Familia

Enterobacteriaceae
Enterobacterii cu importanţă
medicală:
Escherichia Providencia
Shigella Yersinia
Salmonella Enterobacter
Klebsiella Serratia
Proteus Citrobacter
Morganella
 Din punct de vedere al patogenităţii:

înalt patogeni (Salmonella, Shigella, Yersinia)

condiţionat patogeni (E. coli, Klebsiella,

Enterobacter, Proteus, Serratia, Citrobacter)

 lipsiţi de importanţă în patologia umană.

Genul Escherichia
genul Escherichia este genul tip al familiei
Enterobacteriaceae
denumirea genului a fost dată după numele
cercetătorului Th. Escherich, care a izolat specia
tip a genului-E. Coli
E. hermanii, E.fergusonii, E.vulneris semnalate
ocazional în infecţii
 E. coli face parte din flora normală a
intestinului la om şi animale

formează aproximativ 80 din flora rezidentă a

colonului
nou-născutul va fi însămânţat în timpul
naşterii, prin contact cu flora perineală maternă

contaminarea iniţială este determinată de

contactul cu mama şi cu personalul medical
Morfologie, caractere culturale
bacili gram-negativi,

scurţi, cu capetele rotunjite,

nesporulaţi, necapsulaţi (rareori unele tulpini pot

avea o pseudocapsulă),

în general mobili (cili peritrichi)

germeni aerobi, facultativ anaerobi, nepretenţioşi
nutritiv; se dezvoltă pe mediile uzuale şi pe
mediile selective lactozate(colonii lactozo-
pozitive)
tulpinile pseudocapsulate formează colonii cu
aspect mucos
fermentează glucoza, reduc nitraţii la nitriţi, sunt
catalazo-pozitivi şi oxidazo-negativi
din 100 de tulpini de E. coli, 95 fermentează
lactoza
Factori de virulenţă
enterotoxine, hemolizine, enzime - asigură
rezistenţa la antibiotice
lipopolizaharidul sau endotoxina - comun tuturor
membrilor familiei; participă la distrugerile
tisulare, fiind responsabil de creşterea sintezei de
TNF macrofagic; rol în lupta contra
mecanismelor de apărare nespecifice
capsula (antigenul K1) - de natură polizaharidică;
rol antifagocitar
Structura antigenică
antigene O, H, şi K
pe baza antigenelor O, bacilii sunt împărţiţi în
grupe serologice
pe baza antigenelor H, grupele sunt împărţite în
tipuri serologice
165 de antigene O
103 antigene K
54 antigene H
Semnificaţie clinică
sunt germeni condiţionat patogeni - cele mai
frecvent izolate bacterii în laboratorul de
bacteriologie
în anumite condiţii - când scade rezistenţa locală
sau generală a organismului, sau dacă ajung în
zone normal sterile - produc infecţii cu localizare
şi gravitate diferită
potenţialul patogen al colibacililor este foarte
variat
E. coli este patogen prin multiplicare şi
toxinogeneză (enterotoxină termostabilă,
enterotoxină termolabilă)
pe lângă enterotoxină s-au mai pus în evidenţă:
-o exotoxină cu efect neurotoxic pentru
animalele de laborator
-o endotoxină cu rol de hemolizină
Produc infecţii cu localizare şi gravitate diferită
grupate în:

a) infecţii enterale

b) infecţii extraenterale
Infecţiile enterale
Produse de 6 patotipuri diareigene de E.coli:
enterotoxigen
enteroinvaziv
enteropatogen
enterohemoragic
enteroaderent
aderent difuz
 Enterotoxina este formată din 5
subunităţi Beta pentru legare şi 1
subunitate Alpha care are activitatea
enzimatică toxică
E. coli enterotoxine
E. coli enterotoxigen (ETEC)
enterotoxine termolabile sau termostabile
codificate plasmidic
capacitatea de a coloniza intestinul subţire prin
pilii de aderenţă
forme uşoare de enterită - scaune apoase, rar
însoţite de febră sau vărsături - sugari
sindrom diareic holeriform (toxina termolabilă)
E. coli enteroinvaziv (EIEC)

penetrează enterocitele colonului în care se

multiplică şi pe care le distrug - ca şi Shigella
capacitatea enteroinvazivă este codificată
plasmidic
elaborează enterotoxine
diaree apoasă
sindrom diareic dizenteriform, cu scaune
mucopurulente sau sangvinolente
E. coli enteropatogen (EPEC)

toxină Shiga-like
pilii de aderenţă,codificaţi plasmidic
principalul agent etiologic al sindromului
diareic la copiii mici (sub 2 ani)
diaree apoasă, febră, vărsături
E. coli enterohemoragic (EHEC)

două toxine Shiga-like, denumite verotoxine

colită hemoragică
copii sub 5 ani - sezon cald, consum de carne de
vită insuficient preparată termic şi de lapte
nepasteurizat
rezervorul infecţiei - bovin
aproximativ jumătate din EHEC aparţin
serotipului O157 : H7
E.coli enteroagregativ(ECEAg)
sau E.coli enteroaderent

capacitate de aderenţă codificată plasmidic

producerea unei citotoxine
diaree apoasă, mucus în scaun
mai frecvent la sugari
E.coli aderent difuz(ECAD)
codificare plasmidică sau cromosomală

ultimul tip diareigen descris

diaree apoasă la copilul de vârstă mai mare(1-5

ani)
Infecţiile extraenterale

Infecţii ale tractului urinar (ITU)

- 50-90% din ITU
- cel mai frecvent serotipurile O4, O6 şi O75
- sursa infecţiei – enterală – cel mai frecvent
- altă posibilitate de contaminare – iatrogenă
(sonde urinare, catetere venoase)
Septicemii - E. coli este bacilul gram-negativ cel
mai frecvent izolat

Meningite neonatale - 75 din tulpinile de E.

coli izolate posedă antigenul capsular K1
Infecţii biliare
Infecţii respiratorii
Infecţii O.R.L.
Suprainfecţii ale plăgilor şi arsurilor
Infecţii genitale
Infecţii nosocomiale
Diagnostic de laborator

bacteriologic

serologic
Epidemiologie
infecţiile nosocomiale - contact direct cu mâini
sau instrumente contaminate
infecţiile enterale - izolarea şi cuantificarea
prezenţei lui E. coli în alimente, apă - test de
evidenţiere a contaminării fecale
infecţiile extraenterale - de obicei endogene, cu
tulpini aparţinând florei intestinale normale
caracter endemo-epidemic: în ţări subdezvoltate
economic
Profilaxie
în infecţiile enterale - măsuri de igienă

în infecţiile nosocomiale - îmbunătăţirea

calităţii actului de îngrijire medicală din
spitale
 Tratament

Tratamentul se face în funcţie de rezultatul

antibiogramei şi de localizarea agentului
patogen:
fenotip sensibil (sălbatic), caracterizat printr-o
relativă sensibilitate la beta-lactamine (aprox.
2/3 din tulpini)
fenotip producător de penicilinază, caracterizat
prin rezistenţă la amino şi carboxipeniciline
(aprox. 10% din tulpini)
fenotip producător de cefalosporinază (2-6%),
presupune rezistenţa la asociaţia
amoxicilină/clavulanat, precum şi la
cefalosporinele I
asocierea ultimelor două fenotipuri presupune
doar sensibilitatea la cefalosporinele III
fenotipul producător de β -lactamaze cu spectru
extins (BLSE) este întâlnit printre tulpinile de
spital şi presupune rezistenţa inclusiv la
cefalosporinele III, cu o relativă sensibilitate la
fluoroquinolone
Alte specii de
Escherichia
E. vulneris
cea mai nouă specie a genului
izolată din plăgi umane infectate
E. hermannii
denumit în trecut E.coli atipic sau enteric de grup
II
producător de pigment galben
izolat din LCR, plăgi,sânge, alimente (lapte
nepasteurizat, carne de vită)
Genul Klebsiella
7 specii, 4 sunt importante în patologia umană:
-K. pneumoniae
-K. oxytoca
-K. ozenae
-K. rhinoscleromatis
germeni condiţionat patogeni
componenţi ai florei intestinale la om şi animale
în număr redus se găsesc şi la nivelul mucoasei
tractului respirator
Morfologie, caractere culturale

bacili gram-negativi
scurţi, cu capetele rotunjite, imobili,
nesporulaţi, capsulaţi, dispuşi în diplo în
sensul lungimii
germeni aerobi, facultativ anaerobi,
nepretenţioşi nutritiv
în mediile lichide (bulion) produc o turbiditate
intensă şi formează la suprafaţa mediului un văl
vâscos ce cade la fundul tubului
pe medii solide formează colonii mari, mucoase,
confluente
pe mediile selective lactozate coloniile sunt
iniţial lactozo-pozitive, iar după 24 de ore devin
"lactozo-negative" datorită "fenomenului de
cameleonaj" prin alcalinizarea mediului
prezintă caracterele biochimice comune
enterobacteriilor şi fermentează lactoza
Structura antigenică

structura antigenică cuprinde antigene somatice

O şi antigene capsulare K
în funcţie de antigenele K au fost descrise peste
80 de serotipuri
tulpinile patogene aparţin de regulă tipurilor 1, 2
şi 3
Patogenitate

prezenţa capsulei, care asigură rezistenţa la

fagocitoză
prezenţa endotoxinei
prezenţa enterotoxinei termostabile evidenţiate
la unele tulpini izolate din scaunul copiilor cu
enterită
Semnificaţie clinică
K. pneumoniae
specia cel mai frecvent izolată din cadrul genului
deseori cauza unor infecţii nosocomiale la gazda
imunocompromisă şi la vârstele extreme
infecţii de tract respirator inferior, de plagă
chirurgicală, de tract urinar, sau chiar
bacteriemii
K. oxytoca

diferă de specia anterioară doar prin producţia

de indol

implicată în infecţii similare

K. rhinosleromatis
asociată cu rhinoscleromul - o afecţiune
specifică, caracterizată printr-o rinită cronică
hipertrofică cu leziuni granulomatoase
K. ozenae
asociată ozenei - o afecţiune inflamatorie cronică
cu supuraţii mucoase şi fetide, însoţită de atrofia
mucoasei nazale, ce poate duce la pierderea
simţului olfactiv
Diagnostic de laborator

bacteriologic

serologic
 Tratament
Fenotipul sălbatic este caracterizat printr-un
nivel scăzut de rezistenţă la:
amino şi carboxipeniciline (activitate restaurată
prin inhibitorii de beta-lactamază)
cloramfenicol
tetraciclină
streptomicină
biseptol
Tulpinile de spital sunt în general multirezistente
la antibiotice:
Fenotipul producător de beta-lactamază (aprox.
12% dintre tulpinile de spital)prezintă rezistenţă
crescută la :
amino-, carboxi- şi ureidopeniciline (inclusiv la
asocierea cu inhibitorii de beta-lactamază)
cefalosporinele I
Fenotipul producător de β-lactamaze cu
spectru extins (BLSE) :
Rezistenţă crescută la:
amino-, carboxi-, ureidopeniciline
cefalosporine I, II
Sensibilitate diminuată la:
cefalosporinele III
aztreonam
Conservarea sensibilităţii la :
cefoxitin
cefotetan
latamoxef
Genul Proteus
+Providecia,
Morganella
(degradeaza oxidativ aminoacizii)
-8 specii, 3 specii implicate in patologia umana:
P. mirabilis
P. penneri
P. Vulgaris
-la om şi animale bacilul Proteus face parte din
flora normală a tubului digestiv
Morfologie, caractere culturale
bacili gram-negativi
scurţi, cu capetele rotunjite, cu polimorfism
accentuat,
mobili,
nesporulaţi,
necapsulaţi
germeni aerobi, facultativ anaerobi, nepretenţioşi
nutritiv
pe bulion tulbură uniform mediul, formează o
peliculă la suprafaţă şi degajă un miros de
putrefacţie
pe geloză şi geloză-sânge creşte chiar şi pe
porţiunile neînsămânţate, sub forma unor valuri
concentrice ce invadează toată suprafaţa
mediului de cultură
pe geloză înclinată apare fenomenul de căţărare
tulpinile diferite însămânţate pe acelaşi mediu nu se
amestecă; la locul de întâlnire a valurilor de
expansiune apare o linie de demarcaţie de 2-3 mm
(fenomenul liniei de demarcaţie a lui Dienes)
dacă tulpinile aparţin aceluiaşi serotip, valurile de
invazie se suprapun
pe mediile selective lactozate se dezvoltă sub
forma unor colonii lactozo-negative de culoarea
mediului, cu centrul negru
prezintă caractere biochimice comune ale
enterobacteriilor- definesc genul şi diferenţiază
speciile de Proteus între ele
germeni lactozo-negativi, produc hidrogen
sulfurat (H2S), urează şi secretă
fenilalanindezaminază (FAD)
elaborează enzime cu caracter proteolitic
-participă la procesul de putrefacţie
Structura antigenică
determinante pentru Proteus sunt antigenele
somatice O şi antigenele flagelare H

bacilul Proteus se împarte în serotipuri definite

prin 35 de AgO şi 31 AgH

serotipurile de Proteus OX2, OX19, OXK

prezintă înrudiri antigenice cu ricketsiile
Patogenie

germeni condiţionat patogeni

caracterele de patogenitate se manifestă prin:
-multiplicare
-secreţie de endotoxină
Semnificaţie clinică
infecţii urinare
-cele mai frecvente afecţiuni determinate de
aceşti germeni
-majoritatea sunt produse de specia P. mirabilis
şi mai rar de P. vulgaris
-produc urează în cantitate mare – calculi
coraliformi
-efect necrozant pe uroepiteliu (creşterea pH-
ului urinar)
infecţii O.R.L
infecţii respiratorii
infecţii ale plăgilor şi arsurilor
septicemii şi meningite -la nou-născuţi şi sugari
infecţii digestive
infecţii nosocomiale -unul dintre cei mai
importanţi germeni de spital
Diagnostic de laborator

bacteriologic

serologic
Tratament, profilaxie
deoarece numeroase tulpini prezintă
multirezistenţă la antibiotice şi mai ales cele
izolate din infecţiile nosocomiale, tratamentul
ţintit este rareori posibil în absenţa
antibiogramei

răspunsul imun umoral este slab, iar profilaxia

nespecifică
Genul Morganella şi
genul Providencia
Genul Proteus a fost scindat pe baza proprietăţilor
biochimice în 3 genuri:
genul Proteus
genul Morganella cu o specie:
-M.morganii
genul Providencia cu 5 specii, dintre care 4 au
fost izolate la om :
-P. alcalifaciens,
-P. stuartii,
-P. rettgeri,
-P. rustigiannii
Patogenie

condiţionat patogeni

pot fi izolaţi din materiile fecale de la om şi

animale, precum şi din apa sau alimentele
contaminate
Semnificaţie clinică

infecţii urinare, mai ales la pacienţii cateterizaţi

alte infecţii nosocomiale

P.alcalifaciens-izbucniri epidemice de
toxiinfecţii alimentare
Tratament

dificil, deoarece tulpinile au dobândit un grad

înalt de rezistenţă
Alte genuri care
includ specii
oportuniste
Cuprind germeni care fac parte din flora normală
intestinală a omului şi animalelor şi pot
contamina solul, apa, plantele odată cu
eliminarea materiilor fecale:
genul Enterobacter
genul Citrobacter
genul Serratia
germenii din aceste genuri sunt rareori cauza
unor infecţii primare la persoanele cu o
imunitate normală

frecvent implicaţi în etiologia unor infecţii

nosocomiale la pacienţi cu imunitatea deprimată
Genul Enterobacter
16 specii care se diferenţiază pe baza testelor
biochimice
2 dintre ele (E. aerogenes, E. cloacae) se izolează
mai frecvent din infecţii nosocomiale
E. cloacae, specia tip a genului, secretă o
enterotoxină care determină potenţialul său
patogen
infecţii ale tractului urinar la pacienţii cateterizaţi
Genul Citrobacter
12 specii care se diferenţiază prin caracterele
biochimice

numele genului este dat de proprietatea acestor

bacterii de a utiliza citratul de amoniu ca unică
sursă de carbon
C. freundii
infecţii nosocomiale urinare
pneumonii
abcese intraabdominale
C. diversus

-epidemii în maternităţi:

meningite

abcese cerebrale neonatale

Genul Serratia
în prezent cuprinde 12 specii care se deosebesc
biochimic

cea mai importantă specie este S. marcescens

10 specii au fost izolate mai frecvent din infecţii

nosocomiale ,în secţii de nou-născuţi, arşi,
chirurgie cardiovasculară:
-infecţii urinare
-infecţii respiratorii
-osteomielite
-bacteriemii
pe mediile de cultură selective, după o
incubare de 48-72 ore, formează un pigment
roşu caracteristic, nedifuzibil în mediu
Genul Hafnia

• Specia H.alvei izolată ocazional din materii

fecale şi implicată în infecţii nosocomiale
Genul Edwarsiella
• E.tarda colinizează rareori intestinul omului,
posibil agent etiologic al sindromului diareic,
infecţii de plagă, bacteriemii.

Mixture of three biotypes of Edwardsiella tarda

Noi genuri şi biotipuri
• Leminorella
• Budivicia
• Cedecea
• Ewigella
• Koserella
Rolul lor în patologia umană nu a putut fi cu
certitudine demonstrat.
Vă mulţumesc