TRICHINELOZA

Definiție : parazitoză produsă de infestarea cu paraziți din genul Trichinella, pe cale digestivă, prin consum de
carne infestată, insuficient preparată termic.

Etiologie:
- paraziți din genul Trichinella; în prezent se cunosc cel puțin 10 specii de Trichinella implicate în apariția bolii
la om;
- în România specia întâlnită este Trichinella spiralis – vierme nematod, cu formă cilindro-conică, cu lungime
de 1-4mm.
Ciclul evolutiv al parazitului:
- este autoheteroxen – aceeași gazdă servește parazitului atât ca gazdă intermediara cât și definitivă;
- la aceeași gazdă parazitul necesită trecerea prin intestin ( pentru dezvoltarea formelor adulte) și
prin mușchiul striat ( pentru închistarea larvelor infectante).
Ciclul evolutiv cuprinde 3 faze: intestinală, de migrare și musculară.
1. Faza intestinală :
- începe odată cu ingestia de carne infestată, ce conține larve de Trichinella;
- în stomac, sub acțiunea sucului gastric, fibrele musculare și capsula ce înconjoară larvele sunt digerate și
larvele eliberate.
- Larvele trec în intestinul subțire , se maturizează, se transformă în adulți, se acuplează și, după 6-7 de la
infestare, încep să depună larve.
2. Faza de migrare - larvele din intestin ajung în mușchii striați pe cale limfatică și sanguină, străbătând
țesuturile și organele gazdei.
3. Faza musculară – larvele se dispun sub sarcolema fibrelor musculare striate, se maturează, se spiralează și
sunt înconjurate de o capsulă de țesut conjunctiv, cu rol în supraviețuirea larvei față de reacția inflamatorie
locală.
• În evoluție în jurul larvei se formează un chist , care se calcifică treptat în ani de zile.
• Larvele prezente în chist au viabilitate îndelungată , de ani de zile.
• Musculatura striată cel mai frecvent infestată: mușchii feței, ai limbii, diafragama cu pilierii, intercostali,
deltoid.
• În cazurile cu infestare masivă larvele se pot localiza și în miocard.

Epidemiologie:
• Sursa de agent patogen: reprezentată de peste 300 specii de animale vertebrate, care se infestează
natural cu larve de Trichinella.
• Exista 2 cicluri prin care Trichinella se menține în natură:
a. Ciclul silvatic: animale de câmp și de padure – lupul, vulpea, pisica salbatică, tigrul, leopardul, jderul, dihorul,
nurca, ursul, porcul mistreț, iepurele, veverița, șoarecele sălbatic, șobolanul, castorul, cârtițe, arici, foca,
delfinul, morsa, unele păsări( bufnița, cioara, struțul).
• În Ro animalele implicate în ciclul silvatic sunt ursul, mistrețul, lupul, vulpea, rozătoarele de câmp.
b. Ciclul domestic: constituit de animale care habitează în preajma locuințelor umane – porcul, pisica, câinele,
șobolani, șoareci, cabaline, ovine.
Posibilitățile de infestare ale porcului domestic: necrofagia ( porcii hrăniți insuficient consumă cadavre de
șobolani infestați), consumul de resturi din porcii infestați aruncate.

• Transmitere: pe cale orală, prin consum de carne de porc, alte animale domestice ( cai, oi), animale
sălbatice ( mistreț, urs) infestată cu larve de Trichinella, insuficient preparată termic.
• Riscul cel mai mare – carnea crudă ca atare, afumată sau saramurată; în aceste alimente larvele își
păstrează potențialul infecțios timp de 60-90 zile.
 • Receptivitate populației: generală, indiferent de vârstă sau sex.
• Sezonalitatea: frecvența îmbolnăvirilor este mai mare în sezonul de iarnă ( decembrie-februarie),
când se sacrifică masiv porci; pot apare cazuri de boală și în restul anului.

Tablou clinic:
• Evoluția clinică a trichinelozei este polimorfă, asemănătoare cu aproximativ alte 50 de boli.
• Simptomatologia depinde de cantitatea de larve ingerată și de o posibilă stare de imunitate câstigată
printr-o expunere anterioară.
1. Incubația – medie 10-14 zile , mai scurtă în infestările masive, mai lungă în cele ușoare.
2. Debutul : cu tulburări gastro-intestinale în majoritatea cazurilor – grețuri, dureri abdominale, diaree apoasă;
este perioada de prezență a parazitului în intestin.
Manifestările de debut cedează spontan în 1-2 zile, de obicei neglijate de către bolnavi.
3. Perioada de stare :
- febră,
- mialgii ( generalizate sau cu diferite localizări) ,
- edeme ( palpebrale, faciale, gambiere sau generalizate în formele severe),
- Conjunctivită ,
- erupții cutanate tip urticarian.
4. Perioada de declin: începe din săptămâna a 3-a de boală, odată cu debutul fazei de închistare musculara a
larvelor;
- scăderea treptată a febrei,
- retrocedarea edemelor
- ameliorarea mialgiilor.

Forme clinice:
• Asimptomatice: 50% din cazuri; diagnosticate doar pe baza eozinofiliei depistate la anchetele
epidemiologice în focarele de trichineloză sau ocazional.
• Ușoară: incubație mai lungă, tulburări digestive rare, febră și mialgii moderate.
• Medie: cea descrisă.
• Severă: prin infestare intensă și producerea de leziuni în diverse organe ( plămân, cord, rinichi, SNC).
Clinic: incubație scurtă, tulburări digestive concomitente cu manifestările generale de boală; febră înaltă,
edeme faciale și la membre, mialgii intense, ce produc impotenta functionala, manifestari cardio-vasculare
( miocardită, pericardită), manifestări neurologice ( meningite, encefalită. radiculonevrite, pareze, paralizii),
manifestări respiratorii ( infiltrate pulmonare tip Loffler), afectare oculară ( maculopatii).

Investigatii de laborator:
1. Teste nespecifice:
• Leucograma: în majoritatea cazurilor leucocitoză cu eozinofilie; numărul eozinofilelor poate fi normal în
formele ușoare sau în formele severe.
• Enzime serice de origine musculară – creatinfosfokinaza, miokinaza, lacticdehidrogenaza, TGO; cresc
datorită leziunilor musculaturii striate și miocardice.
• Proteinele serice: hipoproteinemie, hipoalbuminemie ( prin alterarea metabolismului proteic și prin
disfuncții hepatice).
2. Teste specifice:
• Teste serologice: devin positive după 3 săptămâni de la infestare; pentru afirmarea unei infecții recente
este necesară repetarea testului la interval de 10-14 zile pentru a surprinde seroconversia ( apariția
IgM) sau creșterea titrului de Ac de cel puțin 4 ori în cele 2 probe.
Teste utilizate: RPL ( reacția de precipitare larvară), reacția de fixare a complementului, imunfluorescența,
ELISA etc.
 • Teste parazitologice:
- Examenul coproparazitologic – poate evidenția paraziții adulți în scaun în primele zile de la infestare.
- Biopsia musculară si examenul histopatologic – se poate efectua din săptămâna 3-4 de la debutul febril al
bolii, când începe faza de localizare musculară; se pot evidenția larve libere în musculatură, larve spiralate sau
chiar larve încapsulate.
3. Examenul trichineloscopic al cărnii consumate: are valoare de diagnostic cert în situația în care
manifestările clinice sunt prezente la mai multe persoane care au consumat carne infestată.
• Controlul se poate efectua pe carne proaspătă , carne congelată sau carne uscată conservată.

Tratament:
1. Etiologic: se poate efectua cu Thiabendazol ( Mintezol) 5-10 zile, Mebendazol( Vermox) 7-14 zile,
Albendazol ( Zentel) 10-14 zile.
2. Patogenic:
- Antiinflamatoare, cu rol în inhibarea mecanismului toxico-alergic, atenuarea efectului hipersensibilizant al
medicației antiparazitare și prevenirea complicațiilor severe.
Se pot folosi AINS sau steroidiene.
3. Simptomatic: antihistaminice, antialgice ( Algocalmin, paracetamol), antitermice, calciu, vitamine.

Profilaxie:
1. Prevenirea infestării umane cu Trichinella – se realizează prin:
• Controlul trichineloscopic al cărnii destinate consumului uman;
• Evitarea consumului de carne de porc sau preparate proaspete din carne de porc necontrolată sanitar-
veterinar;
• Prelucrarea termică corespunzătoare a cărnii și a oricărui preparat din carne;
• Educația pentru sănătate a populației privind riscurile de îmbolnăvire.
2. Prevenirea infestării animalelor:
• Asigurarea măsurilor de zooigienă;
• Hrănirea corespunzătoare a animalelor;
• Acțiuni de deratizare, urmate de strângerea cadavrelor de șobolani și arderea lor;
• Ecarisare operativă si complexă;
• Combaterea vagabondajului porcilor.