Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

Rozmarinul face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust peren, plăcut
mirositor, de origine mediteraneeană, unde creşte spontan. Denumirea ştiinţifică
Rosmarinus este considerată a fi derivată din latina veche, unde se numea ''roua mării''
datorită culorii albastru pal a florilor şi datorită faptului că, rozmarinul creşte de multe
ori în apropierea mării.
Are o tulpina înaltă de 30-50 cm care poate să ajungă până la 2 metri, frunzele
sunt opuse, lanceolate, iar spicele de flori colorate în albastru deschis sau lila sunt
aşezate la subţioara frunzelor din vârful ramurilor. Se cultivă în grădini, sere, locuinţe,
este iubitoare de lumină. Înfloreşte din aprilie până în iunie. Rozmarinul poate să crească
până la un metro. Există şi soiuri rezistente la îngheţ, care pot să reziste chiar la
temperaturi de -5 până la -10 grade Celsius.
În mod tradiţional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un
simbol al amintirilor şi al prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga
spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub
pernă pentru a alunga coşmarurile. Se mai numeşte mirtin, rojmalin, rusmarin, etc.
De mii de ani rozmarinul a fost folosit în medicina populară a diverselor popoare
pentru ameliorarea a numeroase afecţiuni digestive, hepatice, nervoase, cardiovasculare.
Studiile ştiinţifice au stabilit compoziţia chimică a uleiului şi a extractelor de
rozmarin: ulei volatil (alcătuit din 1,8-cineol, limonen, mircen, p-cimen, camfen, camfor,
β-cariofilen), diterpene fenolice (acid carnosolic, carnosol, rosmanol), triterpene (α şi β-
amirenol, acid ursolic şi oleanolic), flavonoide (diosmină, diosmetină, luteolol,
hesperidină), acizi fenolici (cafeic, gentizic, vanilic, siringic), derivaţi de acid cafeic
(acidul rozmarinic), taninuri, aminoacizi, vitamina C, etc.
Prin conţinutul ridicat de flavonoide, principii active deosebite, rozmarinul are
numeroase efecte benefice: intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic, de asemeni şi
la nivelul creierului şi astfel este împiedicată apariţia sclerozei cerebrale, a trombozelor,
a edemelor cardiace.
Rozmarinul are multiple efecte asupra afecţiunilor cardiace precum: angina
pectorală, ateroscleroză coronariană, hipertensiune arterială, palpitaţii şi extrasistole
provocate de stările nevrotice.
Nici ştiinţele moderne şi medicina actuală nu puteau să rămână indiferente la acest
remediu. Astfel, cercetări ştiinţifice cum ar fi Evaluation of clonal herbs of Lamiaceae
species for management of diabetes and hypertension. (Asia Pac J Clin Nutr 2006),
realizate in vitro, au arătat că rozmarinul are o mare capacitate de inhibarea a enzimei de
conversie a angiotensinei prin constituenţii săi principali, acid cafeic, acid rosmarinic.
Inhibitorii ei blochează conversia angiotensinei I în angiotensina II. Angiotensina II este
un vasoconstrictor puternic. Inhibitorii acesteia lărgesc vasele sanguine prin oprirea
acţiunii unei enzime care este responsabilă de eliberarea unei substanţe (angiotensina II)
care îngustează vasele de sânge. În acest mod se explică acţiunea antihipertensivă a
produselor din rozmarin.
Acidul rosmarinic – derivat fenolic al acidului cafeic – are efecte puternice asupra
inactivării ciclooxigenazei 2, astfel inhibând biosinteza prostaglandinelor. (J Nutr. 2008
Nov;138(11):2098-105, Rosmarinic acid antagonizes activator protein-1-dependent
activation of cyclooxygenase-2 expression in human cancer and nonmalignant cell lines,
Scheckel KA, Degner SC, Romagnolo DF, Department of Nutritional Sciences,
University of Arizona, Tucson, AZ 85718, USA).
Alt studiu arată că pricipalii constituenţi din extractul de rozmarin – triterpenele,
acidul ursolic, acidul oleanolic, acidul micromeric – prezintă acţiune antiinflamatoare (J
Agric Food Chem. 2007 Mar 7;55(5):1718-23. Epub 2007 Feb 9, Characterization of
topical antiinflammatory compounds in Rosmarinus officinalis L., Altinier G, Sosa S,
Aquino RP, Mencherini T, Della Loggia R, Tubaro A., University of Trieste, Via A.
Valerio 6, 34127 Trieste, Italy).
Alt studiu, având titlul Pharmacology of rosemary (Rosmarinus officinalis Linn.)
and its therapeutic potentials (Indian J Exp. Biol, 1999) aduce multe informaţii legate de
compoziţia şi efectele extractului de rozmarin. Astfel acesta relaxează muşchii netezi ai
traheei şi intestinului, şi are o activitate coleretică, hepatoprotectoare şi
antitumerogenică. S-a ajuns la concluzia că rozmarinul şi elementele sale constitutive, în
special derivaţii de acid cafeic, cum ar fi acidul rosmarinic, au un potenţial terapeutic
foarte bun în tratarea sau prevenirea astmului bronşic, ulcerului peptic, bolilor
inflamatorii, hepatotoxicităţii, aterosclerozei, cardiopatiei ischemice, cataractei,
diverselor tumori.
Efectul de scădere al tensiunii arteriale a fost observat experimental. Frunza de
rozmarin conţine, de asemenea, o flavonoidă, un pigment cu numele diosmină, care
scade permeabilitatea capilară şi fragilitatea vaselor sanguine, creşte tonusul venos
diminuând staza venoasă şi creşte rezistenţa vasculară. Studii farmacologice au
demonstrat faptul că îmbunătăţeşte circulaţia, diminuează edemele, reduce inflamaţia.
Rozmarinul are şi efect de scădere a colesterolului ceea ce contribuie, în mod
evident, la o menţinere a sănătăţii cardiovasculare.
Acidul carnosic este cea mai importantă diterpenă fenolică din rozmarin şi
prezintă activitate gastroprotectivă in vitro şi in vivo. (Gastroprotective Effect and
Cytotoxicity of Carnosic Acid Derivatives, Planta Med. 2011 Jan 14)
Extractul de rozmarin relaxează musculatura netedă a traheei şi a intestinului, şi
are o activitate coleretică, hepatoprotectoare şi antitumerogeniă.. Cele mai importante
componente din rozmarin sunt acidul cafeic şi derivaţii săi, cum ar fi acidul rosmarinic.
Aceşti compuşi au efect antioxidant. Acidul rosmarinic se absoarbe bine prin tractul
gastro-intestinal şi prin piele. El creşte producţia de prostaglandină E2 şi reduce
producerea de leucotriene B4 în leucocitele polimorfonucleare umane. Astfel s-a dovedit
eficient în astm bronşic, tulburări spasmogenice, ulcer peptic, boli inflamatorii,
hepatotoxicitate, arteroscleroză, cardiopatie ischemică, cataractă, tumori.
(Pharmacology of rosemary (Rosmarinus officinalis Linn.) and its therapeutic
potentials, Indian J Exp Biol. 1999 Feb;37(2):124-30.)
Studiul Long-term intake of rosemary and common thyme herbs inhibits
experimental thrombosis without prolongation of bleeding time (Thromb Res., 2008) a
arătat că extractele de rozmarin (5% şi 0,5%) au inhibat în mod semnificativ formarea
trombilor arteriali.
Toate aceste efecte, şi anume cele de inhibare a enzimei de conversie a
angiotensinei, de relaxare a muşchilor traheiei, de scădere a permeabilităţii capilare şi
fragilităţii vaselor sanguine, de scădere a colesterolului, de inhibare a trombozei, de
intensificare a circulaţiei sanguine, nu fac decât să demonstreze eficienţa rozmarinului
ca şi agent antihipertensiv şi un bun remediu pentru afecţiunile cardiovasculare. Deşi
există încă puţine studii ştiinţifice şi clinice, acestea sunt concludente pentru a
demonstra eficienţa acestui remediu.