VIERMI PARAZITI

Principalii viermi paraziţi la om şi animale fac parte din încrengăturile

Plathelminthes şi Nemathelminthes.
Cl. Cestoidea cuprinde exclusiv endoparaziţi heteroxeni, rar monoxili, cu o
pronunţată specificitate parazitara.
Taenia solium are corpul de 2-8 metri lungime, puternic comprimat,
depigmentat, format din: scolex prevăzut cu un rostru cu doua coroane de cârlige
şi 4 ventuze musculoase, gat scurt şi strobit lung, din ce în ce mai lat, format din
900 proglote. Primele proglote sunt tinere, fără organe genitale dezvoltate, cele
mijlocii sunt mature cu aparatul genital complet plin cu oua. Ca la toate cestodele
lipseşte sistemul digestiv, nutriţia făcându-se prin osmoza; sistemul excretor este
protonefridian, sistemul nervos este sub forma de cordoane nervoase iar organele
genitale multiplicate.
Adulţii trăiesc izolaţi fixaţi de mucoasa intestinala. După fecundare, ouăle
se aduna în uter care da 7-13 diverticule. Ultimele proglote pline cu oua
embrionate sunt eliminate în exterior de unde pot fi înghiţite de gazda
intermediara, porcul. Larva hexacantă de 20  ajunge în muşchi cu circuitul
sanguin, transformându-se intr-un cisticerc numit Cysticercus cellulosae. Prin
consumul de carne nefiarta sau nefripta bine, cisticercul ajunge în stomacul şi
apoi în intestinul omului, scondexul se devaginează se fixează pe mucoasa
intestinala şi pe măsura creşterii noilor proglote vezicula cistica se reduce şi
parazitul ajunge în 2-3 luni adult.
Teniile sau “panglicile” produc iritaţii şi procese inflamatorii locale pana la
obstrucţie şi perforaţie intestinale, sau apendicite în cazurile grave. În afara de
acţiunea de spoliere a nutrimentelor, toxinele eliminate produc tulburări nervoase.
Omul infestat constituie un rezervor de infecţie. Profilaxia consta în consumul de
carne controlata sanitar.
Taenia saginata este tot un parazit intestinal dar cu scolexulfara crosete şi
strobitul lung pana la 12 metri format din 1200 proglote. Proglotele bătrâne, mai
alungite ca T. solium conţin uterul. 17-30 diverticule. Este un parazit mai frecvent
decât precedentul, ouăle fiind mai mici şi mai puţin vizibile. Frecventa sa este
mai mare la femei şi la copii, iar patogenitatea mai mare la copii decât la adulţi.
Profilaxia ca şi în cazul altor tenioze consta în depistarea bolnavilor şi
tratarea lor inactivarea dejecţiilor cu apa clocotita, folosirea corecta şi
dezinfectarea latrinelor. Se mai recomanda consumul de carne controlata sanitar şi
suficient tratata termic.
În afara infestărilor intestinale provocate de prezenta adulţilor, la om se
întâlnesc cazuri de cisticercoza, provocate de localizarea cisticercilor de T.
solium, mai rar de T. saginata în fibrele musculare, ochi, creier sau alte organe.
Cisticercul exercita în organul parazitar acţiuni iritative, mecanice (de
compresiune) sau de stagnare (în cazul creerului) a curgerii lichidului
cefalorahidian. Depistarea cisticercilor (1mm\diam.) în cazul cisicercozei
subcutanate se face prin biopsia nodulilor, în cazul celei cerebrale prin examen
radiologic, în cea oculara prin examen oftalmologic. La gravidele infestate
hexacantul poate ajunge pe cale sanguina pana la făt, dând cisicercoza
congenitala. Ouăle se pot răspândi prin praf sau muşte. Profilaxia foloseşte
mijloacele obişnuite pentru viermii intestinali evitându-se vermicidele vomitide
care duc la autoinfectiţe.
Hymenolepis nana este un parazit intestinal la om, monoxen sau cu gazde
intermediare (purice şobolanilor), care se infestează cu larve. Adultul de 5-45 mm
are scolexul cu un rostru invaginabil şi o coroana de 20-30 crosete iar strobilul cu
200 de proglote late şi înguste. Ouăle ovale, de 40-50 , conţin hexacantul. În
intestinul gazdei, din nou iese hexacantul care se fixează în vilozităţile intestinale.
După 2-4 zile acestea se transforma intr-un cisticercoid, revine în lume, se fixează
de mucoasa intestinala şi se maturizează în 12-14 zile. Sunt frecvente
autoinfestările endogene, care prelungesc boala. Parazitul provoacă tulburări
digestive locale, congestii pana la ulceraţii intestinale, având şi o acţiune toxica în
special la copii, la care provoacă tulburări vizuale, acustice, până la crize
epilepltiforme şi meningeale. Infestarea se face prin contactul direct datorat
mâinilor nespălate, prin ingerarea de oua odată cu alimentele sau prin ingerarea
accidentala a insectelor gazda. Profilaxia consta în spitalizarea şi tratarea
bolnavilor, combaterea rozătoarelor şi respectarea igienei stricte, în special în
unităţile de copii.
Hymenolepsis diminuta este mai mare, având 20-60 cm şi 800-1000
proglote. Se găseşte de obicei solitara în special la copii. Infestarea se face prin
ingerarea accidentala a insectelor vectoare Tenebro monitor (gândacul de faina) şi
Asopia farinalis (fluturele de faina), sau prin puricii şobolanilor, în corpul cărora
se găsesc cistcercoizii, de asemenea prin consumul de pâine insuficient coapta
făcută din faina în care se găsesc insectele – gazde intermediare.
Dipilidium caninum parazitează la câini, pisici şi la om, în special la copii.
Corpul de 30-40 cm are scolexul cu rostrul măciucat şi prevăzut cu spini;
proglotele sunt lungi iar aparatul genital este dublu. Exercita asupra gazdei acţiuni
spoleatoare, toxice şi mecanoiritative. Se pot întâlni în număr mare la o gazda.
Ouăle sunt luate de insectele vectoare care sunt puricii şi păduchii câinelui. Acolo
se transforma în cisticercoizi, iar la om aceştia trec accidental prin ingestia
insectelor vectoare. Este un parazit mai rar la om.
Diphyllobotrium latum este un parazit intestinal la om dar şi la numeroase
carnivore. Are scolexul cu doua botrii şi strobilul de 12-15 m cu 3000-4000
proglote late şi scurte. În proglotele bătrâne uterul central ia forma de rozeta. Oul
de 70 , operculat şi embrionat, este eliminat în exterior cu fecalele. Daca ajunge
în apa din el iese o larva ciliata numita coracidium care înoată liber. Daca larva
este înghiţită de un crustaceu din genul Ciclops, ea eliberează în intestinul
acestuia hexacantul, care se transforma ulterior intr-o larva procercoida,
vermiforma, cu un apendice posterior cu cârlige. În cazul când ciclopul este
înghiţit de un peste răpitor (ştiuca, biban, mihalţ) larva procercoida, pierde
apendicele posterior şi se transforma intr-o larva plerocercoida, închistata în
musculatura peştelui. Infestarea se face prin consumul de peste sau icre infestate.
Plerocercoidul ajuns în intestin se fixează şi devine adult.
Boala difilobotrioza sau botricefaloza se manifesta prin tulburări digestive
(vome, balonări, scaune modificate), nervoase cu cefalee, ameţeli pana la
psihastenie iar prin acţiunea sa toxica asupra sângelui şi organelor hematopoetice
da tahicardie, anemie pernicioasa şi scăderea generala a capacităţii de efort. Se
poate întâlni la animale ca: pisici, câini, porci şi animale sălbatice. La noi în tara
este mai frecventa în Delta Dunării.
Profilaxia recomanda depistarea şi tratarea celor parazitaţi mai ales în
zonele endemice, controlul lucratorilor din industria peştelui şi a surselor de apa
în care trăiesc gazdele intermediare.
Din încrengătura Nemathelmintehes şi anume din clasa Cl. Nematoda fac
parte o serie de paraziţi importanţi prin frecventă cât şi prin gradul lor de
patogenitate.
Ascaris lumbricoides (limbricul) este un parazit intestinal la om, în special
la copii, unde se poate acumula pana la 200-300 intr-o gazda. Prezintă dimorfism
sexual. Femela are 25-50 cm, iar masculul 15-17 cm, rar pana la 35 cm. Corpul
este cilindric, depigmentat, cu un orificiu bucal anterior, prevăzut cu trei buze de
fixare şi cu extremitatea posterioară dreapta la femela şi îndoită în cârja la
mascul.
Femela depune zilnic 250000 de oua învelite de o membrana dubla:
interna-chitinoida şi externa –albuminoida –mamelonata. Eliminate în exterior,
odată cu fecalele gazdelor ouălele ajung pe sol unde îşi continua dezvoltarea.
Omul înghite ouăle mature odată cu alimentele, apa sau praful în stomac şi larvele
eclozează, trec în intestin străbat peretele acestuia şi cu circuitul sanguin intra în
ficat. După 3-4 zile ajung în inima (partea dreapta), apoi prin artera pulmonara în
plămâni unde stau 6 zile. De aici prin caile respiratorii ajung în faringe, de unde
prin reînghiţire ajung din nou în intestin unde se transforma în adulţi în 2-3 luni.
Larvele care ajung în alte organe cu circuitul sanguin pot fi eliminate pe alte cai,
sau se închistează acolo.
În cursul ciclului parenteral exercita, la nivelul ficatului şi plămânului o
acţiune mecanica, toxica şi alergica însoţită de urticarie, rupere de capilare; la
nivelul plămânilor da pneumonia verminoasă cu manifestări de tuse şi oboseala.
În faza intestinala are următoarele efecte: spoliatoare directa prin consumul de
nutrimente sau indirecta prin neutralizarea enzimelor; mecanica iritativă sau
ocluziva; toxica aspra sângelui şi centrilor nervoşi; traumatica, provocând mici
leziuni sau chiar perforaţii ducând la peritonite.
 Enterobius vermicularis (oxiurul) este parazit în intestinul gros şi în
regiunea anala, în special la copii. Femela are 9-12 mm, iar masculul are 2-5mm,
având capătul posterior curbat. Ouăle sunt reţinute în uter în care are loc
embriogeneza, rezultând larve giriliforme. Femela coboară, după fecundare, spre
orificiul anal depunând ouăle infestate în pliurile perianale din care ies larvele.
Prezenta lor în regiunea anala provoacă un prurit, care determina gratajul local,
astfel ca ouăle luate pe degete pot fi reînghiţite favorizând autoinfestarea masivă.
Uneori poate avea loc retroinfecţia prin intrarea larvelor în tubul digestiv. În cazul
ingerării ouălor sau a larvelor acestea se maturizează în 2-4 săptămâni. La femei,
larvele pot ajunge în caile genitale provocant vulvovaginite. Oxiuroza sau
enterobioza are efecte spoliatoare, mecanice, iritative şi toxice ducând la tulburări
digestive şi iritabilitate ducând pana la dezechilibrul nervos. Profilaxia este
aceeaşi ca şi la alte helmintoze, impunându-se un control sanitar periodic în
colectivităţile de copii şi păstrarea normelor igienice.
Trichuris trichura (trichocefalul) este parazit în intestinul gros şi apendice
la om. Jumătatea anterioara a corpului foarte subţire o înfige în coasa intestinala,
iar capătul posterior îngroşat rămâne în lumenul intestinului. Femela are 4 cm iar
masculul 3 cm. Se hrănesc cu sânge şi conţinut intestinal. După fecundare, ouăle
caracteristice (în forma de lămâie) se elimina cu fecalele gazdei, de unde pot fi
luate prin vegetale, praf etc. De obicei da o imunitate care limitează dezvoltarea
parazitului. Din ouăle embrionate ies în intestin larve care pătrund în vilozităţile
intestinale, cresc şi după 3-4 zile revin în lumenul intestinal unde se maturizează
în 28 de zile.
Trihocefaloza se manifesta prin microabcese cu stări febrile, anemii şi
tulburări nervoase însoţite uneori de crize epileptiforme. În mod secundar poate
provoca apendicite sau alte afecţiuni asociate. Parazitul are aceleaşi acţiuni
spoliatoare, iritative, toxice şi inoculatoare ca şi celelalte nematode.
Trichinella spiralis parazitează la animale (porci, porci mistreţi, ursi, câini
şi şobolani) şi la om. Este mai frecventa în SUA decât în europa. Trăieşte în
intestinul subţire, infestarea făcându-se prin ingerarea de carne parazitata. Larvele
închistate se eliberează, se fixează în intestin şi se maturizează în 2 zile. Femela
măsoară 3-4 mm iar masculul 2 mm. După fecundare masculii mor, iar femelele
vivipare depun 1500-1800 larve odată şi 10000-15000 larve în cursul vieţii. Pe
cale sanguina ajung în muşchi (diafragma, limba, intercostali), cresc, se spiraleaza
şi se închistează, iar după 6 luni chiştii se calcifica, putând rezista astfel pana la
40 de ani. În faza intestinala trichineloza se evidenţiază prin tulburări digestive,
tulburări nervoase datorita răspândirii larvelor în circulaţia sangvina şi limfatica
iar în cazul fazei musculare tulburări cardiace şi generale, dureri musculare
puternice şi în cazuri de infestare masiva pot duce la un sfârşit letal.