Martie

2019
 ECTOPARAZITI

Ectoparazitii sunt artropode hematofage si cuticole.

Principalii paraziti cu importanta medicala sunt:
- Sarcoptes scabiae - produce scabia sau „raia”;
- Familia Pediculidae (paduchii) - 2 genuri:
- genul Pediculum cu speciile
- Pediculus humanus var. capitis, ;
- Pediculus humanus var.corporis(vestimenti).
- genul Phthirus cu specia Phthirus pubis (inghinalis).

SARCOPTES SCABIAE
Morfologie
- insecta de talie mica;
- corpul oval, transparent, plan- convex.
- masculul - 200-250 µ;
femela - 320-450 µ;

Fig. – Sarcoptes scabiae

Biologie
Artropodul adult ajuns pe tegumentul unei gazde umane se indreapta spre zonele
preferentiale ale corpului unde pielea este mai fina: fetele laterale ale degetelor, plica
cotului, axile, umeri, zona inghinala, ombilicala, fese. Pe suprafata tegumentului
parazitii adulti se acupleaza, apoi femelele excaveaza galerii sinuoase, in epiderm.
De obicei, aceasta operatiune are loc in timpul noptii, cand parazitul este activat de
caldura. Ritmul de inaintare in galerie este de 2-3 mm pe zi. Pe masura ce
inainteaza, femele depun cate 2-4 oua in fiecare zi, pe toata durata vietii, care este
de 4-5 saptamani. Dupa 3-4 zile, din oua eclozeaza larvele, care parasesc galeria,
continuandu-si dezvoltarea pe tegument. Atat larvele, cat si adultii sunt contagiosi.

Patogenie
Numarul artropodelor care traiesc pe tegumentele unei persoane este variabil.
Inmultirea lor poate fi limitata prin:
- igiena;
- raspunsul imun al gazdei.
Pe masura ce inainteaza in tunelul sapat in tegument, femela lasa in urma ei oua si
materii fecale. Acestea sunt proteine straine, fata de care organismul reactioneaza
printr-un raspuns imun.Tunele efectuate de S. in tegument sunt insotite de o
inflamatie. Inflamatia provoaca senzatia de durere si prurit. Prin scarpinare,
parazitii si ouale sunt aduse la suprafata tegumentului, de unde sunt indepartate prin
spalare cu apa calda si sapun.
Manifestari clinice
Leziunile sunt situate pe extremitatile superioare, in special ,in spatiile
interdiditale ale mainilor, plica cotului, axile, umeri, sani, dar si in zona ombicala,
inghinala.Primul semn care apare este un traiect sinuos, de culoare rosie, care
se termina intr-o vezicula mica, care este locul unde se afla femela. Dupa
aprox. o luna apare o papula pruriginoasa, pruritul este sever si pentru
calmarea lui bolnavii se scarpina, provocandu-si leziuni de grataj. In cateva luni
scabia se vindeca spontan, dar exista si cazuri de infectii cronice.
Diagnostic
- eruptii pruriginoase situate simetric, in locuri predilecte;
- evidentierea artropodului sau a tunelelor sapate de acesta pe tegument.
Tunelele nu se vad cu ochiul liber, ci cu o lupa.
Evidentierea parazitilor adulti, a larvelor si a oualor se face prin recoltarea de
material din tegumentul care acopera tunelul si depunerea lui pe o lama de sticla
intr-o picatura de hidroxid de potasiu 10%.

Fig. Scabia - manifestari clinice

Fig. Scabia - manifestari clinice
Tratament

- aplicarea pe toata suprafata corpului a unor lotiuni si creme care contin

substante insecticide.

- este indicat sa se trateze simultan toti membrii familiei ;

- pruritul poate fi tratat cu antihistaminice;

- infectiile secundare pot fi tratate cu antibiotice.

Epidemiologie
- se transmite de la o persoana la alta, in special, printre membrii unei
familii, prin contact intim intre tegumente. Parazitii supravietuiesc cateva ore
pe lenjeria de corp si pe pat, in praful de pe podele, mobila.

- boala afecteaza in special persoanele cu un standard scazut economic si

conditii igienico-sanitare precare.
 PEDICULIDAE
Paduchii care paraziteaza omul apartin familiei Pediculidae , care cuprinde
genurile:- Pediculum, cu 2 specii importante:
- Pediculus humanus var. capitis;
- Pediculus humanus var. corporis (vestimenti;
- Phthirus cu specia Phthirus pubis( inghinalis).
Cele 3 specii se intalnesc numai la oameni si la primate si difera intre ele prin
habitat si prin caracteristici morfologice.
Boala: pediculoza.
Morfologie
- corpul alungit, turtit dorso-ventral, compus din 3 segmente : un
cap ovoid, un torace si un abdomen segmentat.

- masculul are dimensiuni mai reduse dacat femela.

Fig.- Pediculus humanus

corporis
In perioada de depunere a oualor, femelele se prind de firele de par cu ajutorul
ghearelor de la picioare. Ouale raman atasate de firul de par sau de fibrele de
tesatura printr-o substanta aglutinanta.

Fig. Oua de Pediculus humanus atasate de firul de par

- Pediculus humanus var. capitis - depune ouale este zona occipitala
(locul favorit);

-Pediculus humanus var. corporis depune ouale pe imbracaminte.

-Phthirus pubis prefera parul pubian, axilar, barba, sprancenele.

Femelele depun 4-5 oua pe zi, timp de 28-30 zile, adica toata durata lor de
viata.

Dupa 8-9 zile ies din oua nimfele, care dupa 3 naparliri se transforma in adulti.
Atat nimfele, cat si adultii sunt hematofagi si necesita 2-5 pranzuri sanguine.
Durata de viata a paduchilor este aprox. o luna.
Patogenie

Leziunile cutanate provocate de parazitii adulti si localizarea lor depinde de

specie:
- Pediculus humanus var. capitis: in regiunea cefei si a gatului, in special;

- Pediculus humanus var. corporis – pe partile corpului care vin in contact

cu hainele(umeri, trunchi);

- Phthirus pubis- afecteaza regiunea pubiana si uneori axial, toracele,

abdomenul.

Saliva injectata de paduche in timpul hranirii cu sange provoaca o iritatie locala

care apare ca un punct rosu care dispare spontan. Aceste puncte rosii se
transforma in papule mici, rosii, insotite de un prurit violent care antreneaza
producerea unor leziuni de grataj.
In infectia cu Phthirus pubis la locul intepaturii apar niste pete mici, albastre.
In infectia cronica cu Pediculus humanus var. Corporis, pielea regiunii
parazitate se pigmenteaza, se ingroasa- “maladia vagabonzilor”.
In infestatiile importante leziunile cutanate sunt insotite de: insomnie,
iritabilitate, febra moderata, depresie psihica.
Diagnostic
- sugerat de dermatita caracteristica;
- confirmat de descoperirea parazitilor adulti sau a oualor pe firele de
par sau pe imbracaminte.

Tratament
- urmareste distrugerea parazitilor adulti, a oualor;
In infectiile cu Pediculus humanus var. Capitis se spala parul cu
sapun obisnuit, se aplica tratamentul sub forma de sampon sau lotiune, se
lasa 12 ore, se clateste parul, se piaptana pentru indepartarea mecanica a
oualor;
Operatia se repeta dupa 7 zile.
In infectiile cu Phthirus pubis – se depileaza zona afectata, se
aplica crema sau lotiunea cu insecticide, se lasa 12-14 ore; tratamentul se
repeta la 7 zile.
Pentru distrugerea paduchilor de corp se aplica pe zonele afectate o crema
sau lotiune cu insecticid si pentru distrugerea oualor se sterilizeaza hainele si
asternutul.
Epidemiologie

Incidenta pediculozei variaza in functie de igiena individuala.

Pediculus humanus var. Corporis - este intalnit la persoanele lipsite de

mijloace materiale, care nu isi pot asigura un nivel minimal de igiena
personala: azile de vagabonzi, inchisori, etc.

Pediculus humanus var. capitis si Phthirus pubis pot fi intalniti la

persoane care apartin tuturor claselor socio-economice.

Pediculus humanus var. capitis - afecteaza in special elevele si se

transmite prin intermediul unor obiecte de uz personal.

Phthirus pubis – la persoanele active sexual si se transmite in timpul

actului sexual.
MICETE
Micologia medicala studiaza ciupercile parazite ale omului si imbolnavirile pe care
le provoaca, micoze.
Ciupercile,fungii (fungus, lat.= ciuperca) sau micetele (mycos, gr.= ciuperca)
apartin regnului vegetal; sunt organisme vegetale lipsite de pigment
fotosintetizator.
Se dezvolta pe seama materiilor organice, avand un mod de viata saprofit sau
parazit.
Micetele saprofite traiesc pe seama substantelor organice in descompunere.
Micetele parazite traiesc pe seama organismelor vii(plante, animale).
Micetele oportuniste sunt micete saprofite, nepatogene pentru omul sanatos, dar
patogene pentru imunodeficienti.

MORFOLOGIE
Micetele se prezinta sub 2 aspecte:
- forma de levura;
- forma filamentoasa.
Aceste structuri alcatuiesc thalul.
- levurile, organisme unicelulare de forma sferica sau ovala, cu diametrul de 3-5
μm; se reproduc prin inmugurire. Unele levuri alungite, dispuse cap la cap,
formeaza pseudofilamente.
- filamentele, numite hife, lungi de cativa mm, cu diametrul de 3-8μm sunt
septate transversal la micetele superioare si neseptate la micetele inferioare.
Totalitatea filamenteler alcatuiesc miceliul fungic.

Fig.-Micete - forma de levura

Fig – Micete - forma filamentoasa

Miceliul este alcatuit din:
- o parte vegetativa- asigura nutritia;
- o parte reproductiva- formeaza organele sporifere.
REPRODUCERE
Micetele se pot reproduce asexuat si sexuat.
Micetele perfecte se reproduc sexuat, iar cele imperfecte, asexuat.
Sporii sunt organe de reproducere si iau nastere pe cale asexuata si sexuata.
FIZIOLOGIE SI CARACTERE DE CULTURA
Micetele sunt in general aerobe.
Pot produce toxine si antibiotice.
Se dezvolta la un pH de 7.
Temperatura de dezvoltare variaza intre 20-37 grade Celsius.
Cultivarea are loc pe medii simple, cum este Sabouraud sau pe medii imbogatite
care favorizeaza dezvoltarea organelor sporifere.
Cultivarea micetelor este necesara pentru izolarea si identificarea lor.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
- direct - prin punerea in evidenta a parazitului in prelevate, prin izolarea si
identificarea in cultura a agentului cauzal;
- indirect - prin reactii imunologice.
Genul CANDIDA

Contine mai multe specii patogene pentru om: C. albicans, C. tropicalis, C.

pseudotropicalis, C. krusei, s.a.
C. albicans, patogena pentru om, reprezinta peste 70% dintre speciile izolate.

CARACTERE GENERALE

Morfologie
In produsele patologice se prezinta sub forma de :

- levuri rotunde sau ovalare, de 2-6 μm, inmugurite;

- filamente.

Habitat
Saprofiti ai mucoaselor digestive si vaginale, in echilibru numeric cu flora
bacteriana endogena.
Diferiti factori favorizanti pot modifica acest echilibru, fiind responsabili de
proliferarea locala a levurii care devine patogena si se dezvolta sub forma
filamentoasa.
Factori favorizanti:
- varsta: cele 2 extreme;
- stari patologice: SIDA, DZ.
- stari fiziologice particulare: sarcina.
- factori cutanati locali: umiditate, obezitate;
- factori iatrogeni: antibioterapie, corticoizi pe cale generala, imunosupresoare;
- factori locali: utilizarea sapunului acid, suc de lamaie, antibiotice sau corticoizi
locali.

Rol patogen
Sunt levuri oportuniste care devin patogene cand au loc modificari ale
mecanismelor de aparare (nespecifice si specifice) ale gazdei.
Produc candidoze digestive si vaginale(muguet, glosita, esofagita, colite, vulvo-
vaginite).
Sunt expusi in special:
- pacientii care urmeaza tratament cu antibiotice cu spectru larg, prelungit;
- pacientii tratati cu imunosupresive sau in caz de corticoterapie intensa;
- grefe de maduva sau de organe;
- pacientii spitalizati in sectii de reanimare, cu interventii chirurgicale cardiace;
- pacientii cu arsuri intinse;
- indivizii HIV pozitiv;
- pacientii care prezinta factori favorizanti locali;
ASPECTE CLINICE
CANDIDOZE SUPERFICIALE
I.1. Candidoze ale pielii:
- intertrigo al pliurilor mari- inghinal, axilar, mamar, interfesier.
Se prezinta sub forma unui eritem pruriginos, iar fundul pliului este acoperit de o
membrana albicioasa.
- intertrigo al pliurilor mici- interdigital, retroauricular;
I.2. Candidoze ale unghiilor: onixis si perionixis.
Onixul- debuteaza in partea proximala a unghiei; unghia parazitata devine galben-
bruna cu suprafata ondulata, striata.
Perionixul- burelet inflamator periunghial, dureros, exprimand puroi la presiune.

Fig. - Candidoza a unghiilor

I.3. Candidoze ale mucoaselor
Candidoze ale mucoaselor digestive
- Candidoza oro-faringiana;
Muguet: evolueaza la copii acidozici, deshidratati; adulti purtatori de aparat
dentar.
Simptome: uscarea gurii, gust metalic, senzatia de arsura, disfagie.
Obiectiv, leziuni eritematoase, acoperite cu o membrana albicioasa localizata pe
limba, partea interna a obrazului, gingii, palat. Se pot extinde la faringe, esofag,
laringe.
Glosita eritematoasa –“limba de antibiotice”- limba este rosie, lucioasa,
depapilata.
Intertrigo al comisurii bucale- deschiderea completa a gurii este dureroasa;
apare
sub forma de epidemii in colectivitatile de copii.

Fig. CANDIDA ALBICANS

 - Candidoza esofagiana
intalnita la bolnavii cu SIDA.
Simptome: disfagie, pirozis.
- Candidoza perianala
- subiectiv: arsura, prurit anal;
- obiectiv: intertrigo perianal.
- Candidoza genitala:
- vulvo-vaginita.
Simptome: leucoree albicioasa, abundenta;
Obiectiv: mucoasa vaginala este edematoasa, acoperita cu depozite albicioase;
- balanita- releva frecvent diabetul zaharat;
Simptome: prurit local;
Obiectiv: eritem presarat cu granulatii albe.

II. CANDIDOZE PROFUNDE

Septicemia- in spacial la imunodeficientii care se drogheaza. Se manifesta cu febra
persistenta, hemoculturi si uroculturi pozitive.
Localizari profunde in organe: rinichi, ficat, plamani, ochi, inima.
Manifestari alergice : eruptii cutanate legate de un focar candidozic situat
DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Diagnosticul micologic
Diagnosticul candidozei mucoase se stabileste prin evidentierea levurilor
inmugurite si adeseori a filamentelor. Prezenta formei filamentoase este un
indiciu de patogenitate.
Cultivare
Pe mediul Sabouraud formeaza colonii albicioase.
Temperatura de cultivare este de 26-37 grade Celsius.
Timp de cultivare: 24-48 ore.
Identificare
- testul de filamentare in ser: la 37 grade Celsius- permite identificarea speciei
Candida albicans in 3-4 ore.
- levuri filamentoase: C. albicans;
- levuri fara filamente - alte specii.
Antifungigrama - testerea sensibilitatii la antifungice a tulpinilor izolate.

Diagnostic imunologic
- evidentierea anticorpilor in ser, a antigenelor solubile in ser.
 Fig. - CANDIDA ALBICANS

Fig. - CANDIDA AURIS

TRATAMENT

variaza in functie de localizarea candidozei:

- candidoza cutanata;
- candidoza digestiva;
- candidoza profunda sau sistemica.
DERMATOFITII
Sunt micete filamentoase caracterizate prin afinitate pentru cheratina.
Determina leziuni ale pielii si fanerelor numite DERMATOFITOZE.

Apartin la 3 genuri:
- EPIDERMOPHYTON;
- MICROSPORUM;
-TRICHOPHYTON.

MORFOLOGIE
Cele 3 genuri sunt definite prin morfologia elementelor de reproducere
asexuata intalnite pe mediile de cultura.

ROL PATOGEN
Dermatofitii produc leziuni ale:
- pielii glabre(epidermofitia sau tinea corporis),
- unghiilor(onicomicoze sau tinea unguim)),
- zonelor piloase(parul capului si barbiei).
 Patrunderea se face prin epiderm, sub forma unor spori sau fragmente de micelii.
Se multiplica in stratul cornos, progresand excentrc, determinand leziuni rotunde,
eritemato-scuamoase.
Secundar, intereseaza parul, invazia facandu-se plecand de la ostium folicular cu
propagare descendenta pana la nivelul bulbului.
La nivelul unghiilor, dermatofitii patrund prin marginea libera si progreseaza prin
matrice.

Fig. - Tinea capitis

Fig. - Tinea capitis