pigmentate în verde-albăstrui, colonia având
reflexe metalice. Cultura emană un miros aromat de tei, salcâm sau iasomie.
Pe geloza-sânge cultura este înconjurată de o zonă largă de hemoliză beta. Pe
medii lactozate coloniile sunt lactoză negative.
Pentru identificare se folosesc medii care stimulează producerea de pigment:
mediul King A pentru piocianină si mediul King B pentru pioverdină.
Pe medii lichide, Pseudomonas aeruginosa creste sub forma unei pelicule fine la
suprafată sub care se acumulează un strat de pigment.

Caractere biochimice
Pseudomonas aeruginosa nu atacă fermentativ zaharurile dar poate descompune
oxidativ glucoza determinând acidifierea mediului. Este oxidază pozitiv, descompune
gelatina, nu produce indol, H2S, urează. Sintetizează o serie de enzime (nitrat-
reductază, arginin-dehidrogenază) în timp ce este deficitar în sinteza lizin-decarboxilazei,
ornitin-decarboxilazei, ortonitrofenil-galactozei.
Utilizează diferite substraturi ca unică sursă de carbon: glucoză, acid lactic, acid
acetic, manitol, arginină, citrat, malonat etc.
Produce pigment alcătuit din 2 componente:
- piocianina de culoare verde-albăstruie, solubilă în cloroform;
- pioverdina, galben-verzuie, fluorescentă, solubilă în apă.
Există totusi 10% din tulpini care nu produc pigment si 1% din tulpini care produc
un pigment rosu sau negru.

Rezistenta fată de factori fizici, chimici si biologici

Este o bacterie rezistentă în mediul extern, supravietuind mai multe luni de zile si
chiar multiplicându-se în apă la temperatura mediului ambiant. Produce bacteriocine
care au efect bacteriostatic fată de alte tulpini (piocine si aeruginocine). Este rezistent si
fată de unele antiseptice si dezinfectante. Este sensibil la pH acid si la sărurile de Ag.
Este deosebit de rezistent fată de antibiotice. Rezistenta naturală fată de
antibiotice este datorată impermeabilitătii membranei externe si producerii unei beta-
lactamaze inductibile. Rezistenta dobândită apare prin 2 mecanisme care uneori au
actiune sinergică:
- Structura lipopolizaharidului membranar este heterogenă, porinele membranei externe,
al căror număr si dimensiuni variază, conditionează permeabilitatea pentru antibiotice.
- Posedă numeroase plasmide transferabile prin conjugare sau prin transductie si mare
parte a tulpinilor sunt lizogene. Se explică astfel numeroasele variatii genetice ale
tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa, în special în ceea ce priveste polirezistenta fată
de substantele antibacteriene. Este sensibil la actiunea unui număr variabil de
bacteriofagi.

Structură antigenică
 Pseudomonas aeruginosa posedă un antigen somatic O, de natură
lipopolizaharidică, termostabil, localizat în peretele bacterian. Acest antigen are 20 de
variante fată de 16 dintre ele fiind obtinute seruri imune specifice (O:1 – O:16).
Aceste seruri pot fi livrate si sub forma de seruri polivalente, fiecare grupând 4
antiseruri, notate cu litere majuscule A, C, E, F. Serotipurile O:6 si O:11 sunt cel mai
frecvent izolate în laboratorul de bacteriologie medicală iar serotipul O:12 este foarte
rezistent la antibiotice.
Antigenul flagelar H este e natură proteică.
Slime, substanta mucoidă extrasă din coloniile mucoase ale tulpinilor implicate în
infectii ale tractului respirator la pacienti cu fibroză chistică este factor de adeziune.

Răspuns imun
Persoanele cu sistem imun integru se apără fată de colonizarea cu Pseudomonas
aeruginosa prin mecanisme nespecifice: fagocitoză si complement seric. Mijloacele
apărării nespecifice pot fi depăsite în urma ingestiei sau inoculării unei cantităti mari de
germen sau a unei tulpini foarte virulente. În aceste cazuri infectia se instalează si se
generalizează înainte ca organismul să dezvolte un răspuns imun specific.
Imunitatea este asigurată de anticorpi anti-lipopolizaharidici, anti-proteaze si anti-
toxici.

Caractere de patogenitate
Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa sunt patogene prin virulentă si toxigeneză.
Este putin virulent pentru organismul sănătos dar devine agresiv pentru cei
imunodeprimati.
Virulenta este asigurată de:
- capsulă. Are rol de adezină, împiedică pătrunderea antibioticelor în celula bacteriană,
are rol antifagocitar;
- pili. Asigură adeziunea de substratul specific;
- lipopolizaharidul din peretele bacterian, are rol de endotoxină;
- sideroforii.
- Tulpinile patogene de Pseudomonas aeruginosa sintetizează numeroase substante
difuzibile cu efect toxic:
- citotoxina de natură proteică, alterează leucocitele;
- hemolizine, glicolipide, fosfolipaza C care actionează sinergic;
- proteaze, elastaze, colagenaze care lezează tesuturile;
- exotoxina A, de natură proteică, sintetizată în cantităti variabile în functie de tulpină. Are
structură si mod de actiune similar toxinei difterice dar nu poate fi transformată în
anatoxină. Inhibă sinteza proteică, lezează tesuturile, are actiune de imunodeprimare;
- exotoxina S, mai putin toxică, prezentă la tulpinile cu afinitate pentru tesutul pulmonar.
Inhibă sinteza proteică si produce imunosupresie.

PATOGENIE. BOALA LA OM
Este un germen conditionat patogen afectând cu precădere persoane cu sistemul
imunitar în suferintă. În functie de poarta de intrare cauzează:
- infectii cutanate, consecintă a băilor în ape poluate: foliculită, piodermită, intertrigo, otită
externă;
- infectii cutanate apărute în mediul spitalicesc: infectii ale plăgilor chirurgicale,
traumatice, ulceroase, a escarelor sau arsurilor;
- infectii iatrogene, datorate îngrijirilor medicale sau manevrelor instrumentare: otită
medie sau externă, meningită, endocardită după chirurgie
cardiacă, osteoartrită după injectii intraarticulare, infectii urinare după sondaj etc;
- bronhopneumopatii: frecvente la pacienti cu altă boală de bază
(neoplasm, mucoviscidioză, leucemie, diabet zaharat etc);
- infectii digestive: enterite acute după tratamente antibiotice orale de
lungă durată sau după consum de apă contaminată;
- infectii oculare: secundare interventiilor chirurgicale sau instilării de
colire contaminate, utilizării solutiei de curătare a lentilelor de contact contaminate
cu Pseudomonas spp. Evolutia infectiei este gravă.
Etapele instalării procesului infectios sunt colonizarea, invazia, diseminarea
si difuzia toxinelor în organismul uman.
Colonizarea celulelor epiteliale ale tegumentului si mucoaselor se
realizează prin intermediul adezinelor, fimbriilor sau prin producerea de „slime”
sustinute de actiunea citotoxinei si a factorului leucopeniant care asigură protectia
germenului fată de fagocitoză.
Invazia este asigurată de actiunile unor factori ca proteaza, elastaza,
hemolizina, exotoxina A care alterează tesutul, distrug complementul,
imunoglobulinele si fibronectina. Fosfolipaza C are afinitate pentru tesutul
pulmonar unde distruge surfactantul al cărui rol este acela de a se opune
transsudării fluidelor capilare.
În faza de diseminare intervin exotoxina A si endotoxina de natură
lipopolizaharidică cauzând uneori socul septic cu evolutie deosebit de gravă.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
În practica medicală Pseudomonas aeruginosa este izolat dintr-o
multitudine de prelevate: urină, materii fecale, spută, puroi, sânge, prelevate din
mediul de spital etc.
Izolarea se poate face pe medii simple însă pentru prelevatele
plurimicrobiene este indicat un mediul selectiv care să contină cetrimid.
Pentru identificare este suficient aspectul coloniilor, prezenta de pigment,
mirosul caracteristic, oxidaza pozitivă, hemoliza beta. De retinut că 5-10% din
tulpini nu poduc pigment iar 1% produc pigment rosu sau negru!
Pentru identificarea de specie si pentru diferentierea biotipurilor se
utilizează auxonograma (testul de asimilare a diferitelor substraturi ca sursă de
carbon) pentru glucoză, acid lactic, acid acetic, manitol, arginină, citrat, malonat
etc.
În cazul unor infectii nosocomiale cauzate de tulpini de Pseudomonas
aeruginosa este necesară identificarea elementelor fenotipice caracteristice tulpinii
izolate, a „markerilor epidemiologici” ai tulpinii prin:
- serotipie. Se identifică serotipurile O prin reactii de aglutinare cu seruri
imune specifice. Trebuie retinut că există tulpini (5-10%) pentru care nu putem
utiliza serotipia acestea fiind tulpini de tip R, mucoase, non-aglutinabile sau
poliaglutinabile.
- lizotipie. Pseudomonas aeruginosa este sensibil la actiunea unor
bacteriofagi ceea ce permite identificarea lizotipurilor în cadrul speciei.
- bacteriocinotipie. Poate fi testată producerea de bacteriocine de către
tulpina izolată folosind tulpină de referintă cu sensibilitate cunoscută sau se poate
testa efectul piocinei elaborate de o tulpină cunoscută asupra tulpinii izolate,
necunoscute.
- biotipia. Caracterele care permit identificarea biotipurilor în cadrul
speciei sunt: pigmentul, hidroliza gelatinei, asimilarea argininei, testul
ortonitrofenil-galactozei (ONPG).
- antibiotipia. Rezultate identice ale antibiogramelor efectuate pentru
tulpinile izolate din focarul de infectie este un bun marker de identitate al tulpinilor.