PARAZITOZELE

2007 Corina Captari

 MORBIDITATEA
 Conform datelor OMS de boli parazitare sunt infectaţi
>4,5 mld oameni
 În Europa fiecare a treia persoană este infectată
 În Rusia morbiditatea sumară prin parazitoze întrece de
10 ori morbiditatea prin infecţii intestinale acute şi după
frecvenţă poate fi comparată cu indicii morbidităţii prin
gripă.
 Evaluările neoficiale în SUA (după Ross Anderson),
precum şi în Rusia (Н.Кравченко) atestă că 95 - 99% din
populaţie este infestată şi nu cunoaşte acest fapt.
 Anual de maladiile infecţioase şi parazitare decedează 15-
16 mln oameni.
 După nr. Bolnavilor în lume invaziile paraziţilor intestinali
ocupă locul III.
 Date statistice
 Între helmintoze locul I îl deţine enterobioza.
 Locul II îl deţine ascaridoza.
 În întrega lume circa 21 mln oameni sunt infestaţi
de opistorhus, 2/3 de bolnavi le reprezintă
populaţia Rusiei.
 Giardiaza (lamblioza) este răspândită în toate
părţile lumii, mai frecvent suferă copii şi adolescenţii
până la 14 ani.
 Insectele hematofage ale animalelor transmit ouăle
de helminţi. Câinii strivindu-i cu dinţii înghit aceste
ouă şi prin repiraţie îi diseminează la o distanţă până
la 5 m, iar pisicile până la 3 m.
 Ouăle de enterobius căzute de pe blană îşi păstrează
vitalitatea până la 6 luni, şi prin praf, mâini, jucării,
covoare, lengerie de corp şi de pat pătrund în gură
 Cercetările savanţilor au demonstrat legătura
cauză-efect a parazitozelor cu anumite maladii:

 Bronşitele trenante, peneumoniile şi IRA au devenit considerate ca consecinţă a

populării alveolelor de către larvele ascaridelor şi a altor helminţi
 Schizofrenia şi epilepsia în multe cazuri deasemenea sunt provocate de larvele
paraziţilor care migrează prin sânge (toxoplasma, uneori ascaridele, protozoarele).
Aceste persoane infestate adeseori au predispunere către suicid.
 Psoriazul şi vitiligo ca rezultat al unor cercetări s-au demonstrat a fi efectul
populării pielii de către helminţi (filarii), iar a stratului adipos subcutan de către
trihine. În duet cu fungii (trihofiton) pot apare pruritul şi defecte ale pielii
 Au demonstrat că adeseori astmul bronşic începe de la ascaridoze (când larvele
afectează ţesutul alveoleor) după care se angajează fungii (distrug adânc mucoasa
căilor respiratorii şi inervaţia bronşiilor.
 Diabetul zaharat poate fi provocat de paraziţi localizaţi în pancreas.
 Maladiile oncologice frecvent sunt rezultatul activităţii diverşilor paraziţi sau
asocierii a mai multor tipuri.
 Sursele parazitozelor:
 Frecvent sunt animalele domestice. În locuinţele oamenilor ce întreţin animale sunt
diseminate ouăle de diverşi helminţi ( 1 g fecale de pisică conţine 20 mln chisturi de
toxoplasmă! Receptivitatea copiilor către toxoplasmoză este de 100% !).
 Cu respiraţia animalelor domestice ouăle helminţilor se pot răspândi la o distanţă
de 3-5 m!
 Ouăle de ascaride pătrund pe cale orală prin alimente insuficient spălate (căpşuni,
mărar, pătrunjel, etc.), prin mâini murdare, pot fi transmise chiar şi de muşti.
 Frigăruii sau grăsimea animală sărată în condiţii casnice – 95% infestare cu
trichinele.
 Peştele sărat, icrele şi alimente perparate din peşte îngheţat fără prelucrare –
sursa Defilobotriozei (defilobotrum este considerat anaconda helminţilor umani –
poate atinge o lungime de 9-10 m, iar longevitatea constituie 25 ani!).
 O concentraţie semnificativă de paraziţi se conţine în produsele din carne de porc
comercializate (jambon, becon, crenvurşti, salamuri, etc.)
 Localizarea helminţilor
 În organismul uman pot parazita cca 200 tipuri de
paraziţi
 De regulă formele adulte populează intestinul
 Există şi alţii care pătrund:
 în muşchi
 miocard
 ficat
 creer
 rinichi
 globi oculari
 sânge
 ganglioni şi ducturi limfatice
Simptomele parazitozelor
 Oboseala cronică.
 Dereglări ale poftei de mincare, “accese de foame”.
 sialoree, preponderent nocturnă.
 Semne gastro-intestinale (“discomfort în abdomen", dureri,
meteorism, constipaţie sau diaree, modificări ale scaunului, etc.).
 Dureri musculare şi articulare.
 Reacţii alergice, astm bronşic.
 Erupţii cutanate, eczema, dermatoze pruriginoase.
 Anemie.
 Reducerea răspunsului imun, maladii virale şi bacteriene frecvente.
 Hiperactivitatea copiilor.
 depresia, neliniştea şi alte dereglări a SN.
 Treziri nocturne frecvente (mai ales între orele 2 şi 3).
 Modificări ale masei corporale.
 Etc.
 Diagnosticarea
 Metode coprologice – veridicitate 12-20%.
 Diagnosticarea serologică – 60-95% (e costisitoare,
nu este efectuată de orice laborator, se efectuiază
intr-un timp relativ îndelungat)
 Recent savanţii fizicieni împreună cu medicii au
propus o nouă metodă de diagnostic – rezonanţa
vegetativă (pentru fiecare parazit sunt
caracteristice oscilaţii electromagnitice de anumită
frecvenţă).
 CLASIFICAREA
După răspândire:
 biohelminţi

 geohelminţi

 de contact
Conform clasificării biologice:
 Nematode: ascaridoza, toxocaroza, enterobioza,
stronghiloidoza, trichineloza
 Cestode: teniarinhoza, tenioza, defilobotrioza,
himenolepidoza
 Trematode: opistorhoza, clonorhoza, fascioloza
 TREMATODE
 Se alimentează cu conţinutul intestinului gazdei, sânge,
mucus, epiteliu. Digestia este extracelulară, enzimatică.
 Are localizare diversă: intestin,ficat, plămâni, vezică
urinară, trompa Eustachio, sacul conjunctival.
 Pot parazita în ducturile excretorii a diverselor organe
lipinduse de pereţii acestora.
 Dimensiunile pot fi variate: de la 1 mm până la 1,5 m.
 Infestarea e posibilă în urma utilizării peştelui crud sau
insuficient prelucrat termic, sau a crustaceelor (raci, etc.)
 CESTODE
 Absorbţia nutrienţilor prin toată suprafaţa parazitului
(alimentaţie endosmotică)
 Posedă capacitate antienzimatică, ceea ce le conferă viabilitate
într-un mediu cu activitate enzimatică înaltă
 Mulţi secretă antikinază care neutralizează sucul pancreatic (îi
protejează de distrugere enzimatică)
 Sub formă de bule cu larve se conţin în peşte şi vite. La utilizarea
acestor produse nimeresc în interstinul uman unde se maturizează
şi finisează ciclul său vital. Infestarea e posibilă prin mâni
murdare, lengerie murdară, produse alimentare.
 Pentru om există posibilitatea pătrunderii larvelor în alte
organe(în cursul vomei – din intestin în stomac, iar din stomac prin
oncosfere diseminarea finelor)
 Tenia boului
 Poate atinge lungimea de 10 m
 Posedă scolex, col şi proglote. Proglotele adulte
încep de la a 200, au dimensiuni lăţime 5-7 mm ş
lungime 1,6-3 mm
 Proglotele de sinestătător pot ieşi prin orificiul
anal şi se pot deplasa pe corp şi lengerie
 Poate exista 18 ani producând până la 600 mln ouă
anual, iar pe parcursul întregii sale existenţe până
la 11 mld
 Carnea necesită prelucrare termică îndelungată
(prin fierbere)
 Diphillobotrioza

 Frecvent se infestează cu diphilobotrium

latum amatorii de produse din peşte crud

 Sub formă de tenie poate parazita în

intestinul subţire până la 28 ani.

 Este cel mai mare dintre helminţii umani,

poate atinge o lungime de 10 m, uneori chiar
până la 20 m.
Diphillobotrioza

 La omul infectat apar semne de intoxicaţie,

anemie (prin deficit de vit.B 12)
 Poate provoca ocluzie intestinală (ce
necesită tratament operator)
 Această tenie afectează şi câinii, urşii (care
deasemenea se alimentează cu peşte)
 Profilaxia constă în respectarea termenilor
de prelucrare termică a bucatelor din peşte.
 ECHINOCOCOZA
 Parazitează doar în stadiu de fină.
 Poate parazita în orice organ (mai frecvent în ficat,
plămâni, creer, şi chiar oase tubulare lungi)
 Fina reprezintă o bulă care poate atinge dimensiunile unui
măr sau a unui cap de copil
 Infestarea se poate produce la contact cu câinii (pe blană se
conţin proglote mature care ulterior produc ouă), de pe
suprafaţa plantelor şi din sol.
 Indicile de infestare a omului în diferite regiuni de
la 1 până la 28 %
Ciclul vital al echinococului

а — ou;
б — oncosfera;
в — fina;
г — forma matură
HEMINOLEPIDOZA
 Lungimea asestui parzit atinge max 2 cm
 Adesea poate fi întîlnit la persoane ce ingerează
aluatul crud sau produsele din acesta neprelucrate
termic sau insuficient (spagheti crude, se conţine în
făină etc.)
 Frecvent răspândit la copiii de vârstă fragedă
 Rar provoacă simptome manifeste
 Profilaxia constă în respectarea regulilor generale
de igienă
 OPISTORHOZA
 Parazitează la om şi pisici
 Ca rezultat al activităţii parazitului la gazdă se dilată, inflamează şi
apare obstrucţia căilor biliare
 În organism apar modificări toxice şi alergice
 Apare la persoane ce utilizează în alimentaţie peştele crud sau
insuficient prelucrat termic
 Durerile sut localizate în hipocondriul drept, asemănătoare
colicelor caracteristice litiazei biliare
 Dereglări dispeptice (eructaţie, pirozis, greţuri, senzaţie de
greutate în regiunea stomacului) şi dischinezii a vezicii biliare
 Acţionează asupra sistemului nervos al omului: oboseala rapidă,
irascibilitate, insomnie, cefalee, vertije
 Se atestă transpiraţie abundentă, tremor a pleoapelor, a degetelor
Aceşti pacienţi frecvent sunt diagnosticaţi cu Distonie vegetativă
 Au acţiune nefastă asupra sarcinii şi naşterii, asupra dezvoltării
fizice şi psihice a copiilor
ASCARIDOZA
 Ocupă al II loc după răspândire la om
 Are corpul acoperit cu o cuticulă consistentă
ce îi conferă rezistenţă mecanică şi
enzimatică
 Lungimea masculuilui 25 сm,
а femelei — 40 сm.
 În 24 h femela depune 230 000 ouă în
intestinul subţire
 Ouăle sunt rezistente la mediul agresiv – sunt
protejate de 5 învelişuri. Învelişurile pot fi
distruse numai de eter, alcool, apă fierbinte,
benzină şi razele solare directe.
 Calea de infestare fecal-orală.
 ASCARIDOZA

 Poate provoca ocluzie intestinală, biliară

 În perioada sarcinii poate ataca fătul (creer,

plămâni)

 Pot apare în sinusul frontal, urechea medie,

laringe şi alte localizări netipice

 Pot fi evacuaţi parţial în decursul vomei

(frecvent)
 ENTEROBIOZA
 Mai frecvent la copii părinţii adeseori
observă viermi de 8-10 cm pe pielea sau
lengeria copiilor.
 Lungimea femelei - 10 сm, a masculului —
5 мм.
 Se alimentează cu conţinutul intestinului,
se pot hrăni şi cu sânge.
 Femela iese din orificiul anal şi depune
până la 13 000 ouă pe pielea feselor, reg.
perineului, partea internă a coapselor
Enterobius (femelă): lipindu-le , ceea ce provoacă prurit
1 — orificiul bucal;  Mai frecvent sunt infestaţi copiii de
2 — esofag
3—6 — organe de vârstă fragedă (nerespectarea regulilor
înmulţire de igienă, frecventarea instituţiilor
7 — orificiul anal preşcolare)
TRIHOCEFALOZA
 Ocupă locul III după răspândire
 Parazitează în cec, apendice, şi
porţiunea proximală a intestinului gros.
 Pătrunde în peretele intestinului de
unde se alimentează cu sânge.
 Calea de infestare fecal-orală.
 În organismul uman pot trăi cca 5 ani.
 Apariţia manifestărilor depinde de
doza de infectare
Trihocefalul:
а — femela;
б — masculul;
1 — partea proximală
2 — partea distală
 TRICHINELOZA
 Amatorii de produse din carne de porc semicrude
 În carnea infectată pot fi întâlnite capsule ce conţin viermi de (0,5
mm)
 Ciclul vital poate decurge în intestin şi muşchi
 Incapsulate pot trăi 20 ani.
 În 1 kg carne de porc se pot conţine până la 15 mii ouă de
trichinele.
 porcii se infestează de la şoareci
 Mai frecvent afectează diafragma, muşchii masticatori, muşchii
intercostali, muşchii deltoizi (pot fi afectaţi chiar şi muşchii
oculomotori
 Gravitatea stării este dictată de doza de infestare
 Doza letală - 5 larve /kg masă (cantitatea de carne poate fi de 10-
Larva trichinelei 15 g.
incapsulată în  Semnele clinice sunt similare tifosului abdominal
muşchi
 Prelucrarea termică nu este eficientă
 GIARDIAZA
 Frecvent răspândită la copii şi adulţi

 Descrise prima dată de savantul rus Liamblia în 1859

 Chisturile pot fi întâlnite în praf, sol, fructe şi legume, blana

animalelor şi apa din robinet

 3 căi de infestare: hidrică, alimentară, habituală.

 Exprimare clinică diversă

 Frecvent la preşcolari

 Poartă un caracter cronic

 Profilaxia constă în respectarea regulilor de igienă

 TOXOCAROZA
 Maladie cronică provocată de larva nematodei Toxocara canis.
 Agentul patogen parazitează la câini, lupi, vulpi şi alte animale
reprezentante ai aceste clase
 În organismul uman din oul toxocarei în intestin ies larvele care
pătrunzând în circulaţia sanguină diseminează în diverse organe
(plămâni, ficat, miocard, rinichi, creer, globi oculari)
 Calea de infestare contactul cu solul contaminat (ouăle toxocare
îşi păstreză viabilitatea câţiva ani, trecând în stare de anabioză
în perioada rece)
 Frecvent se întâlneşte la persoane ce au ca obicei picacismul
(ingerează sol, nisip), la persoane ce se ocupă de creşterea
câinilor
 Adesea copii se infestează în perioada de târâre (10 luni de
viaţă) mai ales în locuinţe unde se întreţin câini
Amator de sushi
MĂSURI DE PROFILAXIE
 Consumaţi doar apă feartă sau filtrată
Formaţi cât mai devreme la copil deprinderi igienice (zilnic să facă duş,
corect să spele mâinile
 La timp dezrădăcinaţi deprinderile dăunătoare (de a roade unghiile,
stilourile, jucăriile, de a ţine degetele în gură
 Nu întreţineţi animale dacă copilul are deprinderi dăunătoare sau încă
nu a deprins regulile igienice
 Nu permiteţi copiilor dvs. şi adulţilor apropiaţi să consume alimente
pe stradă
 Nu permiteţi copilului dvs. Să se joace în nisip sau pământ dacă nu
sunteţi încrezuţi în inofensivitatea lui
 În cazul depistării paraziţilor trataţi-vă cu întreaga familie sau întreg
colectiv de copii pentru a preîntâmpina reinfecţia
 MĂSURI DE PROFILAXIE
 Spălaţi mâinile înainte de mâncare
Spălaţi legumele şi fructele cu peria, clătiţi cu apă feartă
 Evitaţi scăldarea în lacurile şi bazinele necunoscute
 Stăruiţi-vă să opăriţi cu apă ferbinte crudităţile care se servesc
la masă (mărar, pătrunjel, etc.)
 Nu folosiţi în alimentaţie produsele din carne supuse unei prelucrări
termice insuficiente
 Nu beţi apa crudă sau din rezervuarele deschise
Utilizaţi în alimentaţie produsele din peşte prelucrate doar
la uzinele licenţiate
 Utilizaţi repelente