48. Geolheminti , biohelminti si zooantropohelminti .

Helmintii care pot fi transmisi prin sol sunt numite geohelminti. Un grup de paraziți
intestinali aparținând încrengăturii Nematoda , care oul embrioneaza in sol. Acestea sunt numite pentru că
au un ciclu de viață direct , care nu necesită gazde intermediare sau vectori , iar infecția parazitară are loc
prin contaminarea fecală a solului, a produselor alimentare și a aprovizionării cu apă. Formele adulte
paraziteaza omul, provocând helmintiaza transmisă prin sol dar și infectează domesticit mamifere, Deobicei
invadează organele vitale precum plămânii și ficatul . Astfel, manifestările bolii pot fi atât locale, cât și
sistemice.  Biohelmintii evolueaza in gazde vii. Ex. Enterobicus vermicularis(oxyuris vermicularis)-adultul
la ambele sexe, la extremitatea anterioara are gura incojurata de 3buze retractile, p/u o fixare solida e
mucoasa intestinala. Oul-ovalar, asimetric, incojurat de un invelis subtire, un embrion mobil.
E.vermicularis se localizeaza in zona ileo cecala., hranindu-se cu materie organica. Dupa acuplare,
masculii raman, femelele parcurg intestinus gros , forteaza sfincterul anal si se fixeaza in pliurile anale,
eliberind oule, dupa care mor. Infectarea se face prin ingestia oualor din care eclozeaza in intestine
embrionii, ce se transforma in adulti dupa 2-4sapt. Zooantropohelminti- reprezinta unii din parazitii
animalelor domestice sau salbatice care pot fi transmisi la om. Acestia pot desfasura intreg ciclul biologic
si pot evolua pina la maturitate in organismul omului. Ex. Dirofilarioza cutanata- Dorofilaria repens,
parazit la caine si pisica, poate fi transmis la om prin intepatura tintarilor. Dupa 6luni de incubatie apar
deme migratorii,fguace, pruriginoase. Din leziuni se extrag viermi impaturi 12cm. Toxocaroza- prezenta
in diverse organe a larvele de T.canis, T.cati, paraziti ai cainelui . Omul se infesteaza prin ingerarea
oualor embrionate de la nivelul solului. Larva se inchisteaza in diverse organe, stimulind incapsularea
fibroasa reactiva. Semne:febra, splenomegalie, hepatomegalie, leucocitoza accentuate, eozinofilie
marcata.

49. Devastatia

Parazitii au o actiune asupra gazdei, multipla, complexa care variaza in raport cu o serie de
factori:specia, localizarea, virsta, nr.parazitilor. Actiunea mecanica a parzitilor asupra gazdelor au un
character local. Se incadreaza in obstructia: F.hepatica, obtureaza canaliculele biliare. Ascaris
lumbicoisdes pot forma ghemuri care inchid intestinal impidicind circulatia continutului alimentar.
Compresiuni – pe organe sau pe cele invecinate – Dioctophyme renale care se dezvolta in bazinetul
renal produce compresia peretelui incat testul renal se atrofiaza. Actiunea toxica a parazitilor se
datoreaza excretiilor sau secretiilor acestora, care ajung in singe sau limfa. Toxinele ajunse in singe joaca
rolul unor antigene care declanseaza in gazed reactii imunitare. Babesiile si toate hemosporidiile secrete
substante care altereaza functional si morphologic elementele sanguine, precum si ele endoteliale din
ficat., rinichi , splina . Actiunea inoculatoare- paraziti hematofagi odata cu eliberarea salivei lor
anticoagulante in momentul intepaturii , pot inocula atat germeni protozoari , cat si bacterii sau virusuri.
Actiune imunodepresiva- in urma actiunii concominte, sinergice, de lunga durata cu diferite specii de
protozoare, helminti, artropode, virusuri in organismul gazda se petrece o treptata scade a rezistentei
organismului.
50. Actiunea iritativa si inflamatoare a parazitilor.

Parazitii se comporta fata de tesuturile organelor in care paraziteaza ca elemente straine., producind
iritatii si in consecinta dezvoltarea unui process inflamator. Inflamatia se traduce printr-o invazie locala
de elemente leucocitare datorita afluxului sanguine printr-o marire in volum a organului si ridicarea
temperaturii locale (tumefactia este totdeuna dura si calda) . De exe. Trichinele produc iritatia mucosae
intestinale, teniile irita mucoasa cu muchia corpului: fasciolele produc iritatia epiteliul canaliculelor
biliare, provocand miscorarea lumenului lor.

51. Caracteristica generala a protozooze (morfologie, biologia)

Protozoarele sunt organisme eucariote, cu dimensiuni microscopice 3-150mkm. Pot avea o forma
sferica, ovoidala, simetrie bilatarela. Organele pentru deplasare sunt pseudopodele, flagelii,cilii.
Organitele digestive constau in vacuoule digestive. In corpul unora sunt prezente vacuole pulsative, care
servesc drept organitre de autoreglare, excretie si respiratie. Citoplasma este formata din ectoplasma –
la exterior, este omogena, avand rol in locomotive, in ingestia hranei , respiratie si excretie. Din ea se
formeaza stratul periferic-pelicula. Endoplasma la unele protozoare contine vacuole digestive sau
contractile ce regleaza presiunea osmotica. Nucleul are la paza cromozomii, care regleaza cresterea si
reproducerea. Multe protozoare formeaza chisturi, adica devin immobile, capta forma rotunda,
inceteaza nutritia si procesul de schimb de substante . Inchistarea este initiate de deficitul de hrana, de
acumulare excesiva de produse catabolice. Aceasta are un scop dublu: protective a parazitului si
reproducere, in care nucleul sufera o diviziune , rezultind un numar mare dupa inchistare. Nutritia- are
loc prin fagocitoza sau pinocitoza. Dupa captare , hrana este introdusa in vacoula digestive. aici are loc
scindarea hrainei sub enzimele lizosomale , dupa care patrunde in citoplasma si participa la formarea
ATP. Respiratia prin difuziune; O2 difuzeaza in interiorul celulei, iar CO2 in afara ei. Reproducerea
asexuata, cu divizune succesiva sau sexuata cu formare de gameti. Ciclul monoxen ,. Cuprinde 3
increngaturi: Apicomplexa, Sarcomastigophora, Ciliophora cu 4 clase..(Sporozoa, Mastigophora,
Rhizopoda, Ciliata)
52. Caile de patrundere a parazitilor in gazda

Fiecare specie are un mod characteristic de patrundere in gazdele sale. Pe calea alimentara, prin consum
de forme parazitare libere, de gazed intermediare infestate odata cu apa si alimentele. Se intilneste la
protozoare, helminti, unele artropode , gasteropode. Ingerarea de sporocisturi de T.gondii, Eimeria spp,
de larve infestante L3 de stongili gastrointestinali . Contamintearea indirecta, de la o gazda la alta prin
intermediul obiectelor contaminate, in situatiii de scabie,, pediculoza. Contam.cutanata/transcutanata-
prin traversarea active a pielii de catre formele invazionale mobile. Larvele L3 de Strongyloides,
Ancylostoma traversea cu usurinta tegumentul gazdei: larvele de Hypoderma bovis aflate pe corpul
bovinelor dupa ecloziune , pot patrunde in interiorul organismului, asemenea cercarii la om Schistosoma
spp. Contam.la nivelul mucoaselor genital la unele flagellate: in perioada de gestatie a femelelor. Ea
duce la infestatia fetusilor, formele parazitare traversind bariera placentara (T.gondii, A.lumbricoides).
Calea tranosvariana, cu unele sporozoare. Ixodidele transmit ereditar la mai multe generatii babesiile
timp de 5-7ani.Calea galoctogena prezinta riscuri de infestatie cu aceiasi paraziti ca si cea
transplacentara. In cazul toxocarozei la carnivore, patrunderea in corpul gazdei se realizeaza prin
consum de alimente cu oua infestante, transplacentar, galactocegen. Calea transplacentara, o
modalitatea de imbolnavire in perioada de gestatie. Duce la infestarea fetusilor, formele infestante
traversind bariera placentara . Infestatia cu T.gondii, Ascaris Lumbricoides

53. Parazitism facultativ:notiune, exemple

Constituie o forma de convietuire incidental, reversibila, in care unele organisme, ce traiesc liber in
mediu,se adapteaza la viata parazitara, de ex.Hirudo medicinalis, Acanthamoeba sp. Fenomenul se
intilneste deseori la insecte diptere, mai ales la muscide , care depunand oule sau larvele pe corpul/la
nivelul cavitatilor natural ale aniamelelor favorizeaza dezvoltarea larvelor in conditii parazitare(miaze
cutanate) In sectorul ovin, la rasele Polwarth, Spanca, se caracterizeaza prin productivitatea in lana mare
, finite, dar pielea fina, cu secretii , usor lezionabile, expusa murdarii cu exremente, constituie un factor
attractant si favorabil pontei pentru muscide precum Lucilia, Calliphora.
54. Specificitate in parasitism (caracteristica acarienilor din genul Parazitiformis Acariformis)

Specificitatea parazitara este adaptarea anumitor specii de paraziti la viata pe anumite specii
gazda si se realizeaza in diferite trrepte, astfel incat printer paraziti exista toate gradatiile de la
formeel stricte specifice pina la cele lipsite de specificitate. Specificitatea stricta (monoxenia)
este caracteristica pentru parazitii adaptati exclusive la viata pe o singura specie-gazda ( paraziti
monoxeni) O astfel de specificitate gasim la om paduchii – Pediculus capitis) T.solium,
T.saginata sunt strict specificie. Specificitatea relative(oligoxenia/polixenia) cand un parazit este
capabil sa traiasca 2 sau mai multe gazde. Asa cum F.hepatica, Dicrocoelim
lanceatum.Trichinella spirallis, traiesc la numeroase specii-gazda. Acarienii reprezintă un taxon
de artropode din clasa arahnidelor. Sunt organisme mici, cu capul, toracele și abdomenul în
general nediferențiate, cu aparatul bucal (o trompă alungită) adaptat pentru ros, înțepat sau supt.
După modul de hrană, acarienii sunt fitofagi și zoofagi. Ei locuiesc în practic toate tipurile de
habitate; majoritatea sunt arahnide terestre, însă sunt și specii acvatice, dulcicole sau marine.
oarte multe specii sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi - produce râia calului, Ixodes sp. -
căpușa, parazită și la om). Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae,
familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc. Din familia Ixodidae speciile
mai importante sunt:Ixodes ricinus (genul Ixodes) - căpușa - are formă globuloasă, măsoară pâna
la 4mm, are culoare brun-neagră și seamănă cu bobul de ricin, se hrănește pe animale și om.
Poate transmite boli ca: febra pătată a Muntilor Stâncoși, tifosul Sao Paolo, febra Colorado, etc
Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus), asemănătoare cu Ixodes ricinus, dar gazda
preferată este câinele (căpușa câinelui). Transmite febra botunoasă.

55. Caracteristica ord.Diptera

Ordinul Diptera cuprinde insecte cu 2 aripi si metamorfoza completa.Se imparate in Subordinele:

Nematocera(insecte cu antente lungi,filiforme) si Brachicera(insecte cu antene scurte). Aparatul
bucal pentru supt sau intepat si supt se dezvolta prin metamorfoza completa. O buna parte
populeaza nise in med terestru,acvatic,arboricol. Unele specii duc o viata parazitara in ambele stadii.
Aceasta categorie se refera la insecte ectoparazite permanente (Melophagus) sau temporare
(culicide, tabanide) care inafara de actiunea hematofaga, toxica si alergica, pot inocula numerosi
agenti patogeni la om si anmale. Larvele unor specii, parazitind tegumentul sau cavitatile bucale
produc miaze.
56. Comensalism:notiune,exemple

Cand unul din parteneri foloseste organismul altuia in calitate de locuinta si sursa de hrana, insa nu-i
produce daune. Comensalismul poate sa apara in cele mai variate forme de convietuire atat simbiotice
sau parazitare, cat si printre organismele libere care nu formeaza asociatii. Simbiontii comensali traiesc
de regula pe corpul partenerilor fie in apropierea gurii, fie in preajma orificiului anal se hranesc cu
resturi de hrana/excremente, in timp ce paraziitii comensali sunt de obicei endoparaziti intestinali,
hranindu-se cu bacterii sau ciuperici pe care le gasesc in gazda. Exemple de paraziti comensali ne ofera
rizopodele si flagelatele,care se hranesc cu bacterii si cuperi din tractul Gas-Intest al diferitor
nevertrebrate si vertrebrate in care traiesc( Entamoeda hystolitica, T.vaginalis). Simbiont i comensali: in
jurul orificiului echinidului Echinocardium traieste lamelibranhiatul mic Montacuta feriginosa.

57. Caracteristica generala a clasei Trematoda (morfologia)

Forma corpului la cele adulte oval alungite ori foliacee si turtite cu extremitatea anterioara de obicei
mai ingusta. Tegumentul este format dintr-o cuticula groasa, elastica , asezata pe o membrana bazala.
Exista celule subcuticulare mai dezvoltate la cercari pe seama carora se formeaza cuticula definitiva a
adultui. Ventuzele sint bucala si ventrala. Ventuza bucala, lipsind rareori, este situata la extremitatea
anterioara a corpului si incojoara orificiul bucal. Mecanismul de functionare ale acestora este de ordin
reflex. Organizatia interna:Parenchimul este tesutul care umple intreaga cavitate a corpului, are rol
mecanic de sustinere si protectie a organelor interne. Musculatura, formeaza 3 straturi circular,
longitudinal, diagonal . Organele de simt, la adult extrem de reduse. Petele oculare, frecvente la formele
larvare, dispar la adult. In regiunea ventuzei bucale au fost identificate papile tactile, celule piriforme cu
sau fara cili. Aparatul digestiv se deschide exterior prin orificiul bucal , care poate servi si ca anus.
Faringele, un inel puternic musculos, in continuare esofagul care se bifurca, ramurile se indreapta spre
partea posterioara a corpului si ste termina ca niste cecumi. Sistemul limfatic , la unele este reprezentat
printr-un sitem de canale longitudinale. Aparatul reproducator mascul –testicule, conducte genitale,
organ copulator si simetric. Aparatul femel – oavar, conducte genitale si glande anexe.
58. Gazdele paratizitilor si caracteristica lor.

(GD) reprezintă organismul la care se dezvoltă stadiul adult sau generaţii gametogonice ale
sporozoarelor parasite. Numărul extreme de mare al acestor gazde regresează de la mamifere la
cestodoze larvare (hidatidoza, cenuroza, cisticercozele) şi nematodoze (trichineloza).Gazda
intermediară (GI) defineşte specia la care trăiesc formele larvare (preimaginale) sau generaţiile
schizogonice parazitare. Unele forme larvare se pot multiplica asexuat. Ontogeneza în cazul unor paraziţi
se face în organismul aceleiaşi gazed, până la stadiul infestant, alteori dezvoltarea ultimelor forme are
loc în mod obligatoriu, sau facultative în organismul altei specii, denumită gazdă intermediară. Cel mai
des, rolul gazdei intermediare îl joacă gasteropodele terestre şi acvatice (genul Lymnea) peşti, crustacee
inferioar căpuşe (Oribatidae), mamifere la cestodoze larvare (hidatidoza, cenuroza, cisticercozele),
nematodoze (trichineloza). Gazda complementară (GC) reprezintă organismul la care se dezvoltă forma
infestantă a paraziţilor trixeni (metacercar de D. lanccatum la Formica, Proformica, metacercar de
Opistorchis felincus la pieşti – plătica, roşioară, crapul; Gazda – rezervor care intervin incidental în
dezvoltarea paraziţilor. Găsind condiţii biologice favorabile, paraziţii supravieţuiesc, putându-se acumula
prin contaminarea succesivă cu forme evolutive, care rămân viabile şi cu potenţial infestant mult timp.
În gazda – rezervor, formele larvare nu suferă nici o achimbare. Gazda – vector (vectorul parazitar)
reprezintă organismele care, fiind obligatorii în dezvoltarea unor paraziţi, pot cnstitui mediul favorabil
pătrunderii, dezvoltării şi conservării formelor evolutive. Există o categorie de vectori cum sunt unele
insect hematofage sau rozătoare care, deplasându-se dintr-o zonă în alta, dislocă la mari distanţe forme
parasite, având un deosebit rol în contaminarea unor zone îndemne de anumite parazitoze.. Animalele
coprofage, cum sunt câinele şi porcul, pot să transmit (pot vehicular) elemente de invazie, consumând
fecalele de om, în care se găsesc ouă de ascarizi, trichocefali sau capilarii. Aceste ouă trec prin tubul
digestive al câinelui şi sunt împrăştiate mai departe cu excrementele acestuia.

59. Formele infestante ale artropodelor

Femelele depun oua , durata incubatiei 7 zile si dupa ecloziune larvele se deplaseaza la suprafata in cazul
Sacoptiilor, pe suprafata pielii. In timp de 8 zile larvele napralesc , dupa care ajung in stare de nimfa.
Nimfele se transforma la o luna dupa ecloziune in sarcopti adulti. Fecunditatea sarcoptilor este foarte
mare : un singur cuplu de sarcopti poate sa dea in timp de 3 luni =6generatii cuprizind 1mln de femele
500mii de masculi.
60. Invazia organismului (Ii, Ei)

Pătrunderea, fixarea şi dezvoltarea paraziţilor în organismul parazitat (gazdă) constituie procesul de

invazie. Invazia intensivă este gradul de acumularea al paraziţilor de o specie sau mai multe pe un singur
animal, de anumită specie, vârstă şi în anumite condiţii geografice, economice şi de întreţinere. De
obicei intensivitatea se exprimă prin diferite grade: foarte slabă, potrivită, foarte mare sau masivă, în
raport cu numărul paraziţilor: adult, ouă, larve. Invazia extensivă sau extensivitatea sau frecvenţa –
indice în helmintologie de către Chulz (1933)– este gradul de extindere al invaziei cu paraziţi într-un lot
de animale de o anumită specie şi este definită ca expresie procentuală a numărului gazdelor infestate
raportat la numărul total al probelor examinate. Determinarea indicelui infestării se face prin
următoarele procedee: * Pe gazdele vii, prin examenul sângelui (pentru hemosporidii, tripanosome şi
altele), numărându-se pe câmpul microscopic * Prin examenul extrementelor (coprologic) macroscopic
pentru paraziţii văzuţi cu ochiul liber ca viermi, larve de insect etc. sau microscopic pentru oochiştii de
coccidii, ouă, larve de viermi;

61. Disciplina de parazitologie, definitie si continut

Parazitologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul morfo-biologic al paraziţilor animali şi vegetali şi cu
relaţiile dintre ei şi gazdele lor. Parazitologia generală este ştiinţa care se ocupă cu studiul tuturor
animalelor nevertebrate parazite (protozoare, viermi, moluşte, artropode etc;), a adaptărilor lor morfo-
fiziologice şi biologice, a dinamicii lor sub influenţa diverşilor factori şi a interrelaţiilor cu gazdele
respective. Parazitologie medicală este ştiinţa care se ocupă cu rolul patogen al paraziţilor asupra
gazdelor. Parazitologia medicală se împarte în: parazitologie medical-umană care studiază cu precădere
paraziţii la om (acţiunea patogenă a paraziţilor asupra organismului uman) şi parazitologie medical-
veterinară (acţiunea patogenă asupra organismului animal). Parazitologia vegetală, sau fitoparazitologia
se ocupă cu studiul paraziţilor întâlniţi la plante.
62. Formele infestante ale Trematodelor

Forma adultă a trematodelor vieţuieşte în corpul unei gazde definitive, pe când larva lui parazitează în
organismul altui animal, care este o gazdă intermediară.În felul acesta oul unui trematod, din momentul
ieşirii lui din corpul trematodului şi până ajunge în stare adultă, trece printr-un ciclu evolutiv foarte
complicat, care în linii generale se reduce la următoarele: Miracidiul, după ecloziunea în apă, duce un
timp oarecare, o viaţă independentă în mediul acvatic, în căutarea unei gazde intermediare. Pătrunzând
în corpul aceste gazde miracidiul îşi lasă învelişul său ciliat, transformându-se în sporocist, care se
caracterizează printr-un corp saciform. În cavitatea sporocistului se concentrează elementele celulare,
care posedă capacitatea de a se înmulţi pe cale asexuată. Ele dau naştere la aşa zisele redii, larve cu un
corp alungit,din care ies aşa zişii cercari. Caracterul care s-a format în corpul rediilor iese din organismul
gazdei intermediare în mediul acvatic extern. Uneori lucrurile se opresc aici: adică cercarul, pierzând
coada, se închistează, transformându-se în mediul extern în adolescar, care fiind înghiţit de gazda
definitivă a parazitului corespunzător; se transformă în corpul acestuia din urmă în forma adultă. Un
asemenea ciclu de evoluţie este propriu fasciolelor. La unele trematode, ciclul de evoluţie se simplifică
prin faptul că sporociştii nu dau naştere rediile, ci direct cercarilor, pe când la alte trematode,
dimpotrivă, ciclul evolutiv se complică în mod considerabil prin pătrunderea cercarului în a doua gazdă
intermediară, care de obicei se numeşte gazdă complementară şi în corpul căreia cercarii se închistează.
Gazda complementară, împreună cu larvele închistate, denumite metacercari, pătrund în organismul
gazdei definitive, în care parazitul se dezvoltă până la forma adultă.