PAG 196

ses (Rhipicephalus bursa), iar altele in curtile caselor, in special in adaposturile cainilor
(Rhipicephalus sanguineus). Capusele ixodite presinta importanta prin faptul ca sunt
gazed definitive pentru hemosporidii, transmintand hemosporidiiozele (babezioze,
babezieloze etc.) la animale domestice si vectori pentru o serie de virusuri ce pot
imbolnavi si omul. Transmiterea hemosporidiilor la animale domestice nu se realizeaza
de catre stadiul de dezvoltare al capuselor care a supt sangele animalului bolnav, ci de
stadiile evolutive urmatoare. Astfel, daca o capuse adulta suge sange in care se gasesc
elemente sexuale (macrogameti si microgameti) ale babesidelor, nu mai urmasii
ei(larvele,nimfele sau chiar adultii) pot contamina alte animale.
Rhipicephalus bursa si Boophylus calcarus transmit hemosporidiile numai prin adultii
generatiei urmatorare. Ixodes ricius poate transmite babseiella bovis prin toate stadiile
urmatoare (larve nimfe si adulti)
inavara de faptul ca sunt gazed definitive pt hemosporidiile animalelor domestice si
vectori pt unele boli ale omului, capusele prezinta si importanta pt actiunea pe care o au
asupra gazdelor parazitate. Capusele cand inteapa introduce sub pielea animalelor
substante antigoagulante si hemolitice ce determina reactii locale ( eritem, durere sau
formare de nodule) La unele animale (tineretului In special) infestatiile massive de
capuse pot produce stari de anemie usoara sau chiar semen nervoase.
Combatarea capuselor se realizeaza prin aplicarea unor masuri pe animale si in pasunile
invadate. Capusele ixodite de pe animal se distrug prin indepartarea manuala fie cu
substante acricide subst clorurate persistente. Descapusarea manuala este o met greuaie si
de aceea nu se paote aplica la un nr mic de animale. Se poate face mai ale la vacile de
lapte si la oi inainte de muls, cand se indepartea za capusele din regiunea ugerului. Este
remarcabil ca desprinderea capuselor sa se faca cu grija , evitandu se ramanerea
rostrumului in piele prin rupere.
Masura cea mai buna este descapusarea prin baile generale cu emulsie apoasa de
Entomoxan in concentratiile recomandate pt tratamentul ranilor. Pt aceasta se folosesc
bazine fixe cimentate construite conform stasului sau cazii. Imbaierile generale se fac de
cateva ori in lunile de maxima invazie din doua in doua saptamani.
Pe pasuni, combaterea capuselor este f greoaie. Indepartandu se maracinisurile, tufisurile,
buruienile inalte, se creaza conditii putin favorabile pontei si oualelor. Daca pasunile sunt
marginite de paduri pt a izola liziera padurilor , (zona unde se poate gasii foarte multe
capuse de exemplu Rhipicephalus bursa) este recomandabil sa se insemanteze o suprafata
lata de cativa metri. Masura ce amai buna este transf pasunilor intens invadate in pasuni
artificiale.

PAG 197
Pasarile (gainile) din adaposturi pot fi parazitate temporar de capusile din adapost de
familia Argasidae si Gamasidae.

Capusa are un corp oval de culoare galben-murdara pana la rosie-violacee cand este
hranita. Rostrumul este situat subterminal pe fata ventrala la partea anterioara. Nu
prezinta scut chitinos pe suprafata dorsala. Masculul masoara 4-5 / 2,5-3 mm, iar femela
7-10 / 5-6 mm.
In timpul zilei adultii sunt retrasi in crapaturile peretilor, lemnariei, etc, iar noaptea ataca
pasarile pentru a se hrani cu sange. Daca gainile , prop indiv dorm in timpul noptii in
copaci, argasifele se adapostesc sun scoarta copacilor. Aceeasi capisa ataca pasarea de
mai multe ori, ramanand pe corpul gazdei de la 5 min la 2 ore. Femelele fecundate prin
copulatie depun oua in locurile trase din adapost. Din oua in decurs de 10 zile la
temperatura de 25 26 grade C, ecluzioneaza larvele. Larvele sunt hexapode si au
rostrumul terminal. Ele se urca pe pasare ramanand fixe in piele 10-15 zile timp in care se
hranesc cu sange. Apoi coboara, iar prin naparlire se transforma in nimfe. Nimfele au
nevoie de hrana pt dezvoltare si din aceasta cauza ataca pasarile. Prin naparlire, nimfele
trec in stadiul de adult, ciclul vital reluandu-se. In general, durata ciclului biologic este de
4 luni.

Pag 198
Argusidele sunt foarte rezistente, putand trai mult timp fara sa suga sange (circa 230 zile).
Peste iarna rezista toate stadiile evolutive. In cazuri rare ele ataca mamiferele si omul.
Dintre gamaside mai important este Dermanyssus gallinae (fig. 87) ( Vartic si Suteu,
1073), care are corpul oval, cu rostrum lung si picioare dezvoltate. Masculul masoara
aproximativ 700 um lungime si 320 um latime, iar femela are lungimea de aproape un
milimetru. Culoarea corpului este cenusie, cand parazitul este nehranit si rosie dupa priza
de sange.

Dermanisii traiesc in locuri retrase din adaposturi sau sub scoarta copacilor ( asemanator
cu argasidele). In timpul noptii ataca pasarile pentru a se hrani cu sange. Femelele
fecundate depun oua in locurile unde traiesc, din care vor iesi in timp scurt (48-72 ore)
larvele. O femela depune un numar redus de oua (3-7), de cateva ori, la interval de cateva
zile.
Larvele nu se hranesc. Dupa doua zile naparlesc si trec in stadiul de nimfe, iar printr-o
noua naparlire devin adulti. Timpul necesar trecerii prin stadiile evolutive de larva, nimfa
si adult este de circa o saptamana, de fapt ce determina ca in timp scurt adaposturile sa fie
invadate cu o populatie foarte mare de Dermanyssus. Sunt acarieni mobili si indrazneti,
atacand mamifere si chiar omul.
Capusele de adapost sunt importante pentru ca transmit spirochetoza ( Argas,
Demanyssus), holera ( Dermanyssus), iar prin intepare produc nelinistea pasarilor. In
infestatiile masive pot produce stari de anemie si intoxicatie.
Combaterea lor se realizeaza prin curatirea mecanica a adaposturilor si deparazitarea lor
cu acaricide clorurate persistente sau organo-fosforice (Entomoxan 5 ml %, Neguvon 2
%). Aceste actiuni se vor face de cateva ori la interval de 2 saptamani. Capusele de pe
corpul pasarilor se combat, aplicandu-se metodele recomandate in tratamentul raiei
deplumante.
Pag 199

5.2 INSECTE PARAZITE. CLASA INSECTA

Insectele parazite paraziteaza animalele producand boli numite entomoze.
Ele au corpul impartit in trei regiuni: cap, torace si abdomen, acoperit cu un strat de
chitina pe care la unele insecte se gasesc peri fini.
Capul este alcatuit din mai multe segmente: prezinta ochii si antene, care pot fi filiforme.
Aparatul bucal este alcatuit din mai multe piese, adaptat modului de hranire.
Pe fata ventrala a toracelui se insera 3 perechi de picioare fiecare fiind alcatuit din 5
articole: coxa, trocanter, femur, tibia si tars. Pe fata dorsala, unele insecte au 1-2 perechi
de aripi, altora le lipsesc aripile. Insectele respira prin trahee.
Evolutia biologica se face prin metamorfoza completa sau incompleta. Clasa Insecta
cuprinde o serie de paraziti la animale, mai frecventi din ordinele:
a.) Mallophaga
b.) Anoplura
c.) Diptera
d.) Aphaniptera
5.2.1 PARAZITISMUL EXTERN PERMANENT CU INSECTE
Pe suprafata corpului animalelor domestice se pot intalni insecte, care isi duc toata viata
ca paraziti. Dupa modul cum se hranesc, ele se impart in doua grupe:
a.) insecte malofage, a caror hrana e constituita din fire de par sau resturi de pene,
scame desprinse din tegument;
b.) insecte hematofage, cunoscute si sub denumirea de paduchi. Boala produsa se
insectele malofage se numeste malofagoza, iar cea provocata de paduchi se numeste
hematopinoza.
5.2.1.1 Insecte malatofage (Paduchii malofagi). Ordinul Mallophaga.
Insectele malofage sunt agentii etiologici ai malofagozei, o ectoparazitoza frecventa la
mamifere si pasari in cazul in care conditiilde de igiena lasa de dorit la mamifere:
Bovicola bovis (bovine) si Bovicola equi (la cabaline) (fig.88) (Vartic si Suteu, 1973).

Pag 200
-

la pasari: Menopon gallinae, Lipeurus caponis (la galinacee), Trinoton anserineum

(la gaste).
Din punct de vedere sistematic aceste insecte malofage se clasifica in ordinul Mallophaga
care cuprinde mai multe familii: Trichodectidae, cele de la mamifere si Menopoidae, cele
de la pasari. Insectele malofage au corpul turtit dorso-ventral, impartit in cap, torace si
abdomen. La cap, care e mai lat decat toracele (caracter important in recunoastere),au un
aparat bucal de tipul pentru supt ssi sfaramat si antenele mici. Au 3 perechi de picioare
scurte, terminate cu cate un carlig chitinos.
Pe pielea animalelor gazda, malofagele se observa mai usor cu ochiul liber, ele avand o
lungime de 1-5 mm. (dimensiuni mari sunt la Trinoton). Se gasesc in numar mare intre
coarne, pe spinare si coapse, in parul motului si coamei la mamifere, sub aripi, pe spinare
si gat si pericloacal la pasari. Se inmultesc prin oua, care sunt depuse pe firele de par sub
forma de siruri catre baza lor sau la baza penelor sub forma de gamezi. Din oua, in cateva
zile ies larve care fara sa mai treaca prin faza de nimfa ajung adulti( metamorfoza
incompleta). Sunt foarte nobili, parazitand in special animalele slabite si neingrijite.
Frecventa lor e mai mare in sezonul rece, deoarece datorita aglomerarii, invadeaza mai
usor animalele din adaposturi. La pasari, in unele combinate industriale se pot gasi si in
sezoanele calde.
Patogenie, simpptomatologie: insectele malofage produc neliniste animalelor, actionand
asupra organismelor parazitate prin miscarile continui pe care le fac si prin dejectele
iritante. Pe suprafata corpului la bovine, se observa zone neregulate de pseudotundere,
scuame localizate in special pe laturele gatului, torace, precum si prurit. Datorita
pruritului, animalele se scarpina, leziunile cutate agaravandu-se (piele ingrosata, cutata).
Animalele slabesc, nu mai consuma grana cu placere, iar productia scade.
5.2.1.2 Insecte hematofage. Ordinul Anoplura
Insectele hematofage sunt agentii etiologici ai hematopinozei intalnita doar la
mamifere(porcine, bovine, cabaline, ovine etc). Este produsa de insectele din genul
Hematopinus si Ligognathus, clasificate in familia Haematopinidae, ordinul Anoplura.
Hematopinidele sunt paduchii mamiferelor.
La porcine paraziteaza Haematopinud suis(fig. 89) (Chiriac, 1975), la bovine
H.euristernus si Linognathus vituli la cabaline H.asini iar la ovine Linognathus ovillus
(fig 89B) (Chiriac, 1975).

Pag 201
Acesti paduchi se caracterizeaza prin : cap mai ingust decat toracele si aparatul bucal de
intepat si supt. Lungimea corpului este cuprinsa intre 2-5 mm, masculii fiind mai mici, Se
localizeaza pe fata interna a urechilor, la baza lor, pe gat, linia superioara a corpului, pe
coada.
Biologie. Femelele depun pe firele de par oua, din care in circa 6 zile ies larve. Acestea,
dupa cateva naparliri se transforma in adulti. Ciclulevolutiv se desfasoara in circa 18-20
zile iar metamorfoza e incompleta. Adultii traiesc pe suprafata corpului circa 6-7
saptamani.
Contaminarea animalelor se face prin contact direct, paduchii avand o stricta
specificitate, fata de gazda. Ei sug sangele in mai multe reprize pe zi. In timpul inteparii
inoculeaza saliva, care contine substante anticoagulante si hemolitice.
Simptomatologie. Actioneaza asupra tegumentului mecanic si toxic, producand local
eritem, papulovezicule, cruste mici si prurit intens. Din cauza scarpinarii se instaleaza
pseudotunderea, iar pielea devine usor ingrosata, cutata.
Parazitismul cu paduchi, in infestatiile masive si vechi, influenteaza negativ cresterea
tineretului si scade productia la animale adulte.
Tratamentul celor doua ectoparazitoze se face cu insecticide clorurate, persistente, care se
aplica dupa recomandarile facute pentru combaterea railor sau cu substante organofosforice (Neguron 0,1%). In cazul tratamentelor viteilor trebuie avut grija sa se
intrebuinteze Eutomoxan 5% iar animalele sa nu se linga dupa tratament.
Daca conditiile de adapost nu permit utilizarea emulsiilor sau solutiilor, viteii pot fi tratati
cu insecticide clorurate persistente sub forma de pulberi, conform instructiunilor.
Profilaxia. Aplicarea unor masuri severe de igiena corporala.

Pag 202
Speciile din genul Pediculus reprezinta agentii patologeni ai pediculozei.
Paduchele de corp (P.corporis) este turtit dorso-ventral. Masculul are sub 3mm lungime
iar femela putin peste 3mm. Culoarea este alb-cenusiu-perlat. Fiecare pereche de picioare
prezinta la extremitatile libere cate o formatiune ca un cleste cu ajutorul careia se prinde
de firele de par sau tesatura si inainteaza.
P. corporis este o insecta exclusiva hematofaga. El traieste insa nu pe corp ci pe lenjeria
de corp, de unde trece pe tegumente de mai multe ori pe zi, pentru a lua pranzul sanguin.
Femela depune oua neembrionate, care evolueaza la o temperatura de peste 22grade C.
Larvele iesite din ou seamana cu adultii dar sunt mai mici si sunt tot hematofage.
Rol patogen.Afectiunea determinata de insecta este pediculoza si se caracterizeaza prin
prurit, cu dermita consecutiva de grataj, hiperpigmentare regionala. Insecta este un vector
redutabil.
Diagnostic. Insectele sunt cautate pe lenjeria de corp ls tivuri si la cusaturi, in special la
brau, la guler si incheietur manecii. Se recolteaza cu pensa si se exmineaza cu ochiul
liber, cu lupa de mana sau la microscop intre lama si lamela intr-o picatura de acid lactic
sau lactofenol.
Paduchele de cap (P. Capitalis) este asemanator cu cel de mai sus, dar putin mai mic. El
traieste intre firele de par ala capului si depune ouale lipite pe firele de par. Ouale se vad
cu ochiul liber ca niste puncte alungite, perlate(lindili).

Pag 203
Insecta Phthirus pubis, asemanatoare cu paduchele de corp, este agentul patogen al
ftiriazei. Este mic, masculul are 1mm lungime, iar femela 1,5 mm. Prezinta la picioare
pense puternice (fig.90)
Insecta este hematofaga. Traieste in zona capilara pubiana, perineala, pe abdomen si
ocazitional in axila, barba, sprancene in cazuri de infestari masive. Prezenta insectei este
insotita de un prurit foarte intens si leziuni polimorfe de grataj
Diagnostic. Insectele se recolteaza cu pensa dintre firele de par sau cand sunt prinse de
tegumente in timpul pranzului sanguin. Se examineaza la fel ca paduchele de corp.
5.2.2 PARAZITISMUL EXTERM TEMPORAR CU INSECTE
In natura exista insecte care duc viata libera, insa pentru a se hrani, in special femelele
gestante, au neaparat nevoie de sange, pe care-l iau atacand animalele sau chiar omul. In
aceasta categorie sunt cuprinse insecte de ordinele Diptera si Aphaniptera.
5.2.2.1 Ordinul Diptera
Ordinul Diptera cuprinde mai multe familii dintre care cele mai importante sunt :
Tabanidae, Culicidae si Simulidae. Cuprinde insecte cu o singura pereche de eripi
menbranoase. Capul prevazut cu doi ochi compusi.Aparatul bucal este adaptat pentru:
supt, intepat si subt sau atrofiat.
Inmultirea are loc prin metramofoza completa. Numeroase diptere sunt parazite fie numai
ca adulti, fie numai ca larva.
Cele parazite temporar obligatorii in stadiul de adulti fac parte din familiile: Culicide,
Psichodidas, Simulidae, Tabanidae, Hypobosidae si Beaulidae. Acestea au aparatul bucal
adaptat pentru intepat si supt.
Dipterele parazite in stadiul larvar facultativ sunt cele din familiile: Muscidae si Spsidae.
Dipterele parazite in stadiul larvar obligatoriu sunt cele din familia Oestridae.
Bolile provocate de formele larvare poarta denumire de miaze.
A.Tabanidele- au capul mare, turtit, anteroposterior, prevazut cu ochi, antene si apat
bucal hexachet (o trompa puternica pentru intepat si supt); sunt cunoscute sub denumirea
de tauni. Speciile mai frecvente: Tabanus bovinus, Tabanus autumnalus (fig.91)
(Chiriac,1975). Au o culoare neagra-cenusie, iar lungimea corpului pana la 22 mm.

Pag 204
Ele sunt raspandite in toate tarile. La noi, frecventa mare se constata mai ales in
aparopierea suprafetelor mari de apa. Zboara in timpul zilei, maximum de atac
inregistrandu-se la amiaza. Femelele consuma mult sange de la animale, intr-o singura
priza ingerand 50-250 ml. Dupa fecundare ele depun oua in gramezi sau in siraguri pe
plantele acvatice, pamantul umed sau chiar pietrele din apropierea apelor. Dupa incubatie
de 2-3 zile, eclozioneaza larvele, care trec in apa si se hranesc cu diferite animale
mici(larve carnivore). Stadiul larvar dureaza circa 9 luni, perioada in care au loc mai
multe naparliri. Urmeaza apoi stadiul nimfal, cu durata de 5-20 zile dupa care se
formeaza adultii. Intr-un an exista o singura generatie. Adultii traiesc maxim o luna. In
aceasta perioada ei ataca in permanenta animalele, producand imbolnaviri locale prin
intepare si nelinistindu-le. Din aceasta cauza, animalele nu se hranesc normal si slabesc.
Taunii pot transmite in timpul inteparii pielii agenti mecrobieni sau virotici precum si unii
endoparaziti ai animalelor.
Combaterea lor e dificila. Contra formelor adulte se pot da asupra animalelor cu emulsii
apoase de Entomoxan de doua ori pe luna, in lunile de maxima invazie.
Culicidele (tantarii) au corpul zvelt, lung de 6-10 mm, picioare subtiri si lungi, aripi
acoperite cu solzisori si aparat bucal pentru intepat si supt (hexachet).

Pag 205
Dintre culicide mai importante sunt: Culex pipiens, Anopheles maculipennis si Aedes
(fig. 92) (Chiriac, 1975)

Ca adulti traiesc fie pe langa casa omului si adapostului animalelor, fie la distante mari de
localitati, in paduri, cranguri. Dupa modul de viata tantarii se grupeaza in: domestici, care
traiesc in case si adaposturile de animale; semidomestici care stau pe langa locuinte
( tufisuri, scorburi de copac) si patrund in adaposturi pentru a suge sange si salbatici care
traind in paduri nu patrund in adaposturi niciodata.

Pag 206
Viata tantarilor adulti este de 8-10 luni. Femele aparute in toamna, rezista in iarna,
intrand intr-o stare de diapauza (hibernare), reluandu-si activitatea in primavara.
Mascultii nu rezista peste iarna. Femelele fecundate prin copulatie depun oua la suprafata
apelor, in scorburi, in colturi umede din locuinte sau adaposturi. Daca temperatura este
mai mare de 20 grade C, din oua ies in 2-3 zile larve, care trec prin stadiul de nimfe si se
transforma in adulti. Timpul necesar aceste evolutii este de aproximativ doua saptamani.
Femele de tantari care sunt fecundate ataca animalele si omul, ramanand fixate pe piele
1-3 minute. Locul intepat se inflameaza si devine dureros. Tantarii nelinistesc animalele,
transmit o serie de maladii la animale( bacterioze, viroze, parazitoze), precum si la om
(maladia). Din aceasta cauza, combaterea lor preocupa atat pe medicul veterinar cat si pe
cel uman.
Masuri de combatere: asanarea zonelor mlastinoase prin care se creaza conditii putin
favorabile evolutiei larvelor; utilizarea insecticidelor clorurate persistente, atat pentru
tratarea mediului exterior cat si pentru dezinfectarea animalelor.
Simulidele: dipterele care au corpul mic, de culoare negricioasa, prevazute cu aparat
bucal de intepat si supt. Dintre speciile de simulide: Simulium columbaczense (musca
columbaca, rea, nepraznica sau veninoasa) (fig.93) (Chiriac, 1975) poate sa produca in
unii ani, prin inteparea animalelor o stare de boala numita simulidotoxicoza.

Pag 207
Musca columbaca are corpul lung de 2,5-3mm. Se intalneste in zonele de sud-vest ale
tarii, invazii masive inregistrandu-se in anii 1923, 1946, 1960. Ele provoaca pagube
economice importante, atat prin morbitate si mortalitate care se inregistreaza la variate
specii de animale domestice, cat si prin pertubarea muncilor agricole.
Biologie. Simulidele femele, fecundate, pleaca din biotop pe o distanta de cativa km
pentru gasirea surselor de hrana reprezentate prin mamifere domestice si salbatice. Dupa
ce sug sange revin la biotop si depun in primavara sau vara oua, sub forma de gramezi pe
pietrele de la marginea apelor Dunarii, pe lemne, crengi etc. La 2-3 saptamani, din oua ies
larve care stau prinse in pozitie verticala pe pietrele din apele Dunarii, avand nevoie de
apa cu debit mare, bine oxigenata. Larvele fixate bine pe diferite suporturi s-au gasit in
apa Dunarii la adancime de 2-5m. O parte mica din larve se transforma in cursul anului
de ponta in nimfe si apoi in adulti, aparand astfel in decurs de 2,5-3,5 luni de la o ponta o
populatie redusa de insecte, prin lunile iunie, august. Majoritatea larvelor ierneaza sub
aceasta forma iar primavara trec la stadiul de nimfe( cosulete imobile fixate pe vegetale
din care ies insectele adulte prin lunile aprilie-mai).
Invaziile sunt slabe, de obicei in primaverile reci si ploioase. Daca iarna a fost blanda, iar
primavara timpurie si calduroasa, e posibil ca prin conditii extrem de favorabile existente
in biotop ( nivelul Dunarii sczut) in timpul relativ scurt sa apara foarte multe insecte in
natura.

Insectele femele fecundate se deplaseaza in numar mare, pentru cautarea hranei ajungand
uneori la distante de sute de kilometri fata de biotop. In anii cu mari invazii, simulidele au
ost semnalate uneori in Banat, Oltenia, Hunedoara, rar judetul Cluj, Maramures si Arges.
Ele se deplaseaza numai ziua, cand timpul e frumos, calduros, ocolind terenurile deschise
unde vantul bate intens. Atacul asupra animalelor are loc la pasune sau la munca,
insectele asezandu-se in numar considerabil pe acelasi corp. Pericolul de invazie dureaza
de obicei circa o saptamana, dupa care insectele dispar. Simulidele nu ataca noaptea sau
in zilele ploioase, cand stau retrase sub frunzele arborilor.
Patogenie, simtomatologie. Insectele inteapa pielea animalelor pentru a suge sangele,
inlocuind toxine anticoagulate si hemolitice. In infectiile masive patrund si in orificiile
naturale. Toxinele inoculate actioneaza asupra capilarelor sanguine, iar datorita
permeabilizarii lor, in locurile intepate se organizeaza edem de intinderi variabile. Ele
produc leziuni de toxicoza in diferite organe( ficat, rinichi) si influenteaza centrul nervos
al respiratiei, producand modicari respiratorii. Edemele localizate periorbitar, pe fata,
submandibular, pe salba, intrarea pieptului, sub abdomen sau la organele genitate si
membre, sunt calde si dureroase. Animalele cu edeme intinse sunt nelinistite, au frisoane,
febra, tahipnee si tahicardie, prezinta inapetenta sau chiar anorexie.