Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR
PROFESIONALE
COORDONATOR: ABSOLVENT:
FARM.APOSTOL CRINA- CRISTINA ANDRONE OANA
FOCȘANI 2014
2
MEDICAȚIA
ANTIPARAZITARĂ
3
ARGUMENT
4
5
Istoric
Parazitii intestinali au ucis mai multe persoane decat toate razboaiele mondiale in
decursul istoriei, se arata in revista americana National Geographic.
In anul 1835, un tanar student la Medicina din Londra, James et, in timp ce studia
anatomia pe un cadavru de om, a descoperit in musculatura acestuia o sumedenie de
chisturi foarte mici. In interiorul acestor misterioase formatiuni erau niste “viermisori”
incolaciti, vizibili doar la
microscop, pe care un savant zoolog, Richard Owen din Londra, i-a denumit Trichina
spiralis, pentru ca se asemanau cu firisoare de par “trichus“ rasucite sau spiralate. Mai tarziu, in
1895, un savant francez Railliet, pentru a evita confuzia cu numele unor insecte, le-a
schimbat denumirea din Trichina spiralis in Trichinella spiralis , termen ramas valabil
pana in zilele noastre. Ulterior,
Trichinella spiralis a fost identificata si inalte cadavre umane, precum si in carnea de
porc, caini, pisici, sobolani si alte specii de animale.
In 1860, o fata din Dresda (Germania), consumand carne de porc infestata, s-a imbolnavit
grav si a decedat. La necropsia cadavrului, medicul german Zenker, a gasit un numar
considerabil de parazti adulti in intestin si larve in musculatura. Carnea, din care a
consumat tanara decedata, era masiv infestata cu larve de Trichinella spiralis. Cu tesut
muscular din cadavru, a fost infestat un caine, iar cu forme adulte, recoltate din intestinul acestuia,
infestatia a fost transmisa la porc si de la porc, la iepure. Astfel, s-a dovedit ca Trichinella spiralis
poate infecta atat omul, cat si diferite specii de animale.
In 1862, a fost precizat diagnosticul bolii la omul in viata, dupa semnele clinice,
diagnostic confirmat prin biopsie. Boala a fost denumita, la inceput, trichiniasis sau
trichinoza
si mai tarziu, trichineloza, denumire folosita si in prezent.
In Romania, primul caz de trichineloza a fost depistat in 1868 de dr.Scheiber, la
necropsia unui cadavru de la spitalul Coltea din Bucuresti, iar la sfarsitul aceluiasi an, in
urma unor masuri organizatorice, a fost descoperit prin examen microscopic si primul porc cu
6
“trichine”, dovedindu-se astfel, existenta trichinelozei la porcii crescuti pe teritoriul tarii
noastre. In1869, s-a realizat prima infestare experimentala cu probe de muschi parazitat
de la om, la porc, caine si pisica si modelarea experimentala prin administrare in hrana
animalelor.
In 1913, s-a legiferat obligativitatea controlului trichineloscopic altuturor porcinelor
taiate in abatoare. Masura, luata cu 81 de ani in urma, s-a dovedit, asa cum o atesta proba
timpului, de o exceptionala importanta,avand implicatii ce s-au valorificat consistent in
protectia sanitara a populatiei umane.
Parazitii sunt numarul 1 dintre inamicii sanatatii in toata lumea. Un studiu publicat in
ziarul american „Chicago Tribune“ a demonstrat frecventa ridicata a parazitilor
intestinali. Au fost analizate mostre de materii fecale de la 414.820 de persoane.
Rezultatele au aratat ca o persoana din sase are unul sau mai multi paraziti intestinali. Pe
scala marimii, acestia se situeaza intre microorganismele microscopice si teniile de pana
la 50 de cm. Cand materiile fecale contin proteine digerate partial, asa cum se intampla la
o digestie necorespunzatoare, in colon se dezvolta un mediu propice pentru o mare
varietate de bacterii si de paraziti.
Stiati ca
Parazitii intestinali ajung in sistemul digestiv uman prin ingerare sau inhalare: din
alimente contaminate (carne contaminata, insuficient preparata termic), legume nespalate,
apa contaminata, din contactul cu animalele.
Parazitii intestinali apar mai ales in copilarie, iar cei mai frecventi sunt: Lambliaza
(Giardoza); Oxiuraza (Enterobiaza); Ascaridioza (Limbricii); Echinococoza (Hidatidoza
sau Chistul Hidatic); Teniaza (Panglica); Trichineloza (Trichinella spiralis); Ankylostoma
7
duodenale etc. La acestea se adauga, dar cu o incidenta mult mai scazuta, si alte
parazitoze: toxoplasmoza, toxocaroza, himenolepidoza etc.
Parazitii intestinali pot sa patrunda in organism pe mai multe cai. Cea mai obisnuita cale
este cea a alimentatiei si a apei contaminate cu paraziti, oua si larve. Unii paraziti, la fel
ca ouale si larvele lor, pot sa nu fie distrusi de acidul clorhidric din stomac sau de secretia
intestinala, ci sunt capabili sa supravietuiasca drumului spre intestin, fapt care le
favorizeaza dezvoltarea. Un exemplu graitor de parazit care supravietuieste acidului si
enzimelor digestive ale tractului este enterobius vennicularis, denumit si oxiuri, extrem
de frecvent la copii. Parazitii nu sunt in mod particular daunatori, dar pot produce o
deranjanta mancarime rectala, de obicei noaptea, cand depun ouale in jurul orificiului
anal. Cand ne scarpinam din cauza mancarimii, ouale intra sub unghii. Copiii au tendinta
sa duca mana infectata la gura, unde ouale vor fi inghitite si vor infecta din nou intestinul,
formandu-se astfel un cerc vicios de reinfectare.
8
9
Generalitati
Exista peste 100 de tipuri diferite de paraziti si viermi care pot trai in corpul uman. Unii
sunt microscopici, in timp ce altii sunt atat de mari incat pot fi vazuti cu usurinta cu
ochiul liber. Aceste organisme pot fi intalnite oriunde in mediul nostru de viata, in aerul
pe care il respiram, in apa pe care o bem, in mancarea noastra.
Un parazit este un organism care traieste pe sau in alte organisme de la care obtine
substante nutritive pentru a trai si carora le dauneaza pe parcursul procesului de hranire.
Numele lor vine din grecescul "para" care inseamna "pe langa" si "sitos", care inseamna
"mancare".
Marea majoritate a parazitilor au nevoie de o gazda (omul) pentru a-si completa ciclul de
viata. Si animalele pot "servi" drept gazde. Un parazit variaza ca dimensiune de la cel mai
mic, a mia parte dintr-un micron pana la 100 picioare lungime.
Parazitii si viermii va pot invada corpul prin intermediul mancarii si apei pe care le
ingerati, printr-un agent transmitator (ex.: tantar), pe cale sexuala sau prin nas si piele.
Odata intrati in organism, se vor hrani exact cu ceea ce va hraniti dumneavoastra.
Parazitii intestinali umani pot fi prezenti in orice boala, in orice persoana, la orice varsta.
Ei sunt responsabili pentru multe probleme de sanatate, deoarece ei secreta toxine si
"fura" din nutrientii vitali din organism. Pot irita sau exagera alte probleme de sanatate pe
care le aveti deja.
Noi cream mediul ideal de viata pentru paraziti atunci cand intestinele devin ineficiente
in eliminarea produselor digerate. Construirea materialelor fecale pe peretii colonului este
atribuita constipatiei si cantitatilor mari de mancare nesanatoasa, chimicalelor, grasimilor
si dulciurilor pe care le consumam.
Ne otravim singuri cu toxinele noastre neeliminate si cu toxinele eliminate de aceste
creaturi (autointoxicatie) cand le cream habitatul ideal. Testarea pentru acesti paraziti este
valabila doar pentru 5% dintre speciile cunoscute cu o acuratete de 20%.
Toate tipurile de cazuri de cancer sunt relationate cu viermii, care foarte des se unesc
pentru a forma tumori. Femelele viermi pot elibera 3.000-200.000 oua/zi, in functie de
specie. Acesta este un subiect despre care oamenii nu vor sa vorbeasca, vor sa fie lasati in
pace, dar realitatea trebuie infruntata.
10
Singura cale de a evita problemele asociate cu infectiile provocate de paraziti este aceea
de a va autoeduca.
Semne ale existentei parazitilor la adulti si copii:
Alergii - Multe alergii sunt cauzate de infectiile cu viermi. Tesutul devine inflamat si
reactioneaza la unele alimente atunci cand numarul celulelor albe creste din cauza lor. Pot
aparea eruptii cu pustule, cresterea sensibiltatii si alergii la mancare.
Anemia - Viermii fura substantele nutritive din organism cauzand anemia. Cand sunt in
numar suficient de mare pot crea o pierdere de sange care declanseaza anemia sau lipsa
de fier.
Constipatie - Unii viermi pot obstructiona anumite organe cum este colonul cauzand
constipatie.
Diareea - In cele mai multe cazuri diareea este calea naturala de eliminare a toxinelor din
organism.
Oboseala - simptome de gripa, apatie, depresie si lipsa puterii de concentrare.
Gaze stomacale si balonare - Unii paraziti pot cauza si gaze stomacale si balonare.
Disfunctii ale sistemului imunitar - Parazitii destabilizeaza sistemul imunitar
diminuand imunoglobulina A.
Nervozitate - Eliminarea resturilor toxice ale parazitilor irita sistemul nervos, rezultand
anxietatea si starea de neliniste.
Parazitii nu sunt daunatori, dar pot produce o puternica mancarime rectala, de obicei
noaptea, cand depun ouale in jurul orificiului anal. Cand ne scarpinam din cauza
mancarimii, ouale intra sub unghii. Copiii au tendinta sa duca mana infectata la gura,
unde ouale vor fi inghitite si vor infecta din nou intestinul, formandu-se astfel un cerc
vicios de reinfectare.
Modul in care actioneaza parazitii este diferit de la un parazit la altul: se prind de peretele
intestinal si pot provoca diaree, se localizeaza in colonul ascendent sau in cel descendent,
in intestinul subtire, trec de bariera mucoasei si infecteaza intreg organismul
(trichineloza) sau pot fi daunatori corpului uman prin metabolitii lor.
11
Acesti paraziti reprezinta o problema majora de sanatate. La nivel mondial, numarul
cazurilor de infestare parazitara s-a marit considerabil in ultimii ani.
Parazitologia este stiinta care studiaza morfologia si biologia parazitilor.
Parazitii sunt fiinte vii, de natura animala sau vegetala, care traiesc permanent
sau temporar pe seama altor fiinte, vegetale sau animale, cel mai adesea
conducand la producerea a diverse boli.
Parazitismul reprezinta modul de viata al unei fiinte care se foloseste de o
alta pentru a supravietui. Fiinta pe care parazitul traieste si se devolta poarta
denumirea de gazda.
Parazitologia medicala este o ramura a stiintei medicale care se ocupa cu
studiul parazitilor de natura animala care traiesc pe seama organismului uman,
bolile pe care acestia ii genereaza, epidemiologia si tratamentul acestora.
Saprofitismul apare atunci cand un microorganism (un saprofit) traieste pe
seama unei gazde, fara a produce o boala, de exemplu Staf. Saprofiticum se
gaseste peste tot, dar nu produce nicio boala, in timp ce Stafilococul auriu,
odata patruns in organism, genereaza boala.
Relatia de comensalism este definita ca relatia dintre celulele vii, si anume o
fiinta vie profita de o alta care ii ofera hrana, fara a afecta organismul gazdei.
Simbioza este o relatie mult mai stransa intrucat cele doua fiinte care
convietuiesc formeaza un intreg.
Hiperparazitii sunt paraziti ai parazitilor si pot fi folositi pentru combaterea
unor paraziti.
Interactiunile dintre gazda si parazit pot fi clasificate in functie de intensitate
in trei categorii:
- slaba: organismul gazda elimina treptat parazitul
- puternica, dar mai redusa decat capacitatea de aparare a gazdei, gazda
ramanand aparent sanatoasa, uneori fiind purtatoare al parazitului, dar
rezistand actiunii acestuia
- actiunea parazitului depaseste puterea de aparare a gazdei, produce boala
si, in unele cazuri, chiar moartea.
12
Parazitii au mai multe cai de circulatie in natura:
- direct, de la organismul gazda infectat la cel sanatos care este receptiv
- cu un ciclu evolutiv simplu, ajunge pe sol, apoi este ingerat cu alimente
sau apa si se dezvolta in organism
- ciclu complicat, parazitul trecand obligatoriu prin una sau mai multe
gazde
Parazitozele transmisibile sunt de doua tipuri:
- directe –se transmit prin eliminare de la bolnav de oua, chisti generand
boala propriu –zisa
- indirect –preluate din carne, apa, sol:
-peridomestice (apar la animale domestice)
-naturale (apar in natura la animale salbatice)
Raspandirea geografica a parazitilor:
-circulatie naturala care formeaza un lant epidemiologic (la bacterii –ciclu
simplu cu 3 verigi: bolnav-calea de transmitere -bolnav)
13
Clasificarea parazitilor
PROTOZOARE PARAZITE
Increngatura protozoare cuprinde urmatoarele clase de paraziti
clasa RIZOPODE
clasa FLAGELATE
clasa CILIATE
clasa SPOROZOARE
14
b. Este un saprofit, la nivelul colonului e considerat un conditionat patogen, ectoplasma e
slab diferentiata de endoplasma ; la examenul coproparazitologic se evidentiaza chisti cu
8 nuclei.
c. Se gaseste in cavitatea bucala. A fost izolat in cazuri de gingivite, pioree alveolara si
carii dentare netratate. Ectoplasma e net diferentiata de endoplasma
CLASA FLAGELATE cuprinde paraziti cu flagel. Deosebim :
- monoflagelate ( genul LEISHMANIA, genul TRIPANOSOMA )
- poliflagelate ( genul TRICHOMONAS, genul GIARDIA LAMBLIA )
15
citoplasmei formeaza membrana ondulanta. Prezinta median un axostil, rezultatul
densificarii citoplasmatice – veritabila coloana vertebrala pentur parazit.
CLASA CILIATE :
INCRENGATURA HELMINTI
Cuprinde :
Clasa PLATHELMINTI :
16
TREMATODE : exista numeroase specii patogene pentru om dar majoritatea se
intalnesc in zone tropicale. In zonele temperate prezinta importanta 1 specie :
Fasciola hepatica;
Caractere generale :
- viermi plati, corp turtit nesegmentat
- forma corpului : foliacee ( frunza ), varf de lance
- prezinta 2 ventuze cu rol de fixare : bucala, ventrala
- sunt hermafroditi ( au aparat genital masculin si feminin )
- in cadrul ciclului lor evolutiv necesita cel putin o gazda intermediara
17
Ciclul biologic al fasciolei hepatice
CESTODE
18
Fac parte urmatoarele specii:
- TAENIA SOLIUM
- TAENIA SAGINATA
- TAENIA ECHINOCOCCUS (ECHINOCOCCUS GRANULOSUS)
Morfologia interna:
- nu exista: aparat digestiv (se hranesc prin difuziune / imbibitie); aparat circulator;
aparat respirator
- cuticula la exterior
- stratul muscular: tunica externa (fibre longitudinale) si tunica interna (fibre
circulare)
- sistemul nervos: 2 cordoane nervoase laterale, care strabat toata strobila unindu-se
numai la nivelul scolexului, unde se afla 2 ganglioni nervosi
- aparat excretor: 4 canale longitudinale (2 dorsale, 2 ventrale); intre ele sunt
anastomoze transversale. Canalele longitudinale se deschid pe ultima proglota printr-un
orificiu comun (FORAMEN CAUDAL).
- aparatu genital:
19
ventuze, 1 rostru si 2 coroane de carlige cu ajutorul carora se fixeaza de peretele
intestinal.
TAENIA SAGINATA: masoara intre 4-12 m , are
localizare intestinala (jejun-ileon); gazda intermediara
in ciclul evolutiv = vaca (bovinele) iar transmiterea e
posibila la om in consumul de carne de vita parazitata
cu cisticerci, insuficient preparata termic.
Structural – scolexul e asemanator cu cel al T.Solium
dar e lipsit de rostru si carlige prezentand doar 4
ventuze suficiente insa.
Boala este aceeasi – TENIAZA : tulburari digestive cu
greturi, balonari, dureri abdominale, ca urmare a iritatiei
produse de scolex, pierderi ponderale, uneori tulburari
nervoase ca urmare a efectelor toxice exercitate de parazit.
TENIA ECHINOCOCCUS – masoara 3-6 mm, in forma
adulta – in interiorul cainelui. Corpul prezinta 3-4
proglote din care ultima reprezinta mai mult de jumatate
din dimensiunea corpului. Cainele gazda definitiva in
ciclul evolutiv, la om poate fi intalnit sub forma de CHIST
HIDATIC ca si de altfel la oaie si porc.
Asadar omul, oaia si porcul sunt gazde intermediare.
Boala la om = HIDATIOZA se caracterizeaza prin
prezenta a 1 sau mai multe chisturi cu mai multe
localizari: hepatice, pulmonare, splenice, renale, cerebrale,
cardiace, osoase.
20
Ciclul biologic
Clasa NEMATHELMINTI
Ordinul NEMATODE
Sunt paraziti intestinali cu sexe diferite si avand forma cilindrica (sunt rotunzi pe
sectiune).
Fam. ASCARIDIDAE
Ascaris lumbricoides – parazit intestinal 20-25 cm femela si 15 cm masculul (!!! La
Nematode femelele sunt intotdeauna mai mari).
Numarul lor, 4-5 pana la 1000 exemplare intr-un singur organism uman. Ei determina o
boala ( Ascarioza – la om ; Ascaridioza – la animale ). Se caracterizeaza prin tulburari
21
digestive (greturi, inapetenta, scadere in greutate, scaune mai moi, dureri abdominale
inconstante dublate de tulburari nervoase minore ).
Ascaris lumbricoides
Ciclul biologic
Fam. OXIURIDAE
22
Femela migreaza in timpul noptii catre zona anala unde isi va depune ouale la nivelul
pliurilor mucoasei anale si perianale. Deci simptomul dominant al bolii ( oxiuroza sau
enterovioza ) va fi pruritul anal.
Ciclul biologic
oxiuroza
Fam. TRICHINELIDAE
23
Trichinella spiralis (mascul) Trichinella spiralis ( femela cu larve in uter)
24
CLASIFICAREA PARAZITILOR SI BOLILE PRODUSE
HELMINTI
NEMATHELIMTI
FAMILIA ASCARIDIDAE
Genul Ascaris
Ascaris lumbricoides Ascaridoza
Genul Toxocara
Toxocara cannis Larva migrans viscerala
FAMILIA OXIURIDAE
Genul Enterobius
Enterobius vermicularis Oxiuraza
FAMILIA TRICHURIDAE
Genul Trichiuris
Trichuris trichiura Tricocefaloza
FAMILIA ANCYLOSTOMIDAE
Genul Ancylostoma
Ancylostoma duodenalis Ancylostomiaza
Ancylostoma cannis Larva migrans cutanata
Ancylostoma brasiliensis Larva migrans cutanata
Genul Necator
Necator Americanus
FAMILIA RHABDITIDAE(STRONGYLOIDIDAE)
Genul Strongyloides
Strongyloides stercoralis Strongyloidoza
FAMILIA TRICHINELLIDAE
Genul trichinella
Trichinella spiralis Trichineloza
FAMILIA ONCHOCERCIDAE
Genul Filaria
Wuchereria bancrofiti Filarioza Bancroft
Wuchereria pacifica Filarioza aperiodica a Pacificului
Onchocerca volvulus Oncocercoza
FAMILIA DRACUNCULIDAE
Dracunculus medinensis Dracunculoza
25
Dracunculus loa Loaza
PLATELMINTI
CLASA TREMATODE
FAMILIA FASCIOLIDAE
Genul Fasciola
Fasciola hepatica Fascioloza
Genul Fasciolepsis
Fasciolopsis buski Distomatoza intestinala
Genul Fascioloides
FAMILIA DICROCELLIIDAE
Dicrocoelium dendriticum Distomatoza hepatica
FAMILIA OPISTORCHIIDAE
Opisthorchis felinaeus Distomatoya hepatica
Opisthorchis sinensis
FAMILIA TROGLOTREMATIDAE
Paragonimus westermani Distomatoza pulmonara
FAMILIA SCHISTOSOMIDAE
Genul Schistosoma
Schistosoma haematobium Schistosomoza urogenitasa
Schistosoma mansoni Schistosomoza intestinala
Schistosoma japonicum Schistosomoza orientala
CLASA CESTODE
FAMILIA TENIIDAE
Genul Tenia
Tenia saginata Teniaza de carne de vita
Tenia solium Teniaza de carne de porc
Genul Echinococcus
Echinococcus granulosus Chist hidatic
Echinococcus multilocularis Echinococoza alveolara
Genul multiceps
Multiceps multiceps Cenuroza
Multiceps serialis Cenuroza
Multiceps crassiceps
FAMILIA HZMENOLEPIDAE
Hymenolepis nana Hymenolepiaza
26
Hymenolepis diminuta Hymenolepiaza murina
FAMILIA DILEPINIDAE
Genul Diphillidium
Duphillidium caninum
FAMILIA DIPHYLOBOTHRIIDAE
Genul diphylobotrium
Diphylobotrium latum Botriocefaloza
PROTOZOARE
CLASA RHIZOPODE
FAMILIA ENTAMOEBIDAE
Genul Entamoeba
Entamoeba histolytica Amibiaza intestinala, hepatica
Entamoeba hartmanni
Entamoeba coli
Genul Endolimax
Endolimax nana
Genul Pseudolimax
Pseudolimax butschlii
FAMILIA HARTMANNELIDAE
Genul Acanthopodina
Acanthamoeba polzphaga Meningoencefalite amibiene
FAMILIA VAHLKAMPFIIDAE
Naegleria fowleri Meningoencefalite amibiene
CLASA FLAGELATE
FAMILIA HEXAMITIDAE
Genul Giardia
Giardia Intestinalis Giardioza
FAMILIA TRICHOMONADIDAE
Genul Trichomonas
Trichomonas vaginalis Trichomoniaza urogenitala
Trichomonas tenax Flageloza bucala
Trichomonas intestinalis Flageloza intestinala
Retortamonas intestinaslia Flageloza intestinala
Genul Dientamoeba
Dientamoeba fragilis
FAMILIA CHILOMASTIGIDAE
Genul Chilomastix
27
Chilomastix mesnili Flageloza intestinala
FAMILIA TRYPANOSOMIDAE
Genul Leishmania Lieshmanioza(viscerala, cutanata)
Genul trypanosoma
CLASA SPOROZOARE
Ordin Hemosporidia
FAMILIA PLASMOIDIDAE
Genul plasmodium Malaria
Ordin Piroplasmida
Grupul Babesia Babesioza
Subclasa Coccidia
Ordin Eucoccidiida
Subordin Eimeriina
Toxoplasma gonadii Toxoplasmoza
Isospora belli Izosporidiaza
Cryptosporidium Criptosporidiaza
Ordin Sarcosporidia
Genul Sarcocystis
Sarcocystis hominis Sarcocistoza
Ordiunul Microsporidia
FAMILIA MICROSPORIDIA
Genul Microspora Microsporidiaza
CLASA CILIATE
Ordinul Spirotricha
FAMILIA TRICHOSTOMATINA
Genul Balantidium
Balantidium coli Balantidioza
28
Blastocystis homminis Blastocistoza
ANTIMALARICE
CLOROCHINA
29
Dozele relativ mici utilizate in tratamentul supresiv sunt bine suportate, dar dozele mari
utilizate in criza de malarie si mai ales cele pentru proprietatile antiinflamatoare pot
cauza reactii adverse grave.
Reactii adverse:
tulburari gastrointestinale iritative,cefalee,tulburari vizuale, urticarie; tratamentul
cronic poate duce la declorarea patului ungheal si a membranelor mucoase
in cazul administrarii parenterale de doze mari apar tulburari cardiovasculare
( HTA, EKG), nervos centrale ( convulsii,coma)
Contraindicatii sau prudenta
epilepsie
afectiuni hepatice si gastrointestinale severe,neurologice
psoriazis si alte afectiuni cutanate
Doze si mod de administrare:
Dozele si timpul de tratament se dau in functie de tipul de malarie
Clorochina ,initial 600 mg si 300 mg dupa 6 ore, apoi 300 mg/zi, timp de 2 zile
La copii: in crize de malarie, initial 10 mg/kg, dupa 6 ore 5 mg/kg, apoi 5 mg/kg/zi timp
de 2-4 zile;
In coma de malarie: injectare i.m. 200 mg la 6 ore
Se utilizeaza sub forma de saruri : difosfat ,sulfat,clorhidrat; doze echivalente: 100 mg
baza = 160 mg difosfat=137 mg sulfat=125 mg clorhidrat
HIDROXICLOROCHINA
30
HIDROXICHLOROQUINUM 200 mg
Indicatii terapeutice :
artrita reumatoida
lupus eritematos
in zonele cu malarie rezistenta la clorochina
Reactii adverse:
Anorexie, greturi,vome,diaree, opacifieri corneene,eruptii,cefalee,irascibilitate,
alopecie, anemie.
Contraindicatii
-psoriazis
-gravide
-sugari
Mod de administrare
Profilactic: 400 mg la 7 zile
Tratamentul atacului acut: 800 mg doza initiala, la 6-8 ore 400 mg si in
urmatoarele doua zile cate 400 mg/zi.
Copii : profilactic 6,5 mg/corp/saptamana
Curativ: o doza initiala de 13 mg/kg urmata la 6 ore de 6,5 mg/kg si in
urmatoarele doua zile de cate 6,5 mg/kg/zi.
31
CHININA
Este un alcaloid extras din scoarta arborelui de cincona (America de Sud), in care se
gasesc 20 de alcaloizi.
Farmacocinetica
administrata oral se absoarbe repede
se leaga in proportie foarte mare de proteinele plasmatice
distributie larga in organism
traverseaza placenta si trece in lapte
se metabolizeaza hepatic in proportie mare
ph-ul acid al urinei grabeste eliminarea renala
Farmacodinamia
actiune schizontocida hematica
alangezica si antipiretica
Mecanism de actiune:
- inhibarea sintezei proteice ca urmare a legarii de ADN-ul protozoaric;
- concentrarea in “vacuole digestive” acide ale plasmodiilor sensibile
Farmacotoxicologia
Administrata in terapie de saturatie sau in doze excesive determina triada: cinconism,
hipoglicemie,hipotensiune
Reactii adverse
cinconismul se manifesta ca un sindrom toxic (la supradozare) : tulburari
gastrointestinale, vertije, cefalee, tulburari de vedere, eruptii cutanate, greata,
voma, delir,colaps si chiar coma
hipoglicemia poate fi uneori periculoasa, daca nu este tratata promt cu glucoza i.v.
hipotensiunea apare rar, dar este grava in cazul unei administrari i.v. rapide
Contraindicatii
sarcina (produce avort)
aparitia hemolizei impune oprirea administrarii
Doze si mod de administrare
32
In malaria severa: 1800 mg i.v. in perfuzie (600 mg in 500 ml ser fiziologic la 8 ore),
cand situatia o cere, se trece la administrare orala.
In malarie cu Pl. Falciparum : oral 650 mg, de 3 ori /zi (dupa mese), timp de 7 zile, sau
aceeasi doza timp de 3 zile, asociata cu tetraciclina 250 mg, de 4 ori/zi , timp de 7 zile
PIRIMETAMINA
Farmacocinetica
admintrata oral, se absoarbe incet dar complet din tubul digestiv
se elimina prin urina preponderent sub forma nemetabolizata
partial se elimina prin lapte
Farmacodinamia
schizontocid hematic
schizontocid hepatic
la doze mari este toxica si fata de Toxoplasma gondii
Mecanism de actiune:
- sinergismul dintre diaminopirimidine si sulfamide sau sulfone se explica prin
inhibarea a doua etape distincte alea aceleasi cai metabolice de biosinteza a
folatilor activi
Farmacotoxicologie
Dozele terapeutice de pirimetamina sunt putin toxice.
Reactii adverse:
ocazional, eruptii cutanate
la doze mari: posibile actiuni mutagene
la doze foarte mari, poate avea actiune teratogena
Contraindicatii:
Este contraindicata in sarcina si alaptare, copii sub 2 ani.
Doze si mod de administrare:
50-100 mg/zi
Copii: 1mg/kg/zi
Produse farmaceutice:
33
DARAPRIM 25 mg- comprimate
ANTITOXOPLASMOZE
Toxoplasmozele
Protozoarele din genul Toxoplasma, alaturi de cele din genul Plasmodium fac parte din
clasa sporozoarelor.
Toxoplasmoza este o boala cauzata de catre un protozor parazit numit Toxoplasma
gondii, dupa numele rozatorului african la care a fost gasit. Acest parazit infecteaza o
varietate foarte mare de specii si foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei.
Gazde pot fi probabil toate animalele cu sange cald, incluzand oamenii si animalele
domestice. De o mare importanta este pisica, membra a familiei felinelor, gazdele
definitive ale parazitului.
Simptomatologie
Pentru adultii sanatosi din punct de vedere imunitar infectia cu acest parazit nu prezinta
mare importanta, majoritatea cazurilor de infectie cu Toxoplasma gondii fiind
asimptomatice. Ocazional, variate simptoame usoare pot fi observate, dintre care
limfadenopatia (umflarea ganglionilor limfatici) este cea mai semnificativa manifestare
clinica. Alte manifestari sunt: durere de cap, greata, oboseala marcata, febra, dureri
musculare, gat iritat. Formele grave la adultii competenti imunologic sunt extrem de rare.
34
Cunoasterea conditiilor in care survine toxoplasmoza si a tratamentului sunt insa extrem
de importante pentru doua categorii de oameni:
Adultii imunodeprimati - cei cu limfom Hodgkin, cancer, lupus eritematos
sistemic, tratament cu imunosupresoare, SIDA;
Femeile gravide care fac infectia pentru prima oara in timpul sarcinii. La acestea
parazitul se poate transmite catre copil, cu consecinte dintre cele mai nefaste.
Transmiterea la om
Toxoplasma Gondii se transmite la om pe trei rute principale:
1. in primul rand, omul se poate infecta prin consumul de carne cruda sau insuficient
preparata, in special cea de porc, oaie si vanat, sau de alimente insuficient preparate care
au venit in contact cu carnea cruda.
2. in al doilea rand, omul poate ingera chisti pe care pisicile i-au eliminat prin fecalele
lor, ori chisti proveniti din cutiile cu dejectii sau din sol (prin gradinarit, fructe si legume
nespalate sau apa nefiltrata).
3. in al treilea rand, femeile pot transmite transplacentar infectia catre fat.
Infectia la femeile gravide
Se apreciaza ca sansele unei femei de varsta fertila sa vina in contact cu parazitul sun
cuprinse intre 25 si 99% sa vina in contact cu parazitul (Paris25%, Brussels 47%, vestul
Scotiei 75%, SUA 85%, Oslo 99%). Riscul general mediu pentru o femeie sa faca o
infectie acuta cu Toxoplasma gondii in timpul sarcinii este cuprins intre 20 si 50%.
Aceste diferente apar din cauza diferitelor conditii socio-culturale si geografice
(obiceiuri de alimentatie, animalele din regiune, temperatura etc.).
Toxoplasmoza congenitala - boala copilului transmisa de catre mama
La gazdele imunocompetente, infectia cu Toxoplasma gondii este urmata in majoritatea
cazurilor de imunitate la toxoplasmoza, pentru intreaga viata. Din aceasta cauza, daca
infectia primara survine cu 4 - 6 luni inainte de momentul conceptiei, sau mai devreme,
imunitatea mamei va impiedica de obicei transmiterea la fat, in cazul expunerilor
ulterioare ale mamei. Exceptia o constituie femeile imunodeprimate, care au lupus
eritematos sistemic, sau SIDA, la care transmiterea congenitala a fost intalnita, desi
expunerea la parazit avusese loc inainte de conceptie.
35
Insa, daca infectia cu Toxoplasma gondii a fost contractata in timpul sarcinii, parazitul
poate fi transmis la fat chiar si de catre femeile imunocompetente. Mecanismul probabil
al transmiterii implica trecerea parazitului in sange si apoi la fat, prin intermediul
placentei.
Toxoplasmoza congenitala poate duce la avort, moartea nou-nascutului sau malformatii
fetale, cu consecinte pentru fat. Poate, de asemenea, reduce semnificativ calitatea vietii
copiilor care au supravietuit infectiei prenatale.
Daca infectia nu este tratata, riscul transmiterii intrauterine catre fat, creste pe masura ce
sarcina avanseaza in varsta, acesta fiind aproximativ 14% in primul trimestru si
aproximativ 59% in trimestrul trei de sarcina.
Semne posibile ale infectarii congenitale, aparute in timpul copilariei sau mai tarziu in
viata: anemie, chorioretinita, convulsii, surditate, febra, crestere incetinita, cresterea in
volum a ficatului si a splinei, hidrocefalie, icter, dificultati de invatare, adenopatie, retard
mental, microcefalie, afectarea vederii.
Sunt de doua tipuri:
1. Toxoplasmoza dobandita :
-acuta: miocardita,encefalita,hepatita, pneumonie interstitiala;
-subacuta: hidrocefalie,convulsii,tulburari retiniene;
2. Toxoplasmoza congenitala, de gravitate mare (toxoplasmele traverseaza placenta)
Farmacoterapia: -se folosesc antimalarice (pirimetamina),
-sulfamide,
-spiramicina.
SULFAMIDELE
Proprietatile antibacteriene ale compusilor sulfonamidici sunt similare,iar rezistenta
microbilor este incrucisata intre aceste substante. Sunt solubile in mediu alcalin.
Spectrul lor antibacterian este larg, incluzand bacterii Gram-pozitiv si Gram-negativ,
chlamydii, mycoplasme, actinomicete, nocardia, unele protozoare- toxoplasme,
plasmodii. Prin utilizarea extensiva a sulfamidelor in terapeutiea timp de mai multe
36
decenii a crescut considerabil numarul tulpinilor rezistente cum ar fi majoritatea bacililor
Gram-negativ, stafilococilor, enterococilor, gonococilor.
Sunt indicate in principal in infectiile urinare cu germeni sensibili, in trahom, in infectii
genitale si pulmonare chlamydiene. Pot fi utile in infectii biliare (in special sulfamidele
cu durata medie de actiune), respiratorii, sinuzite, dizenterie bacilara, in diareea
infectioasa cu unele forme de meningococ, in dermatita herpetiforma. Se asociaza cu
trimetoprimul sau cu pirimetamina pentru marirea eficacitatii antibacteriene. Datorita
ingustarii importante a spectrului antibacterian, cat si a reactiilor adverse, toxice si
alergice, foarte frecvente, sulfamidele sunt din ce in ce mai rar folosite astazi.
Mecanismul de actiune este bacteriostatic, prin interferarea procesului
de sinteza a acidului folic la nivelul microorganismelor sensibile. Majoritatea
sulfamidelor se absorb bine pe cale digestiva, se leaga in proportie mare de albuminele
plasmatice si se distribuie larg in majoritatea tesuturilor si seroaselor, inclusiv in sistemul
nervos central. Se metabolizeaza prin acetilare sau glucuronoconjugare hepatica, produsii
acetilati fiind inactivi fata de bacterii, dar toxici si uneori greu solubili, putand cristaliza
in urina.
Metabolitii obtinuti prin glucuronoconjugare sunt bine solubili, deci nu exista riscul
precipitarii lor in urina. Eliminarea se face predominant prin filtrare glomerulara si este
favorizata de alcalinizarea urinii, care le creste gradul de ionizare, precum si solubilitatea.
SPIRAMICINA
Clasa farmacoterapeutica
Antibiotice din familia macrolidelor.
Indicatii terapeutice
trebuie administrat numai la adulti si copii a caror greutate depaseste 20 kg:
- Tratamentul si profilaxia infectiilor datorate germenilor sensibili la spiramicina,
mai ales in sfera ORL, bronhopulmonara, cutanata, stomatologica (la nivelul
cavitatii bucale) si genitala (manifestari non-gonococice); - Toxoplasmoza la
femeile insarcinate;
- Profilaxia meningitei meningococice, in cazul contraindicatiei la rifampicina;
37
- Tratamentul profilactic al recidivei de febra reumatica, in cazul alergiei la
penicilina.
Rata rezistentei pneumococilor la macrolide poate varia semnificativ de la o tara la alta.
Din acest motiv, prescrierea trebuie sa tina cont de epidemiologia locala.
Doze si mod de administrare
Dozajul obisnuit este urmatorul;
- adulti: de la 6 la 9 MUI pe zi, divizate in 2 - 3 prize.
- In cazul administrarii a 6 MUI: 2 comprimate de 1.5 MUI sau un comprimat de 3
MUI de doua ori pe zi.
- In cazul administrarii a 9 MUI: 2 comprimate de 1.5 MUI sau un comprimat de 3
MUI de trei ori pe zi.
- copii a caror greutate corporala depaseste 20 kg: de la 1.5 la 3 MUI la 10 kg pe
zi, divizate in 2 -3 prize.
Mod de administrare
Pe cale orala.
Contraindicatii
este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate (alergie) cunoscuta la
spiramicina.
Sarcina si alaptarea
Siguranta administrarii spiramicinei in timpul sarcinii nu a fost studiata in studii clinice.
Cu toate acestea, timp de multi ani a fost administrata in siguranta la femeile insarcinate.
Deoarece spiramicina se excreta in laptele de san, acest medicament nu trebuie
administrat in timpul alaptarii.
Produse farmaceutice:
Rowamycine 1,5 Mil. U.I
Rowamycine 3 Mil. U.I
38
CHIMIOTERAPICE ACTIVE IN TRICOMONAZA, GIARDIOZA SI
AMEBIAZA
METRONIDAZOLUM
Metronidazolul sintetizat pe modelul azomicinei, antibiotic izolat dintr-o specie de
Streptomicete.
Farmacocinetica
administrat oral se absoarbe rapid si aproape total
legarea de proteinele plasmatice in proportie mica
distributie larga in tesuturi: perete intestinal, creier,bila, fluid vaginal,saliva,
realizand concentratii active; trece in lapte;
se metabolizeaza hepatic
se elimina prin urina(ramane 10% nemetabolizat); poate colora urina in rosu-brun
Farmacodinamia: este un chimioterapic cu spectru larg (protozoare, bacili gram-negativ,
coci, gram-pozitiv):
protozoare anaerobe: Etnamoeba histolytica, Tricomonas vaginalis, Giardia
intestinalis;
bacili gram-negativi anaerobi: Helicobacter pylori;
coci gram-pozitivi anaerobi: Peptostreptococus
Mecanism de actiune
39
Metronidazolul este un prodrog, bioactivarea are loc prin reducerea gruparii –nitro de
catre microoorganismele sensibile:
aceste microoranisme contin componente transportoare de e-, care poseda
suficient potential redox negativ pentru a dona e- unor acceptori biologici
furnizori de energie pentru metabolismul protozoaric sau unor acceptori exogeni
cum ar fi de exemplu metronidazolul;
Farmacotoxicologia: cu toate ca este considerat a fi bine suportat, rezinte numeroase
reactii adverse, unele chiar grave:
Reactii adverse:
rar: voma, diaree, cefalee, eruptii cutanate grave;
relativ frecvent: anorexie, greata, gust metalic;
administrarea indelungata de doze mari, tulburari neurologice toxice: slabiciune,
nevrita periferica, verij, chiar crize epileptice
consumul de alcool in timpul tratamentului induce reactii de tip disulfiram
Contraindicatii
afectiuni cerebrale organice
se administreaza cu prudenta in timpul sarcinii
in afectiuni hepatice grave, obligatoriu se reduc dozele
Doze si mod de administrare
- Este de prima alegere in amebiaza hepatica si dizenteria amebiana acuta:
Oral 750 mg de 3 ori/zi, timp de 10 zile;
Copii 35-50 mg/kg/zi(fractionat in 3 prize)
- In tricomonaza vaginala, oral 250 mg de 2 ori/zi timp de 7 zile si un comprimat
vaginal (500 mg) seara; daca parazitul este prezent in tractul genital al barbatului
partener sexual,ambii parteneri trebuiesc tratati in acelasi timp
- In giardioza, 2 g oral o data/zi, timp de 3 zile ;
la copii sub 3 ani, 400 mg/zi,
intre 3-7 ani,600 mg/zi
intre 7-10 ani , 1 g /zi
Produse farmaceutice:
METRONIDAZOL 250 mg comprimate
40
Flagyl 500 mg comprimate; 250 mg
METRONIDAZOL GEL
TINIDAZOLUM
41
Un alt derivat de 5-nitroimidazol cu proprietati farmacocinetice,farmacodinamice si
farmacotoxicologice asemanatoare metronidazolului.
Doze si mod de administrare
- in tricomonaza si giardioza: oral 2 g(1 g la copii intre 6-12 ani),doza unica;
- in dizenteria amebiana : oral 2 g/zi (1 g la copii intre 6-12 ani) timp de 2-3 zile;
Produse farmaceutice
TINIZOL 500 mg; cpr. film.
EMETINA
Alcaloid extras din ipeca (radacina uscata de Uragoga ipecacuanha)
Farmacocinetica
administrata oral are actiune iritanta gastrica intensa;
se administreaza prin injectare s.c sau i.m – sunt administrari dureroase
se concentreaza in ficat unde persista timp indelungat- cateva saptamani
are metabolizare si eliminare renala lenta
Farmacodinamia
actiune amebocida sistemica;
este activa fata de Fasciola hepatica
Mecanism de actiune : inhiba sinteza proteica ca urmare a blocarii functiei ADN-ului
amebian
Farmacotoxicologia :
peste 50% din indivizii tratati
prezinta reactii adverse grave;
indice terapeutic mic, este
putin folosita
principala reactie adversa –
toxicitatea miocardica
42
Doze si mod de administrare: este folosita ca alternativa a metronidazolului cand acesta
este inactiv sau contraindicat:
- in dizenterie amebiana;
- amebiaza hepatica
1 mg/kg/zi, timp de 10 zile
CHLORQUINADOLUM
Clorchinaldolul este activ ca amebicid intestinal numit si antiseptic intestinal
Farmacocinetica
administrat oral se absoarbe in proportie redusa, cel mult 25%;
realizeaza concentratii mari in intestin
Farmacodinamia
este activ fata de chisturile amebiene si indicat la purtatorii asimptomatici de
chisturi;
poate fi util uneori in enterocolite acute
Farmacotoxicologia: halochinele sunt considerate medicamente cu risc, mai ales la doze
mari
Reactii adverse:
discomfort gastric, greata, voma, diaree, cefalee
Farmacoterapie: este indicat in infectii intestinale, bacteriene, amebiene si micotice; este
indicat si extern in plagi infectate, plagi de decubit si in micoze cutanate
Doze si mod de administrare
oral -250 mg de 3 ori /zi, timp de 7- 10 zile
Produse farmaceutice:
SAPROSAN 100 mg- drageuri
43
CLORCHINALDOL 100 mg- drajeuri
ANTIHELMINTICE
MEBENDAZOLUM
Este un derivat benziimidazol, antihelmintic cu spectru larg; foarte putin solubil in apa
Farmacocinetica
are o absorbtie redusa din intestin iar prezenta grasimilor creste absorbtia;
44
este partial rapid metabolizat hepatic
se elimina renal
Farmacodinamia: antihelmintic cu spectru larg; majoritatea nematodelor, uniii
plathelminti
Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis
Taenia saginata, Taenia solium
Omoara si ouale de Ascaris
Mecanism de actiune : este captat de parazitii sensibili pe care ii paralizeaza si apoi
omoara, prin urmatoarele actiuni:
Inhiba fumarat reductaza mitocondriala
Inhiba transportul glucozei si decupleaza fosforilarea oxidativa a nematodelor
sensibile
Reactii adverse:
la doze terapeutice, uneori: crampe abdominale, diaree (datorata probabil
toxicitatii parazitilor distrusi)
la doze mari apar reactii adverse severe
Contraindicatii :
in sarcina
in insuficienta hepatica
Doze si mod de administrare:
In ascaridioza : 100 mg de 2 ori/zi, timp de 3 zile
In oxiuriaza: 100 mg, doza unica; la nevoie se repeta dupa 2 saptamani
Produse farmaceutice:
45
ALBENDAZOLUM
Farmacodinamia:
- administrat oral are o absorbtie variabila, neinfluentata de prezenta alimentelor
grase;
- este metabolizat repede hepatic in albendazol sulfoxid, metabolit activ;
Farmadinamia:antihelmintic cu spectru relativ larg: nematode,cestode:
- Enterobius vermicularis, Ascaris lumbricoides
- Taenia saginata, Taenia solium
Farmacotoxicologia: administrat pe termen scurt este bine suportat;
Reactii adverse:
- ocazional, cefalee, dureri epigastrice, greata, diaree
- tratamente indelungate, in plus: eruptii cutanate, prurit, alopecie, cresterea
transaminazelor
Contraindicatii:
- ciroza
- sarcina
Doze si mod de administrare:
- in oxiuriaza, ascaridioza: oral 400 mg in doza unica (la masa), la nevoie se repeta
dupa 2 saptamani; in infestari masive :400 mg/zi, timp de 2-3 zile
Precauţii: Folosirea în cursul sarcinii: Deoarece s-a demonstrat că albendazolul este
embriotoxic şi teratogen la şobolan şi la iepure, folosirea sa la femeile gravide sau la cele
cu suspiciunea de sarcină este contraindicată. Pentru femeile aflate la vârsta procreerii
46
(15-40 de ani), Zentel trebuie administrat în primele 7 zile de la debutul menstruaţiilor
normale.
Produse farmaceutice:
ALBENDAZOL cpr.
DUADOR 200 mg
47
LEVAMISOL
Farmacocinetica:
- dupa administrare orala se absoarbe in totalitate din intestin;
- metabolizare hepatica aproape totala
Farmacodinamia: antinematodic activ mai ales fata de Ascaris lumbricoides; si
imunostimulant.
Mecanism de actiune: inhiba fumarat reductaza
Farmacotoxicologia: este bine tolerat chair de bolnavii cu stare generala alterata
Reactii adverse: rareori greata, voma, cefalee, ameteli
Doze si mod de administrare:
in ascaridioza: adult, 150 mg doza unica;
copil, 3mg/kg doza unica
Precauţii: Se va evita consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului şi încă
24 ore după terminarea lui. Timp de 3-4 săptămâni de la administrarea medicamentului
(perioada se va stabili individual), se vor evita conducerea vehiculelor sau efectuarea
unor munci periculoase, comportând iminenţă de accident.
Produse farmaceutice:
DECARIS 50 mg; 150 mg compr.
48
TIABENDAZOLUL este un tiazolil-benzimidiazol. Are efect vermicid, are un spectru
larg, fiind activ atat pe diferite nematode care paraziteaza intestinul cat sii pe formele
larvare, migrante, de Strongyloides. Inhiba fumarat-reductaza, producand paralizia
viermilor. Are in plus actiune antiinflamatorie, analgezica si antipiretica, precum si efecte
imunomodulatorii prin actiune la nivelul
lilmfocitelor T. Se absoarbe repede dupa administrare orala si se metabolizeaza in
intregime.
Desi eficace, tiabendazolul este folosit limitat in infectiile intestinale cu oxiuri,ascarizi, si
trichocefali, deoarece are o toxicitate mai mare decat alte chimioterapice eficace. Poate fi
util in caz de infestare multipla. In ascaridioza trebuie evitat , deoarece provoaca migratia
viermilor.
NICLOSAMIDA (niclosamide,tredemine, yomesan) este un vermicid foarte activ fata de
cestode :Taenia saginata, Taenia solum etc. Antihelminticul intervine in metabolismul
glucidic al parazitilor, blocand ciclul acidului citric, cu acumularea consecutiva de acid
lactic si moarte. Viermii intoxicati devin vulnerabili la proteazele intestinale, care le
distrug repede cuticula, parazitii eliminandu-se prin scaun, in parte digerati.
Practic insolubila, niclosamida nu se absoarbe din intestin, eliminandu-se prin scaun.
Este indicata in teniaza , realizandu-se vindecari in aproximativ 90 % din cazuri. Se
administreaza oral, in doza unica de 2 g (4 tablete) la adulti si copii mai mari de 6 ani, 1 g
la copii de 2-6 ani si 0,5 g sub vartsa de 2 ani. Tabletele se iau intr-o singura priza,dupa
micul dejun, bine sfaramate prin mestecare sau prin desfacere in putina apa. In caz de
constipatie, intestinul trebuie evacuat in prealabil printr-un purgativ salin.
Niclosamida este foarte bine suportata. Provoaca rareori tulburari digestive minore si
trecatoare: greata, voma.
49
50
ALTE ANTIPARAZITARE
GIARDINION SIROP
Recomandari:Giardioza , Copii
Compozitie:
100 ml(1 flacon)contin:propolis extract 6 ml, cimbru
extract 9 ml, galbenele extract 5 ml,miere de albine 20 ml.
Indicatii:
Giardinon se recomanda pentru eliminarea paraziilor
intestinali: giardia,oxiuri.
Administrare:
2-7 ani:2,5 ml*1/zi;7-14 ani:5 ml*1/zi;>14 ani si adulti:7,5 ml*1/zi.Conform dozei
recomandate pe grupe de varsta, Giardinon se administreaza dimineata inainte de masa,
cu ajutorul linguritei dozatoare.Durata de administrare este de 7 zile, urmata de 7 zile
pauza dupa care se reia administrarea timp de 7 zile.Se recomanda administrarea la toti
membrii familiei.Nu contine zahar.Nu contine alcool.Se administreaza nediluat
HELMIFLORES SIROP
Indicatii:
Paraziti intestinali: giardia (lambia), limbrici, oxiuri, anorexie,
dischinezie biliara, migrene. Se recomanda copiilor si
persoanelor cu afectiuni hepatice, suspectate de giardia
Compozitie:
Extract de: vetrice (tanaceti), cimbru, pelin, macese, miere
poliflora, benzoat de sodiu.
Utilizare / administrare:
51
Copii 1-4 ani: 10 picaturi de 3 ori pe zi;
Copii 5-10 ani: jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.
Adulti: 1 lingurita de 3 ori pe zi.
Se administreaza inainte de mese, timp de 10 zile urmate de o pauza de 10 zile si din nou
10 zile tratament. Se pot face minim 2 serii de tratament pe an. Se poate administra fara
indicatie medicala.
WORMEX SIROP
Compozitie :
Administrare :
Recomandari:
Antiprotozoaric, antiinflamator, antiseptic,
stimuleaza peristaltismul intestinal, imunostimulator.
53
giardia. În plus calmeaza inflamatiile mucoasei intestinale provocate de aceStia Si
modifica raspunsul imun, crescand apararea naturala a organismului.
54
ECTOPARAZITICIDE
DESPRE ECTOPARAZITI. CLASIFICARE. TRATAMENT
Sarcoptes scabiae
O clasificare simplă a paraziţilor îi împarte în endoparaziţi, paraziţi interni şi ectoparaziţi
sau paraziţi externi. Ectoparaziţii sunt artropode hematofage, adică se hrănesc cu sânge şi
produc leziuni cutanate. În continuare, despre specia Sarcoptes scabiei, care provoacă
râia.
Genul Sarcoptes cuprinde felurite specii, diferenţiate în funcţie de gazdă. Unele au
afinitate pentru câine, cal, pisică sau pentru om. Sarcoptes scabiae hominis este specia ce
preferă omul.
În formă adultă nu poate fi văzut cu ochiul liber, dimensiunile sale fiind de 350 μm în
cazul femelei şi de 200 μm lungime în cazul masculului. Corpul este ovalar şi are patru
perechi de picioare.
Scabia
Răspândire geografică
Sarcoptes scabiae poate fi întâlnit în toate comunităţile de oameni de pe glob. Odată la 20
– 30 de ani apare sub formă epidemică, favorizat de dezastre naturale sau războaie. Apare
frecvent în zonele cu nivel de trai scăzut, supraaglomerate şi cu standarde scăzute de
igienă ale populaţiei. Sub formă epidemică poate apărea în unităţile de asistenţă medico-
socială.
Habitat
55
Sarcoptes scabiae este un ectoparazit, deci nu trăieşte în interiorul corpului uman. Femela
pătrunde în stratul cornos al pielii şi începe să sape un tunel. Viteza medie este de 2 – 3
mm pe zi. Frecvent se localizează pe faţa laterală a degetelor, la plica cotului, axilă, penis
sau pe fese.
Scabie- habitat
Mod de transmitere
Sursa de Sarcoptes scabiae este omul infectat. 95% dintre cazurile de îmbolnăvire se
realizează prin contact direct între oameni, restul de 5% prin lenjerie sau îmbrăcăminte.
Toate stadiile evolutive ale Sarcoptes scabiae sunt infecţioase (adult, larvă, nimfă). Aflat
în mediul extern, Sarcoptes scabiae nu supravieţuieşte foarte mult, maxim 48 de ore.
Ciclul evolutiv
Cu o viteză medie de 2 – 3 mm pe zi, femela sapă
galerii în pielea omului şi depune ouă. După 3 – 4
zile, din ouă ies larvele care părăsesc galeria. Pe
piele larvele năpârlesc de câteva ori, iar după 8 zile
se transformă în adult. Reproducerea se desfăşoară
la suprafaţa tegumentului, iar după acuplare
masculul moare şi femela începe un nou ciclu de
săpat galerii în piele. O femelă matură poate trăi
până la 4 – 8 săptămâni.
56
Rol patogen
Sarcoptes scabiae este agentul etiologic al scabiei, cunoscută popular sub denumirea de
râie. În funcţie de starea sistemului imun, pe un individ se pot găsi aproximativ 10
exemplare (la cei imuno-competenţi) sau câteva mii la cei cu deficienţe în sistemul
imunitar (indivizii infectaţi cu HIV). Înmulţirea parazitului poate fi limitată printr-o
igienă riguroasă şi prin răspunsul imun al gazdei.
În galeriile pe care le sapă în piele femela depune ouă, dar lasă în urmă şi materii fecale.
Acestea fiind străine de organism declanşează
răspunsul imun din partea gazdei: apare un focar
inflamator. Zona inflamată nu mai oferă condiţii
prielnice de viaţă pentru parazit, acesta fiind
nevoit să părăsească galeria şi să se mute în altă
regiune a corpului. Focarul inflamator produs se
însoţeşte de o senzaţie intensă de prurit şi de
durere.
57
Tunelul săpat în piele este lung de
aproximativ 2 cm şi se termină cu o veziculă
în care se găseşte femela de Sarcoptes
scabiae. Senzaţia de prurit se intensifică
noaptea şi este simptomul principal al
scabiei. Pruritul nu este rezultatul acţiunii
parazitului, ci se datorează fenomenului de sensibilizare la materiile fecale ale acestuia.
O altă variantă de scabie, scabia crustoasă sau norvegiană (a fost descrisă prima dată în
Norvegia) apare la anumite categorii de persoane instituţionalizate: copii, bătrâni sau
indivizi cu dizabilităţi. Aceasta se manifestă prin formarea de cruste ce acoperă tot
corpul, iar senzaţia de prurit este absentă.
58
acelasi timp atat indivizii infestati, cat si celelalte persoane care traiesc in acelasi spatiu,
indiferent ca prezinta sau nu simptome.
Tratamentele locale sunt mai eficiente dupa hidratarea pielii, de exemplu dupa baie.
Aplicarea se face pe tot corpul, de la gat in jos, insistand asupra zonei genitale, in jurul
unghiilor si in spatele urechilor. La copiii mici, medicamentele se aplica si pe scalp, fata
si gat, avand grija sa se evite zona din jurul gurii si ochilor. Medicatia este lasata sa
actioneze 8-14 ore si apoi este spalata.
Urmatoarele substante active sunt eficiente in distrugerea parazitilor care produc scabia:
permetrina 5% crema; lindan 1% crema; unguent pe baza de sulf 5-10%;
crotamiton 10% crema; benzoat de benzil 10-25%solutie; ivermectin oral.
Pentru mancarime, medicul va prescrie antihistaminice sau creme pe baza de corticoizi.
Este foarte important ca aceste creme sa fie folosite numai la indicatia medicului, pentru
ca altfel pot schimba aspectul leziunilor, ingreunand stabilirea diagnosticului si initierea
tratamentului. Este necesara folosirea antibioticelor in tratamentul infectiei cutanate
secundare.
UNGUENTUL CU SULF 5% -10%
Compozitie
100 g unguent contine sulf precipitat 8 g si carbonat de calciu 10 g.
100 g unguent contin 10 g sulf si 10 g carbonat de calciu farmaceutic.
Actiune terapeutica
Aplicat extern, sulful este paraziticid, fungicid, slab keratolitic si antiseboreic.
Indicatii
tratamentul scabiei, al acneei si altor infectii ale pielii (dermatite, intertrigo, impetigo,
piodermite, candidoze). Unguentul fiind usor lavabil numai cu apa, este indicat si in
stafilocociile regiunilor paroase.
Doze si mod de administrare
In scabie se aplica in strat subtire pe pielea intregului corp, seara, 3 zile consecutiv, dupa
care se face baie lenjeria si hainele trebuie dezinfectate prin fierbere sau autoclavare). In
acnee si alte infectii se aplica local, 1 - 2 ori/zi.
Contraindicatii
Nu se administreaza la sugari mai mici de 3 luni.
59
Reactii adverse
Utilizarea prelungita poate provoca fenomene de dermatita iritativa.
BENZYLUM BENZOICUM
Farmacocinetica:are absorbtie cutanata redusa. Partea absorbita este hidrolizata la acid
benzoic, care este conjugat cu glicina la acid hipuric si eliminat urinar
Farmacodinamie : activ fata de ascarieni, Sarcoptes scabiae, pediculoza
Indicatii: scabie fara suprainfectie sau leziuni eczematoase
Reactii adverse : manifestari locale (senzatie de arsura, eczematizare, mai ales dupa
aplicatii repetate), generale (convulsii in caz de ingestie accidentala sau absorbtie
cutanata excesiva, prin pielea lezata si la copil sub 2 ani). Nu se aplica pe mucoase.
Administrare : scabie. Seara, dupa baie, pe tegumente uscate, se aplica 1-2 straturi pe
toata suprafata corpului (cu exceptia pielii capului si a fetei). Se spala dupa24 de ore. La
gravide, o singura aplicatie, se spala dupa maximum 12 ore. Nu se fac aplicatii repetate in
caz de prurit post-scabie. Copii sub 2 ani, o singura aplicatie cu durata sub 12 ore ( se
vor lega mainile pentru a se evita ingestia accidentala). In caz de iritatie sau eczematizare
se pot produce agravari. Se va face un tratament adecvat, in special cu corticoid local 24
ore dupa aplicarea benzoatului de benzil.
MALATION
60
Este un insecticid cu toxicitate relativ scazuta la om, totusi un studiu in 2010 arata
favorizarea ADHD la copiii tratati. In doze mici de 0,5% este folosit drept tratament in
scabie si pediculoza.
Se pare ca este eficient asupra adultilor cit si a oualor de paraziti.
Absorbtia sau ingestia produsului duce la metabolizarea in malaoxon, mult mai toxic.
Efectele adverse cuprind iritatii, greata, diaree, transpiratii, convulsii si chiar decesul.
Majoritatea simptomelor se remit in citeva saptamini.
61
(cu exceptia capului), în a 3-a zi ca în prima zi si în a 4-a zi ca în a 2-a zi, spalând de
fiecare data dupa 3 ore (sub supraveghere medicala). Lenjeria si hainele trebuie
dezinfectate prin fierbere si autoclavare.
Reactii adverse: Iritatie a mucoaselor (se pazesc ochii si nasul); rareori fenomene toxice
centrale mergând pâna la convulsii, datorita absorbtiei prin piele (posibila la copiii mici)
sau ingestiei accidentale (se spala mâinile); hidrocortizonul poate favoriza infectiile (la
nevoie se asociaza antiseptice sau chimioterapice specifice).
Contraindicatii: Alergie la lindan, benzocaina sau alte componente ale unguentului;
leziuni tuberculoase, sifilitice si micotice ale pielii, herpes, vaccina, varicela; se va evita
în timpul sarcinii, prudenta la copiii mici.
Sinonime: Aphtiria.
Se mai pot folosi si creme antipruriginoase, in forma nodulara a scabiei se pot face
infiltratii intralezionale cu corticosteroizi, antibiotice in formele suprainfectate timp de 7-
10 zile si antihistamice pentru calmarea pruritului.
Rezultatele tratamentului ar trebui sa apara dupa 3-4 saptamani, daca tratamentul a fost
facut corect. In cazul leziunilor nodulare recuperarea este mai indelungata, putand sa
persiste cateva saptamani. In absenta tratamentului, dupa saptamani sau luni de evolutie,
apar imense leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.
Pediculoza
Infestatia poate fi determinata de trei tipuri de insecte:
1. Pediculus capitis
Determina pediculoza capului: poate fi raspandita prin contact personal, folosirea
produselor personale (pieptene, perii, palarii, sepci, haine) sau a lenjeriei de pat cu
persoanele infestate.
2. Phtirius pubis
Determina pediculoza pubiana. Se raspandeste prin contact sexual si este foarte
contagioasa; majoritatea persoanelor se infesteaza dupa un singur contact cu persoana
infestata; totusi, insectele si ouale lor pot supravietui pe obiectele de lenjerie sau prosoape
62
suficient de mult incat sa poate fi raspandite la alte persoane; un copil diagnosticat cu
pediculoza pubiana poate fi victima unui abuz sexual.
3. Pediculus corporis
Determina pediculoza corpului: este raspandita in special prin folosirea obiectelor
persoanelor infestate, mai ales a hainelor si palariilor; ocazional poate fi raspandita prin
contact personal.
Paduchii sunt ectoparaziti obligati ai oamenilor, insecte fara aripi care-si petrec intreaga
viata pe scalpul uman si se hranesc exclusiv cu singe. Oamenii sunt singurele gazde ale
acestui parazit specific, in timp ce cimpanzeii gazduiesc o specie relativ
apropiata. Paduchii capului, care nu transmit boli difera de apropiatii lor, paduchii
corpului care sunt vectori patologici. Desi cele doua subspecii sunt morfologic aproape
identice, acestea nu se imperecheaza. Studiile genetice au descoperit divizarea celor doua
subspecii in urma cu 110.000 ani in urma, cind oamenii au inceput sa poarte mai multe
63
haine. O ruda mai indepartata sunt paduchii pubieni, care de asemenea infesteaza
oamenii. Infestarea cu paduchi a oricarei parti a corpului este denumita pediculoza.
Pediculoza capului, mai ales la copii, a fost si inca este subiectul diferitelor campanii de
eradicare, totusi, in afara de rare infectii rezultate prin scarpinat, paduchii capului sunt
inofensivi si au fost priviti ca o problema mai degraba cosmetica decit medicala. Fata de
paduchii corpului, acestia nu transmit boli, fiind sugerat chiar ca acestia ar ajuta la
cresterea imunitatii naturale impotriva paduchilor corpului.
Inmultirea paduchilor
Paduchii capului sunt ovipari, ouale lor continind un singur embrion, fiind atasate linga
baza tecii firului de par a gazdei. Ouale sunt depuse in functie de temperatura corpului. In
climatele reci acestea sunt depuse la 1 cm de suprafata scalpului, in cele calde pot fi
depuse la 6-15 cm fata de teaca firului de par. Pentru a atasa oul femela secreta un lipici
care se intareste repede. Ouale sunt de culoarea ceaiului cind contin un embrion si se
albesc imediat dupa eclozare, cind nimfa lasa oul in urma, inca atasat de teaca parului.
O generatie de paduchi traieste o luna. Numarul de copii din familie, obiceiul impartirii
patului, spalatul hainelor si contactele sociale reprezinta factori importanti in cadrul
infestarii cu paduchi. Fetitele sunt de patru ori mai frecvent infestate decat baietii. Copiii
intre 4 si 14 ani sunt cel mai adesea infestati.
Alimentatia paduchilor
Toate stadiile de dezvoltare a paduchilor sunt hematofage si musca pielea de 4-5 ori pe zi
pentru a se hrani. Astfel acestia inteapa pielea si injecteaza saliva care previne coagularea
singelui, aspirind apoi singele. Cat se hraneste paduchele poate excreta fecale maro pe
piele.
Migrarea paduchilor
Desi orice parte a capului poate fi colonizata, paduchii prefer baza gitului si ceafa,
precum si zonele retroauriculare, unde ouale sunt depuse de obicei. Acestia se feresc de
lumina si isi vor muta pozitia pe cap spre zonele intunecate. Nu au aripi sau picioare
puternice pentru a sari, astfel se misca folosindu-si picioarele sub forma de gheare pentru
a trece de la un fir de par la altul. Normal acestia infesteaza o alta gazda doar prin contact
apropiat intre indivizi. Cele mai frecvente cai de transmitere sunt contactele sociale copii-
copii si copii-parinti, fata de folosirea la comun a obiectelor personale, paturi, prosoape.
64
Contactul cap la cap este de departe cea mai comuna cale de transmitere. Paduchii pot
supravietui in afara capului, cum ar fi in fetele de perna, perii dese sau caciuli pina la 48
de ore.
Cum se manifesta pediculoza
Pentru a diagnostica o infestare cu paduchi, intregul scalp trebuie pieptanat cu un
pieptene special, iar dintii acestuia vor fi apoi examinati pentru prezenta paduchilor vii
dupa fiecare trecere prin par. Cel mai caracteristic simptom al infestarii este pruritul
scalpului, care se intensifica la 3- 4 saptamini dupa infestarea initiala. O reactie fata de
muscaturile paduchilor poate fi prezenta, fiind rar observata intre firele de par.
Scarpinatul excesiv al zonelor infestate poate determina eczeme care se pot infecta.
Preventia infestarii cu paduchi
Examinarea capului copilului regulat folosind un pieptene de paduchi permite
diagnosticul infestarii in stadiu timpuriu, facand tratamentul mai usor si reducand
posibilitatea infestarii altor membrii. Daca copilul se scarpina frecvent in cap sau daca
apar brusc linden pe par sunt necesare si alte examinari. Mentinerea parului lung in coada
poate ajuta la prevenitie. Hainele, prosoapele, cearsafurile, pieptenele care au venit in
contact cu un individ infestat, pot fi dezinfectate fie prin tinerea lor afara pentru doua
saptamini sau prin spalare la 60 grade Celsius pentru 30 minute. Paduchii pot supravietui
una sau doua zile fara singe si sunt dependenti de caldura corpului uman.
Tratament
65
Recomandari generale
Tratamentul pentru pediculoza se recomanda doar daca s-a pus un diagnostic pozitiv,
deoarece toate tratamentele au efecte adverse. Se vor citi instructiunile atent inainte de a
folosi produse anti-parazitare. In timpul tratamentului este importanta notarea datei
inceperii acestuia si tratarea parului pentru perioada specificata in instructiuni. Deoarece
nimfele eclozeaza la 6-9 zile de la depunerea oualor, tratamentul cu un pediculicid este
recomandat a fi repetat cel putin o data la 10 zile, cind toate ouale au eclozat. Intre cele
doua tratamente persoana va fi inca infestata cu paduchi care eclozeaza si nu au fost inca
distrusi de produs. Astfel se recomanda un al treilea tratament in ziua 5. Intre sedintele
terapeutice este recomandata udarea parului si pieptanarea lui zilnic pentru a inlatura
paduchii care au iesit. Se recomanda aplicarea unui prosop pe fata pentru a preveni
contactul produsului cu ochii. O data la 3 zile dupa tratament (zilele 11-13), parul trebuie
verificat cu un pieptene. Daca nu se gasesc paduchi vii, tratamentul a avut succes.
Tratamentul profilactic pentru pediculoza nu este recomandat. Pruritul poate persista
pentru inca o saptamina dupa eradicarea paduchilor
66
pediculoza. Efectele adverse variaza de la iritatii la convulsii si rar deces. Cele mai
frecvente sunt arsurile, pruritul, uscaciunea si roseata. In timp ce efectele severe sunt rare
si apar dupa folosirea incorecta, cele adverse apar cind produsul este folosit corect.
Acesta nu trebuie folosit pe copiii prematuri si la persoanele cu epilepsie, cu precautie la
copii, batrini si indivizii cu boli de piele.
LINDANE SAMPON 1 %
Malation
Este un insecticid cu toxicitate relativ scazuta la om, totusi un studiu in 2010 arata
favorizarea ADHD la copiii tratati. In doze mici de 0,5% este folosit drept tratament in
scabie si pediculoza. Se pare ca este eficient asupra adultilor cit si a oualor de paraziti.
Absorbtia sau ingestia produsului duce la metabolizarea in malaoxon, mult mai toxic.
Efectele adverse cuprind iritatii, greata, diaree, transpiratii, convulsii si chiar decesul.
Majoritatea simptomelor se remit in citeva saptamini.
Ivermectin
67
Este un antiparazitic cu spectru larg de actiune. Traditional folosit in helmintiaze. Mai
recent s-a descoperit actiunea sa si asupra artropodelor: scabia, paduchii. Principalul efect
advers este neurotoxicitatea, manifestata prin depresie.
68
Alcoolul obisnuit, cind este aplicat pe cap, ucide adultii paraziti cit si lindinea. Acesta
poate fi folosit ca remediu pentru pediculoza fie printr-un pieptene inmuiat in alcool sau
prin inmuierea capului intr-o cantitate mare de alcool si aplicarea unui prosop pentru a
opri evaporarea. Totusi, folosirea alcoolului are si riscuri, scalpul suferind iritatii.
Folosirea aerului incalzit
Un dispozitiv care sufla aer cald pe scalp a fost testata pentru eficacitate in distrugerea
paduchilor si a oualor, cu o mortalitate a oualor de 98 si 80% mortalitate a adultilor.
Paduchele pierde umiditatea corpului prin aerul cald, devenind desicat si murind. Astazi
exista un singur dispozitiv medical aprobat care ofera aceasta tehnologie.
Pieptenele pentru pediculoza
Pentru un tratament doar cu pieptenele se recomanda pieptanatul parului pentru o ora si
jumatate (in functie de lungimea parului) zilnic sau la fiecare doua zile pentru 14 zile.
Udarea parului cu apa si sampon sau balsam va facilita pieptanatul si inlaturarea
paduchilor. Se foloseste un pieptene cu dinti subtiri si desi care poate inlatura paduchii.
Spatiul dintre dintii pieptenelui nu trebuie sa fie mai mare de 0,3 mm. pieptenii de plastic
sunt eficienti pentru perioade scurte de
timp, dar spatierea dintre dinti se va largi
dupa folosirea repetata. Pieptenii din metal,
fiind mai putin flexibili sunt mai eficienti
pentru folosiri multiple.
69
se va folosi o periuta de dinti pentru a inlatura lindina
se va piepta astfel de cel putin doua ori parul, spalind la sfirsit balsamul
se va repeta sedinta in fiecare zi sau la fiecare doua zile pentru a prinde alti
paduchi care au eclozat
se va repeta sedinta pina cind nu se vor mai gasi paduchi pentru cel putin doua
tratamente la rind.
PRODUSE
PARANIX SAMPON
Indicatii
Paranix Sampon a fost testat clinic si s-a dovedit a
fi un tratament eficace impotriva paduchilor si a
oualor acestora. Paranix este aliatul parintilor si
copiilor in lupta contra paduchilor de cap, oferind
70
solutii superioare bazate pe produse foarte eficiente si sfaturi utile pentru a reduce la
minimum aparitia infestarii si corvoada asociata cu rezolvarea acesteia. Deoarece nu
contine insecticide, paduchii nu dezvolta rezistenta in timp la Paranix.
Alaturi de spray-ul Paranix, samponul introduce o noua generatie de solutii impotriva
paduchilor de cap, cu o formula superioara, cu dubla actiune: sufoca si deshidrateaza, in
acelasi timp, paduchii de cap si ouale acestora.
Compozitie
Ulei mineral, agenti spumanti, parfum.
Nu contine insecticide
Mod de Administrare
In cinci pasi simpli si usor de urmat, paduchii de cap si ouale acestora sunt 100%
eliminati. Tot ce trebuie sa faceti este sa urmati instructiunile de mai jos.
Pasul nr. 1: verificati existenta paduchilor de cap
Folositi un pieptene special anti-paduchi sau pieptene din os pentru a verifica existenta
paduchilor la fiecare membru al familiei, preferabil la lumina zilei.
Tratamentul se administreaza tuturor celor la care este dovedita prezenta parazitului, in
aceeasi zi, pentru a evita reinfestarea.
- Parul uscat este mai usor de examinat.
- Pentru inceput, pieptanati-va pentru a descurca tot parul, apoi verificati-l suvita cu
suvita.
- Verificati la radacina parului, dupa urechi si parul de pe ceafa. Acestea sunt zonele unde
se gasesc de obicei paduchii si ouale lor.
- Clatiti pieptenele dupa fiecare folosire, in apa calduta cu sapun, pentru a evita
reinfestarea.
Pasul nr. 2: aplicati samponul Paranix
Distribuiti in mod egal o cantitate suficienta de sampon Paranix pe parul uscat. Asigurati-
va ca ati samponat bine tot parul si scalpul. Masati produsul de la radacini spre varfuri,
acordand atentie sporita zonelor de la ceafa si din spatele urechilor. Lasati samponul sa
actioneze timp de zece minute, fiind extrem de important pentru succesul tratamentului.
71
100 ml = intre 2 si 4 aplicari, pentru persoanele cu parul scurt sau pana la umar. In cazul
in care parul este deosebit de lung sau de des, este posibil ca la o singura aplicare sa
folositi tot recipientul.
Pasul nr. 3: adaugati apa si spalati parul
Dupa zece minute, adaugati o cantitate suficienta de apa pe par, pentru a se forma spuma.
Spalati si clatiti bine parul. Asigurati-va ca ati clatit tot samponul de pe par.
Pasul nr. 4: indepartati paduchii si ouale
Inainte de a va usca parul, folositi din nou pieptenele special anti-paduchi sau pieptenele
din os pentru a indeparta paduchii si ouale.
1) Pieptanati parul ud cu pieptenele anti-paduchi.
2) Impartiti parul in patru suvite: de la frunte la ceafa si de la o ureche la cealalta. Pentru
parul lung, puteti impleti fiecare suvita.
3) Separati fiecare suvita in suvite cat mai subtiri, astfel incat scalpul sa fie vizibil.
4) Pieptanati fiecare suvita astfel rezultata, cat mai aproape cu putinta de scalp.
5) Cu ajutorul pieptenului, indepartati toti paduchii si/sau ouale pe care le gasiti.
6) Puteti sa dati deoparte fiecare suvita curatata.
7) Pentru a evita reinfestarea, curatati pieptenele dupa fiecare suvita cu o discheta de
bumbac sau putina vata. Pieptanati intotdeauna pornind de la radacina spre varf.
Pasul nr. 5: repetati tratamentul dupa sapte zile
PARASIDOSE LOTIUNE
COMPOZITE
Biococidine,parfum,excipienti.Fara
parabeni.
Biococidine actioneaza mecanic,sufocand
paduchii si lindinile prin blocarea cailor
respiratorii ale acestora.In absenta
insecticidelor chimice,paduchii si
lindinile nu pot dezvolta rezistenta.
Se poate administra
bebelusilor peste 3 luni;
72
femeilor insarcinate si care alapteaza;
persoanelor astmatice;
Mod de utilizare
Impingeti dopul in jos pentu a perfora varful aplicator.
Cu ajutorul aplicatorului,aplicati pe parul umed o cantitate suficienta de lotiune tratament
cat mai aproape de radacina ,inclusiv pe lungimea sa,astfel incat sa acoperiti in intregime
parul si pielea capului;
Masati bine,pentru a intinde uniform produsul;
Lasati sa actioneze timp de 45 de minute;
Pieptanati cu grija parul umed,folosind pieptanul fin Parasidose,pentru a indeparta
parazitii morti;
Spalati parul 1 data cu samponul obisnuit ,apoi clatiti din abundenta.
73